CIVIL. REZOLUTIUNE CONTRACT. TRANZACTIE JUDICIARA

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, reclamantul EI a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe parata CM, solicitand ca in urma probatoriului administrat, instanta sa constate nulitatea absoluta partiala a tranzactiei judiciare, intervenite intre noi partile in dosarul si cuprinsa in dispozitivul sentintei civile respectiv a clauzei prin care am convenit ca apartamentul, compus din 3 camere si dependinte sa fie vandut iar cu banii rezultati sa se achite suma de 100.000.000 lei (ROL) credit BCR iar diferenta de bani sa fie impartita in mod egal, sa constate ca reclamantul a dobandit in timpul casatoriei cu parata, dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din 3 camere si dependinte, ca reclamantul a avut contributie exclusiva la dobandirea dreptului de proprietate asupra  acestuia,urmand sa se dispuna atribuirea catre acesta, a apartamentului, la dobandirea caruia a avut contributie exclusiva, cu cheltuieli de judecata.
     In motivarea actiunii, a aratat ca s-a casatorit cu parata la data de ..., iar prin sentinta civila a Judecatoriei Rm. Sarat casatoria a fost desfacuta prin divort. In timpul casatoriei au dobandit mai multe bunuri comune printre care si apartamentul compus din 3 camere si dependinte.
     Cu privire la bunurile comune dobandite in timpul casatoriei, a mentionat ca a figurat pe rolul Judecatoriei Rm. Sarat dosarul ce a avut ca obiect partaj bunuri comune. Prin sentinta civila instanta judecatoreasca a luat act de tranzactia celor doi fosti soti prin care au convenit asupra modului in care urmau a fi impartite bunurile comune, dobandite in timpul casatoriei. Prin aceasta tranzactie, partile au hotarat ca apartamentul compus din 3 camere si dependinte sa fie vandut,  iar cu banii rezultati sa se achite suma de 100.000.000 lei (ROL) credit BCR, iar diferenta de bani sa fie impartita in mod egal.
     Desi cei doi si-au asumat prin aceasta tranzactie obligatia de a vinde apartamentul sus mentionat, parata a refuzat in mod constant, incepand cu momentul ramanerii definitive a hotararii de expedient ce a consfintit invoiala, sa-si execute obligatia asumata. Dupa ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti, reclamantul a publicat in repetate randuri anunturi prin care a incercat sa caute cumparatori pentru apartamentul ce a facut obiectul tranzactiei. Cu toate ca in urma acestor anunturi a gasit mai multe persoane interesate in cumpararea apartamentului parata a refuzat in mod repetat sa se intalneasca cu aceste persoane pentru a stabili un pret in vederea perfectarii actelor de vanzare-cumparare. 
     Atitudinea sicanatorie a paratei, de a impiedica vanzarea apartamentului, s-a materializat si in formularea unei plangeri penale, impotriva sa si a actualei sotii pentru infractiunea de lovire prevazuta de art. 180 alin. 2 C.P.  In motivarea plangerii, parata a aratat ca in ziua de 17.04.2004, ora 12:45 in fata magazinului unde lucra sotia sa ar fi fost agresata de reclamant si de aceasta, cauzandu-i-se leziuni traumatice ce necesitau 12-14 zile de ingrijiri medicale. Astfel, pe rolul judecatoriei Rm. Sarat a fost inregistrat dosarul, solutionat prin sentinta penala, prin care s-a dispus incetarea procesului penal in temeiul art. 11 alin. 2 rap. la art. 10 alin. 1 lit. h si la art. 2841 C.P.P. , partea vatamata (parata) lipsind nejustificat la doua termene de judecata.   Reclamantul a invederat ca demersurile sale de a incerca sa vanda apartamentul au continuat cu o notificare adresata paratei prin care a somat-o sa se prezinte la executorul judecatoresc la data de .... pentru a perfecta actele necesare vanzarii (dosarul al executorului judecatoresc CG), dar aceasta nu a dat curs solicitarii, fiind pusa in intarziere incepand cu data de ....  
