ACTIUNE IN CONSTATARE PROVOCATORIE- REVENDICARE JURIDICA

ACTIUNE IN CONSTATARE PROVOCATORIE- REVENDICARE JURIDICA
   Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Judecatoriei Targu Neamt sub nr. _/321/2010, reclamantii RR, au solicitat in contradictoriu cu parata MANASTIREA AGAPIA, sa se constate ca sunt titularii exclusivi ai dreptului de proprietate asupra terenului construit si neconstruit, in suprafata totala de 3133 mp, situat in intravilanul comunei Agapia si identificat cu nr. cadastral _ atribuit prin Incheierea nr. _/24.01.2005 a Biroului de Carte Funciara Targu Neamt, iar corelativ acestei cereri sa se constate ca parata nu detine un titlu din care sa rezulte calitatea, pe care si-o afiseaza in mod public, de proprietar al aceluiasi bun imobil, iar in subsidiar, prin comparare de titluri, sa se constate ca titlul lor este preferabil, fiind mai bine caracterizat juridic sub aspectul vechimii, al autorilor dreptului si al modului de dobandire a acestuia, decat titlul de care se prevaleaza parata.
In motivarea cererii au aratat ca sunt proprietarii bunului imobil precizat in petitul actiunii, teren construit si neconstruit in suprafata totala de 3133 m.ji - din care 250 m.p. teren aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, iar 2863 m.p. teren constructii si fanete - pe care l-au dobandit in baza urmatoarelor acte translative de proprietate:
- cota de 1/8 din constructii si cota de 1/4 din terenul in suprafata de 250 mp aferent constructiilor au fost dobandite de reclamanta RR prin transmisiune succesorala de la defunctul sau tata, BB, in baza certificatului de Mostenitor nr. _/15.09.1986;
- cota de 5/8 din constructii si cota de 1/4 din terenul in suprafata de 250 m.p. aferent constructiilor au fost dobandite de reclamanti, prin cumparare de la BM, in baza Contractului de Vanzare - Cumparare autentificat de Notariatul de Stat Judetean Neamt sub nr. _/17.12.1993;
- cota de 2/8 din constructii, cota de 1/2 din terenul in suprafata de 250 m.p. aferent constructiilor si suprafata de 2863 m.p. teren constructii si fanete au fost dobandite de reclamanti, prin cumparare de la MB, in baza Contractului de Vanzare-Cumparare autentificat de Biroul Notarial Public "Daniela David" din Targu Neamt sub nr. _/18.01.2005.
Au precizat ca intregul teren pe care il detin in proprietate, in baza actelor mentionate anterior, a facut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe numele lui BM, acesteia fiindu-i eliberat Titlul de Proprietate nr. _./_ din data de 25.03.1995 ca succesoare in drepturi (impreuna cu copiii) a defunctului sot si tata, BN, care a detinut in proprietate pe acelasi amplasament, pana la colectivizare, suprafata de 40 de prajini sau 7160 m.p., dobandita prin cumparare de la PO (toti fiind mostenitori coindivizari ai lui AO, care a fost strabunica reclamantei, pe linie paterna, improprietarita la Reforma agrara din 1864), in baza Contractului de Vanzare-Cumparare autentificat de Judecatoria Mixta Targu Neamt sub nr. _./03.02.1939.
Au mai aratat ca cu aproximativ 3-4 ani in urma, printre locuitorii comunei Agapia a inceput sa circule zvonul ca Manastirea Agapia urmareste sa-si refaca proprietatile detinute inainte de Reforma agrara din anul 1864, imprejurare care i-a determinatt pe toti cei ce detin terenuri in intravilanul comunei Agapia sa ceara explicatii autoritatii locale in legatura cu temeiurile unui asemenea zvon, ocazie cu care au aflat ca Manastirea a fost "improprietarita" dintr-o trasatura de condei, executata scurt si la obiect de un judecator aservit scopurilor sale, cu suprafata de 49 ha teren in raza comunei Agapia (sentinta civila nr. _/11.10.2002 pronuntata de Judecatoria Targu Neamt in dosarul nr. _/2002).
Au invederat ca Manastirea Agapia si-a manifestat in mod public intentia de a proceda in viitor la valorificarea in justitie a pretentiilor sale in contradictoriu cu proprietarii de terenuri situate, potrivit sustinerilor acesteia, in perimetrul celor 49 ha atribuite prin sentinta civila nr_./11.10.2002, suprafata care s-a dovedit insa a fi cu mult mai mica cu prilejul masuratorile efectuate in vederea intocmirii cartii funciare, respectiv de 36,3186 ha, din care suprafata de 13,4943 ha reprezinta, potrivit memoriului tehnic intocmit de SC. TOPOPREST S.R.L., "teren aferent titlurilor de proprietate emise, contractelor de vanzare-cumparare proprietari particulari, drum judetean, drum comunal, ape (paraul Agapia)".
Au precizat ca documentatia cadastrala lasa la dispozitia Manastirii Agapia, in vederea intabularii dreptului de proprietate, doar suprafata de 22,8243 ha in intravilanul comunei Agapia, ceea ce vorbeste de la sine despre abuzul savarsit de judecatorul care a pronuntat hotararea cu pricina, nu doar pentru motivul ca a recunoscut un drept de proprietate cu privire la un teren care nici macar nu exista in realitate (a dispus cu privire la o suprafata de teren cu 12,6814 ha mai mare decat intregul intravilan al comunei!), dar mai ales pentru motivul ca a constatat a fi dobandit prin uzucapiune un teren pe care era exclus cu desavarsire ca parata sa-l fi posedat continuu, neintrerupt si sub nume de proprietar (a recunoscut Manastirii Agapia stapanirea in fapt a drumului judetean, a drumului comunal, a paraului Agapia si a gospodariilor particulare, unele vechi de mai bine de 100 de ani!).
