CIVIL - PRETENTII

 
      
      Deliberand asupra cauzei de fata, retine urmatoarele:
      Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. _.. la data de 21.09.2010 reclamanta APPA a solicitat obligarea paratei MIG la plata sumei de 2.508,05 lei, reprezentand cheltuieli de intretinere aferente perioadei decembrie 2009 - aprilie 2010 si a sumei de 116,43 lei, reprezentand penalitati de intarziere calculate pentru aceeasi perioada.
      In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in baza contractelor incheiate cu furnizorii de servicii de care beneficiaza asociatia, s-au repartizat cheltuielile pe fiecare proprietate individuala si s-a procedat la afisarea acestora, insa parata a refuzat achitarea lor.
      In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, in fotocopii, statutul asociatiei, procesul verbal al sedintei adunarii generale a proprietarilor din 11.03.2009, modalitatea de calcul a debitelor si penalitatilor aferente, Sentinta civila nr. _., pronuntata de Judecatoria Buzau, in dosarul nr. _., adresele nr. _. si nr. __ si listele de plata aferente perioadei decembrie 2009 - aprilie 2010.
      In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe Legea nr. 114/ 1996, pe Legea nr. 230/ 2007 si pe H.G. nr. 1588/ 2007.
      Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/ 2007 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
      Parata MIG nu a depus intampinare, insa s-a prezentat la judecarea cauzei si a aratat faptul ca recunoaste debitul si penalitatile solicitate de reclamanta, insa a sustinut ca nu are posibilitatea platii acestora in integralitate, considerand ca se incadreaza in dispozitiile legale care ii permit sa achite numai debitul, iar nu si penalitatile. A precizat ca, desi a formulat cerere scrisa la asociatie in acest sens, nu i s-a dat raspuns pozitiv, sustinandu-se ca nu exista norme de aplicare a Legii nr. 175/ 2010. A invederat faptul ca se declara de acord cu actiunea introductiva, insa cu solicitarea de a nu fi obligata si la plata penalitatilor.
      In probatiune, parata a depus la dosarul cauzei, in fotocopii, cererea nr. _., oferta reala de plata din __, procesul verbal din __, recipisa de consemnare nr. __.., chitanta nr. __.., adeverintele nr. __., nr. __, nr. _.. si nr. __, extrasul de cont din 18.01.2011, cartile de identitate seria _.. nr_.  si seria _.nr. _., certificatul de casatorie seria _.. nr. _.. si certificatul de nastere seria _. nr_...
      Reclamanta APPA a formulat concluzii scrise, in cuprinsul carora a invocat ca, desi s-a facut o oferta de plata din partea paratei, prin B.E.J. PG, prin care s-a consemnat la dispozitia sa suma de 2.508,05 lei, aceasta consemnatiune nu constituie o plata intrucat, pana la momentul acceptarii sale, lucrul nu trece in proprietatea ei si nu poate fi constransa sa preia respectiva suma de bani.
      A aratat ca, pentru ca oferta sa fie valabila, este necesar sa nu existe un motiv legitim de a refuza plata, insa parata a oferit numai o plata partiala, a cheltuielilor de intretinere, fara penalitatile aferente, incalcandu-se astfel principiul indivizibilitatii platii.
      Reclamanta a sustinut ca, fata de prevederile Legii nr. 175/ 2010, acestea, in baza principiului neretroactivitatii legii, au aplicabilitate doar pentru debitele nascute ulterior intrarii in vigoare, urmand ca datoriile anterioare datei de 23.07.2010, pentru care s-au calculat penalitati de intarziere, sa fie suportate impreuna cu aceste penalitati. A apreciat ca, in caz contrar, s-ar crea o situatie discriminatorie pentru datornicii care indeplineau conditiile acestei legi, dar si-au achitat debitele integral anterior intrarii sale in vigoare.