Din cauza faptului ca parata a refuzat in mod repetat sa-si indeplineasca obligatia asumata prin tranzactie si presat de faptul ca apartamentul incepuse sa se degradeze, reclamantul s-a vazut nevoit sa promoveze o noua actiune de partaj bunuri comune inregistrata pe rolul Judecatoriei Rm. Sarat, solicitand partajarea in cote de ? atat a apartamentului, cat si a datoriei comune de 100.000.000 lei (ROL). Prin intampinarea formulata in aceasta cauza, parata a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca in cazul dat nu se mai poate relua judecata in privinta unora dintre bunurile asupra carora in aplicarea principiului disponibilitatii partile au tranzactionat, invocand in drept prevederile art. 1704, 1711 Cod civil  si 273 Cod Proc. Civ. Prin sentinta civila instanta a respins cererea ca neintemeiata. Daca parata ar fi fost cu adevarat interesata in a vinde apartamentul, in virtutea principiului disponibilitatii procesuale, ar fi putut sa fie de acord cu actiunea, mai ales ca modalitatea de partajare a apartamentului si a datoriei de 100.000.000 lei (ROL) in cote de ?  era cu mult mai avantajoasa decat cea consfintita prin hotararea de expedient.
Si in 2005, a promovat o noua actiune de partaj bunuri comune, inregistrata pe rolul Judecatoriei Rm. Sarat, prin sentinta civila fiind admisa actiunea si fiind confirmat raportul de expertiza in varianta 1. Impotriva acestei sentinte parata a formulat apel admis de catre Tribunalul Buzau prin decizia civila , actiunea fiind respinsa pe fond, decizie ramasa irevocabila prin decizia civila pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti.
Demersurile sale de a incerca vanzarea apartamentului au continuat si pe parcursul anilor 2006, 2007 si 2008, insa de fiecare data cand aparea o persoana interesata in a cumpara apartamentul, parata refuza orice comunicare cu reclamantul sau cu posibilii cumparatori. A mentionat ca singurul motiv pentru care a fost de acord cu aceasta clauza a contractului de tranzactie a fost dorinta sa de a pune capat litigiilor cu parata.
Analizand atitudinea paratei in raport de cele relatate mai sus rezulta fara dubiu ca obligatia pe care si-a asumat-o prin tranzactia judiciara incheiata si consfintita prin sentinta civila este fundamentata pe o cauza falsa, ilicita si imorala. Caracterul fals al cauzei obligatiei paratei rezulta din scopul urmarit de aceasta la momentul incheierii tranzactiei judiciare consfintita prin sentinta civila. Scopul imediat (causa proxima) urmarit de parata nu a fost acela de a vinde apartamentul si de a imparti pretul obtinut potrivit intelegerii cuprinse in tranzactie, ci acela de a bloca vanzarea exclusiv in scop sicanatoriu. In ceea ce priveste scopul mediat (causa remota) parata nu a urmarit incetarea coproprietatii devalmase, ci prelungirea acesteia la infinit, astfel cum rezulta din manifestarea sa de vointa de a refuza perfectarea actelor de vanzare, aceste aspecte fiind sanctionate cu nulitatea absoluta a clauzei.
     Caracterul ilicit si imoral al cauzei obligatiei paratei rezulta din scopul urmarit de aceasta la momentul incheierii tranzactiei, scop realizat prin incalcarea cu stiinta a unei serii de dispozitii legale imperative, de ordine publica. Cum la momentul incheierii tranzactiei au fost incalcate cu buna stiinta de catre parata dispozitiile art. 475, 728, 963, 1310, Cod civ. rezulta ca scopul urmarit de parata nu a fost acela de a urmari incetarea coproprietatii devalmase ci prelungirea acesteia la infinit.  