Prin urmare, au mai precizat ca, intrucat parata le contesta calitatea de proprietari ai terenului precizat in petitul actiunii, declarand in mod public ca "exista doi proprietari pe acelasi teren", iar ca efect al acestei atitudini autoritatea publica locala le obstructioneaza accesul la orice acte si avize necesare exercitarii prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului si a constructiilor existente pe acesta, justifica un interes legitim in promovarea si admiterea prezentei actiuni civile, pentru a le consolida dreptul de proprietate in contradictoriu cu partea parata si a se bucura in mod deplin si nestingherit de bunurile imobile ce fac obiectul acestui drept, sens in care s-a pronuntat si instanta suprema intr-o speta similara: "Calea actiunii in constatare poate fi utilizata de catre proprietarul care se afla in posesia unui bun, atunci cand ii este necesara o hotarare judecatoreasca, prin care sa i se recunoasca si sa i se consolideze dreptul, in caz ca-i este contestat" (Tribunalul Suprem, sectia civila, decizia nr. _/1978, in "Revista Romana de Drept" nr.3/1979, p.52).
Au precizat ca prezenta actiune este calificata in doctrina juridica (Uie Stoenescu, Savelly Zilberstein - Drept procesual civil. Teoria generala, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti - 1977, p.248-249; Viorel Mihai Ciobanu - Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol.I, Editura National, Bucuresti - 1996, p.296-297) ca actiune in constatare provocatorie, prin care titularul unui drept cheama in judecata pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale, ii cauzeaza o tulburare insemnata in exercitiul dreptului sau, provocandu-1 sa-si valorifice pretentiile, respectiv sa incerce sa-si dovedeasca dreptul, sub sanctiunea de a nu-1 putea invoca, daca nu si-1 demonstreaza. Totodata, intrucat pe calea acestei actiuni se poate ajunge la o comparare de titluri, operatiune incidenta de regula intr-o actiune in revendicare, in practica judecatoreasca este folosita si sintagma "revendicare juridica", pentru a sublima faptul ca cel care initiaza demersul judiciar nu a pierdut posesia bunului, insa este interesat in protejarea dreptului subiectiv, prin recunoasterea acestuia ca facand parte din patrimoniul sau, in temeiul unui titlu preferabil, care este mai bine caracterizat juridic.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila si cele ale art.480 Cod civil.
In probatiune au solicitat incuviintarea probei cu interogatoriu, acte si martori, fiind depuse la dosarul cauzei un set de inscrisuri in fotocopie ( filele 65 - 88).
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 19 lei
Parata, Manastirea Agapia a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele motive:
Cu privire la capatul principal al actiunii prin care se solicita sa se constate ca reclamantii sunt titularii exclusivi ai dreptului de proprietate asupra terenului construit si neconstruit in suprafata totala de 3133 mp, situat in intravilanul comunei Agapia a solicitat sa se constate atat caracterul inadmisibil al acestei cereri, dar si lipsa de interes in formularea unei asemenea solicitari.
In motivare a aratat ca Potrivit art. 111 C. pr.civ., partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului. Astfel cum rezulta din textul citat, actiunea in constatare nu poate fi primita daca partea are deschisa calea in realizarea dreptului. Din motivarea actiunii rezulta ca reclamantii se plang de existenta unor acte de tulburare a exercitarii dreptului de proprietate care fara sa fie foarte bine determinate lasa a se intelege ca sunt savarsite de parata in aceasta situatie, persoana care isi adjudeca calitatea de proprietar lipsit de o posesie efectiva si linistita, are deschisa calea realizarii dreptului tulburat, situatie in care actiunea in constatare nu mai poate fi primita. De altfel, caracterul formal provocator al actiunii este recunoscut chiar de initiatorii ei, fapt care confirma si caracterul inadmisibil al actiunii.
In ce priveste lipsa unui interes legitim, efectiv si actual, a aratat ca reclamantii pretind calitatea de proprietari asupra terenului in litigiu dobandit prin certificatul de mostenitor, prin actele de vindere cumparare indicate in actiune, acte incheiate in forma autentica transcrise in registrele de publicitate, care formal constituie titlul de proprietate asupra terenului detinut de acestia. Prin urmare, pronuntarea unei hotarari in constatarea unui drept rezultat dintr-un act juridic, care formal are valoarea unui titlu de proprietate, apare lipsita de interes in conditiile in care se tinde la obtinerea unui al doilea titlu de proprietate pentru acelasi teren, in context, reclamatii nu justifica interesul legitim, efectiv si actual in obtinerea unui act confirmativ ai titlurilor lor de proprietate, actiunea avand doar un caracter provocator, recunoscut, care nu confera titularilor ei dreptul la protectia juridica pretinsa, situatie care ii indreptateste sa solicite respingerea actiunii cu aceasta motivare.
In ce priveste cererea subsidiara, a precizat ca, in masura in care si acest subsidiar se plaseaza tot in sfera actiunii in constatare prevazuta de art. 111 C.pr.civ. actiunea apare ca inadmisibila pe acelasi considerent ai existentei actiunii in realizare. Artificiile juridice practicate de reclamanti, introducerea sintagmei de "revendicare juridica" impreuna cu solicitarea compararii titlurilor de proprietate, indica intentia reclamantilor de a formula o actiune in revendicare. Ca reclamantii doresc investirea instantei cu o actiune in revendicare rezulta si din solicitarea expresa adresata instantei de a compara titlurile de proprietate ale partilor litigante, operatiune in urma careia reclamantii anticipeaza ca preferabil titlul lor de proprietate. Considerand, ipotetic, ca instanta ar fi investita cu actiune in revendicare (desi nu se indica suprafata de teren obiect al actiunii, vecinatatile terenului si valoarea acestuia) urmeaza sa se constate lipsa de temei a acestei actiuni in conditiile in care se recunoaste prin cererea introductiva ca reclamantii nu au pierdut posesia terenului.
