Indemnizatie de somaj. Mod de stabilire.

DOMENIU Contracte de munca.
Indemnizatie de somaj. Mod de stabilire. Prima de fidelitate acordata la incetarea contractului individual de munca prin acord. Natura juridica.

- Legea nr. 571/2003
- H.G. nr. 174/2002, art. 191
- Codul muncii, art. 55 lit. b)

Suma primita de salariata in ultima luna de activitate nu se incadreaza in niciuna dintre exceptiile de la plata contributiei pentru somaj, ceea ce inseamna ca in mod corect angajatorul a retinut si virat aceasta contributie.
Intrucat pentru aceasta suma s-a platit contributia de asigurari pentru somaj, recurenta avea obligatia sa o includa in calculul indemnizatiei de somaj cuvenita reclamantei, in acest sens fiind dispozitiile art. 191 din normele de aplicare a Legii 76/2002, aprobate prin  Hotararea de Guvern nr. 174/2002, astfel cum au fost modificate prin Hotararea de Guvern nr. 113/2011, potrivit carora prin salariu de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevazut la art. 39 alin. (2) lit. b) din lege, se intelege baza lunara de calcul al contributiei individuale la bugetul asigurarilor pentru somaj prevazuta la titlul IX2 «Contributii sociale obligatorii» din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, pe ultimele 12 luni in care s-a realizat stagiul de cotizare.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI  - SECTIA A VII A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE,  DECIZIA NR. 4454
din 31.08.2012) Prin sentinta civila nr.4076/03.05.2012, Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis cererea formulata de contestatoarea M.A.O. in contradictoriu cu intimata A. M. O. F. M. BUCURESTI ; a dispus anularea dispozitiei nr. 921/09.09.2011 si a obligat parata sa emita o noua dispozitie privind stabilirea indemnizatiei de somaj cu luarea in calcul pentru luna iunie 2011 a salariului brut de 131027 lei conform adeverintei nr. 132/22.08.2011 cu datele privind plata contributiilor la Bugetul asigurarilor pentru somaj; a obligat parata la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond  a retinut ca prin dispozitia nr. 921/09.09.2011 privind stabilirea dreptului de indemnizatie de somaj s-a stabilit un cuantum al indemnizatiei de somaj de 876 lei, din care 375 lei reprezinta 75% din valoarea indicatorului social de referinta si 501 lei reprezinta 7% - media bazei lunare de calcul asupra careia s-a aplicat contributia de asigurari pentru somaj pe ultimele 12 luni in care s-a realizat stagiul de cotizare.
         Sub aspectul temeiniciei,  tribunalul a retinut ca in mod gresit intimata nu a avut in vedere la stabilirea indemnizatiei de somaj pentru luna iunie 2011 salariul brut de 131027 lei, conform adeverintei nr. 132/22.08.2011.
          Sustinerile intimatei  in sensul ca  prima incasata de contestatoare in luna iulie 2011 face parte din  categoria veniturilor pentru care angajatorul nu avea obligatia de a retine si vira contributiile la bugetul asigurarilor pentru somaj conform prevederilor art. 29616   alin 4 literele c si d din  Legea nr. 571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare, au fost apreciate de tribunal ca neintemeiate, deoarece prima de fidelitate, al carei regim juridic a determinat nasterea prezentului litigiu, nu a fost incasata dupa incetarea raportului de munca ori cu titlu de compensatie acordata in conditiile legii sau ale contractelor colective sau individuale de munca persoanelor concediate pentru motive care nu tin de persoana lor, raporturile de munca dintre contestatoare si fostul angajator incetand prin acord, ci in considerarea calitatii de salariat, parte in raportul de munca, avand natura juridica a unui drept salarial.
          Nu rezulta din probele administrate faptul ca prima de fidelitate reprezinta un venit exigibil dupa incetarea raportului de munca, asa cum a sustinut intimata si ca nu ar fi fost inclusa in salariul de baza al lunii in care a fost incasata, intrucat aceasta are o evidenta natura salariala, isi are izvorul in raportul de munca dintre salariat si angajator, astfel ca este incadrata la art. 2964 din Codul Fiscal, intrand in baza de calcul a contributiilor la bugetul de somaj.
           In termen legal, impotriva acestei sentinte a declarat recurs motivat recurenta-intimata A. M. O. F. M. BUCURESTI solicitand admiterea recursului, casarea
sentintei instantei de fond ca fiind netemeinica si mentinerea   deciziei   emise de A.M.O.F.M. Sector 1.
S-a aratat ca, interpretand in mod gresit prevederile codului fiscal, instanta de fond a facut referire in mod gresit la persoanele  prevazute la art.296 ind.4.  In cazul  procesului de incetare a activitatii, ARBL avea obligatia indeplinirii prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu privire la disponibilizarea colectiva sau incetarea contractului individual de munca prin desfiintarea postului.
          ARBL nu s-a conformat prevederilor legale, incetand contractele de munca, conform prevederilor art. 55 Iit. b Codul muncii, prin acordul partilor. Cu ocazia acestor " plecari voluntare" a acordat la  incetarea contractelor individuale de munca, sume de bani (de natura platilor compensatorii)
salariatilor   care au fost de acord cu aceasta modalitate de incetare a contractului de munca.
          Fata de aceasta situatie,  afirmatia ARBL  ca acestea reprezinta "sume cuvenite ca urmare a incetarii relatiilor contractuale", pentru care s-a platit contributie Ia bugetul asigurarilor pentru somaj, nu pot   fi avute in vedere ca facand parte din salariul de baza cuvenit si acordat salariatilor, societatea incetand contractele de munca, ca urmare a restructurarii, solicitand salariatilor incetarea "prin plecari voluntare" a contractelor de munca.