Faptul ca obligatia paratei de a vinde apartamentul este fundamentata pe o cauza falsa ilicita si imorala (parata neavand niciodata intentia de a vinde apartamentul) este confirmat si de pozitia procesuala pe care a avut-o in dosarele, aceasta neaparandu-se in sensul ca ar fi incercat sa-l contacteze pe reclamant pentru a vinde apartamentul. Daca parata ar fi folosit aceste aparari si le-ar fi dovedit cele doua actiuni ar fi fost respinse ca lipsite de interes. De altfel de la momentul ramanerii definitive a hotararii de expedient si pana la momentul de fata parata nu a facut nici un demers pentru a vinde apartamentul. 
Atitudinea paratei fata de obligatia de a vinde apartamentul este in frauda legii si in contradictie cu  dispozitiile art. 1010 Cod civil, potrivit carora “Obligatia este nula cand s-a contractat sub o conditie potestativa din partea celui ce se obliga". Pe langa atitudinea pe care parata a avut-o si pe care o are in continuare fata de obligatia de vanzare a apartamentului, reclamantul a subliniat ca nu trebuie trecuta cu vederea nici culpa ce revine instantei de judecata ce a luat act de tranzactia noastra.  In cazul de fata instanta care a luat act de tranzactie nu trebuia sa se limiteze doar la a verifica consimtamantul partilor si capacitatea acestora de a contracta ci trebuia sa analizeze daca prin tranzactie se pune capat procesului si daca tranzactia ce a fost infatisata nu poate da nastere altor litigii, care sa vizeze bunurile supuse tranzactiei.
     In ceea ce priveste celelalte capete de cerere a aratat ca dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost dobandit, in timpul casatoriei cu parata la data de ... prin actul de adjudecare al Biroului individual al executorului judecatoresc AA.
     Actul de adjudecare a fost incheiat numai pe numele paratei din cauza faptului ca la data de 18.02.2003 reclamantul nu se afla in localitate fiind plecat la Buzau datorita faptului ca urma niste cursuri pentru avansare. La dobandirea dreptului de proprietate asupra acestui apartament reclamantul a avut o contributie exclusiva, creditele contractate la B.R.D. Rm. Sarat au fost achitate integral de reclamant la data de 17.12.2003.
A subliniat ca de la momentul pronuntarii sentintei civile si pana in prezent posesia de fapt a apartamentului i-a apartinut reclamantului, acesta fiind cel care a achitat toate cheltuielile aferente acestuia.
     In drept, si-a intemeiat actiunea pe prevederile art. 475, 728, 963, 966, 1004, 1006, 1010, 1310, 1704, 1713 Cod Civil si art. 36 alin. 1 din Codul Familiei.
     In dovedirea celor sustinute a solicitat proba cu inscrisuri, martori, interogatoriul paratei, prezumtii si expertiza, sens in care a depus, in copie: sentinta penala pronuntata de Judecatoria Rm. Sarat in dosarul, plangere CM, , decizia pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti in dosarul, decizia pronuntata de Tribunalul Buzau in dosarul, incheiere din data de 15.02.2006 pronuntata in dosarul de Tribunalul Buzau, motive de recurs CM in dosarul, sentinta civila pronuntata de Judecatoria Rimnicu Sarat in dosarul, intampinare CM in dosarul, sentinta civila pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul, intampinare EM in dosarul, act de adjudecare, cerere de chemare in judecata formulata de EI in dosar, intampinare CM in dosar, sentinta civila pronuntata de Judecatoria Rm. Sarat in dosarul, formular depunere Banca Tiriac, proces-verbal din data de 30.08.2004 din dosarul de executare Birou Individual Executor Judecatoresc CG, chitante de plata catre Asociatia de proprietari, formulare depunere numerar BRD Groupe Societe Generale, esalonare rambursare credit   BRD Groupe Societe Generale, contract de credit pentru persoane fizice incheiat de Banca Comerciala Romana, tranzactie, planse fotografice.
     La termenul din data de 25.11.2008, parata, prin aparator, a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Buzau, exceptie ce a fost respinsa pentru motivele care au fost retinute in incheierea de sedinta de la acea data.
     Legal citata, parata nu s-a prezentat in instanta pentru a da lamuriri sau explicatii, dar a formulat intampinare la data de 13.01.2008.