      Totodata, a sustinut ca, pentru a beneficia de prevederile legii respective, trebuie dovedit ca valoarea venitului net minim lunar pe membru de familie nu depaseste 1.000 lei, iar aceasta dovada trebuie sa fie produsa periodic, cel mult 12 luni. A invocat si ca legea prevede ca penalitatile datorate asociatiei, care vor fi anulate, sa fie anulate si in ceea ce priveste relatiile dintre asociatie si furnizorii de servicii, dar R.A.M. _.si Compania de Apa S.A_.. au pus in vedere reclamantei ca Legea nr. 175/ 2010 nu poate fi aplicata in lipsa unor norme metodologice, astfel incat asociatia ramane in continuare cu penalitati, ceea ce conduce la un blocaj financiar.
      Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele :
      Conform art. 3 lit. i din Legea nr. 230/ 2007, prin cheltuieli ale asociatiei de proprietari se intelege cheltuielile sau obligatiile financiare ale asociatiei care sunt legate de exploatarea, reparatia ori intretinerea proprietatii comune, precum si cheltuielile cu serviciile de care beneficiaza proprietarii si care nu sunt facturate individual catre proprietatile individuale. Potrivit lit. j din acelasi articol, cota de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari reprezinta suma corespunzatoare din cheltuielile asociatiei, pe care fiecare proprietar este obligat sa o plateasca lunar.
      Art. 46 prevede ca toti proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.
      Conform art. 49 alin. 1 asociatia poate stabili un sistem propriu de penalizari pentru orice suma cu titlu de restanta, afisata pe lista de plata, penalizarile nefiind mai mari de 0,2 % pe zi de intarziere, urmand a se aplica dupa 30 de zile de la depasirea termenului de plata, fara a putea depasi suma la care s-au aplicat, iar conform alin. 2, termenul de plata a cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, afisate pe lista lunara de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Art. 50 alin. 1 stabileste ca asociatia de proprietari are dreptul de a actiona in justitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
      De asemenea, Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 230/ 2007, aprobata prin H.G. nr. 1588/ 2007, prevede in art. 12 pct. A lit. d dreptul membrilor asociatiei de a primi explicatii cu privire la calculul cotei de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari si, eventual, sa o conteste la presedintele asociatiei de proprietari, in termen de 10 zile de la afisarea listei de plata, acesta fiind obligat sa raspunda la contestatie in termen de 7 zile.
      Totodata, art. 25 alin. 1 prevede ca asociatia poate calcula si percepe penalizari de intarziere pentru suma neachitata, in conditiile stabilite si aprobate de comitetul executiv al asociatiei, suma lor neputand depasi suma cotei restante la care s-au aplicat.
      Potrivit art. 32 alin. 1, toti proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.
      Totodata, in art. 39 din Statutului Asociatiei de Proprietari ( dosar filele 29 - 47 ), s-a prevazut obligatia proprietarilor de a plati lunar, conform listei de plata, cota de contributie care le revine la cheltuielile asociatiei, care sunt cheltuieli pe numar de persoane, pe consumuri individuale, pe cota - parte indiviza, pe beneficiari, pe consumatori tehnici si de alta natura. Art. 41 alin. 1 a prevazut ca asociatia poate stabili un sistem propriu de penalizari pentru orice restanta de pe lista de plata, dar acestea nu vor depasi 0,2 % pe zi de intarziere si se vor aplica dupa 30 de zile de la termenul stabilit pentru plata, fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma la care s-au aplicat. La alin. 2 s-a stabilit ca termenul de plata al cotelor afisate pe lista de plata este de maxim 20 de zile calendaristice.
      Parata MIG, in calitate de membra ai APPA, este proprietara apartamentului nr. 9, din bl. 39 sc. C, situat in mun_., str. _...
      Potrivit dispozitiilor legale enumerate, parata avea obligatia ca, in urma afisarii listelor de plata, sa achite contravaloarea cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, in caz de depasire a termenului de plata urmand a datora penalitati de intarziere in cuantumul stabilit de asociatie.
