Succesiune. Autoritate de lucru judecat

Autoritatea lucrului judecat este un principiu care guverneaza activitatea de infaptuire a justitiei in virtutea caruia un litigiu solutionat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, nu mai poate forma obiectul unui nou proces, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti.
Caracterele juridice ale autoritatii de lucru judecat sunt exclusivitatea, insemnand ca un nou litigiu intre aceleasi parti, cu acelasi obiect si cauza nu mai este posibil, incontestabilitatea insemnand ca hotararea definitiva exprima adevarul si nu mai poate fi atacata, decat prin cai extraordinare de atac si executabilitatea, reprezentand posibilitatea punerii in executare silita de catre partea castigatoare.
Potrivit dispozitiilor art.1201 C.civ., este autoritate de lucru judecat, cand exista identitate de obiect, cauza si parti, dar teoria si practica au stabilit ca exista identitate de obiect, chiar daca este formulat diferit in doua actiuni, daca scopul urmarit este acelasi, cum e altfel este situatia si in speta dedusa judecatii.
Pentru a exista identitate de obiect intre doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele in acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit este acelasi in ambele actiuni
Prin cererea inregistrata sub nr_pe rolul Judecatoriei Caracal, reclamantul C. P. a chemat in judecata civila pe paratii G. A., C. I., D. E., D. I., N. I. si N. A., solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se declare deschisa succesiunea defunctului N. P., decedat in anul 1991, sa se constate mostenitorii cu vocatie succesorala legala, sa se dispuna partajarea bunurilor ramase in succesiunea autorului N. P., cu cheltuieli de judecata.
In fapt, motivand cererea reclamantul arata ca de pe urma autorului N. P. au ramas ca mostenitori cu vocatie legala succesorala parata N. A. in calitate de sotie supravietuitoare, reclamantul C. P. si paratii G. A., C. I., D. E. - in calitate de nepoti de sora cu defunctul - care vin la succesiune in locul mamei lor C. M., decedata, (care era sora cu defunctul); D. I. - in calitate de nepot de sora cu defunctul (ce vine la succesiune in locul tatalui sau N. I. decedat, (frate cu defunctul).
Mentioneaza reclamantul ca autorul N. P. a fost casatorit cu parata N. A. si nu au avut copii.
Se precizeaza ca de pe urma autorului a ramas ca avere succesorala urmatoarele bunuri: o casa din chirpici cu 3 camere, acoperita cu tigla, situata in comuna S., sat P., judetul Olt; suprafata de 1244 m.p. teren intravilan aferent casei; suprafata de 1,9756 ha.teren extravilan, situat in comuna S., sat P., judetul Olt.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.728 C.pr.civ..
Reclamantul, in sprijinul si dovedirea cererii, a depus la dosar copii de pe  titlul de proprietate nr.15147/25/19.05.1995; certificatul de atestare fiscala privind taxele si impozitele locale emis de Primaria comunei S.; certificatul de deces al defunctului N. P.; procura speciala nr.3017/9.09.2010 autentificata de BNP Asociati I. L. & E. T.; certificatul de mostenitor nr.481/10.05.1993 emise de Notariatul de Stat Local Caracal; actele de filiatie privind partile din litigiu; schita privind arborele genealogic al partilor din prezenta cauza si chitanta in original reprezentand dovada achitarii taxei judiciare de timbru.
Parata N. A. a depus la dosar copia deciziei civile nr.873/31.03.1994 a Curtii de Apel Craiova si a testamentului autentificat sub nr.3481 din 08.11.1990.
Urmare a adresei dispusa de instanta la solicitarea reclamantului, la dosar au fost depuse  adeverintele nr.2502/20.10.2010 si, respectiv nr.49559/9.09.1991 emise de Primaria comunei S.,  la care s-au atasat sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale nr.25/10.11.2010 privind pe autorul N. I. P. 
Din oficiu, instanta a dispus a depune la dosar copie de pe  sentinta civila nr.916/17.02.1993 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr.7126/1992.
Ca urmare a adresei dispusa de instanta, Tribunalul Olt a inaintat la dosar o copie de pe decizia civila nr.60 din 8.09.1993 pronuntata in dosarul nr.1517/1993.