     Prin intampinarea formulata, parata a invocat exceptia insuficientei timbrari a capatului de cerere privind contributia exclusiva a reclamantului la achizitionarea apartamentului.
     In motivare, a subliniat ca motivul determinant la incheierea tranzactiei nu a fost unul imoral, de natura sa nesocoteasca normele de convietuire sociala care pretind ca obligatiile asumate sa fie respectate si ca drepturile subiective sa fie exercitate cu buna-credinta, vointa partilor fiind cea materializata in conventie. Faptul ca ulterior nu s-a instrainat imobilul nu s-a datorat culpei sale, ci culpei reclamantului care a dorit sa obtina intreaga suma de bani ce ar fi rezultat cu titlu de pret. De asemenea, aceasta a negat ca reclamantul ar fi facut demersuri in vederea vanzarii apartamentului, dumneaei fiind aceea care a incercat in repetate randuri sa stabileasca o legatura cu acesta pentru a rezolva problema, insa a refuzat orice colaborare, mai ales ca bunul era in posesia sa.
     Aceasta a aratat ca, in situatia in care se va respinge primul capat de cerere, nu se poate relua judecata in privinta unora dintre bunurile asupra carora, in aplicarea principiului disponibilitatii, partile au tranzactionat.
     In drept, cererea a fost intemeiata pe prevederile art. 948 alin.4, art. 1201, art. 1704, art. 1711 C.civ.
     Prin incheierea de sedinta din data de 13.01.2009, instanta dispus disjungerea capatului de cerere privind partajul de bunuri comune de restul cauzei, formandu-se dosarul.
     In baza art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanta a incuviintat proba cu inscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegarii pricinii.
     La solicitarea reclamantului, instanta a incuviintat proba cu interogatoriul paratei, aceasta, desi citata cu mentiunea personal la interogatoriu, neprezentandu-se in instanta pentru a raspunde la intrebarile adresate de partea adversa.
     La solicitarea partilor, instanta a incuviintat proba testimoniala cu trei martori pentru reclamant DV, PG, BG, si un martor pentru parata, IC, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine:
     Prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Ramnicu Sarat in dosarul, avand ca obiect partaj bunuri comune, instanta a admis actiunea si a luat act de tranzactia partilor, consfintind-o intr-o hotarare de expedient.
     Prin aceasta tranzactie, partile au convenit asupra modalitatii de impartire a bunurilor mobile, in ceea ce priveste apartamentul compus din 3 camere si dependinte, hotarand ca acesta sa fie vandut,  cu banii rezultati urmand sa se achite suma de 100.000.000 lei (ROL) credit BCR, iar diferenta de bani sa fie impartita in mod egal.
     Din coroborarea depozitiilor martorilor audiati in cauza, instanta retine ca partile au achizitionat apartamentul respectiv in baza actului de adjudecare al Biroului individual al executorului judecatoresc AA. Inca de la inceput, acesta se afla intr-o anumita stare de degradare, partile nelocuind in acesta niciun moment.
     De la dobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentului si pana in prezent singurul care s-a preocupat de apartament, care a tinut legatura cu Asociatia de proprietari, care a achitat cheltuielile legate de intretinerea apartamentului a fost reclamantul. Desi parata avea calitatea de coproprietar alaturi de d-nul EI, aceasta nu s-a interesat de apartament, nefiind vazuta de niciun vecin in bloc.
     Dupa pronuntarea sentintei civile anterior mentionate, reclamantul a initiat demersurile necesare pentru vanzarea apartamentului. Astfel, martorul PG a povestit ca, fiind coleg de serviciu cu reclamantul si auzind ca acesta intentioneaza sa-si vanda apartamentul, i-a solicitat numarul de telefon si l-a transmis unor cunoscuti interesati sa achizitioneze un apartament in municipiul Ramnicu Sarat. Ulterior, din discutiile purtate cu aceste persoane, martorul a aflat ca d-nul EI a fost in imposibilitatea de a incheia vreun contract din cauza atitudinii manifestate de fosta sotie, in sensul ca aceasta, fie nu venea la intalnirile programate cu cumparatorii, fie, daca venea, spunea ca nu este interesata sa vanda, fara ca macar sa discute in prealabil conditiile vanzarii.