      Conform modalitatii de calcul a debitelor si penalitatilor aferente si a listelor de plata pentru intervalul decembrie 2009 - aprilie 2010 ( dosar filele 4, 24 - 28 ), rezulta ca, pentru parata, cuantumul cheltuielilor de intretinere s-a ridicat la suma de 2.508,05 lei, iar intrucat nu le-a achitat la scadenta, i s-au calculat penalitati care s-au ridicat la suma de 116,43 lei. Din probele administrate, nu a rezultat ca parata a contestat sumele lunare stabilite de asociatie si afisate prin listele de plata, iar in fata instantei, aceasta a recunoscut atat debitul, cat si penalitatile solicitate de reclamanta.
      Cu toate acestea, potrivit art. II alin. 1 din Legea nr. 175/ 2010, publicata in Monitorul Oficial Nr. 502 din 20 iulie 2010, proprietarii care isi achita integral cotele de contributie la cheltuielile asociatiilor de proprietari in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a acestei legi vor fi scutiti de la plata penalitatilor generate de suma restanta cu titlu de baza; prin cotele de contributie la cheltuielile asociatiilor de proprietari se intelege datoria cu titlu de baza fara suma rezultata din penalitati. Conform alin. 3, prevederile alin. 1 se aplica familiilor al caror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depaseste suma de 1.000 lei. Totodata, alin. 4 prevede ca sumele cu titlu de penalitati datorate catre asociatiile de proprietari, anulate conform acestei legi, vor fi anulate si din obligatiile contractuale existente intre asociatiile de proprietari si societatea furnizoare de servicii.
      Or, din adeverintele nr. _., nr. _.., nr. _.. si nr. _.., extrasul de cont din _.., cartile de identitate seria _. nr. _.si seria _ nr. _.., certificatul de casatorie seria _.. nr. _.. si certificatul de nastere seria _.. nr. _. ( dosar filele 14 - 20 ), reiese ca parata MIG este casatorita cu MD, iar din casatoria lor a rezultat minora MAK, nascuta la _.., care este inscrisa la Liceul Pedagogic, in anul scolar 2010 - 2011, invatamant la zi, fara a primi bursa, dar cu o alocatie de stat de 42 lei pentru luna decembrie 2010. De asemenea, parata figureaza ca somer in evidentele A.J.O.F.M_.., cu indemnizatie de somaj de 895 lei pentru perioada 06.10.2010 -  06.10.2011, in timp ce sotul ei este salariat al U.M. __, cu un salariu net lunar de 994 lei. Se constata astfel ca, in cazul paratei, venitul net minim lunar pe membru de familie este de 643,66 lei [ ( 42 lei + 895 lei + 994 lei ) : 3 ].
      Prin cererea nr. __ ( dosar fila 7 ), parata MIG s-a adresat reclamantei APPA, in vederea achitarii debitelor datorate, solicitand a i se comunica daca poate beneficia de prevederile Legii nr. 175/ 2010.
      Prin oferta reala de plata din _. ( dosar fila 10 ), parata a instiintat reclamanta ca la data de 03.03.2011,la ora 09.00, la sediul B.E.J. PAG, ii va achita suma de 2.508,05 lei, reprezentand cheltuieli de intretinere aferente perioadei decembrie 2009 - aprilie 2010, fara penalitati, invitand-o astfel sa se prezinte la respectiva adresa.
      Potrivit procesului verbal din 03.03.2011 intocmit de B.E.J. PAG ( dosar fila 11 ), in data respectiva, la ora 09.00, la sediul executorului s-a prezentat parata, lipsa fiind reclamanta, desi aceasta din urma fusese incunostintata prin recomandata nr. __ Ca urmare a acestei situatii, parata a declarat ca va consemna suma de 2.508,05 lei la C.E.C.,  la dispozitia reclamantei.
      Din recipisa de consemnare nr. __ si chitanta nr. __ ( dosar filele 12 - 13 ) reiese ca la data respectiva parata MIG a consemnat la dispozitia reclamantei APPA suma de 2.508,05 lei la C.E.C. Bank - Sucursala ___, cu titlu de cheltuieli de intretinere aferente perioadei decembrie 2009 - aprilie 2010.
