PENAL.ACHITARE ART. 220 COD PENAL

     Prin cererea inregistrata sub nr. _. la aceasta instanta, petentii D.G si DE s-au plans impotriva  ordonantei pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau in dosarul nr_./P/_..
In motivarea in fapt a cererii  petentii au aratat ca se plang impotriva solutionarii dosarului nr. _/P/_ al Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau deoarece  ordonanta de  scoatere de  sub  urmarire penala si neinceperea  urmaririi penale impotriva  intimatilor RVA, RE, RC si UAI si   ordonanta de  respingere  a plangerii  sunt nejustificate, deoarece  procurorul  de caz  nu a  facut o analiza corecta a probelor din dosar, netinand  cont  de probele  existente,  netinand  cont  de  pericolul social  al faptei, nu a tinut cont  de agravarea  faptei,  de  faptul ca  intimatii au  mai fost cercetati si  in  cauza ../P/_ (dosar  nr. _/200/_, pe rolul Judecatoriei Buzau), pentru aceeasi  infractiune  de tulburare de posesie.
Petentii au mai aratat  ca  in  cauza  penala ce face obiectul dosarului nr. _/200/_, intimatii sunt cercetati pentru ca au  construit  un gard de  beton  in  locul  celui existent,  la  data de  22.04.2004 pe  latura de 11,80 metri, latura ce desparte  proprietatile, ocupand  aceiasi   suprafata de  teren de 7,50 m.p a petentilor, acestia neavand  acces  la  acesta  suprafata  nici acum  dupa  obtinerea  titlului  executoriu la  data de 14.09.1999. Mai  arata  ca datorita faptului ca  s-a tergiversat  solutionarea  cauzei ../P/_, in prezent  dosar nr. _/200/_, intimatii  nu    s-au  multumit  cu executarea  gardului  dintre  proprietati pe  un alt  aliniament decat  cel  dispus de instanta si s-au   hotarat  de comun acord  sa demoleze  gardul de  la strada, inlocuindu-l  cu  un altul  si cu  un stalp de  beton; in  felul acesta  disparand  si  ultimul element - reperul de marcare, langa care se afla  tarusul  batut  la cele  doua  executari, care  au  avut  loc  de-a lungul timpului  in  cei  15  ani de judecata.  Sub   umbra  inlocuirii  gardului de  la strada  cu  un  altul  si  construirea  unui  stalp  de  beton, intimatii au  desfiintat  in  mod  intentionat si  reperul de  marcare, nerespectand  linia de  hotar, stabilita  de  instanta  prin  decizia  nr. _/14.09.1999.
     Prin cererea inregistrata sub nr. _/200/_ din 26.11.2009 pe rolul Judecatoriei Buzau, petentul R.V.A. s-a plans impotriva  ordonantei de scoatere de  sub urmarire penala pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau in dosarul nr. ../P/_.
In  motivarea  in  fapt  a cererii petentul a solicitat sa se ia act ca  intre  parti    s-au  purtat si  se  poarta  mai  multe  litigii, doua dintre acestea, respectiv  dosarele  nr. _./2005 si _./2005 ale  Judecatoriei Buzau avand  drept  obiect  granituire  si  obligatia  de a face, fiind  in acest  moment  suspendate  pana la  solutionarea  plangerilor  penale.
A mai aratat ca pentru a  exista  infractiunea  prevazuta de art. 220, Cod  penal, trebuie sa existe si  o  punere  in posesie, care  nu s-a  realizat  niciodata de catre executorul  judecatoresc. Faptul ca executorul a batut  doi tarusi dintre  care  unul  pe  strada Marasti, nu  poate  sa conduca la consecinte  juridice. Petentul solicita sa se  retina faptul ca  cei 7,5 m.p care  au fost delimitati de executorul  judecatoresc  fac  parte  din cei 160,5 mp din contractul de  vanzare cumparare  si  nu  in  plus.  A sustinut ca partea  vatamata detinea  inainte de punerea in executare 153,5 m.p ceea ce  facea  ca doua din laturile  contractului  de vanzare cumparare  sa fie mai scurte  cu 0,65 metri, mai  precis 14,85 metri avea  14, 20 metri. Celelalte  doua laturi  care  delimiteaza  cei  160 m.p au dimensiunile  consemnate  in contractul de  vanzare - cumparare. In  momentul de  fata  partea  vatamata  are  3  laturi  conforme  cu  contractul iar una  mai mare cu 0,30 metri  ceea ce  face  sa  detina  mai  mult  teren  decat  are  in acte.
