CIVIL. CESIUNE DE CREANTA- OBLIGATIE DE GARANTIE

Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, constata:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau, reclamanta "RAM" B a solicitat obligarea paratei A P la plata sumei de 616 lei, reprezentand contravaloarea facturilor restante,  si a sumei de 721,76 lei, reprezentand penalitati pentru neachitarea in termen a debitului principal. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 116 lei.
In motivare, reclamanta a aratat ca prin contractul de cesiune, parata i-a cesionat creanta impotriva debitorului B G, in suma totala de 1702,21 lei. Reclamanta a actionat in judecata pe debitorul cedat, dar actiunea sa a fost admisa in parte de Judecatoria Buzau, a carei sentinta a fost confirmata in recurs de Tribunalul Buzau, astfel incat s-a activat obligatia cedentei de a garanta contra evictiunii, deoarece reclamanta a pierdut dreptul de proprietate asupra creantei. In consecinta, reclamanta a precizat ca intelege sa isi exercite dreptul de recupera pretul platit pentru creantele cumparate de la parata; totodata a mai invederat ca pretul cesiunii a constat in scaderea din datoriile Asociatiei, conform procesului-verbal de scadere incheiat intre parti. Reclamanta a mai invederat ca a procedat la formularea plangerii prealabile, asimilate concilierii din materia comerciala, conciliere ramasa fara nici un rezultat.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 1391-1398, 1401-1402 C. civ., art. 53 (3) din Legea nr. 51/2006, Legea nr. 325/2006, Legea nr. 554/2004.
In sustinerea cererii, reclamanta a depus la dosar: copii ale facturilor fiscale, situatia restantelor, copia procesului-verbal, proces-verbal de finalizare a concilierii, convocare la procedura prealabila, in copie, confirmare de primire, contract de cesiune, in copie, situatia financiara a debitorului cedat, copia sentintei civile, copia deciziei.
Actiunea a fost legal timbrata cu 113 lei - taxa judiciara de timbru - si 3 lei - timbrul judiciar.
Parata, legal citata, nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat la termenul de judecata.
Prin sentinta civila, Tribunalul Buzau - Sectia comerciala si de contencios administrativ a admis actiunea reclamantei.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata. Prin decizia C AP - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Buzau.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau.
In data de 17.03.2008, dupa ridicarea sedintei de judecata, parata a depus la dosar intampinare, solicitand, in esenta, respingerea in intregime a actiunii reclamantei ca nefondata.
In cauza, instanta a incuviintat si a administrat in cauza, la cererea reclamantei, proba cu inscrisuri.
Analizand materialul probator administrat, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In data de 28.01.2004 intre reclamanta, in calitate de cesionar, si parata, in calitate de cedent, s-a incheiat Contractul de cesiune, avand ca obiect transmiterea catre cesionar a creantei in cuantum de 17022173 lei ROL, reprezentand contravaloarea serviciilor neachitate si a penalitatilor de intarziere inregistrate in sarcina debitorului cedat B G (fila 14). Potrivit art. 2 din contract, cedarea creantei se face neconditionat, cedentul raspunzand fata de cesionar pentru solvabilitatea actuala si viitoare a debitorului cedat, conform art. 1398 C. civ.
Potrivit dispozitiilor art. 1392 C. civ., cel ce vinde o creanta sau orice alt lucru necorporal, este dator sa raspunda de existenta sa valabila in folosul sau, in momentul vanzarii, desi vanzarea n-ar cuprinde aceasta indatorire de raspundere. Asadar, in cazul in care cesiunea s-a facut in schimbul unui pret, deci cu titlu oneros, fiind asimilata unei vanzari, unul dintre efectele contractului este obligatia cedentului de a garanta pentru existenta creantei in mod valabil, in patrimoniul sau.
In cauza de fata, in contractul de cesiune sus-mentionat nu exista nici o prevedere referitoare la pretul cesiunii. Totusi, in cuprinsul cererii de chemare in judecata, reclamanta a precizat ca pretul cesiunii a fost achitat prin reducerea datoriilor asociatiei de proprietari fata de R A, asa cum reiese din procesul - verbal de scadere incheiat. Intr-adevar, reclamanta a depus la dosar, in cadrul probei cu inscrisuri, la fila 10 din dosarul Tribunalului, inscrisul intitulat "Proces-verbal", intocmit intre reclamanta si parata, in baza contractului de cesiune; in acest inscris s-a prevazut diminuarea anumitor datorii ale A fata de R A. Instanta constata, analizand acest inscris, ca la baza intocmirii lui a stat contractul de cesiune incheiat intre A P parata in prezenta cauza si R A reclamanta, si nu Contractul de cesiune invocat in cererea de chemare in judecata si depus la dosarul cauzei. In consecinta, sustinerea reclamantei in sensul ca pretul cesiunii a constat in reducerea datoriilor paratei, conform acestui proces-verbal, nu poate fi primita, din moment ce exista neconcordante intre cele doua inscrisuri si, mai mult, in cuprinsul contractului nu s-a facut nicio referire la pretul cesiunii, ceea ce conduce la concluzia caracterului gratuit al transmiterii creantei catre cesionar. Intrucat, prin prisma sustinerilor reclamantei, se naste un dubiu cu privire la caracterul oneros sau gratuit al contractului, instanta nu poate interpreta aceasta conventie decat in sensul art. 983 din Codul civil, urmand ca dubiul sa profite debitorului, in sensul calificarii conventiei ca fiind cu titlu gratuit.
In aceasta situatie, fata de dispozitiile art. 1392 C. civ., cesiunea fiind cu titlu gratuit aceasta nu da nastere, in sarcina cedentului, obligatiei de garantie, acest efect fiind prevazut de lege doar pentru cazul cesiunii cu titlu oneros, asimilate vanzarii, doar in aceasta ipoteza cedentul fiind raspunzator fata de cesionar in limitele pretului incasat in schimbul creantei transmise.
Mai mult, in contractul incheiat intre parti nu s-a prevazut obligatia cedentului de a garanta pentru existenta valabila a creantei, acest fiind tinut sa garanteze doar pentru solvabilitatea debitorului cedat, conform art. 2 din contract.
In consecinta, actiunea reclamantei, intemeiata pe obligatia (legala sau conventionala) a cedentului de a garanta pentru existenta creantei, apare ca neintemeiata, fata de considerentele expuse, urmand a fi respinsa.
Fata de solutia ce urmeaza a se pronunta asupra capatului principal al cererii, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiate si capetele de cerere accesorii, avand ca obiect plata penalitatilor de intarziere aferente debitului principal si cheltuielile de judecata.