      Prin adresa nr. ___ ( dosar fila 51 ), SC Compania de Apa S.A. __.. a comunicat reclamantei ca nu este posibila aplicarea Legii nr. 175/ 2010 in lipsa elaborarii Normelor metodologice de aplicare a sa.
      Prin adresa nr. _. ( dosar fila 52 ), R.A.M. _.. a comunicat reclamantei ca, in programul legislativ al M.A.I. pe anul 2011 este inclusa si revizuirea Legii nr. 230/ 2007 si implicit a H.G. nr. 1588/ 2007, iar in situatia in care nu se vor emite de catre legiuitor norme de aplicare a Legii nr. 175/ 2010, persoanele juridice asupra carora actul normativ produce efecte juridice vor trebui sa gaseasca modalitati de aplicare a ei in lipsa normelor.
      Fata de dispozitiile legale enumerate si probele administrate in cauza, instanta constata ca, incadrandu-se in cerintele impuse de Legea nr. 175/ 2010, din punct de vedere al venitului net minim lunar pe membru de familie, parata a consemnat la dispozitia reclamantei, in integralitate, in intervalul de timp prevazut de lege, suma reprezentand cotele de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, astfel incat se impune sa beneficieze de scutirea de la plata penalitatilor generate de suma restanta cu titlu de baza, in cuantum de 116,43 lei, asa cum au fost acestea solicitate prin cererea de chemare in judecata.
      In ceea ce priveste sustinerile reclamantei formulate in fata instantei de judecata si prin intermediul concluziilor scrise, acestea nu sunt de natura a duce la concluzia ca parata nu poate beneficia de dispozitiile Legii nr. 175/ 2010.
      In acest sens, potrivit art. 1 Cod civil, legea dispune numai pentru viitor, ea neavand putere retroactiva. In aceeasi masura, art. 15 alin. 1 din Constitutie prevede ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.
      Principiul neretroactivitatii legii presupune ca aceasta activeaza de la momentul intrarii sale in vigoare, iar nu si pentru perioada anterioara. In cazul Legii nr. 175/ 2010, publicata in Monitorul Oficial Nr. 502 din 20 iulie 2010, potrivit dispozitiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 24/ 2000, intrarea sa in vigoare s-a produs in termen de 3 zile de la momentul publicarii.
      Instanta constata ca respectarea acestui principiu este asigurata chiar de dispozitiile din cuprinsul actului normativ respectiv, in art. II alin. 1 fiind prevazut expres ca scutirea de la plata penalitatilor se aplica exclusiv proprietarilor care isi achita integral cotele de contributie la cheltuielile asociatiilor de proprietari in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a acestei legi.
      O nerespectare a principiul neretroactivitatii legii s-ar produce in situatia in care de respectivele dispozitii ar beneficia si alti proprietari care si-au achitat integral cotele de contributie anterior momentului intrarii in vigoare a legii.
      Interpretarea data de reclamanta dispozitiilor Legii nr. 175/ 2010 in sensul ca aceasta nu ar fi aplicabila debitelor anterioare intrarii sale in vigoare pentru care au fost calculate penalitati, ci numai celor ulterioare, nu este justificata. Astfel, din analizarea textului legal incident, se observa ca legiuitorul nu a conditionat scutirea de la plata penalitatilor de momentul inregistrarii debitelor fata de care acestea au fost calculate, ci numai de plata integrala a cotelor de contributie si de nivelul venitului net minim lunar pe membru de familie. Or, regulile de drept impun ca, acolo unde legea nu distinge, nici cei investiti cu aplicarea sa sa nu faca distinctie. Pe baza acestui rationament, se constata ca, indiferent de momentul inregistrarii debitelor la care s-au calculat penalitati, proprietarii pot beneficia de dispozitiile Legii nr. 175/ 2010 in conditiile in care, in perioada de timp limitativ prevazuta de actul normativ, efectueaza plata integrala a acestora si se incadreaza in plafonul valoric impus veniturilor realizate.