In concluzie  a aratat  ca  nu  s-a  facut  dovada  ca   a  ocupat  vreo  suprafata  de  teren, ca  nu a  distrus  sau  a mutat  un semn de  hotar, fiind  vorba  de o stare  conflictuala ce a  provocat  o serie  de  litigii vechi.
A mai solicitat  a se  lua  in considerare  actele  care stau  la  baza  contractelor  de vanzare cumparare  si  sa se tina  cont  de  faptul  ca  o  suprafata  de  tren  sau  o  limita  a proprietatii nu  se  poate  stabili decat  prin  masuratori, nu prin  vorbe.
Prin incheierea de sedinta din data de 19.01.2010, pronuntata in dosarul nr. _/200/_, s-a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul nr. _./200/_, urmand ca plangerile formulate de petentii D.G. si D.E. sa se judece impreuna cu plangerea formulata de R.V.A..
Dupa admiterea cererii de recuzare a presedintelui completului de judecata, cauza a fost reinregistrata sub nr. _/200/_.
Instanta a dispus atasarea dosarului nr. _./P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau.
Din analiza actelor si lucrarilor prezentului dosar si a dosarului atasat, prin prisma motivelor invocate de petent, instanta a pronuntat incheierea din 30.04.2010 in care a retinut urmatoarele:
Petentii D.G. si D.E. au formulat plangere penala  impotriva faptuitorilor R.V.A., R.E., R.C. si U.A.I. pentru infractiunea de tulburare de posesie prevazuta de art.220, Cod penal.
Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau , prin ordonanta nr. _/P/2008 din 30.09.2009 a dispus neinceperea urmarii penale fata de R.E. si R.. C., retinandu-se ca fapta nu a fost savarsita de acestia si fata de U.A.I., motivat de faptul ca lipseste intentia ca element constitutiv al infractiunii, iar fata de invinuitul R.V.A. s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni administrative de 1000 lei amenda administrativa.
Impotriva acestei rezolutii au formulat plangere atat petentii D.G. si D.E., cat si petentul R.V.A., care au fost respinse prin ordonantele nr. _./II/2/2009 din 23.10.2009 si nr. _./II/2/2009 din 23.10.2009.
Instanta, prin incheierea din 30.04.2010,  a constatat ca ordonanta nr. _/P/2008 din 30.09.2009 pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau este netemeinica, in parte, intrucat conflictul legat de intinderea si delimitarea celor doua proprietati, proprietatea petentilor D.G. si D.E. si proprietatea familiei petentului R.V.A., a fost transat definitiv prin  Decizia nr. _./14.09.1999 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti in dosarul nr. _./1999.
            S-a retinut ca s-a stabilit definitiv si irevocabil ca familia petentului R.V.A. trebuie sa lase in deplina proprietate si posesie  familiei D. suprafata de 7,50 mp teren identificat prin anexa la raportul de expertiza G.C. prin punctele 1 , 2, 3 si 4 (filele _). Din analiza expertizei G. (fila _.) rezulta cu claritate ca pentru suprafata in litigiu de 7,5 mp s-a stabilit cu exactitate atat limitele cat si amplasarea acesteia, motiv pentru care a fost pusa in executare sentinta respectiva prin procesul verbal de executare nr. _. din 26.05.2004 (fila _).
Din probele existente la dosarul cauzei (fotografiile de la fila _, prin comparare cu fotografiile de la fila _) instanta a retinut ca rezulta cu certitudine ca intimatul-petent R.V.A. nu a demolat gardul din placi de beton  edificat cu nerespectarea sentintei sus amintite, mai mult a construit un stalp pentru sustinerea portilor stradale, in totalitate pe terenul petentilor D.G. si D.E., pe portiunea lata de 0,63 m atribuita de instanta acestora din urma.
S-a apreciat ca R.V.A. ignora efectele juridice ale sentintei sus amintite, punerea acesteia in executare si prin trimiterea cu obstinatie la contractul de vanzare cumparare, cu ignorarea completa a efectelor sentintei civile ulterioare, demonstreaza intentia vadita a acestuia in savarsirea faptei, precum si gradul de pericol social sporit al faptei, situatie in care nu se poate aplica dispozitiile art. 10, lit.b1, Cod procedura penala.