     Depozitia acestuia este intarita de declaratia martorului DV. Acesta a aratat ca din relatarile reclamantului a inteles ca acesta nu a putut vinde apartamentul din cauza fostei sale sotii, acesta refuzand motivat de faptul fie ca nu-i convenea pretul, fie ca dorea sa mai astepte, fie ca pur si simplu nu vroia sa vanda.
     Martorul IC a relatat ca ar fi insotit-o pe parata, in toamna anului 2007, la apartamentul partilor, in ideea ca il va gasi acolo pe reclamant si vor reusi sa discute pe tema vanzarii apartamentului. Neraspunzand nimeni, iar parata nefiind in posesia cheii de la apartament nu au putut intra, asa ca au cerut relatii la vecina de la etajul 3 al condominiului. Aceasta din urma, d-na BG, fiind audiata in calitate de martor, a infirmat sustinerile martorului IC, aratand ca parata nu a venit niciodata personal la usa sa si nu a purtat nicio discutie nici cu dumneaei, si nici cu sotul sau referitor de apartamentul in litigiu. Avand in vedere relatarile martorei BG, instanta urmeaza sa inlature declaratia domnului IC, intrucat aceasta nu corespunde adevarului. Toate aspectele relatate sunt cunoscute din discutiile purtate cu parata, de care il leaga o anumita prietenie, ceea ce face ca declaratia acestuia sa fie subiectiva, iar existenta episodului la care a aratat ca ar fi asistat personal a fost negata de martora BG.
     Aceasta din urma a aratat ca apartamentul partilor se afla intr-o stare avansata de degradare, infiltratiile de apa ajungand pana la apartamentul de la etajul al doilea. Fiind direct interesata de remedierea defectiunilor, a luat legatura in mai multe randuri cu reclamantul, atat personal, cat si prin intermediul sotului sau. Intrucat este educatoare, calitate in care intra in contact cu multa lume, a anuntat mai multe persoane si le-a pus in legatura cu reclamantul pentru vanzarea apartamentului. Ulterior, din discutiile purtate cu aceste persoane, a aflat ca nu au putut incheia contractul deoarece reclamantul nu a putut lua legatura cu fosta sotie, aceasta refuzand sa raspunda la telefon, atat la cel personal, cat si la cel apartinand fetitei partilor.
     Lovindu-se de refuzul sistematic manifestat de reclamanta de a vinde apartamentul, d-nul EI, tocmai din dorinta de a pune efectiv capat starii de indiviziune cu privire la apartament, a formulat de doua ori cereri distincte de partaj bunuri comune, inregistrate sub numar de dosar, respectiv la Judecatoria Ramnicu Sarat, finalizate cu hotarari irevocabile de respingere a cererilor formulate.
     Tot acestei intentii se circumscrie si cererea formulata de reclamant catre executorul judecatoresc si inregistrata la Biroul Individual Executor Judecatoresc CG. In procesul-verbal din data de 30.08.2004, se consemneaza ca numita CM a fost notificata sa se prezinte la BIEJ CG pentru a se deplasa la un notar public in vederea perfectarii contractului de vanzare-cumparare a apartamentului, retinandu-se ca aceasta nu s-a prezentat.
     Instanta apreciaza ca, cel putin de la aceasta data, parata a fost pusa in intarziere cu privire la obligatia asumata, potrivit prevederilor art. 1079 alin.1 C.civ.
     Mai mult decat atat, reclamantul a achitat din resurse proprii creditul in valoare de 100.000.000 ROL, contractat la BCR, credit pe care partile ar fi trebuit, conform tranzactiei consfintite in hotararea de expedient a Judecatoriei Ramnicu Sarat, sa-l achite cu prioritate din pretul apartamentului.
