Infractiuni, circulatia rutiera

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Caracal nr.3797/P/2011,  din data de l5.03.2012, s-a pus in miscare actiunea penala si s-a dispus  trimiterea in judecata, in stare de libertate, inculpatul C.C., sub aspectul savarsirii  infractiunii prevazuta de art. 87, alin. 5 din OUG l95/2002 R.
Din actul de sesizare rezulta ca inculpatul locuieste efectiv in mun. Caracal, jud. Olt, este posesor al permisului de conducere categoria BE-CE din anul l995 si detine in proprietate un autoturism marca Dacia l3l0 Break, cu numarul de  inmatriculare OT-04-KYR, folosit efectiv de tatal acestuia C. M..
Se mai arata  ca inculpatul C.C.in timp ce conducea  autoturismul mentionat,  pe str. Spiru Haret din municipiul   Caracal,  judetul Olt,  in seara  zilei de 21.12.2011 in jurul orei 20:l0,  a pierdut controlul asupra directiei  de mers,  intrand in coliziune cu gardul imprejmuitor al imobilului nr. 2, situat pe str. Spiru Haret.
Zgomotul impactului cu gardul locuintei sale a fost auzit de proprietarul imobilului nr. 2 de pe str. Spiru Haret, respectiv F. H. care iesind la poarta locuintei sale, a observat ca autoturismul care intrase in gard, parasise locul impactului si se afla in intersectia str. Dobrogeanu Gherea si Spiru Haret,  pe axul strazii Dobrogeanu  Gherea,  orientat cu fata spre Cezieni,  iar langa autoturismul cu nr. inmatriculare OT-04-KYR,  se afla un barbat care incerca sa impinga  autoturismul si apoi s-a urcat la volanul  autoturismului, mutand autoturismul pe partea dreapta a strazii  Dobrogeanu Gherea,  imprejurare in care i-a solicitat conducatorului auto sa nu plece de la locul accidentului pentru ca ia retinut numarul de inmatriculare  si a solicitat interventia politiei prin serviciul unic de urgenta ll2.
La scurt timp dupa producerea accidentului de circulatie,  a ajuns la  locuinta sa in comuna cu a parintilor sai, numitul F. S.T.  impreuna cu sotia sa,  acestia fiind apelati pe telefonul mobil de copilul lor, care le-a spus ca o masina a intrat in gardul curtii, astfel ca acesta a gasit in fata locuintei sale numai pe tatal sau F. H.  si pe conducatorul autoturismului implicat in accident, respectiv  C.C. imprejurare in care au ajuns la fata locului doua echipaje  de politie, de ordine publica si o patrula a politiei rutiere,  impreuna cu doi jandarmi din cadrul IJJ Olt.
Procedandu-se astfel,  la cercetarea locului accidentului, a conditiilor  si imprejurarilor in care s-a produs accidentul de circulatie in zona respectiva, a ajuns cu un autoturism marca Renault de culoare neagra, condus de nepotul sau  C. F. , numitul C  M. tatal inculpatului C.C. , care a afirmat fata de proprietarul imobilului nr. 2 si  de fiul acestuia, precum si fata de organele de politie ca el este cel care a condus   autoturismul la momentul accidentului, fiul sau fiind  doar pasager in autoturism.
Afirmatiile numitului C. M. au fost insa respinse de cele  doua persoane aflate la locul accidentului precum si de organele de politie  care i-au solicitat conducatorului auto C.C. sa fie testat cu aparatul  etilotes, datorita faptului ca emana miros de alcool, acesta refuzand in mod  expres testul respectiv, fapt pentru care acesta a fost condus la Spitalul  Mun.Caracal, pentru recoltarea de probe bilogie, in vederea stabilirii alcoolemiei, acesta refuzand de asemenea in prezenta organelor de politie , a cadrelor medicale,  si a martorului asistent F. S. T.,  sa se supuna acestui test.
In cursul cercetarilor si urmaririi penale efectuate in cauza, inculpatul  C.C. nu a recunoscut faptul conducerii autoturismului marca Dacia l3l0, cu nr. inmatriculare OT 04-KYR la momentul accidentului, sustinand in mod constant ca la momentul  respectiv se afla doar ca  pasager in autoturism ul condus de tatal sau C. M   care datorita neatentiei a pierdut controlul  asupra directiei de deplasare, intrand in coliziune cu gardul imprejmuitor al imobilului nr.2, situat pe str. Spiru Haret din mun. Caracal, aparare care insa urmeaza a nu fi retinuta ca plauzibila in cauza, in conditiile in care imediat dupa producerea accidentului a fost vazut singur de catre proprietarul imobilului al carui gard a fost avariat, impingand masina si incercand sa o repozitioneze si eventual sa paraseasca locului accidentului  tatal acestuia C. M ,  ajungand la locul accidentului dupa sosirea organelor de politie care de altfel, nu l-au retinut in cuprinsul actului de constatare ca pasager al autoturismului avariat sau martor asistent.