Parata a aratat ca, in realitate, ea este proprietara terenului de 3133 mp, situat in limitele vetrei manastiresti si cea care nu are posesia terenului detinut de reclamanti, astfel incat, in temeiul art. 119 C.pr.civ. a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat ca reclamantii- parati RR, sa fie obligati sa lase paratei-reconvenienta Manastirea Agapia, in deplina proprietate si linistita folosinta, suprafata de 3133 mp, situata in intravilanul comunei Agapia, judetul Neamt, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii a aratat ca Manastirea Agapia a fost si este proprietara Vetrei Manastiresti fara ca Legea secularizarii averilor manastiresti, Legea reformei agrare de la 1864, Legea agrara din 1921 sa fi dispus in sensul pierderii dreptului de proprietate al manastirilor asupra vetrelor manastiresti.
A precizat ca, potrivit cu documentul emis in anul 1642, hatmanul Gavriil Coci - fratele domnitorului Vasile Lupu, ctitorul Agapiei, inzestreaza manastirea cu 49 ha teren, rezervand vatra acesteia, alaturi de alte suprafete de teren ce au intrat in proprietate la ctitorie.
A mai aratat ca urmare a incendiului din anul 1903 aceste documente aflate in arhiva Manastirii au ars  impreuna cu intreaga arhiva, fapt consemnat de publicatiile vremii.
A precizat ca dreptul de proprietate al Manastirii Agapia asupra acestei suprafetei de 49 ha teren care reprezinta Vatra Manastirii a fost confirmat in timp de mai multe documente ulterioare, apreciind ca niciodata cele 4.9 ha teren ce au constituit si constituie Vatra Manastirii, nu au fost supuse regimului secularizarii averilor manastiresti, nu au fost confiscate, nu au fost expropriate, nu au fost cooperativizate.
A aratat ca titlul de proprietate al sau este preferabil fata de cel exhibat de reclamanti, proprietatea Manastirii fiind un drept cert, determinat, recunoscut si protejat prin lege, confirmat prin documente cu valoare de acte oficiale, declarat bun sacru, inalienabil si insesizabil.
A invederat ca vatra manastireasca a fost mentinuta in proprietatea manastirilor, care au fost si sunt, persoane juridice de interes public, avand potrivit Decretului 31/1954 un scop licit, organe de conducere si patrimoniu distinct din care face parte si vatra manastireasca, bun imobil destinat deopotriva scopurilor religioase, conservarii, administrarii si intretinerii obstii manastiresti. Atestarea acestui drept de proprietate si instituirea dreptului statului de a veghea la conservarea acestor bunuri se realizeaza prin Legea Casei Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane din 23.01.1902 si prin Regulamentul de aplicare a acestei legi din 1910, precum si actele normative ulterioare, astfel incat rezulta ca vetrele manastiresti au fost lasate in proprietatea manastirilor deosebit de celelalte proprietati imobiliare ce au trecut la Stat, incat sustinerea reclamantilor ca vatra manastireasca s-ar fi pierdut prin legea Reformei agrare din 1864 este eronata.
A apreciat ca, in conditiile in care Manastirea Agapia a dobandit in 1642 dreptul sau prin inzestrare de la ctitori, in conditiile in care prin lege, vatra manastireasca este recunoscuta continuu ca apartinand averii bisericesti, avand in vedere actele autentice ce indica suprafata si amplasamentul acestor terenuri, parata face dovada dreptului sau de proprietate asupra celor 49 de ha din care 3133 mp sunt detinuti de reclamanti.
A invederat precaritatea titlurilor de proprietate ale reclamantilor, si a dreptului dobandite, pe risc, de la autori a caror drepturi ca intindere si amplasament nu pot fi stabilite. A precizat ca certificatul de mostenitor invocat de reclamanti ca mod de dobandire a dreptului de proprietate, este declarativ de drepturi, iar nu constitutiv, iar prin contractele de vanzare cumparare din 1993 si respectiv 2005, reclamantii au inteles sa cumpere pe risc, indicand astfel incertitudinea dobandirii de la adevaratul proprietar, ca obtinerea titlului pe care s-a bazat este realizata pe inscrisuri incerte, cu roluri agricole cu continut diferit de la perioada la perioada si fara sa existe o justificare juridica a modificarilor intervenit.
Cu privire la contractul de vanzare cumparare nr. _/03.02.1939 a aratata ca acest titlu este precar si incert, vecinatatile inscrise in acest act plasand terenul in afara Vetrei Manastirii.
A aratat ca din Adresa emisa de Arhivele Nationale Neamt reiese ca in tabelul in baza caruia AO a fost improprietarita conform Reformei Agrare din 1864 nu exista rubrici explicative de natura a determina suprafata prin amplasament si vecinatati, incat nu exista posibilitatea de a stabili daca suprafata de teren vanduta lui BN de catre AO este terenul in litigiu.
A aratat ca au existat uzurpatori ai vetrei manastiresti pe care autoritatile locale si juridice i-au somat sa elibereze terenurile ocupate in vatra manastirii, fapt atestat de procesul verbal din 25.07.1957 eliberat de Serviciul O.T.A. al Directiei agricole Tg.Neamt printre care erau nominalizati BN, prin urmare, autorii reclamantilor nu numai ca nu au avut proprietati pe terenurile din vatra Manastirii, ci au fost defaimati ca uzurpatori, vatra fiind cunoscuta cu notorietate ca fiind a subscrisei, dovada fiind litigiile initiate de catre Manastirea Agapia in perioada 1957-1958 impotriva numitilor __.
A solicitat instantei sa ia act de toate aceste imprejurari si procedand la compararea titlurilor de proprietate a fiecarei dintre parti sa constate ca vatra manastirii in suprafata de 49 ha a fost dobandita prin ctitorire din 1642, are o recunoastere continua, ca apartinand Manastirii Agapia de aproape 400 de ani, este recunoscuta continuu si protejata prin dispozitii legale pana in prezent, fiind declarata inalienabila, insesizabila si imprescriptibila, in contrast cu titlurile opuse de reclamanti.
