Uzucapiune de scurta durata respinsa. Contractul sub semnatura privata nu constituie just titlu, deoarece nu intruneste conditiile prev. de art. 1897 C.civ., respectiv nu este un act translativ de proprietate. Chiar in ipoteza in care justul titlu ar...

Uzucapiune de scurta durata respinsa. Contractul sub semnatura privata nu constituie just titlu, deoarece nu intruneste conditiile prev. de art. 1897 C.civ., respectiv nu este un act translativ de proprietate. Chiar in ipoteza in care justul titlu ar fi indeplinit, termenul necesar pentru a prescrie achizitiv aceste imobile, de 10-20 de ani nu este indeplinit. Astfel, parata si defunctul ei sot nu au locuit niciodata in jud. BN, ci doar in A. Prin urmare, daca se are in vedere termenul prescriptiei achizitive de 20 de ani, acesta ar urma sa se implineasca doar in 2013, daca anul vanzarii-cumpararii ar fi 1993.

Prin actiunea civila inregistrata sub nr. de mai sus, disjunsa din Dos. nr. 2926/190/2008 al Judecatoriei B., reclamantul MP a chemat in judecata pe parata RDA, solicitand instantei sa constate ca reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra casei si terenului in suprafata totala de 1 ha si 1760 mp, identificat in CF nr. din VT, prin efectul uzucapiunii de scurta durata; sa dispuna intabularea in cartea funciara in favoarea reclamantului a dreptului de proprietate astfel dobandit, asupra casei si terenului aferent.
In motivare, reclamantul a aratat ca este fiul lui SP, decedat in data de 23.02.1996. La declararea nasterii tatal sau nu a fost de fata, astfel ca a fost inregistrat sub numele de familie al mamei, acela de C. Ulterior, prin casatorie, reclamantul a dobandit numele sotiei, acela de "M". La data de 07.05.1993, reclamantul a cumparat printr-un inscris sub semnatura privata, de la RD, sotul paratei RDA, casa si terenul aferent in suprafata totala de 1 ha si 1760 mp inscris in CF nr. din VT Pretul terenului s-a achitat in doua transe de 7.000 DM si respectiv 3.000 DM.
Se mai arata ca, pe baza acestui act sub semnatura privata, avand reprezentarea ca vanzatorul are si calitate de proprietar, reclamantul a intrat in posesia casei si terenului, chiar in anul 1993, data de la care a folosit terenul si casa in mod efectiv, continuu, netulburat si sub nume de proprietar, pana in prezent. RD si RDA au locuit in jud. o perioada indelungata de timp, insa de catva timp s-au mutat in judetul Arad.
Avand in vedere ca a fost de buna credinta, atat la momentul cumpararii terenului, cat si pe toata perioada de 15 ani cat l-a folosit, reclamantul se considera noul proprietar al terenului, motiv pentru care solicita a ii fi recunoscut acest drept.
In drept, s-au invocat disp. art. 49 alin. 2, art. 50, art. 52, art. 53, art. 55 C.pr.civ., art. 1895, art. 1896, art. 1897, art. 1898 si art. 1899 Cod civil.
In probatiune, s-a anexat contract (f. 5).
Parata RDA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivare, s-a aratat ca, chiar daca reclamantul ar fi posedat imobilele, posesia acestuia nu se intemeiaza pe un just titlu sau justa cauza, actul depus de el fiind sub semnatura privata, iar termenul necesar pentru a prescrie nu s-a implinit.
In drept, s-au invocat disp. art. 1895 si urm. C.civ, DL 115/1938 si Legea 7/1996.
In probatiune, s-au anexat inscrisuri (f. 22 - 64).
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul este fiul lui SP, decedat in data de 23.02.1996. La declararea nasterii sale,  tatal sau nu a fost de fata, astfel ca a fost inregistrat sub numele de familie al mamei, acela de C. Ulterior, prin casatorie, reclamantul a dobandit numele sotiei, acela de "M".
 La data de 07.05.1993, intre reclamant si sotul paratei RD a intervenit un contract de vanzare-cumparare sub semnatura privata, din analizarea sumara a caruia reiese ca reclamantul ar fi cumparat la pretul de 10.000 DM de la RD, sotul paratei RDA, casa si terenul aferent in suprafata totala de 1 ha si 1760 mp inscris in CF nr. din VT, iar pretul terenului s-ar fi achitat in doua transe, de 7.000 DM si respectiv 3.000 DM.