     Fata de cele retinute, instanta, in baza art. 2781, alin. 8, lit. c, Cod procedura penala a  admis in parte, plangerea formulata de petentii  D.G.si D.E., impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ nr. _./P/2008 din data de 30.09.2009 pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau si in consecinta a desfiintat  in parte ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ nr. _./P/2008 din data de 30.09.2009 pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau cu privire la invinuitul R.V.A. si a retinut cauza spre judecare pe fond.
In ceea ce priveste faptuitorii R.E., R.C. si U.A.I., instanta a apreciat ca solutia parchetului este temeinica si legala, apreciindu-se in mod corect probele administrate si in consecinta a mentinut dispozitiile din ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ nr. 2934/P/2008,  privitoare la acestia.
In ceea ce priveste plangerea petentului-intimat R.V.A., fata de solutia adoptata de instanta cu privire la plangerea celorlalti petenti si la motivarea acesteia, instanta a respins plangerea formulata de intimatul-petent R.V.A. impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ nr. _./P/2008, ca nefondata.
Prin decizia nr. _./15.10.2010 a Tribunalului Buzau s-au respins ca nefondate recursurile declarate de catre R.V.A., D.G. si D.E. impotriva incheierii din 30.04.2010 a Judecatoriei Buzau, apreciindu-se ca ocuparea unei portiuni din teren rezulta in mod clar din procesul verbal de cercetare la fata locului de un lucrator de politie, dar si din fotografiile judiciare existente. In aceasta situatie, instanta de control judiciar a apreciat ca din anul 1999, desi exista o hotarare judecatoreasca civila irevocabila, petentii isi vad tulburata posesia, ca R.V.A. nu o respecta sub nicio forma, invocand si la acest moment  motive care au fost analizate de instantele civile, astfel ca nu se poate sustine ca fapta nu prezinta gradul de pericol al unei infractiuni.
           Drept urmare, imediat dupa pronuntarea incheierii din 30.04.2010 cauza a fost inregistrata sub nr. _/200/2010 ,  in data de 11.05.2010 , pe rolul Judecatoriei Buzau , acordandu-se mai multe termene pana s-a solutionat recursul impotriva incheierii respective.
           Dupa atasarea dosarului instantei de control judiciar, partile au fost audiate la termenul din 08.03.2011, iar in data de 16.03.2011 a fost efectuata o cercetare la fata locului , constatarile trecandu-se in procesul verbal incheiat cu acea ocazie.
         Analizand intregul material probator administrat in cauza, instanta va retine urmatoarele:
        Inculpatul R.V.A. ( 39 ani  ) si partile vatamate D.G. ( 57 )si D.E. ( 56 ) locuiesc in municipiul Buzau , pe strada _ , fiind vecini. Intre parti exista o stare conflictuala veche , generata de neintelegerile cu privire la limitele proprietatilor lor.
         Astfel , partea vatamata D.E. a cumparat in data de 23.11.1986 de la bunica inculpatului R.V.A. , numita G.I. , printr-un inscris sub semnatura privata , suprafata de 180 mp teren situata in municipiul Buzau, _..
         Ulterior, s-a incheiat un contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. _./02.08.1990 , avand ca obiect suprafata de 160,50 mp teren si constructia amplasata pe acesta.
         In anul 1995 D.E. a promovat o actiune in revendicare sustinand ca numita G.I. ii ocupa abuziv 27 mp fata de inscrisul sub semnatura privata si 7,50 mp fata de contractul de vanzare cumparare.
        Prin decizia civila nr. _./14.09.1999 a Curtii de Apel Ploiesti  s-a transat in mod irevocabil litigiul respectiv, in sensul ca G.I. a fost obligata sa-i lase in deplina proprietate si posesie partii vatamate D.E.  suprafata de 7,50 mp teren, cu dimensiunile laturilor de 11,80 m, respectiv 0,63 m.
        In data de 11.07.2002 , decizia Curtii de Apel Ploiesti a fost pusa in executare de catre executorul judecatoresc, care a batut doi tarusi la fata locului., tarusi ce au fost indepartati de catre G.I., care, din acest motiv , prin sentinta penala nr. _./26.06.2003 a Judecatoriei Buzau , definitiva prin decizia penala nr. _/05.12.2003 a Curtii de Apel Ploiesti  a fost condamnata la o pedeapsa de 6 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii acesteia pentru savarsirea infractiunii de  nerespectare a hotararii judecatoresti, prevazuta de art. 271 alin. 2, 3 teza I Cod penal.