Situatia de fapt prezentata mai sus rezulta atat din inscrisurile existente la dosarul de urmarire penala cat si din declaratiile martorilor : F. H. , F. S. T., C. M..
In cursul judecatii au fost audiatii martorii: F.( f. 28-30), F.S. T. ( f. 31-32), C. M. ( f. 34-35),  C.St. F. ( f. 33),  G. C. ( f. 36 ), M.A. S.  ( f.40 ), P. G.  (f. 47);  s-a efectuat o confruntare intre:  martorii C. M.si F. S. T.  ( 41, 42 ),  C. M. si F. H.  ( 43,44 ); s-a administrat  proba cu inscrisuri.
Analizand materialul probator administrat in cauza instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :
In data de 21.12.2011 in jurul orei 20:08, inculpatul C.C. in timp ce conducea  autoturismul marca Dacia l3l0 Break, cu numarul de  inmatriculare OT-04-KYR,  pe str. Spiru Haret, din municipiul   Caracal,  judetul Olt,    a pierdut controlul asupra directiei  de mers,  intrand in coliziune cu gardul imprejmuitor al imobilului nr. 2, apartinand martorului F.H..
Intrucat a auzit un zgomot, martorul a iesit din locuinta, pentru a observa ce se intamplat, dupa ce anterior s-a apelat la serviciul de urgenta 112.  In aceste imprejurari l-a vazut pe inculpat, dupa  ce a scos autoturismul din gardul avariat ce  il impingea de stalpul de sustinere de la portiera soferului,  in intersectia cu strazilor   Spiru Haret cu Dobrogenu Gherea,  paralel cu axul drumului.
Ulterior la fata locului au aparut lucratorii politiei rutiere si jandarmeriei.
Intrucat inculpatul prezenta halena alcoolica,  lucratorii politiei rutiere i-au solicitat sa fie  testat cu un aparat etilotest,  iar acesta a refuzat.
Datorita refuzului,  inculpatului a fost condus  de catre lucratorii de politie la Spitalul municipalului Caracal, jud.Olt,  in vederea recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei,  insa in prezenta medicului, lucratorilor de politie si a martorului asistent F. S.T. , inculpatul   a refuzat.
Situatia de fapt prezentata mai sus rezulta atat din inscrisurile: proces verbal de cercetare  de constatare si planse fotografica ( f. 7-12  d.u.p.),  buletin de examinare clinica ( f. 16 d.u.p. )  proces verbal - prelevare(  17-18 d.u.p.); declaratiile  martorilor : F.H.( f. 28-30), F.S. T. ( f. 31-32), P.G.  ( f. 47).
Instanta nu va retine declaratiile  date de martorii  C.  M.( tatal inculpatului), C. S. F. ( fiul inculpatului) si M. A  S. ,  intrucat  sunt subiective,  respectiv, nu se  coroboreaza cu celelalte probe administrate in cursul procesului penal, asa cum prevede art. 69 C. proc. pen.
Instanta constata ca  pe tot parcursul urmaririi penale  si in cursul judecatii inculpatul a negat savarsirea faptei, formulandu-si aparari diferite.
Cu ocazia audierii din zilele 13.03.2012, (f. 32,33 d.u.p.) 16.05.2012 si 30.05.2012( f.  19, 34-36),  inculpatul  afirma  ca  martorul C. M. ( tatal inculpatului)    a condus autoturismul  , pe str. Spiru Haret, din mun. Caracal, jud.Olt, insa din declaratiile martorului F. S. T.  ( f. 31-32), rezulta ca la portiera soferului, imediat dupa producerea accidentul, la observat  pe inculpat, iar martorul C. M.  a sosit la fata locului ulterior producerii accidentului.
Cu privire la declaratia martorului G. C.  ( f. 36) instanta retine ca nu s-a facut dovada  acoperirii distantei de la domiciliul inculpatului, str. Intrarea Buzesti , nr. 7 , bl. A1,  ap. 5. etaj 1, sc. 3,  pana la locul prodicerii accidentului. De astfel martorul arata ca C. M. s-a urcat la volanul autoturismului  marca Dacia l3l0 Break, la orele: 19:00-19:00, insa din procesul verbal de constatare al infractiuni ( f. 7 d.u.p.) si adresa  10854 din data de 28.09.2012 ( f. 61 ), rezulta ca evenimentul rutier s-a produs la orele 20:08.
