Stabilire domiciliu minor.Necompetenta instantelor romane.
(Sentinta civila nr. 137 din data de 17.01.2012 pronuntata de Judecatoria Caracal)De la data de 01.01.2007, Romania a aderat la Uniunea Europeana, iar potrivit articolelor din Regulamentul Comunitatii Europene nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, acesta este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct intre toate statele membre, in conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene.
In expunerea de motive a Regulamentului, la pct. 12, se prevede ca, in materia raspunderii parintesti ar trebui sa fie competente, in primul rand, instantele statului membru in care copilul isi are resedinta obisnuita.
Astfel, art. 8 al. 1 din Regulamentul mai sus mentionat, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta a fost sesizata, iar potrivit art. 2 pct. 7 din acelasi regulament, raspunderea parinteasca cuprinde in special incredintarea si dreptul la vizita.
Pentru aplicabilitatea art. 8 al. 1 din Regulament este indeplinita si conditia prevazuta de art. 9 din , respectiv sa fi trecut 3 luni de la mutare, deoarece din anchetele sociale si din motivarea de catre reclamant a cererii de chemare in judecata reiese faptul ca minorii se afla in Spania din anul 2006, unde frecventeaza scoala si deci au resedinta obisnuita.
Luarea unei masuri fata de un copil a carei resedinta obisnuita nu se afla in tara de catre instanta romana ar insemna violarea drepturilor conferite atat de catre legile speciale in domeniu, cat si incalcarea conventiilor la care Romania este parte (Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, prin care se reglementeaza ca fiind aplicabila legea statului in care copilul isi are resedinta obisnuita cu privire la incredintarea acestuia - art. 3 si care defineste notiunea de drept privind incredintarea si ce cuprinde el - art. 5).
In plus, o asemenea judecata ar echivala cu o chestiune formala si nu cu o adevarata judecata, prin care judecatorul sa poata aprecia probele si starea de fapt in mod judicios si implicit ar depasi competentele materiale si teritoriale conferite de lege, cu atat mai mult cu cat se solicita luarea acestei masuri pe cale de ordonanta presedintiala, iar unul dintre minori are peste 10 ani impunandu-se audierea acestuia.
De asemenea CEDO a statuat in mod constant ca problema dreptului privind incredintarea sau reincredintarea copilului se decide in lumina legislatiei statului pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a copilului.
Cu cererea inregistrata sub nr., reclamantul T. N. a chemat in judecata pe parata V. M. D., solicitand instantei ca pe cale de ordonanta presedintiala sa se dispuna ca autoritatea parinteasca privind pe minorii T. N. L. C., si V. F. S., sa fie exercitata provizoriu pana la solutionare pe fond, de catre el si sa fie stabilita locuinta celor doi minori la el.
In motivarea in fapt a cererii, arata reclamantul ca prin sentinta civila nr. din pronuntata de Judecatoria Caracal, ramasa definitiva si irevocabila, asa cum a fost modificata prin decizia nr. a Tribunalului Olt, a fost desfacuta casatoria incheiata intre el si parata, iar minorii rezultati din casatoria partilor, au fost incredintati spre crestere si educare mamei parate.
Sustine reclamantul ca in prezent, conditiile si imprejurarile avute in vedere de catre instanta la luarea masurii incredintarii spre crestere si educare a celor doi minori, s-au schimbat radical, iar continuarea exercitarii acestei masuri de catre parata, ar afecta grav interesul superior al minorilor ca, deoarece asa cum rezulta din incheierea nr. pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. impotriva paratei din aceasta cauza, inculpata in dosarul mentionat, s-a dispus luarea masurii arestarii preventive pe o perioada de 30 de zile.
Arata reclamantul ca punerea in executare a mandatului de executare a acestei masuri implica executarea masurii Romania, conform Lg.nr.302/2004.
Reclamantul mentioneaza ca in aceste conditii, cei doi minori raman fara supraveghere si sprijin din partea paratei, fiind pus in pericol grav si imediat cresterea, educarea si celelalte drepturi legate de persoana acestora.