In drept a invocat prevederile art. 480 si urmatoarele din Codul civil, si celelalte temeiuri indicate in cerere.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza administrata in dosarul _/321/2008, fiind depuse la dosar mai multe inscrisuri in fotocopie ( filele 27 - 59 Dosar _/321/2010).
Reclamantii - parati RR au formulat Intampinare la cererea reconventionala, prin care au precizat ca, daca parata reclamanta pretinde ca detine un titlu scris privind dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, trebuie sa arate fara echivoc care este acel titlu, deoarece din actiune nu rezulta care este acel titlu.
A aratat ca parata nu a exercitat posesia continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar asupra intregii suprafete de 49 de ha, ce reprezinta vatra manastireasca, de vreme ce terenul revendicat s-a aflat continuu in stapanirea lui Aglaea N Olteanu si a celorlalte persoane care i-au succedat in drepturi, ceea ce inseamna ca terenul in cauza fie nu a facut parte din perimetrul denumit " vatra manastireasca", fie a iesit din acest perimetru odata cu reforma agrara din 1864.
Au mai precizat ca pe terenul cumparat de autorii reclamantilor in 1939 se afla casa batraneasca edificata in anul 1902, casa in care au locuit parintii lor si care se afla si astazi in fiinta! Or, chiar daca am accepta, ca simpla ipoteza, ca BN si-a abandonat proprietatea dobandita prin Actul de vanzare-cumparare nr. _/03.02.1939, stramutandu-se pe terenul situat in vatra manastirii, ar insemna ca prin aceasta actiune a luat in stapanire si casa situata pe terenul cotropit, casa ce nu-i apartinea, de vreme ce fusese construita cu mai bine de 30 de ani in urma.
Au invederat ca terenul revendicat in prezenta cauza nu se afla situat in vatra manastirii in vatra manastirii la momentul reformei agrare din anul 1864, ci era inclus in mosia Agapia, daruita manastirii de catre Petru Voda Schiopul si Doamna Ruxandra prin doua hrisoave din anul 1585 si 1587, mosie ce a fost secularizata si din care "o parte s-au impartit in loturi la satenii clacasi si pe la alte institutii publice pentru deosebite scopuri de utilitate publica".
La termenul din data de 04.02.2011 parata a precizat ca se prevaleaza de titlul din anul 1602, respectiv de inzestrarea de la domnitor si ca suprafata de 3000 mp in litigiu, face parte din cele 49 ha, care a fost identificata prin actele, prin insiruirea istorica, prin care se confirma proprietatea.
La acelasi termen de judecata instanta a prorogat exceptiile invocate si a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri, interogatoriu, proba testimoniala precum si expertiza tehnica, specialitatea topografie, fiind desemnat expert Bursuc Vasile pentru a efectua raportul de expertiza, acesta fiind depus la dosarul cauzei ( filele 284 - 292 Dosar _/321/2010)
Instanta a administrat proba cu interogatoriul reclamantului RR, raspunsurile fiind consemnate de instanta si aflate la filele 118 - 120, cu interogatoriul reclamantei RV - raspunsurile fiind consemnate de instanta si atasate la filele 123 - 125 precum si interogatoriul paratei, atasat dosarului la filele 221 - 222 Dosar _/321/2010.
La termenul din data de 04.03.2011 instanta a administrat proba testimoniala, fiind audiati in cauza martorii propusi de reclamnti, _., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate dosarului ( filele 126 - 127, Dosar _./321/2010).
Prin Incheierea din data de 31.01.2012 Judecatoria Targu Neamt a dispus scoaterea de pe rolul Judecatoriei a acestei cauze si trimiterea dosarului la Judecatoria Buzau, avand in vedere Incheierea de sedinta din data de 18.01.2012 a ICCJ, privind stramutarea pricinii.
La data de 13.02.2012 a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Buzau dosarul cu numarul _./200/2012.
In fata acestei instante partile au formulat obiectiuni la raportul de expertiza efectuat de expert Bursuc Vasile, obiectiuni ce au fost admise de instanta si la care expertul a raspuns, potrivit raportului depus la filele 33 - 36 si 181.
Partile au mai depus la dosarul cauzei inscrisuri.
Parata a formulat concluzii scrise prin care a solicitat, in principal, respingerea cererii de chemare in judecata si admiterea cererii reconventionale (filele 307 - 307 - 316)
Reclamantii au formulat concluzii scrise, prin care au reitera in principal cele sustinute prin cererea de chemare in judecata si intampinare, solicitand admiterea cererii principale si respingerea cererii reconventionale. ( filele 342 - 356).
La termenul din data de 11.12.2013 instanta a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii cererii principale si exceptia lipsei de interes, invocate de parata - reclamanta, pe care le-a unit cu fondul cauzei.
Deliberand asupra exceptiilor inadmisibilitatii, cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.proc.civ., instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 111 C.pr.civ. partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cerere realizarea dreptului.
Parata MANASTIREA AGAPIA a invocat prin intampinare inadmisibilitatea actiunii in constatare deoarece reclamantii au deschisa actiunea in realizarea dreptului tulburat.
Prin concluziile scrise depuse de parata, aceasta a sustinut ca reclamantii ar fi avut deschisa o eventuala actiune in realizare, care ar fi fost constatarea dreptului de proprietate efect al uzucapiunii imobiliare, de care acestia nu au uzat.
Analizand cererea de chemare in judecata instanta retine ca reclamantii RR au solicitat instantei sa se constate ca sunt titularii exclusivi ai dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 3133 mp situat in intravilanul com. Agapia, teren pe care acestia il poseda, solicitand astfel constatarea unui drept propriu.
Avand in vedere categoriile actiunilor in constatare, se retine ca cea formulata de reclamanti are natura unei actiuni in constatare provocatorie, prin care titularul dreptului, cheama in judecata pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale (invocand el insusi un drept), il impiedica pe reclamant in exercitiul normal al dreptului, pentru ca paratul sa-si valorifice pretentiile sau sa-si dovedeasca dreptul, sub sanctiunea de a nu-l mai putea invoca, daca nu-l demonstreaza.