          Sustinerea inculpatului ca exista un dubiu  cu privire la persoana care a condus autoturismul, nu va fi retinuta de instanta intrucat din ansamblul probelor administrate in cauza , rezulta ca inculpatul C. C.  a condus autoturismul pe drumul public, imprejurarea ca martorul F. H. T. nu l-a vazut  pe inculpat conducand si  sa scoata autoturismul din gard,  nu poate infirma concluzia  referitoare la vinovatia sa. Astfel ar insemna pe de-o parte, sa se ignore probele existente, iar pe de alta parte , sa se acorde , in principiu  declaratie martorului care observa o persoana conducand un autoturism,  o valoare probanta prestabilita, determinanta  pentru retinerea vinovatiei ori nevinovatiei, ceea ce  este inadmisibil in raport cu dispozitiile art. 63 alin.2 C.p.p.
          Probatoriul administrat denota nesinceritatea inculpatului, care incearca in moduri total diferite sa-si creeze alibiuri neverosimile,  si  diverse moduri a se apara pentru a scapa de raspundere penala.
              Instanta apreciaza ca fapta inculpatului  C.C. de a refuza sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 87, alin. 5 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice modificata si completata prin OUG nr. 63/2006 publicat in M. Of .al Romaniei nr. 729/20.09.2006.
Sub aspectul laturii obiective, fapta  savarsita de inculpat s-au realizat prin conducerea autovehiculului marca Dacia l3l0 Break, cu numarul de  inmatriculare OT-04-KYR,  pe un   drum public,  respectiv str. Spiru Haret la intersectia cu str. Dobrogenu Gherea,  din municipiul   Caracal,  judetul Olt,  aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice,  iar dupa momentul surprinderii inculpatului aflat sub influenta bauturilor alcoolice, a refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei.
Fapta savarsita de inculpat a avut ca urmare crearea unei stari de pericol pentru circulatia pe drumurile publice. Totodata, instanta retine ca intre actiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de catre inculpatul sub influenta bauturilor alcoolice, refuzul de recolta probe biologice si urmarea periculoasa produsa, respectiv starea de pericol creata, exista o relatie de cauzalitate deoarece fapta, astfel cum a fost savarsita, este o  infractiune de pericol, urmarea socialmente periculoasa rezultand "ex re" (din insasi materialitatea faptelor).  
Sub aspectul laturii subiective, instanta retine ca pozitia subiectiva a inculpatului fata de infractiunile savarsite si rezultatul socialmente periculos al acestora, se caracterizeaza prin intentie directa, forma de vinovatie prevazuta de art. 19 alin. 1 pct.1 lit. a C.p. Astfel, conducand un autoturism pe drumurile publice, in timp ce se afla sub influenta bauturilor alcoolice, inculpatul   fiind surprins sub influenta bauturilor alcoolice, a  refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei.
La individualizarea judiciara a pedepsei pe care o va aplica inculpatului instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 C.p., retinand: dispozitiile partii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator (inchisoare de la 2 ani  la 7 ani), gradul de pericol social concret al faptei savarsite (generat de nerespectarea dispozitiilor legale privind relatiile sociale referitoare conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, asociata cu forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta - intentia indirecta, fiind de notorietate ca cele mai multe accidente rutiere se datoreaza, consumului de alcool, la volan.), persoana inculpatului (care nu a recunoscut savarsire faptei penale, nu este cunoscut cu antecedente penale) .
Avand in vedere toate argumentele expuse mai sus, urmeaza ca in baza art. 345 alin. 2 C.p.p sa se dispuna condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de a refuza sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 87 alin 5 din OUG 195/2002 la pedeapsa  inchisorii, aceasta fiind de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev. de art. 52 C.p.
Instanta nu va retine in favoarea inculpatului disp. art. 74 si 76 C.p. referitoare la retinerea si aplicarea circumstantelor atenuante judiciare avand ca efect coborarea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevazut de lege, conduita buna a inculpatului inainte de data savarsirii infractiunii (lipsa antecedentelor penale) constituind o atitudine fireasca intr-o societate civilizata.
Existenta uneia din imprejurarile enumerate exemplificativ in art. 74 C.p. nu obliga instanta de judecata sa o considere drept circumstanta atenuanta judiciara si sa coboare pedeapsa aplicata sub minimul special prevazut de lege.
Retinerea imprejurarii aratate mai sus drept circumstanta atenuanta este lasata la aprecierea instantei care va tine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul imprejurarilor in care s-au savarsit infractiunile, de urmarile produse, precum si de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului.
Cu respectarea limitelor astfel stabilite, in temeiul art. 87, alin. 5 din OUG 195/2002 R. instanta va aplica inculpatului C.C. ,  pentru fapta de  a refuza sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei, pedeapsa de 2 ani inchisoare.
Sub aspectul executarii pedepsei instanta considera ca scopul preventiv si educativ al acesteia poate fi atins chiar fara executare, motiv pentru care urmeaza sa analizeze indeplinirea in cauza a conditiilor necesare aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, prevazute de art. 81 C.p..