Precizeaza reclamantul ca aceste drepturi nu pot fi exercitate de catre el, deoarece nu detine o hotarare judecatoreasca pentru ca efectele juridice la care a dat nastere sentinta civila nr. sunt cele prevazute de legislatia in vigoare la data cand a fost solutionata cauza respectiva.
Or, potrivit art. 43 alin.1 C.fam, singura care exercita drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana copilului, cresterea, educarea, cat si cu privire la bunurile acestuia, este parata, careia i-au fost incredintati in urma divortului minorii, el pastrand doar dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura acestuia, deci nu de a exercita drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana si bunurile copilului.
Mai arata reclamantul ca, de aceea si autoritatile spaniole au luat legatura cu el si i-au pus in vedere sa clarifice de urgenta situatia legala a celor doi minori ramasi fara sprijin si supraveghere din partea reprezentantului legal.
Apreciaza reclamantul ca se impune pe cale de ordonanta presedintiala, avand in vedere urgenta luarii masurii pentru partajarea acestor drepturi, sa se dispuna ca provizoriu exercitarea autoritatii parintesti privind pe cei doi minori sa-i fie incredintati lui, iar locuinta acestora sa fie stabilita la el.
In drept a invocat prev. art. 403 N.cc si art. 581 Cpc.
In dovedirea celor sustinute, reclamantul a depus la dosar urmatoarele inscrisuri: sentinta civila nr. pronuntata de Judecatoria Caracal avand ca obiect divort cu minori, incheierea din a Judecatoriei Caracal avand ca obiect indreptare eroare materiala, incheierea nr. a Tribunalului Olt avand ca obiect propunere arestare preventiva.
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile celor doi soti si atasarea dosarului nr. ce a avut ca obiect divort intre parti.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca,
Reclamanta si paratul s-au casatorit la data de 09.10.2006, din casatoria lor au rezultat minorii T. N. L. C., si V. F. S., casatorie care a fost desfacuta prin divort, la data de 11.11.2010, iar minorii fiind incredintati spre crestere si educare mamei lor.
Din sentinta civila de divort rezulta faptul ca partile s-au casatorit la data de 9.10.2006, din casatoria lor rezultand doi copii, au locuit impreuna intr-un apartament din D. O., iar de circa 7 ani de zile se afla in Spania, la lucru, tara in care minorii urmeaza cursurile scolare si unde mama lor are inchiriat un apartament.
De asemenea din anchetele sociale efectuate de instanta in prezenta cauza, reiese de asemenea faptul ca in prezent atat partile, cat si cei doi minori se afla in Spania, tara din care nu s-au mai intors din anul 2006.
De la data de 1.01.2007, Romania a aderat la Uniunea Europeana, iar potrivit articolelor din Regulamentul Comunitatii Europene nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, acesta este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct intre toate statele membre, in conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene.
In expunerea de motive a Regulamentului, la pct. 12, se prevede ca, in materia raspunderii parintesti ar trebui sa fie competente, in primul rand, instantele statului membru in care copilul isi are resedinta obisnuita.
Astfel, art. 8 al. 1 din Regulamentul mai sus mentionat, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta a fost sesizata, iar potrivit art. 2 pct. 7 din acelasi regulament, raspunderea parinteasca cuprinde in special incredintarea si dreptul la vizita.
Pentru aplicabilitatea art. 8 al. 1 din Regulament este indeplinita si conditia prevazuta de art. 9 din , respectiv sa fi trecut 3 luni de la mutare, deoarece din anchetele sociale si din motivarea de catre reclamant a cererii de chemare in judecata reiese faptul ca minorii se afla in Spania din anul 2006, unde frecventeaza scoala si deci au resedinta obisnuita.
Luarea unei masuri fata de un copil a carei resedinta obisnuita nu se afla in tara de catre instanta romana ar insemna violarea drepturilor conferite atat de catre legile speciale in domeniu, cat si incalcarea conventiilor la care Romania este parte (Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, prin care se reglementeaza ca fiind aplicabila legea statului in care copilul isi are resedinta obisnuita cu privire la incredintarea acestuia - art. 3 si care defineste notiunea de drept privind incredintarea si ce cuprinde el - art. 5).