In speta, reclamantii au posesia terenului in suprafata de 3133 mp, posesie pe care nu au pierdut-o in fata paratei, astfel incat acestia nu au deschisa actiunea in revendicare, actiune ce, potrivit doctrinei de specialitate, este pusa la indemana reclamantului care pretinde ca este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, si care solicita obligarea paratului, care stapaneste bunul respectiv, sa ii recunoasca dreptul de proprietate si sa ii restituie bunul.
Instanta nu poate retine nici apararea conform careia reclamantii ar fi avut la dispozitie o eventuala actiune in realizare, respectiv cea a actiunii in constatarea proprietatii efect al uzucapiunii imobiliare, avand in vedere ca reclamantii invoca un titlu in baza caruia au dobandit terenul in litigiu, iar uzucapiunea este un mod de dobandire a proprietatii, astfel incat nici aceasta actiune nu era deschisa reclamantilor.
Mai mult, instanta apreciaza ca actiunea in constatrea dreptului de proprietate efect al uzucapiunii imobiliare nu este o actiune in realizare, ci tot o actiune in constatare, aceasta putand fi opusa in cadrul unui process pe cale de aparare de fond, independent de existenta unei hotarari judecatoresti anterioare prin care sa se fi constatat dobandirea dreptului de proprietate.
Fata de cele de mai sus instanta apreciaza ca este intrunita si conditia subsidiaritatii actiunii in constatare fata de actiunea in realizare, hotararea judecatoresca pronuntata in aceste conditii fiindu-le necesara pentru consolidarea dreptului lor, astfel incat va respinge exceptia inadmisibilitatii invocata de parata prin  intampinare.
Deliberand asupra exceptiei lipsei de interes, cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.proc.civ., instanta retine urmatoarele:
Prin interes se intelege folosul practic, imediat, pe care il are o parte pentru a justifica punerea in miscare a procedurii judiciare, fiind o cerinta esentiala pentru existenta dreptului la actiune. Scopul impunerii acestei conditii e tocmai acela de a se evita litigiile lipsite de orice utilitate.
Instanta apreciaza ca interesul reclamantilor este unul legitim, personal, direct si actual, astfel incat nu poate retine apararile paratei ca acestia nu justifica un interes.
In cauza de fata instanta constata ca reclamantii au un interes in promovarea actiunii lor, in conditiile in care nu pot beneficia de toate prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, fiind obstructionati de autoritatile publice in obtinerea actelor si avizelor necesare exercitarii acestor prerogative, fiindu-le respinsa cererea de eliberare a Certificatului de urbanism, dupa cum reiese din adresa primariei nr. _/12.05.2008 ( fila 131 volum I).
Mai mult, reclamantii justifica un interes in formularea actiunii in constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, deoarece, in conditiile in care parata sustine ca detine un titlu de proprietate cu privire la acest teren, exista posibilitatea contestarii acestui drept in viitor, fapt ce s-a si intamplat.
Interesul reclamantilor in formularea acestei cereri reiese si din actiunile in justitie formulate de parata, fiind de notorietate actiunile in revendicare pe care aceasta le-a indreptat impotriva posesorilor de terenuri din vatra manastirii Agapia, astfel incat in orice moment parata putea formula o cerere si impotriva reclamantilor.
Mai mult, din natura acestei actiuni, respectiv actiune in constatare provocatorie, reiese interesul reclamantilor, acestia in mod preventiv, chemand in judecata o persoana care ar putea eventual sa le conteste dreptul de proprietate, pentru a se stabili daca le recunoaste sau nu dreptul discutat.
Instanta nu poate retine nici apararea formulata de parata, conform careia reclamantii tind la obtinerea unui al doilea titlu de proprietate, respectiv o hotarare judecatoreasca, deoarece o astfel de hotarare este necesara pentru consolidarea dreptului de proprietate iar nu pentru constituirea lui.
Pentru cele de mai sus, instanta urmeaza a respinge exceptia lipsei de interes a reclamantilor, invocata de parata prin intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantii RR sunt posesorii terenului construit si neconstruit in suprafata totala de 3133 mm - din care 250 m.p. teren aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, iar 2863 m.p. teren constructii si fanete, situat in intravilanul com. Agapia, jud. Neamt, asa cum reiese din declaratiile martorilor, raspunsul reclamantilor la interogatoriu, expertiza efectuata in cauza precum si din sustinerile paratei.
Acest teren a fost identificat de expertul tehnic Bursuc Vasile potrivit schitei nr. 1 ( fila 288) anexa la raportul de expertiza, ca fiind situat in intravilanul com. Agapia, jud. Neamt, avand ca vecinatati: N - ocolul Silvic Varatec, E - BM, S - paraul Agapia Veche, V -BM.
Reclamantii au dobandit acest teren astfel:
- cota de 1/8 din constructii si cota de 1/4 din terenul in suprafata de 250 mp aferent constructiilor au fost dobandite de reclamanta RR prin transmisiune succesorala de la defunctul sau tata, BN, in baza certificatului de Mostenitor nr. _/15.09.1986 ( fila 77 din Dosarul _/321/2010a Judecatoriei Neamt)
- cota de 5/8 din constructii si cota de 1/4 din terenul in suprafata de 250 m.p. aferent constructiilor, imobil situat in intravilanul satului si comunei Agapia, jud. Neamt invecinat la R cu GM, la A cu BI, la MZ cu paraul satului si ulita satului si la MN cu restul proprietatii,  au fost dobandite de reclamanti, prin cumparare de la BM, in baza Contractului de Vanzare - Cumparare autentificat de Notariatul de Stat Judetean Neamt sub nr. _/17.12.1993, ( fila 78 din Dosarul _/321/2010 a Judecatoriei Neamt);
- cota de 2/8 din constructii, cota de 1/2 din terenul in suprafata de 250 m.p. aferent constructiilor si suprafata de 2863 m.p. teren constructii si fanete, imobil situat in intravilanul satului si comunei Agapia, tarlaua _, parcela _ cu vecinatatile: N - proprietate BM (vandut lui _), E - proprietate BM ( vandut lui _), S - paraul Agapia Veche, V -proprietatea BM (vandut lui _), au fost dobandite de reclamanti, prin cumparare de la BBBi, in baza Contractului de Vanzare-Cumparare autentificat de Biroul Notarial Public "Daniela David" din Targu Neamt sub nr. _/18.01.2005 ( fila 79 din Dosarul _/321/2010 a Judecatoriei Neamt).