      O modalitate de interpretare de genul celei folosite de reclamanta este neconforma spiritului legii, care a fost edictata cu scopul de a impulsiona proprietarii restantieri sa isi achite in totalitate debitele restante, indiferent de cat de mare ar fi perioada de timp in care ele au fost inregistrate, cu beneficul scutirii lor de plata penalitatilor aferente. Pentru a nu se crea pe aceasta cale o modalitate de tergiversare a momentului pana la care debitorii isi clarifica situatia fata de asociatii, legiuitorul a stabilit o limita clara in timp in care sunt aplicabile dispozitiile respective, si anume 12 luni de la data intrarii in vigoare a legii. Or, daca s-ar accepta rationamentul reclamantei, avand in vedere ca, potrivit normelor legale expuse, termenul de plata a cotelor de contributie afisate pe lista lunara de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice, iar penalizarile se aplica dupa 30 de zile de la depasirea termenului de plata, rezulta ca, efectiv, Legea nr. 175/ 2010 s-ar aplica intr-un interval mai mic de 12 luni decat cel prevazut expres in cuprinsul sau, de vreme ce primele penalitati care s-ar putea calcula debitelor inregistrate numai de la momentul intrarii sale in vigoare, ar incepe sa curga dupa cel putin 50 de zile.
      In aceeasi ordine de idei, in chiar expunerea de motive a respectivei legi s-a mentionat ca se impune adoptarea sa deoarece aplicarea penalitatilor de catre asociatii determina de cele mai multe ori imposibilitatea platii intretinerii de catre familiile cu venituri reduse si actionarea lor in justitie, afectand si pe cei care nu au datorii si sunt obligati sa suporte sistarea serviciilor de catre furnizori, iar pe de alta parte, acestia din urma isi vor recupera datoriile de baza in termenul prevazut de lege, beneficiind astfel de lichiditati in vederea retehnologizarii. Or, primirea sumelor de baza exclusiv pentru intervalul celor 12 luni reglementat de lege, de la debitorii care ar inregistra restante numai in aceasta perioada, in nici un caz nu ar conduce la obtinerea unor sume semnificative, care sa aiba un vizibil impact pozitiv asupra cheltuielilor de retehnologizare.
      De asemenea, sustinerile reclamantei cu privire la un eventual tratament discriminatoriu fata de datornicii care indeplineau conditiile acestei legi, dar si-au achitat debitele integral anterior intrarii sale in vigoare, sun neintemeiate.
      In acest sanctionarea unui tratament discriminatoriu presupune existenta unui tratament diferit aplicat unor persoane aflate in situatii identice sau similare, dar care sa nu fie justificat in mod obiectiv. Insa, acest tratament este interzis a fi adoptat de persoanele fizice sau juridice, publice sau private, precum si de institutiile publice, in aplicarea dispozitiilor legale. Or, prevederile unei legi nu pot fi inlaturate de la aplicare ca fiind ele insele discriminatorii, impotriva acesteia putandu-se exercita caile specifice de contestare, iar in cauza reclamanta neintelegand sa invoce o eventuala exceptie de neconstitutionalitate, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/ 1992.
      Fata de modalitatea de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 175/ 2010, in vigoare la momentul de fata, nu se poate considera ca ar exista discriminare intre proprietarii care au inregistrat restante la plata cheltuielilor de intretinere si le-au achitat anterior intrarii in vigoare a acesteia si intre cei care au inregistrat restante la plata cheltuielilor de intretinere si le-au achitat dupa adoptarea respectivului act normativ, intrucat aceste persoane nu se afla in situatii identice sau similare, cat timp momentul la care au platit debitele catre asociatii este situat anterior sau ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 175/ 2010.