In plus, o asemenea judecata ar echivala cu o chestiune formala si nu cu o adevarata judecata, prin care judecatorul sa poata aprecia probele si starea de fapt in mod judicios si implicit ar depasi competentele materiale si teritoriale conferite de lege, cu atat mai mult cu cat se solicita luarea acestei masuri pe cale de ordonanta presedintiala, iar unul dintre minori are peste 10 ani impunandu-se audierea acestuia.
De asemenea CEDO a statuat in mod constant ca problema dreptului privind incredintarea sau reincredintarea copilului se decide in lumina legislatiei statului pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a copilului.
Avand in vedere ca minorii locuiesc din anul 2006 in Spania, ca acestia au posibilitatea de a fi ascultati la instanta de resedinta obisnuita, unde autoritatea tutelara poate fi consultata cu mai multa rapiditate, luand astfel in calcul si criteriul proximitatii, se apreciaza ca instanta de la resedinta obisnuita a partilor si a copiilor, din Spania, are o legatura mai speciala cu copii si este mai bine plasata pentru a solutiona cauza, ceea ce serveste interesului superior al copilului.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa admita exceptia necompetentei teritoriale a instantei, exceptie ridicata din oficiu de catre instanta si sa respinga actiunea formulata de reclamant, ca nefiind de competenta instantelor romane, deoarece prevederile Regulamentul Comunitatii Europene nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, se aplica cu prioritate fata de legislatia nationala.
Postat 31.01.2012
In expunerea de motive a Regulamentului, la pct. 12, se prevede ca, in materia raspunderii parintesti ar trebui sa fie competente, in primul rand, instantele statului membru in care copilul isi are resedinta obisnuita.
Astfel, art. 8 al. 1 din Regulamentul mai sus mentionat, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta a fost sesizata, iar potrivit art. 2 pct. 7 din acelasi regulament, raspunderea parinteasca cuprinde in special incredintarea si dreptul la vizita.
Pentru aplicabilitatea art. 8 al. 1 din Regulament este indeplinita si conditia prevazuta de art. 9 din , respectiv sa fi trecut 3 luni de la mutare, deoarece din anchetele sociale si din motivarea de catre reclamant a cererii de chemare in judecata reiese faptul ca minorii se afla in Spania din anul 2006, unde frecventeaza scoala si deci au resedinta obisnuita.
Luarea unei masuri fata de un copil a carei resedinta obisnuita nu se afla in tara de catre instanta romana ar insemna violarea drepturilor conferite atat de catre legile speciale in domeniu, cat si incalcarea conventiilor la care Romania este parte (Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, prin care se reglementeaza ca fiind aplicabila legea statului in care copilul isi are resedinta obisnuita cu privire la incredintarea acestuia - art. 3 si care defineste notiunea de drept privind incredintarea si ce cuprinde el - art. 5).
In plus, o asemenea judecata ar echivala cu o chestiune formala si nu cu o adevarata judecata, prin care judecatorul sa poata aprecia probele si starea de fapt in mod judicios si implicit ar depasi competentele materiale si teritoriale conferite de lege, cu atat mai mult cu cat se solicita luarea acestei masuri pe cale de ordonanta presedintiala, iar unul dintre minori are peste 10 ani impunandu-se audierea acestuia.
De asemenea CEDO a statuat in mod constant ca problema dreptului privind incredintarea sau reincredintarea copilului se decide in lumina legislatiei statului pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a copilului.
Cu cererea inregistrata sub nr., reclamantul T. N. a chemat in judecata pe parata V. M. D., solicitand instantei ca pe cale de ordonanta presedintiala sa se dispuna ca autoritatea parinteasca privind pe minorii T. N. L. C., si V. F. S., sa fie exercitata provizoriu pana la solutionare pe fond, de catre el si sa fie stabilita locuinta celor doi minori la el.
In motivarea in fapt a cererii, arata reclamantul ca prin sentinta civila nr. din pronuntata de Judecatoria Caracal, ramasa definitiva si irevocabila, asa cum a fost modificata prin decizia nr. a Tribunalului Olt, a fost desfacuta casatoria incheiata intre el si parata, iar minorii rezultati din casatoria partilor, au fost incredintati spre crestere si educare mamei parate.