In sedinta publica din 18.11.2010 la propunerea reclamantului a fost audiat martorul C. P., a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarea situatie de fapt:
Autorul N. I.P. a fost casatorit cu parata N. A., iar din relatiile de casatorie ale acestora nu au rezultat copii.
La data de 20 octombrie 1991 a decedat sotul paratei N. A., iar prin certificatul de mostenitor nr.481 din 10 mai 1993 eliberat in dosarul nr.597/1993, s-a constatat ca de pe urma autorului N. P., decedat la data de 20.X.1991, cu ultimul domiciliu in comuna S, judetul Olt, a ramas ca avere succesorala una casa in comuna S., satul P., judetul Olt, din caramida, acoperita cu tigla, cu trei camere, impreuna cu suprafata de 2,10 ha, mentionandu-se ca imobilul casa de locuit a fost mostenita de peste 40 de ani si terenul detinut in baza adeverintei nr.49559/1991, eliberata de Comisia S.
Prin acelasi certificat de mostenitor s-a constatat ca de pe urma autorului N. P. a ramas mostenitor sotia acestuia, N. A.-legatara universala in baza testamentului autentificat sub nr.3481/1990, cu cota de 1/1.
Intr-adevar, prin testamentul autentificat sub nr.3481 din 08.11.1990, autorul N. P. a dispus ca, dupa incetarea sa din viata, sotia acestuia N. A., sa stapaneasca in plina proprietate toata averea mobila si imobila ce se va gasi in patrimoniul sau la data decesului, instituind-o astfel legatar universal.
Din considerentele deciziei civile nr.873 din 31 martie 1994 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr.486/1994, instanta a retinut ca prin actiunea civila inregistrata la 30 septembrie 1992 la Judecatoria Caracal, reclamantele C. M., mama reclamantului C. P. si a paratilor G. A, C. I., D. E. si D. P., mama paratului D. I., au chemat in judecata pe parata N. A., pentru a se dispune partajarea masei succesorale ramasa de pe urma defunctului N. P., decedat in 1991.
Motivand actiunea reclamantele C. M. si D. P. au aratat ca sunt comostenitoare impreuna cu parata care este sotie supravietuitoare, reclamantele fiind surorile defunctului.
In practicaua sentintei civile nr.916 din 17 februarie 1993 a Judecatoriei Caracal s-a retinut ca la apelul nominal facut in sedinta publica a lipsit paratul N. I., fiul lui N. I.-fratele autorului N. P..
Judecatoria Caracal,  prin sentinta civila nr.916 din 17 februarie 1993, a respins actiunea formulata de catre reclamante si s-a luat act ca acestea au renuntat la cererea privind partajarea casei cu 3 camere, totodata luandu-se act ca parata-reclamanta a renuntat la cerea reconventionala privind imputarea pasivului succesoral.
Instanta de judecata a retinut ca parata este beneficiara unui testament in favoarea sa, iar pe de alta parte in ceea ce priveste terenul, nu s-a facut punerea in posesie conform Legii nr.18/1991, situatie in care nu pot fi aplicate dispozitiile art.728 C.civ..
Reclamantele C. M. si D. P. au declarat recurs impotriva sentintei civile, ce a fost reconsiderat apel dupa intrarea in vigoare a Legii nr.59/1993.
Tribunalul Olt prin decizia civila nr.60 din 08.09.1993, a respins ca nefondat apelul, retinand ca parata este singura mostenitoare acceptanta a succesiunii lui N. P, iar reclamantele nu au facut dovada calitatii lor succesorale, pentru a putea sa solicite iesirea din indiviziune asupra averii succesorale.
Impotriva celor doua hotarari judecatoresti au formulat recurs tot reclamantele C. M. si D. P, aratand ca nu au inteles sa renunte la drepturile ce le reveneau asupra pamantului, de asemenea au precizat ca defunctul N. P. era in viata la data intrarii in vigoare a Legii nr.18/1991, a facut cerere de reconstituirea dreptului de proprietate, insa in prezent recurentele-surorile autorului, considera ca sotia supravietuitoare N. A. nu este indreptatita sa mosteneasca suprafetele de teren.