     Concluzionand, instanta retine ca, in virtutea tranzactiei incheiate, cele doua parti si-au asumat obligatia de a vinde apartamentul al caror coproprietari erau. Chiar daca parata nu avea un rand de chei si chiar daca nu a intreprins demersuri proprii in vederea instrainarii imobilului, aceasta avea obligatia de a raspunde solicitarilor venite din partea reclamantului pentru a realiza obiectivul stabilit de comun acord prin conventia incheiata. Din coroborarea tuturor probelor, instanta constata ca nu se poate stabili nicio culpa in sarcina reclamantului acesta apeland la toate mijloacele posibile pentru a pune capat starii de coproprietate: a incercat sa identifice posibili cumparatori si a contactat-o pe parata in vederea incheierii actelor de vanzare-cumparare, a notificat-o prin intermediul executorului judecatoresc pentru a se prezenta la notar, a promovat doua actiuni distincte de partaj, a incercat punerea in executare silita a hotararii de expedient, toate aceste incercari ale sale fiind sortite esecului.
     Prin nulitate se intelege acea sanctiune de drept civil care consta in lipsirea unui act, in tot sau in parte, de efectele juridice in vederea carora acesta a fost intocmit, din cauza nesocotirii dispozitiilor legale edictate pentru incheierea sa valabila. Prin urmare, cauza care conduce la constatarea nulitatii absolute a actului ar trebui sa existe la chiar momentul incheierii acestuia.
     Probele administrate in actiunea pendinte nu releva existenta vreunei cauze de nulitate la momentul semnarii conventiei, nefiind dovedit ca parata ar fi incheiat tranzactia doar in scop sicanatoriu, fara a avea intentia de a pune in acest mod capat starii de indiviziune. Toate probele, pledeaza, insa, pentru culpa paratei in aducerea la indeplinire a obligatiei asumate prin tranzactie.
     In cazul contractului de tranzactie, neexecutarea culpabila a oricareia dintre obligatiile ce incumba partilor atrage rezolutiunea contractului, definita ca acea sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia avuta anterior incheierii contractului.
     Cum prevederile art. 1704-1717 C.civ. nu contin prevederi speciale legate de rezolutiune, in lipsa unei stipulatii contractuale exprese, in cazul neexecutarii culpabile a obligatiei de intretinere devin incidente regulile generale din materia dreptului obligatiilor art. 1020-1021 C.civ., creditorul putand opta intre a cere executarea contractului sau rezolutiunea lui pentru neexecutare.
     Deoarece toate incercarile anterioare ale reclamantului de a pune in executare silita obligatia asumata prin tranzactie au fost sortite esecului, acesta a optat pentru desfiintarea contractului, dupa punerea in intarziere a paratei, culpa paratei in executarea obligatiei asumate prin contract fiind pe deplin dovedita.
     Prin prisma celor analizate anterior, instanta urmeaza sa admita actiunea precizata formulata de reclamantul EI in contradictoriu cu parata CM si sa dispuna rezolutiunea partiala a tranzactiei incheiate intre EI si CM la data de 02.04.2004 in vederea stingerii litigiului avand ca obiect paratajarea bunurilor comune, tranzactie consfintita prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Ramnicu Sarat in dosarul 4, cu privire la intelegerea referitoare la apartamentul.
     Cum prezenta conventie este o tranzactie judiciara, consfintita ca atare printr-o hotarare judecatoreasca de expedient, rezolutiunea partiala a tranzactiei conduce pe cale de consecinta la desfiintarea in parte a sentintei civile pronuntata de Judecatoria Ramnicu Sarat in dosarul cu privire la intelegerea referitoare la apartamentul.
     Fata de solutia la care a ajuns instanta in urma deliberarii, avand in vedere dispozitiile art. 274 C.proc.civ. care prevad ca partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, instanta urmeaza sa admita cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata. In acest sens, paratii vor fi obligati la plata catre reclamanta a sumei de 519,3 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat, taxa judiciara de timbru legal datorata  si timbru judiciar.