Sustine reclamantul ca in prezent, conditiile si imprejurarile avute in vedere de catre instanta la luarea masurii incredintarii spre crestere si educare a celor doi minori, s-au schimbat radical, iar continuarea exercitarii acestei masuri de catre parata, ar afecta grav interesul superior al minorilor ca, deoarece asa cum rezulta din incheierea nr. pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. impotriva paratei din aceasta cauza, inculpata in dosarul mentionat, s-a dispus luarea masurii arestarii preventive pe o perioada de 30 de zile.
Arata reclamantul ca punerea in executare a mandatului de executare a acestei masuri implica executarea masurii Romania, conform Lg.nr.302/2004.
Reclamantul mentioneaza ca in aceste conditii, cei doi minori raman fara supraveghere si sprijin din partea paratei, fiind pus in pericol grav si imediat cresterea, educarea si celelalte drepturi legate de persoana acestora.
Precizeaza reclamantul ca aceste drepturi nu pot fi exercitate de catre el, deoarece nu detine o hotarare judecatoreasca pentru ca efectele juridice la care a dat nastere sentinta civila nr. sunt cele prevazute de legislatia in vigoare la data cand a fost solutionata cauza respectiva.
Or, potrivit art. 43 alin.1 C.fam, singura care exercita drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana copilului, cresterea, educarea, cat si cu privire la bunurile acestuia, este parata, careia i-au fost incredintati in urma divortului minorii, el pastrand doar dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura acestuia, deci nu de a exercita drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana si bunurile copilului.
Mai arata reclamantul ca, de aceea si autoritatile spaniole au luat legatura cu el si i-au pus in vedere sa clarifice de urgenta situatia legala a celor doi minori ramasi fara sprijin si supraveghere din partea reprezentantului legal.
Apreciaza reclamantul ca se impune pe cale de ordonanta presedintiala, avand in vedere urgenta luarii masurii pentru partajarea acestor drepturi, sa se dispuna ca provizoriu exercitarea autoritatii parintesti privind pe cei doi minori sa-i fie incredintati lui, iar locuinta acestora sa fie stabilita la el.
In drept a invocat prev. art. 403 N.cc si art. 581 Cpc.
In dovedirea celor sustinute, reclamantul a depus la dosar urmatoarele inscrisuri: sentinta civila nr. pronuntata de Judecatoria Caracal avand ca obiect divort cu minori, incheierea din a Judecatoriei Caracal avand ca obiect indreptare eroare materiala, incheierea nr. a Tribunalului Olt avand ca obiect propunere arestare preventiva.
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile celor doi soti si atasarea dosarului nr. ce a avut ca obiect divort intre parti.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca,
Reclamanta si paratul s-au casatorit la data de 09.10.2006, din casatoria lor au rezultat minorii T. N. L. C., si V. F. S., casatorie care a fost desfacuta prin divort, la data de 11.11.2010, iar minorii fiind incredintati spre crestere si educare mamei lor.
Din sentinta civila de divort rezulta faptul ca partile s-au casatorit la data de 9.10.2006, din casatoria lor rezultand doi copii, au locuit impreuna intr-un apartament din D. O., iar de circa 7 ani de zile se afla in Spania, la lucru, tara in care minorii urmeaza cursurile scolare si unde mama lor are inchiriat un apartament.
De asemenea din anchetele sociale efectuate de instanta in prezenta cauza, reiese de asemenea faptul ca in prezent atat partile, cat si cei doi minori se afla in Spania, tara din care nu s-au mai intors din anul 2006.
De la data de 1.01.2007, Romania a aderat la Uniunea Europeana, iar potrivit articolelor din Regulamentul Comunitatii Europene nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, acesta este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct intre toate statele membre, in conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene.
In expunerea de motive a Regulamentului, la pct. 12, se prevede ca, in materia raspunderii parintesti ar trebui sa fie competente, in primul rand, instantele statului membru in care copilul isi are resedinta obisnuita.
Astfel, art. 8 al. 1 din Regulamentul mai sus mentionat, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta a fost sesizata, iar potrivit art. 2 pct. 7 din acelasi regulament, raspunderea parinteasca cuprinde in special incredintarea si dreptul la vizita.
