Imprumuturi, credite, creditori

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Braila la data de 23.06.2004 reclamantul D.G. a solicitat instantei in contradictoriu cu parata B.V. ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea acesteia din urma la restituirea sumei de 140 000 000 ROL actualizata, aratand in motivarea cererii ca a fost casatorit cu parata, iar dupa desfacerea castoriei au convietuit timp de 2 ani si ca el este proprietarul imobilului in care au locuit, iar cu suma rezultata din vanzarea acestuia sotia si-a cumparat pe numele ei un alt apartament si desi i-a solicitat acesteia restituirea sumei, aceasta a refuzat. Parata a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se omologheze conventia de impartire a bunurilor din 29.06.2001.
Prin sentinta civila nr. 1179 din 23.02.2006 a Judecatoriei Braila, instanta a respins atat cererea principala ca nefondata, cat si cererea reconventionala. Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca in perioada 11.11.1993 - 03.02.2000 partile au fost casatorite, iar in timpul casatoriei reclamantului i s-a atribuit in proprietate exclusiva in baza partajului voluntar legalizat cu incheierea de legalizare de semnatura incheiat cu fosta sa sotie M.A. un imobil, urmand ca acesta sa plateasca cu titlu de sulta suma de 15 000 000 ROL, jumatate din valoarea apartamentului, iar pentru achitarea acestei sulte partile au incheiat un contract de credit in valoare de 15 000 000 ROL. Ulterior, a retinut instanta, reclamantul a instrainat apartamentul prin contractul de vanzare-cumparare autentificat, pretinzand ca suma provenita din incheierea acestui contract a imprumutat-o paratei, care si-a cumparat apartamentul in care locuieste in prezent, insa instanta a retinut ca intre parti a avut loc un proces de partaj, care a facut obiectul unui dosar aflat tot pe rolul Judecatoriei Braila, partaj prin care s-au impartit bunuri de mica valoare, deoarece partile impartisera celelalte bunuri prin partajul voluntar din 29.06.2001, care a avut loc exact in ziua in care reclamantul a vandut apartamentul, iar suma rezultata a fost folosita de catre reclamant pentru a achita sulta de 140 000 000 ROL catre parata, astfel cum s-a mentionat in finele actului, de unde rezulta ca reclamantul ii datora paratei aceasta suma de bani, nefiind vorba de un imprumut. In ceea ce priveste cererea reconventionala instanta a apreciat ca nu exista temei legal pentru a putea omologa conventia de partaj a partilor, in conditiile in care reclamantul nu o recunoaste, desi situatia de fapt arata ca aceasta reprezinta o realitate .
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs ambele parti, iar prin decizia civila nr. 288 din 16.11.2006 Tribunalul Braila-Sectia Civila a respins recursul ca nefondat, retinand ca hotararea pronuntata de Judecatoria Braila este temeinica si legala.
Astfel, instanta superioara a constatat in ceea ce priveste cererea reconventionala ca aceasta este neintemeiata, avand in vedere faptul ca partile nu s-au infatisat in fata judecatorului pentru a confirma partajul voluntar, astfel cum prevede art. 271 c.p.civ., iar reclamantul D.G. a sustinut ca actul este un fals si ca nu reprezinta vointa reala a partilor, or instanta considera ca nu poate lua act de invoiala partilor asupra impartirii bunurilor dobandite in timpul casatoriei, nici chiar atunci cand partile sunt prezente in fata judecatorului si confirma intelegerea, daca nu se verifica legalitatea acestei conventii.