Trebuie precizat ca acest act nu este valabil din punct de vedere formal pentru a putea reprezenta un act apt de intabulare, deoarece vizeaza un teren pentru care forma autentica se impune ad validitatem. Desi se sustine de catre reclamant in actiunea introductiva de instanta ca, pe baza acestui act sub semnatura privata, avand reprezentarea ca vanzatorul are si calitate de proprietar, reclamantul a intrat in posesia casei si terenului, chiar in anul 1993, data de la care ar fi folosit terenul si casa in mod efectiv, continuu, netulburat si sub nume de proprietar, pana in prezent, in speta se invoca uzucapiunea intemeiata pe dispozitiile Codului civil.
Ca atare, contractul din data de 07.05.1993 , mai sus mentionat nu constituie just titlu, deoarece nu intruneste conditiile prev. de art. 1897 C.civ., respectiv nu este un act translativ de proprietate. Actul juridic depus de intervenient este un inscris sub semnatura privata, un antecontract de vanzare - cumparare care nu este valabil din punct de vedere formal, , nefiind autentic, fiind pasibil de a fi sanctionat cu nulitatea absoluta.
Chiar in ipoteza in care justul titlu ar fi indeplinit, termenul necesar pentru a prescrie achizitiv aceste imobile, de 10-20 de ani nu este indeplinit. Astfel, parata si defunctul ei sot nu au locuit niciodata in jud., ci doar in A, fapt ce rezulta chiar din declaratia martorului VA (fila 102 din dosar), propus de catre reclamanta. Prin urmare, daca se are in vedere termenul prescriptiei achizitive de 20 de ani, acesta ar urma sa se implineasca doar in 2013, daca anul vanzarii-cumpararii ar fi 1993.
Pe de alta parte, paratul nu a posedat imobilele singur, ci impreuna cu familia sa, din care face parte si numita SSZ, mama reclamantului, fapt de altfel confirmat si de martorii propusi de reclamanta in declaratiile date in fata instantei, asa incat posesiunea a fost echivoca. Din continutul antecontractului depus la dosar, se poate observa si ca data stabilita pentru intabularea imobilelor a fost "in jur de 1 august 1993", insa aceasta nu a fost respectata de cocontractanti, nefiind invocate imprejurari neimputabile care i-au determinat sa nu incheie actul in forma autentica, cu atat mai mult cu cat nu se poate justifica nici buna-credinta a acestora, conditie impusa de lege pentru complinirea celei a justului titlu in vederea dobandirii prin uzucapiunea de 10-20 ani a imobilelor.
Uzucapiunea de scurta durata prev. de art. 1895 - 1899 C.civ., nu poate fi aplicata si in consecinta nu pot fi dobandite in proprietate imobilele astfel prescrise achizitiv in teritoriile unde au fost si sunt aplicabile disp. DL 115/1938. Astfel, art. 72 din Legea 7/1996 prevede ca disp. Legii 115/1938 raman aplicabile pana la definitivarea lucrarilor cadastrale pe teritoriul judetului respectiv.
In aceste conditii, prin intrarea in vigoare a acestui decret lege, dobandirea drepturilor reale prin uzucapiune se face numai in situatiile limitativ prevazute de acest act normativ, nefiind aplicabile disp. Codului civil roman. In speta, reclamantul a inceput posesia in anul 1993, cand in vigoare  erau disp. DL 115/1938.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, coroborand declaratiile martorilor audiati in cauza (filele 102 si 107),  cu lipsa nejustificata a reclamantului la interogatoriul solicitat de catre parata, care s-a opus admiterii actiunii, facand astfel aplicarea disp. art. 225 C.pr.civ. , constatand ca, desi sarcina probei ii revenea reclamantului, acesta nu a dovedit starea de fapt pe care a invederat-o instantei in motivarea actiunii,in considerarea indeplinirii cerintelor prev. de art. 1169 C.civil, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata actiunea civila, avand ca obiect uzucapiune.
Referitor la cererea formulata de avocatul reclamantului, de a se lua act de renuntarea la judecata cu privire la petitul de intabulare din actiunea introductiva, instanta nu poate face aplicarea disp. art. 246 C.pr.civ. intrucat renuntarea nu poate fi exprimata decat de catre parte, in speta de reclamant," fie verbal in sedinta publica, fie prin cerere scrisa", asa cum rezulta din textul art. 246 al. 1 C.pr.civ., iar in cauza cererea a fost formulata de catre avocatul reclamantului, fara o procura speciala in acest sens, asa cum cer disp. art. 69 al. 1 din C.pr.civ. care prevad ca "Recunoasterile privitoare la drepturile in judecata, renuntarile cum si propunerile de tranzactie nu se pot face decat in temeiul unei procuri speciale", astfel ca si petitul de intabulare va fi respins ca neintemeiat, consecinta a nedovedirii capatului principal,avand ca obiect uzucapiune.
            Conform art. 274 C.pr.civ., raportat la solutia pronuntata in cauza si culpa procesuala a reclamantului care a generat prezentul proces, instanta il va obliga sa achite paratei suma de 700 lei,cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.