      Faptul ca, la un moment dat, legiuitorul, pe o perioada de timp limitativ determinata, a apreciat ca se impune sa emita un act normativ prin care sa scuteasca de plata unor penalitati anumite categorii de persoane, tine strict de optiunea sa. Tocmai de aceea, in perioada de timp in care o lege este in vigoare, pot aparea modificari sau completari la ea, care insa se aplica strict de la momentul adoptarii lor, fara a putea avea incidenta asupra perioadelor de timp anterioare. Folosind rationamentul reclamantei, nici un act normativ, in urma intrarii sale in vigoare, nu mai poate fi modificat sau completat tocmai din motivul ca ar genera discriminari intre persoanele carora li s-au aplicat dispozitiile legale anterioare, fata de cele carora li se aplica dispozitiile ulterioare.
      In drept, pretinsa discriminare invocata de reclamanta este un efect direct al principiului neretroactivitatii legii civile, in sensul ca beneficiaza de scutirea de la plata penalitatilor exclusiv proprietarii care isi achita debitele fata de asociatie dupa momentul intrarii sale in vigoare, iar nu si cei care le-au achitat anterior.
      Nu in ultimul rand, instanta constata ca reclamanta nu ar putea justifica nici un interes in a invoca existenta unei discriminari intre proprii debitori, in aplicarea normelor legale, o eventuala astfel de vatamare putand fi contestata numai de persoanele direct afectate.
      Si cu privire la modalitatea de dovedire a venitului net minim lunar pe membru de familie reclamanta este in eroare, de vreme ce legiuitorul nu a mentionat expres ca s-ar impune ca aceasta proba sa fie facuta periodic, iar unde legea nu distinge, nici cei investiti cu aplicarea sa nu o pot face. In aceste conditii, este suficient ca persoana in cauza sa dovedeasca faptul ca, in luna efectuarii platii debitelor restante, veniturile familiei sale nu au depasit plafonul impus de lege, pentru a putea beneficia de scutirea de la plata penalitatilor de intarziere.
Nici pozitia furnizorilor reclamantei fata de modalitatea de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 175/ 2010 in ceea ce-i priveste nu poate justifica un refuz al acesteia de a acorda paratei scutirea de care ar beneficia potrivit legii.
      Astfel, aplicarea dispozitiilor unui act normativ intrat in vigoare nu poate fi suspendata pe motivul neadoptarii unor acte normative subsecvente, atat timp cat in cuprinsul acestuia nu este prevazuta expres prorogarea efectelor sale pana la un astfel de moment. Cat timp Legea nr. 175/ 2010 a fost promulgata, ea isi produce efecte depline, atat in raporturile dintre proprietari si asociatii, cat si in cele dintre acestea din urma si furnizorii de servicii.
      In acest sens, tocmai pentru a nu se ajunge la un blocaj financiar al asociatiilor de proprietari, art. II alin. 4 al legii a prevazut ca sumele cu titlu de penalitati datorate catre asociatiile de proprietari, anulate conform acestei legi, vor fi anulate si din obligatiile contractuale existente intre asociatiile de proprietari si societatea furnizoare de servicii.
      In cazul in care, in urma anularii unor penalitati in baza dispozitiilor legale expuse, reclamanta s-ar lovi de refuzul furnizorilor de a le anula pe cele rezultate din relatiile contractuale dintre ele, ar avea la randul sau calea actionarii in justitie a acestora, in vederea respectarii dispozitiilor imperative ale legii.
      In aceeasi masura, potrivit art. 77 din Legea nr. 24/ 2000, ordinele cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale conducatorilor ministerelor si ai celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale autoritatilor administrative autonome se emit numai pe baza si in executarea legilor, a hotararilor si a ordonantelor Guvernului. Art. 78 prevede ca  ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora.
      Fata de aceste prevederi legale, este evident ca, si in situatia adoptarii normelor de aplicare a Legii nr. 175/ 2010, acestea nu pot contraveni actului normativ pe baza si in executarea carora vor fi emise, astfel incat dispozitiile legii, care sunt suficient de clare, au aplicabilitate imediata. 