          Este evident faptul ca aceste sume au fost acordate ca o compensare a pierderii locului de munca, prin plecari voluntare, ele neputand face parte din baza de calcul prevazuta de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale - Titlul IX ind.2  Contributii sociale si obligatorii art.296 (articole care au preluat prevederile art.14 alin.1 si 2 din Hotararea de Guvern nr.174/2002 - in vigoare la data incetarii contractului de munca).
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat  ca recursul este nefondat, prima instanta facand o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta si o justa apreciere a situatiei de fapt.
S-a retinut in mod corect ca reclamanta a incetat prin acord raporturile de munca pe care le avea cu angajatorul A.R.B.L., in baza art. 55 lit. b) din Codul muncii, incepand cu data de 30.06.2011.
In ultima luna de activitate, si anume iunie 2011, reclamanta a incasat de la angajator suma bruta de 131.027 lei, reprezentand salariul pentru luna iunie 2011 si o compensatie pentru incetarea raporturilor de munca. Pentru intreaga suma angajatorul a retinut si virat la bugetul asigurarilor pentru somaj atat contributia individuala datorata de salariat, cat si contributia datorata de angajator, astfel cum rezulta din adeverinta nr. 132/22.08.2011.
Recurenta a refuzat sa includa in calculul indemnizatiei de somaj cuvenite reclamantei suma primita de aceasta in ultima luna de activitate, cu titlu de compensatie pentru incetarea raporturilor de munca.
Motivul invocat de recurenta pentru justificarea acestui refuz este acela ca raporturile de munca dintre reclamanta si A.R.B.L. ar fi incetat prin concediere colectiva, si nu prin acordul partilor. Recurenta a sustinut ca angajatorul a initiat o schema de "plecari voluntare", acordand compensatii salariatilor care au fost de acord cu o asemenea modalitate de incetare a raporturilor de munca si, in consecinta, suma acordata cu acest titlu reprezinta o compensatie pentru concediere, pentru care nu exista obligatia platii contributiei de asigurari pentru somaj si care nu poate fi inclusa in baza de calcul a indemnizatiei de somaj. Dispozitiile legale invocate de recurenta sunt cele cuprinse in art. 29615 si 29616 alin. 4 din Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului  nr. 117/2010.
Curtea constata ca, potrivit art. 29615   din Codul fiscal, in forma in vigoare in luna iunie 2011, ca urmare a modificarilor survenite prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului  nr. 117/2010, prevede anumite exceptii de la plata  contributiilor sociale obligatorii, insa niciuna dintre acestea nu are legatura cu speta de fata, pentru argumentarea acestui punct de vedere fiind necesara redarea continutului dispozitiei mentionate.
Cea de-a doua dispozitie legala invocata de recurenta este cea cuprinsa in art. 29616  alin. 4 din Codul fiscal, forma in vigoare dupa modificarile aduse prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 117/2010 si care prevede unele exceptii specifice, insa a retinut Curtea ca ipotezele reglementate la literele c) si d) sunt singurele care au legatura cu situatia din speta de fata, dar nu sunt indeplinite conditiile cerute de legiuitor pentru a fi aplicabila scutirea de la plata contributiei pentru somaj.
Astfel, exceptia de la litera c) are in vedere compensatiile acordate persoanelor concediate pentru motive care nu tin de persoana lor. In cazul de fata, intimata reclamanta nu a fost concediata, raporturile dintre munca dintre parti incetand prin acordul lor, conform art. 55 Codul muncii, modalitate de incetare a contractului de munca reglementata in mod distinct prin Legea nr. 53/2003. Chiar daca suma primita de reclamanta are natura unei compensatii pentru incetarea raporturilor de munca, legiuitorul impune conditia suplimentara ca aceasta incetare sa fi intervenit prin concediere, conditie neindeplinita in speta.
Exceptia de la litera d) are in vedere veniturile realizate de salariatii care nu se mai regasesc in raporturi juridice cu angajatorii, ceea ce nu este cazul in speta de fata. Suma bruta de 131.027 lei a fost incasata de intimata reclamanta in ultima luna de activitate, asadar cand inca se mai gasea in raport  juridic de munca.
Dupa cum se poate observa, suma primita de reclamanta in iunie 2011 nu se incadreaza in niciuna dintre exceptiile de la plata contributiei pentru somaj, ceea ce inseamna ca in mod corect angajatorul a retinut si virat aceasta contributie.
Intrucat pentru aceasta suma s-a platit contributia de asigurari pentru somaj, recurenta avea obligatia sa o includa in calculul indemnizatiei de somaj cuvenita reclamantei, in acest sens fiind dispozitiile art. 191 din normele de aplicare a Legii 76/2002, aprobate prin  Hotararea de Guvern nr. 174/2002, astfel cum au fost modificate prin Hotararea de Guvern nr. 113/2011, potrivit carora prin salariu de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevazut la art. 39 alin. (2) lit. b) din lege, se intelege baza lunara de calcul al contributiei individuale la bugetul asigurarilor pentru somaj prevazuta la titlul IX2 «Contributii sociale obligatorii» din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, pe ultimele 12 luni in care s-a realizat stagiul de cotizare.
Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea a constatat ca este legala si temeinica solutia primei instante de anulare a dispozitiei pentru stabilirea indemnizatiei pentru somaj si de obligare a paratei la emiterea unei noi dispozitii, cu luarea in calcul la stabilirea indemnizatiei a sumei brute de 131.027 lei pentru luna iunie 2011, recursul urmand a fi respins ca nefondat.