Prin decizia civila nr.873 din 31 martie 1994 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca nefondat recursul declarat de catre recurentele C. M. si D. P., retinandu-se ca este neintemeiata critica formulata de acestea.
Astfel, in considerentele deciziei civile s-a mentionat ca parata-intimata N. A., cu certificatul de mostenitor nr.481 din 10 mai 1993, a facut dovada ca este unica mostenitoare a lui N. P., decedat la data de 20.10.1991, fiind beneficiara unui testament cu titlu universal in favoarea sa, inregistrat la nr.3481/1990 la Notariatul Caracal.
S-a mai retinut in considerentele deciziei pronuntate de Curtea de Apel Craiova ca, tinand cont ca cele doua reclamante recurente sunt colaterali privilegiati fata de defunct, dar nu si rezervatari(art.841 C.civ.), acestea au fost inlaturate de la succesiune prin testamentul cu titlu universal facut in favoarea sotiei supravietuitoare.
In considerentele aceleiasi decizii civile se precizeaza ca, avand in vedere ca decesul autorului a intervenit dupa intrarea in vigoare a Legii nr.18/1991 si reconstituirea dreptului de proprietate, conform legii si terenul revine integral succesoarei N. A., conform vointei testatorului.
Autoritatea lucrului judecat este un principiu care guverneaza activitatea de infaptuire a justitiei in virtutea caruia un litigiu solutionat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, nu mai poate forma obiectul unui nou proces, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti.
Caracterele juridice ale autoritatii de lucru judecat sunt exclusivitatea, insemnand ca un nou litigiu intre aceleasi parti, cu acelasi obiect si cauza nu mai este posibil, incontestabilitatea insemnand ca hotararea definitiva exprima adevarul si nu mai poate fi atacata, decat prin cai extraordinare de atac si executabilitatea, reprezentand posibilitatea punerii in executare silita de catre partea castigatoare.
Potrivit dispozitiilor art.1201 C.civ., este autoritate de lucru judecat, cand exista identitate de obiect, cauza si parti, dar teoria si practica au stabilit ca exista identitate de obiect, chiar daca este formulat diferit in doua actiuni, daca scopul urmarit este acelasi, cum e altfel este situatia si in speta dedusa judecatii.
In doctrina se precizeaza ca atat prezumtia cat si exceptia  lucrului judecat reprezinta instrumente juridice menite sa serveasca institutia puterii lucrului judecat, care este cel mai puternic efect al hotararii judecatoresti si, care are la baza doua reguli fundamentale, si anume o cerere nu poate fi judecata definitiv decat o singura data, solutia cuprinsa in hotarare, fiind prezumata a exprima adevarul, nu poate fi contrazisa de alta hotarare.
Ceea ce legitimeaza autoritatea de lucru judecat nu este atat caracterul definitiv al hotararii, ci adevarul care trebuie sa stea la baza acesteia, adevarul constituind temeiul, ratiunea si fundamentul social si moral al acestui efect al hotararii judecatoresti.
Conform art.1201 C.civ.- este autoritate de lucru judecat cand a doua cerere de judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate, in aceste conditii existand tripla identitate, si anume obiect, cauza, parti.
Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.4525/2005 stabileste ca autoritatea lucrului judecat, exceptie reglementata in art.1201 C.civ., are la baza regula ca o actiune nu poate fi judecata decat o singura data si ca o constatare facuta printr-o hotarare judecatoreasca definitiva nu trebuie sa fie contrazisa printr-o alta hotarare, de asemenea principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat intre aceleasi parti, chiar cu pozitie procesuala inversata, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarare definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare posterioara, pronuntata intr-un alt proces.
Pentru a exista identitate de obiect intre doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele in acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit este acelasi in ambele actiuni.
Autoritatea de lucru judecat este limitata de dreptul comunitar, in situatia in care dreptul intern prin aceasta exceptie face imposibila aplicarea unei norme comunitare.
            Avand in vedere considerentele expuse, instanta urmeaza a admite exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata din oficiu si, in consecinta se va respinge actiunea de partaj judiciar formulata de reclamantul C. P., in cauza existand autoritate de lucru judecat.
Postat 31.01.2011