      In ceea ce priveste oferta reala urmata de consemnatiune, instanta retine ca, potrivit art. 1114 alin. 1 si alin. 2 Cod civil, cand creditorul unei sume de bani refuza de a primi plata, debitorul poate sa-i faca oferte reale, si, refuzand creditorul de a primi, sa consemneze suma; ofertele reale, urmate de consemnatiune, libereaza pe debitor; ele, in privinta-i, tin loc de plata, de sunt valabil facute, si suma consemnata, cu acest mod, este in rizico-pericolul creditorului.
      Art. 1115 pct. 1 - 7 prevede ca, pentru ca ofertele sa fie valabile trebuie: sa fie facute creditorului, ce are capacitatea de a primi sau acelui ce are dreptul de a primi pentru dansul; sa fie facute de o persoana capabila de a plati; sa fie facute pentru toata suma exigibila, pentru rendite si dobanzi datorite, pentru cheltuieli lichidate si pentru o suma oarecare in privinta cheltuielilor nelichidate, suma asupra careia se poate reveni, dupa lichidarea acestor cheltuieli; termenul sa fie implinit, daca a fost stipulat in favoarea creditorului; conditia sub care datoria s-a contractat sa se fi indeplinit; ofertele sa fie facute in locul ce s-a hotarat pentru plata, si daca locul pentru plata nu s-a determinat prin o conventie speciala, sa fie facute sau creditorului in persoana, sau la domiciliul sau, sau la domiciliul ales pentru executarea conventiei; ofertele sa fie facute prin un ofiter public ce era competent, pentru astfel de acte.
      Conform art. 1116 pct. 1 si 2 nu este necesar pentru validitatea consemnatiunii ca ea sa fi fost autorizata de judecator; e destul sa fi fost precedata de o somatie significata creditorului, in care sa se arate ziua, ora si locul unde suma oferita are sa fie depusa si ca debitorul sa depuna suma oferita in casa de depozite si consemnatiuni, cu dobanda ei pana in ziua depunerii.
      In aceeasi masura, art. 586 C.pr. civ. prevede ca atunci cand debitorul va voi sa plateasca ceea ce e dator si creditorul nu va voi sa primeasca plata, debitorul e in drept a face oferta reala si a consemna ce e dator.
      Potrivit art. 587 alin. 1 si alin. 2, spre acest sfarsit el va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecatoresc de langa instanta domiciliului acestuia sau a domiciliului ales, o somatie, ca sa primeasca valoarea datorata; in acea somatie se va arata ziua, ora si locul, cand si unde suma sau obiectul oferit are sa-i fie predat.
      Conform art. 588 alin. 1, daca creditorul nu voieste sa se prezinte sau sa primeasca suma sau obiectul oferit, executorul judecatoresc va incheia proces-verbal si va arata daca creditorul a iscalit ori n-a putut sau n-a voit sa iscaleasca, iar potrivit alin. 2, debitorul, in acest caz, va putea, spre a se libera, sa consemneze suma sau bunul oferit la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau, dupa caz, la o unitate specializata, iar recipisa se va depune la executorul judecatoresc de pe langa instanta domiciliului creditorului.
      Din dispozitiile legale enumerate se constata ca este reglementata, pe langa obligatia debitorului de a efectua plata, si dreptul sau de a plati, atunci cand creditorul refuza plata, pentru a nu fi obligat sa suporte consecintele neexecutarii obligatiei pe care doreste a o executa, liberandu-se astfel de obligatia care ii incumba.
      In cauza de fata, ca urmare a opunerii din partea reclamantei de a primi plata creantei de 2.508,05 lei, reprezentand cheltuieli de intretinere aferente perioadei decembrie 2009 - aprilie 2010, exprimata nemijlocit si in fata instantei de judecata, parata i-a formulat, prin intermediul unui executor judecatoresc de la instanta sediului reclamantei, o oferta de plata. Intrucat reclamanta nu s-a prezentat la invitatia facuta, s-a intocmit proces verbal de catre executor, iar parata a consemnat intreaga suma la o unitate C.E.C.,  la dispozitia reclamantei.