Potrivit documentatiei cadastrale eliberate de Oficiul de cadastru si publicitate imobiliara Neamt reclamantii sunt inscrisi la Cartea Funciara cu acest teren, avand numarul cadastral _. (fila 83 din Dosarul _/321/2010 a Judecatoriei Neamt).
Acest teren este inclus in Titlul de Proprietate nr. _/17 emis la data de 25.03.1995 de Comisia Judeteana de Fond Funciar Neamt, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate numitei BM (mama reclamantei RRR) pentru suprafata de 1 ha si 1200 mp teren situat pe teritoriul comunei Agapia, satul Agapia, jud. Neamt, dupa cum reiese din raportul de expertiza efectuat in cauza de expert tehnic judiciar Bursuc Vasile ( fila 286 din Dosarul _/321/2010 a Judecatoriei Neamt).
Numitei BM i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor in calitate de sotie a numitului BN
In Registrul Agricol din anii 1951 - 1954 numitul BN figura inscris cu 0,72 ha iar in anul 1955 figura inscris cu 1,56 ha teren ( fila 76 dosar _/321/2010). Iar potrivit cererii de reconstituire acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1,63 ha ( fila 266).
Din raspunsurile la interogatoriu propus de parata reclamantului RR reiese ca diferentele in ceea ce priveste terenurile cu care numitul BN apare in Registrul Agricol in anii 1951 - 1955 se datoreazaa faptului ca sotia acestuia a achizitionat terenuri prin cumparare.
In Titlul de proprietate nr. _./_ emis la data de 25.03.1995, pentru suprafata totala de 1 ha si 1200 mp, este inscrisa suprafata de teren de 9400 mp, in intravilanul satului Agapia, in sola _, parcela _., fiind mentionata intre vecinii: la N - padure - ocolul silvic, la E - GM, la S - Paraul Agapia Veche, la V - BI
BN a dobandit suprafata de 7160 mp prin cumparare de la OOOO (toti fiind mostenitori coindivizari ai lui AO, care a fost strabunica reclamantei, pe linie paterna), potrivit actului de vanzare inregistrat la Judecatoria Mixta Targu Neamt sub nr. _ din 03.02.1939 ( fila 72 din Dosarul _/321/2010 a Judecatoriei Neamt).
Conform raportului de expertiza efectuat in cauza, (fila 286) "terenul de 9400 mp din titlul de proprietate din 1995 se suprapune peste terenul de 7160 mp din actul din 1939 ( vecinatatile fiind aceleasi in ambele documente), incluzandu-l in totalitate in forma prezentata in schita anexa nr. 1"
Din adresa nr. _ din 01.04.2008 a Directiei Judetene a Arhivelor Nationale Neamt ( ../C/06.06.2013 fila 190) reiese ca "in tabelul locuitorilor improprietariti la reforma agrara din 1864 comuna Filioara pe care il detinem figureaza numita AO"
Astfel cum a constatat expertul in prezenta cauza, " suprafata aflata in litigiu, care este foarte bine cunoscuta tuturor prin amplasarea si vecinatatile actuale, este suprafata ocupata de urmasii lui B, care intr-un mod sau altul stapanesc, conform documentelor, teren de la OA, probabil terenul provenit prin improprietarire"
Avand in vedere tabelul emis de Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Neamt din care reiese ca OA a fost improprietarita in 1864 cu teren pe raza com. Filioara precum si raportul de expertiza efectuat in cauza, instanta retine ca terenul in litigiu face parte din terenul cu care aceasta a fost improprietarita.
Potrivit raportului de expertiza, expertul a avut in vedere ca elemente topografice care au dus la identificarea terenului vandut de OA ca fiind cel cu care a fost improprietarita sunt: torentul existent in partea Vestica a terenului, paraul si drumul existent la Sud (fila 34).
In sustinerea acestei concluzii este si declaratia martorei SE ( fila 126 dosar _/321/2010) care a precizat ca in anii 1936 - 1937 a fost o scoala in casa lui Aglaia Olteanu iar ulterior terenul detinut de OA si casa de pe acesta au ramas cei doi baieti.
Instanta nu poate retine sustinerea paratei ca terenul ocupat de parati nu a provenit de la OA sau ca aceasta nu avut teren pe acest amplasament, avand in vedere sustinerile martorilor care au aratat ca acest teren a apartinut numitei OA, pe acest teren functionand o scoala in care martora SE a urmat clasele a III - a si a IV - a primare.
In ceea ce priveste sustinerea paratei ca numita OA apare ca posesor in acest tabel, iar nu ca proprietar, instanta apreciaza ca aceasta sustinere este neintemeiata, avand in vedere ca potrivit art. 1 din Legea reformei agrare din 15.08.1864 publicata in Monitorul Oficial nr. 181 din 15.08.1864 se arata ca "Satenii clacasi (pontasi) sunt si raman deplini proprietari pe locurile supuse posesiunei (stapanirii) lor, in intinderea ce se hotaraste prin legile in fiinta", astfel incat aceasta figureaza in tabel cu suprafata pe care o avea in posesie si cu care a fost improprietarita.