Pentru aplicabilitatea art. 8 al. 1 din Regulament este indeplinita si conditia prevazuta de art. 9 din , respectiv sa fi trecut 3 luni de la mutare, deoarece din anchetele sociale si din motivarea de catre reclamant a cererii de chemare in judecata reiese faptul ca minorii se afla in Spania din anul 2006, unde frecventeaza scoala si deci au resedinta obisnuita.
Luarea unei masuri fata de un copil a carei resedinta obisnuita nu se afla in tara de catre instanta romana ar insemna violarea drepturilor conferite atat de catre legile speciale in domeniu, cat si incalcarea conventiilor la care Romania este parte (Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, prin care se reglementeaza ca fiind aplicabila legea statului in care copilul isi are resedinta obisnuita cu privire la incredintarea acestuia - art. 3 si care defineste notiunea de drept privind incredintarea si ce cuprinde el - art. 5).
In plus, o asemenea judecata ar echivala cu o chestiune formala si nu cu o adevarata judecata, prin care judecatorul sa poata aprecia probele si starea de fapt in mod judicios si implicit ar depasi competentele materiale si teritoriale conferite de lege, cu atat mai mult cu cat se solicita luarea acestei masuri pe cale de ordonanta presedintiala, iar unul dintre minori are peste 10 ani impunandu-se audierea acestuia.
De asemenea CEDO a statuat in mod constant ca problema dreptului privind incredintarea sau reincredintarea copilului se decide in lumina legislatiei statului pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a copilului.
Avand in vedere ca minorii locuiesc din anul 2006 in Spania, ca acestia au posibilitatea de a fi ascultati la instanta de resedinta obisnuita, unde autoritatea tutelara poate fi consultata cu mai multa rapiditate, luand astfel in calcul si criteriul proximitatii, se apreciaza ca instanta de la resedinta obisnuita a partilor si a copiilor, din Spania, are o legatura mai speciala cu copii si este mai bine plasata pentru a solutiona cauza, ceea ce serveste interesului superior al copilului.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa admita exceptia necompetentei teritoriale a instantei, exceptie ridicata din oficiu de catre instanta si sa respinga actiunea formulata de reclamant, ca nefiind de competenta instantelor romane, deoarece prevederile Regulamentul Comunitatii Europene nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, se aplica cu prioritate fata de legislatia nationala.
Postat 31.01.2012
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Minori
Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018Stabilire program vizitare minor - Hotarare nr. 508 din data de 23.06.2017
Situatia legala a copilului. Stabilirea numelui copilului din casatorie, ai carui parinti nu au un nume de familie comun. - Decizie nr. speta 3 din data de 08.01.2008
Reducere contributie de intretinere minor stabilita prin conventie notariala - Decizie nr. 535 din data de 16.05.2016
Incetare masura de plasament - Sentinta civila nr. 41 din data de 07.03.2014
Exercitarea drepturilor parintesti. Stabilirea domiciliului minorului. Obligatia de plata a pensiei de intretinere - Decizie nr. 149 din data de 21.05.2012
Minori - Decizie nr. 193 din data de 22.03.2011
Situatia juridica minor - Decizie nr. 321 din data de 27.09.2010
Contributie de intretinere. Motiv de ordine publica. - Decizie nr. 122 din data de 18.02.2010
Minori - Decizie nr. 718 din data de 12.11.2009
Minori - Decizie nr. 41 din data de 15.02.2010
Minori - Decizie nr. 301 din data de 02.04.2009
Art.103 Cp.Revocarea masurii educative a libertatii supravegheate.Inadmisibilitatea cererii in situatia in care minorul a devenit major. - Decizie nr. 5 din data de 19.01.2009
Pensie intretinere - Sentinta civila nr. 1348 din data de 15.12.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 1201 din data de 12.11.2010
Incredintare minor - Sentinta civila nr. 1245 din data de 08.12.2010
Inregistrare tardiva a nasterii - Sentinta civila nr. 624 din data de 05.08.2010
Pensie intretinere/Majorare pensie - Sentinta civila nr. 317 din data de 05.05.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 174 din data de 24.03.2010
Stabilire pensie intretinere minori - incredintare minori - Sentinta civila nr. 172 din data de 18.03.2010