      Cu toate ca aceasta a refuzat sa dispuna de respectiva suma, aceasta atitudine nu poate lipsi oferta reala urmata de consemnatiune, de efectele sale specifice, liberand parata intocmai ca o plata facuta reclamantei.
      Sustinerile reclamantei privind conditionarea producerii acestor efecte de acceptarea din partea sa sunt eronate, de vreme ce procedura in cauza vizeaza tocmai situatia stingerii obligatiei in cazul unui refuz al creditorului de a primi plata.
      In aceeasi masura, neacceptarea respectivei plati de catre reclamanta pe motivul faptului ca aceasta este o plata partiala, iar obligarea sa la primirea ei ar incalca principiul indivizibilitatii platii, nu este justificata.
      In acest sens, in cazul in care obiectul obligatiei il constituie anumite prestatii succesive, ca in cauza de fata, ce priveste cheltuielile periodice de intretinere, la termenul scadent fiecare prestatie face obiectul unei plati distincte. Or, achitandu-se de catre parata, in totalitate, creanta de 2.508,05 lei, reprezentand cheltuielile de intretinere aferente perioadei decembrie 2009 - aprilie 2010, in integralitatea lor, nu se poate retine ca plata vreuneia dintre aceste cote lunare ar fi fost partiala.
      Cu privire la obligativitatea paratei de a achita, odata cu debitul principal, si penalitatile acestuia, instanta retine ca este necesar ca debitorul sa consemneze suma oferita, impreuna cu dobanda sa calculata pana in ziua depunerii. In aceeasi masura, referitor la imputatia platii, potrivit art. 1110 Cod civil, in lipsa unui acord intre parti, debitorul, avand mai multe datorii, al caror obiect este de aceeasi speta, are dreptul de a declara, cand plateste, care este datoria ce voieste a desface. Cu toate acestea, conform art. 1111, debitorul unei datorii, pentru care se plateste dobanda, sau o rendita, nu poate, fara consimtamantul creditorului, sa impute plata ce face pe capital cu preferinta asupra renditei sau a dobanzii; plata partiala, facuta pe capital si dobanda, se imputa mai intai asupra dobanzii.
      Desi normele cu caracter general ale Codului civil stabilesc imputatia platii mai intai asupra dobanzilor, in lipsa acordului in sens contrar din partea creditorului, instanta retine ca, fata de dispozitiile cu caracter special ale Legii nr. 175/ 2010, cat timp, dupa cum s-a aratat mai sus, parata era scutita de la plata penalitatilor de intarziere la momentul efectuarii platii, consemnatiunea efectuata de aceasta a respectat conditiile impuse de lege pentru validitatea ei si a acoperit in integralitate debitul, fara a se incalca principiul indivizibilitatii platii.
      Pentru aceste considerente, constatand ca, dupa chemarea sa in judecata, parata, in mod valabil, a facut oferta de plata urmata de consemnatiune, cu privire la intreg debitul datorat constand in suma de 2.508,05 lei, reprezentand cheltuieli de intretinere aferente perioadei decembrie 2009 - aprilie 2010, capatul de cerere privind obligarea sa la achitarea respectivei sume apare ca fiind ramas fara obiect, drept pentru care urmeaza a fi respins din acest motiv.
      In aceeasi masura, intrucat parata a achitat integral cotele de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari in termenul de 12 luni de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 175/ 2010, iar venit net minim lunar pe membru de familie, in cazul sau, nu depaseste suma de 1.000 lei, se impune scutirea ei de la plata penalitatilor generate de suma restanta cu titlu de baza, capatul de cerere privind obligarea sa la achitarea sumei de 116,43 lei, reprezentand penalitati de intarziere apare ca fiind neintemeiat, drept pentru care urmeaza a fi respins din acest motiv.
      
      
1