In ceea ce priveste sustinerea paratei conform careia in perioada 1957 - 1958 a reclamat ocuparea unor suprafete de teren aflate in stapanirea sa de catre unii dintre localnici, printre care si numitul BN, potrivit proceselor verbale din 20.07.1957 ( filele 14 - 146 dosar _/321/2010) pentru suprafata de 600 mp, care a " inchis cu de la sine putere o portiune de teren din drumul ce duce la Manastirea Agapia Veche", instanta constata ca terenul de care se face vorbire in aceasta adresa nu face parte din terenul in litigiu, acesta avand un alt amplasament. Fata de cele de mai sus instanta constata ca reclamantii sunt proprietarii terenului in suprafata de 3133 mp situat in com. Agapia, sat Agapia, jud. Neamt, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza efectuat in cauza ( fila 284 - schita anexa nr. 1), acestia detinand titlu de proprietate.
Analizand cererea reconventionala, prin care parata Manastirea Agapia solicita ca reclamantii - parati RR, sa fie obligati sa lase paratei-reconveniente Manastirea Agapia, in deplina proprietate si linistita folosinta, suprafata de 3133 mp, situata in intravilanul comunei Agapia, judetul Neamt, instanta constata urmatoarele:
Suprafata de 3133 mp pe care o detine reclamantii, si care face obiectul prezentului litigiu, se suprapune cu "terenul proprietatea Manastirii Agapia, aflandu-se in limitele celor 49 de ha ce formeaza Vatra M-rei Agapia", dupa cum reiese din raportul de expertiza efectuat in cauza ( fila 287 din dosarul _/321/2010)
Manastirea Agapia a existat sub forma legendara in sec. XIV - lea, XV -lea, dupa cum reiese din Istoria Sfintei Manastiri Agapia din Deal si din Vale ( fila 163 verso)
Potrivit istoriei, Manastirii Agapia i s-au facut mai multe danii de catre ctitorii acesteia, printre care si muntii si mosia Silistea, daruite de Petru Schiopul si Ruxanda Doamna prin doua hrisoave din 1585 si 1587, precum si mosia Filioara cu satul Agapia, alcatuita din slujbasii manastirii precum si mosia Cehlaiesti din tinutul Neamtului, daruita de Ieremia Movila si Doamna sa Maria la 1600, dupa cum reiese din  cartea Minastrirea Agapia, (fila 189 din volumul I, fata si verso).
Reclamanta sustine ca a fost inzestrata cu suprafata de teren de 49 ha, reprezentand vatra manastirii, in anul 1642 de catre hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, ctitorul Agapiei.
Aceasta afirmatie nu este sustinuta de documentele vremii, nefiind retinuta aceasta danie in cartile de istorie, dar in chestionarul memoriu privitor la bunurle imobiliare din 1940 este mentionat aceasta suprafata de teren ca provenind din danie de la infiintare, 1642 ( fila 34).
Potrivit publicatiilor vremii in anul 1903 centrul Manastirii Agapia a ars, ocazie cu care s-au pierdut mare parte din documentele aflate in arhiva, printre care si actul de inzestrare cu privire la suprafata de teren de 49 de ha reprezentand Vatra Manastirii.
In 15 decembrie 1863 a fost adoptata Legea nr. 125, publicata in Monitorul Oficial nr. 251/17.12.1863 prin care s-a stabilit ca toate averile manastiresti sunt si raman ale statului, aceasta lege fiind considerata o lege a secularizarii averilor manastiresti.
Potrivit art. 1 din aceasta lege, "Tote averile monastiresci din Romania suntu si remanu averi ale Statului".la art. 2 se arata ca "Veniturile acestoru averi se inscriu intre veniturile ordinarie ale budgetului Statului".
Conform acestei legi a fost readus in patrimoniul statului ¼ din arealul terenului national din proprietatea statului si al altor manastiri grecesti in patrimoniul national, deci al Statului Roman.
In urma adoptarii si aplicarii acestei legi, instanta retine ca 75 de manastiri romanesti inchinate manastirilor grecesti si Sfintelor locuri au revenit cu bunurile lor in proprietatea Romaniei constituind la acea data " Domeniile Statului".
Ulterior din averile manastiresti o parte din terenuri au fost folosite pentru improprietarirea taranilor, in cadrul reformei agrare realizate de Alexandru Ioan Cuza in anul 1864, asa fiind si in cazul autoarei reclamantilor, Aglaia N. Olteanu, dupa cum reiese din tabelul persoanelor improprietarite la aceasta reforma.
Din "Istoria Sfintei Manastiri Agapia din Deal si din Vale" a staretului Sfintei Manastiri Neamtu si Secu din anul 1907, reiese ca averile manastirii Agapia au fost secularizate, printre aceste terenuri fiind si Mosia Muntii si Salistea, precum si mosia Fioliorul si mosia Cehlaestii ( fila 174).
Acest fapt este consacrat si in documentul numit "Manastirea Agapia" tiparita de IPS Mitropolit Teoctist al Moldovei si Sucevei - Iasi ( fila 190 verso)
Astfel, instanta nu poate retine apararea paratei conform careia suprafata de 49 de ha, ce reprezinta Vatra Manastirii nu a iesit niciodata din patrimoniul sau, nu a fost supusa regimului secularizarii averilor manastiresti, nu a fost confiscata, expropriata sau cooperativizata, deoarece in baza acestei legi, parata nu a mai putut uza de actul de donatie invocat de parata si indicat in toate documentele de arhiva depuse la dosarul cauzei.
In ceea ce priveste sustinerea paratei ca dreptul sau de proprietate asupra terenului in suprafata de 49 de ha a fost recunoscut si de actele si legile ulterioare, instanta constata ca aceasta afirmatie este neintemeiata.
Din Planul vetrei Manastirii Agapia din anul 1911 ( fila 27 -28) reiese ca in anul 1911 vatra Manastirii Agapia in suprafata de 49 de ha era " Mosia Statului" Agapia din Judetul Neamt, iar nu proprietatea manastirii.
Aceasta concluzie, ca terenul in suprafata de 49 de ha apartine Statului Roman", reiese si din procesele verbale incheiate la data de 13.07.1939 si 24.09.1940, precum si din chestionarul memoriu ( filele 31 - 40 dosar _/321/2010) reiese ca membrii comisiei care au semnat aceste procese verbale s-au intrunit pentru a constata existenta bunurilor "ce apartin Statului" si pentru a hotari evaluarea imobilului " Terenul Vatra Manastirii Agapia cu 49 ha teren" proprietatea "Statului", in conformitate cu ordinul Prefecturii jud. Nemt nr. 6012/1939 si al Ministerului Inventarului Avutiilor Publice nr. 85/3/1939.