        Prin aceeasi sentinta penala  s-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara savarsirii infractiunii.
        La data de 26.05.2004 , executorul judecatoresc a pus in executare latura civila a sentintei penale mentionate anterior, prin baterea a doi tarusi , ocazie cu care a constatat existenta unui gard din placi de azbociment ridicat de numita G.I. dupa pronuntarea deciziei civile nr. _/14.09.1999 si care nu respecta amplasamentul stabilit de instanta civila. Executorul judecatoresc a pus in vedere numitei G..I. ca pana la data de 15.06.2004 sa demoleze gardul din azbociment.
        Prin procesul verbal incheiat de executorul judecatoresc se retine si faptul ca G.I. si familia ei  are , exact pe suprafata de 7,50 mp, montata conducta de apa potabila, familia D. fiind de acord ca in caz de avarii sa permita accesul pentru remedierea acestora.
       Din sustinerile partii vatamate D.G. ( fila 6 verso-dosar urmarire penala) rezulta ca la data de 22.04. 2004  s-a construit gardul din placi de azbociment  in locul celui din scandura, pe acelasi amplasament. 
       De altfel, din toate actele dosarului rezulta acest aspect , gardul din placi de azbociment nefiind demolat nici la acest moment , asa cum lesne s-a observat la cercetarea la fata locului, acest aspect rezultand si din fotografiile existente la dosar.
       Acest gard din placi de azbociment este ridicat , asadar,  pe amplasamentul vechiului gard care despartea proprietatea  partilor vatamate de  cea a bunicii inculpatului, aspect ce nu a fost avut in vedere la solutionarea litigiului civil prin decizia civila nr. _/14.09.1999 a Curtii de Apel Ploiesti . Practic, delimitarea proprietatilor a ramas la fel inca din 1986 cand s-a incheiat acel inscris sub semnatura privata , fapt  ce ridica un semn de intrebare cu privire la interpretarea vointei partilor din acel moment, aceasta vointa putand fi interpretata in sensul ca partile au inteles ca acolo se delimiteaza proprietatile lor.   Ca ulterior G. I. a fost obligata sa cedeze 7,50 mp care reprezinta o suprafata dreptunghiulara cu o latura de 0,63 m si una de 11,80 m reprezinta un alt aspect.
       Un lucru este cert insa ,  si anume acela ca , chiar daca executorul judecatoresc a pus in executare atat  decizia civila nr. _./14.09.1999 a Curtii de Apel Ploiesti , cat si sentinta penala nr. _/26.06.2003 a Judecatoriei Buzau, D.G. si D.E. nu au intrat niciodata in stapanirea efectiva a acelei suprafete de teren aflata in litigiu.
        In data de 05.06.2008 inculpatul  R.V.A. a turnat un stalp de beton , in locul vechiului stalp, intrand si pe latura de 0,63 m a suprafetei de 7,50 mp.
        In aceste imprejurari , instanta apreciaza ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de tulburare de posesie, respectiv situatia premisa prevazuta de art. 220 Cod penal, atunci cand , printr-o hotarare judecatoreasca , persoanei vatamate i s-a recunoscut dreptul proprietate cu privire la imobil, dar in fapt aceasta nu stapaneste respectivul imobil.
      Intre D.E. si G.I. a fost derulat un proces referitor la acea suprafata de teren, in urma caruia cea din urma  a fost obligata sa elibereze respectiva suprafata in favoarea partii vatamate.  
      Infractiunea de tulburare de posesie presupune , in primul rand , o actiune de ocupare a unui imobil aflat in posesia altuia.
      Prin notiunea de "posesie" folosita de legea penala se intelege stapanirea de fapt a imobilului.
      Terenul in litigiu a fost stapanit de familia inculpatului si de acesta , fiind delimitat in prezent de proprietatea partii vatamate printr-un gard de beton ce a fost ridicat pe amplasamentul vechiului gard din scandura ce separa cele doua proprietati.
       Rezulta deci ca partile vatamate nu se aflau in posesia suprafetei de teren respective, pentru a fi intrunite conditiile situatiei premisa prevazute de art. 220 Cod penal, respectiv pentru a fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii de tulburare de posesie.