Din faptul ca numita OA apare in tabelul persoanelor improprietarite in anul 1864 pe raza satului Filioara reiese ca statul a dispus in mod suveran, in baza legii agrare, de terenul pe care il detinea, pentru a o improprietari pe aceasta.
In ceea ce priveste sustinerea ca atestarea dreptului de proprietate asupra acestei suprafete de teren rezulta si din Legea Casei Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane din 23.01.1902 si Regulamentul de aplicare a acestei legi din 1910, conform carora la art. 99 se arata ca "pamanturile si vetrele manastirilor, astazi in fiinta, se vor folosi ca si pana acum de manastirea respectiva" iar la art. 122 al. 3 se prevede ca prin vatra manastireasca se intelege " tot terenul imprejmuit, precum si terenul care s-a lasat la secularizare personalului monahal sau care i s-a concedat ulterior, precum si terenul destinat metohurilor manastiresti", instanta nu o poate retine, deoarece potrivit acestor reglementari legale rezulta ca dupa secularizare, manastirile au ramas cu un drept de folosinta asupra acestor terenuri si nu au avut un drept de proprietate decat pentru terenurile dobandite ulterior anului 1863.
Instanta nu poate retine nici sustinerea reclamantei potrivit careia art. 170 alin. 4 din Statutul Bisericii Ortodoxe Romane aprobat prin HG nr. 53/2008 conform cu care vetrele manastiresti au fost incluse in categoria bunurilor sacre, fiind inalienabile insesizabile si imprescriptibile, atata timp cat aceste vetre nu au fost trecute in proprietatea manastirilor, neexistand o lege de reconstituire a acestor terenuri.
Chiar daca parata este inscrisa la Registrul Agricol din anul 1959 cu terenul in suprafata de 49 de ha ( fila 41 Dosar _/321/2010), in calitate de posesor, acelasi lucru se constata si in ceea ce ii priveste pe reclamanti, care au fost inscrisi in Registrul Agricol din anii 1951 - 1955 (fila 76 Dosar _/321/2010), astfel incat nici prin acest act parata nu a dovedit dreptul sau de proprietate asupra terenului in litigiu.
Mai mult, in acea perioada in Registrul Agricol figurau mai multe persoane ca avand locuinte si terenuri aferente pe raza com. Agapia, motiv pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate si le-au fost emise titluri de proprietate, potrivit adresei de la fila 272, iar suprafetele de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate fac parte din suprafata de 49 de ha, fosa vatra a Manastirii Agapia, asa cum reiese si din memoriul tehnic efectuat de SC TOPOPREST SRL, depus la fila 141 din Dosarul nr. _/321/2010.
Prin Legea 18/1991 s-a dat posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate al manastirilor asupra a cel mult 10 ha teren arabil, iar prin Legile nr. 169/1997 si nr. 1/2000 posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra diferentei, pana la cel mult 50 de ha teren arabil, iar nu categoria vatra manastireasca.
Mai mult, potrivit tabelului Comisiei Locale de Fond Funciar Com. Agapia, aflat la fila 270, s-a invalidat propunerea de la pozitiile 14, in ceea ce priveste cererea de revendicare a 40 ha teren deoarece acesta nu face obiectul Legii Fondului funciar, de unde rezulta ca acest teren nu a fost in proprietatea paratei nici anterior anului 1963, anterior venirii la putere a regimului comunist.
In ceea ce priveste Sentinta civila nr. _./2002 pronuntata de Judecatoria Targu Neamt in dosarul nr. _./2002 prin care paratei Manastirea Agapia, in contradictoriu cu Primaria com. Agapia, i s-a constatat dreptul de proprietate asupra suprafetei de 49 ha teren reprezentand vatra manastirii, instanta constata ca aceasta sentinta nu poate produce efecte fata de reclamanti, fiind inopozabila acestora.
Astfel, parata a inteles sa formuleze actiunea in constatare doar in contradictoriu cu Primaria com. Agapia desi stia ca parte din aceste terenuri si gospodariile aferente erau stapanite de persoane fizice pe care nu a inteles sa le cheme in judecata.
In cauza de fata reclamantii dobandisera o cota parte din terenul in suprafata de 250 mp si din constructie in anul 1999 in baza Contractului de Vanzare - Cumparare autentificat de Notariatul de Stat Judetean Neamt sub nr. _/17.12.1993, astfel incat procesul din anul 2002 trebuia sa se poarte in contradictoriu cu acestia si nu cu o terta persoana juridica ce nu avea in posesie sau in proprietate terenul.
Fata de cele de mai sus, instanta apreciaza ca parata - reclamanta nu detine un titlu de proprietate, astfel incat nu se impune compararea de titluri, in mod evident, doar reclamantii detinand acte autentice de proprietate.
Pentru toate acestea instanta urmeaza a admite cererea principala formulata de reclamantii RR si sa constate ca acestia sunt titularii exclusivi ai dreptului de proprietate asupra terenului construit si neconstruit in suprafata totala de 3133 mp situat in intravilanul comunei Agapia si identificat cu numar cadastral 459, si sa respinga cererea reconventionala formulata de parata - reclamanta Manastirea Agapia, ca neintemeiata.
In temeiul art.274 C.proc.civ. si potrivit principiului disponibilitatii, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 17611,57 lei, din care 15000 lei onorariu aparator, 1000 lei onorariu expert, 1592,27 lei cheltuieli de transport, 19,30 lei taxa de timbru si timbru judiciar, avand in vedere solutia adoptata cu privire la cererea principala si cererea reconventionala, precum si proportia dintre efortul real depus de catre aparatorul reclamantilor in cadrul asistentei juridice acordate.