      Latura obiectiva a acestei infractiuni este intrunita atunci cand persoana vatamata se afla efectiv in posesia imobilului, nu si atunci cand, printr-o hotarare judecatoreasca , i s-a recunoscut un drept de proprietate cu privire la acel imobil, dar in fapt, ea nu stapaneste respectivul imobil, cum este cazul in speta.
     Situatia premisa reprezinta o conditie prealabila pentru existenta infractiunii si consta in preexistenta unei realitati pe care se grefeaza savarsirea faptei prevazute de legea penala , situandu-se in afara acesteia. Situatia premisa trebuie sa fie astfel diferentiata de continutul constitutiv -cealalta componenta a continutului juridic al infractiunii-format din latura obiectiva si subiectiva si constand in acele conditii necesare pentru existenta infractiunii pe care le realizeaza faptuitorul sau care devin relevante prin conduita acestuia.
      De altfel, simpla actiune de fixare a unor tarusi nu echivaleaza cu luarea efectiva in posesie a respectivei suprafete de teren de catre partile vatamate, acestea niciodata nu au fost in posesia de fapt a terenului , nu l-au folosit.
     Cele doua hotarari judecatoresti mentionate anterior nu-i sunt opozabile inculpatului in conditiile in care acesta nu a fost parte in vreunul din cele doua litigii, iar faptul ca la data de 05.06.2008 a turnat un stalp de beton , in locul vechiului stalp, intrand si pe latura de 0,63 m ,nu poate atrage raspunderea penala a acestuia , in conditiile in care suprafata de 7,50 mp astfel cum a fost delimitata initial de hotararea Curtii de Apel Ploiesti , se afla in posesia familiei inculpatului.
     Instanta apreciaza ca numai printr-o buna intelegere intre familiile D. si R. se poate ajunge sa se respecte decizia Curtii de Apel Ploiesti, pentru ca latura de 0,63 m nu le da posibilitatea partilor vatamate sa foloseasca util si necesar imobilul casa de locuit pe portiunea respectiva, acest aspect  rezultand fara putinta de tagada din cele observate cu ocazia cercetarii la fata locului.
    Partile vatamate D.G. si D.E. s-au constitui parti civile cu sumele de 3.000 lei fiecare daune materiale  reprezentand lipsa de folosinta pentru suprafata ocupata , respectiv daune morale in valoare de 20.000 lei fiecare intrucat nu au fost respectate hotararile judecatoresti, solicitand repunerea partilor in situatia anterioara printr-unul din memoriile depuse la dosar.
     Cu privire la actiunea civila, instanta retine ca pentru angajarea raspunderii civile a inculpatului este necesar a fi intrunite cele patru conditii ale raspunderii civile delictuale, respectiv existenta unui  prejudiciu , a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei inculpatului.
      Apreciindu-se in considerentele anterioare ca faptei inculpatului ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii de tulburare de posesie prevazute de art. 220 Cod penal, intrucat nu exista , in cauza, situatia premisa a acestei infractiuni, respectiv posesia partilor vatamate asupra terenului in litigiu, instanta constata ca nu se poate retine, in speta, savarsirea vreunei fapte ilicite in sarcina inculpatului si , in consecinta , nici existenta vreunui prejudiciu fie el material sau moral,  incercat de partile vatamate ca urmare a faptei acestuia.
       Nici repunerea partilor in situatia anterioara savarsirii infractiunii nu se justifica tocmai pentru ca nu s-a retinut in sarcina inculpatului savarsirea vreunei fapte ilicite.
       Asa fiind , in contextul elementelor de fapt si de drept retinute, instanta  in baza art. 11 pct. 1 lit. a Cod procedura penala in referire la art. 10 lit. d Cod procedura penala va achita  pe inculpatul R.V.A. , pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie prevazuta de art. 220 alin. 1 si 2 Cod penal, intrucat  nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii , lipsind situatia premisa a infractiunii.
       In baza art. 14 Cod procedura penala in referire la art. 346 alin. 2 Cod procedura penala va respinge cererea partilor vatamate D.E. si D.G. de acordare a despagubirilor civile(materiale si morale) si de repunere a partilor in situatia anterioara.
       In baza art. 193 alin. 6 Cod procedura penala va respinge cererea partilor vatamate de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acestea.
       In baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedura penala va obliga partile vatamate la cate 100 lei fiecare cheltuieli judiciare .