In consecinta, pedeapsa inchisorii ce urmeaza sa fie executata este de 2 ani  inchisoare, incadrandu-se deci in dispozitiile art. 81 alin. 1 lit. a C.p.. Din fisa de cazier judiciar existenta la dosar rezulta ca inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru o infractiune intentionata la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni si in consecinta nu este recidivist, indeplinind astfel cerinta prevazuta de art. 81 alin. 1 lit. b) C. p..
In privinta scopului preventiv si educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanta considera ca acest scop poate fi atins fara a fi necesara executarea in regim de detentie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, intrucat acestuia i s-a atras atentia asupra gravitatii si a consecintelor nefaste ale faptei sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnarii, instanta apreciaza ca executarea efectiva a pedepsei nu se justifica, intrucat aceasta ar altera relatiile de familie ale inculpatului si ar avea o inraurire hotaratoare asupra aspectelor personale si profesionale ale acestuia, ori rolul condamnarii este tocmai acela de a atrage atentia asupra importantei respectarii relatiilor in societate in relatia cu semenii, rol care nu s-ar realiza in totalitate in cazul executarii pedepsei in regim de detentie.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza a suspenda executarea pedepsei de 2 ani inchisoare,  pe durata termenului de incercare de 4 ani calculat in baza art. 82 alin. 1 C.p..
Instanta va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a si b C.p. pe durata executarii pedepsei principale si in conditiile prevazute de art. 71 C.p., avand in vedere criteriile de la art. 71 alin. 3 C.p., respectiv natura si gravitatea infractiunilor savarsite, imprejurarile cauzei, persoana infractorului (fara antecedente penale). Instanta nu va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 al. 1 lit. a teza I, c, d si e intrucat savarsirea unei infractiuni de vatamare corporala nu releva un comportament nedemn care sa vatame interesul superior al copilului si care sa determine interzicerea drepturilor parintesti, a celui de a fi tutore sau curator,  dreptul de a alege, precum nici dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunilor.
Asadar,  criteriile de individualizare au in vedere stabilirea si aplicarea pedepsei indiferent daca e vorba de pedeapsa principala, complementara sau accesorie, iar prevederea unor pedepse care din cauza aplicarii "ope legis" raman in afara controlului judiciar incalca principiul fundamental conform caruia "restrangerea exercitarii unor drepturi sau libertati trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o" (art. 53 al. 2 din Constitutia Romaniei).
Mai mult, ca urmare a hotararii din cauza Sabou si Parcalab c. Romaniei pronuntata de Curtea EDO, legitimitatea modului de aplicare automata a pedepselor accesorii a fost pusa sub semnul intrebarii, Curtea constatand ca interzicerea automata a dreptului prevazut de art. 64 lit. d C.p. constituie o ingerinta nejustificata in exercitarea dreptului prevazut de art. 8 din Conventie. Ulterior, prin Legea nr. 278/2006 au fost modificate dispozitiile art. 71 C.p., consfintindu-se caracterul facultativ al interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. d si e C.p.. Apoi, prin hotararea din cauza Hirst c. Marii Britanii, Curtea EDO a constatat violarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a exercitarii dreptului de a alege, astfel caracterul facultativ al interzicerii dreptului de a fi tutore incetand a mai fi unul iluzoriu.
Pe fondul unei practici neunitare in ceea ce priveste aplicarea jurisprudentei CEDO, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat un recurs in interesul legii care a consfintit faptul ca "interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I-c din Codul penal nu se va face in mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 din Codul penal".
Astfel, in acest context, fata de criteriile enumerate mai sus si de toate aspectele legale si jurisprudentiale mentionate, instanta apreciaza ca in cauza se impune indepartarea inculpatului de la activitatile care presupun responsabilitatea sa civica, increderea publica sau exercitiul autoritatii.
Instanta constata ca prin Legea nr. 278/4.07.2006, a fost introdus un nou alineat la art. 71 C.p., respectiv alin. 5, potrivit caruia "pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii (...), se suspenda si executarea pedepselor accesorii". Aceasta dispozitie legala a fost introdusa pentru clarificarea unor aspecte mentionate in doctrina penala, care aprecia ca pedepsele accesorii sunt alaturate, secundare, pedepselor principale cu inchisoarea sau detentiunea pe viata si ca acestea presupun interzicerea drepturilor prevazute de lege pe toata durata executarii pedepsei principale. In consecinta, se aprecia ca in cazul pedepselor suspendate conditionat nu se impune aplicarea pedepselor accesorii, in conditiile in care pedeapsa principala nu ar fi executabila, ci suspendata conditionat.
Prin introducerea dispozitiei legale mentionate, legiuitorul a clarificat aceste aspecte, in sensul ca pedepsele accesorii pot insoti si o pedeapsa suspendata conditionat, insa, in acest caz, si executarea acestora este suspendata, pe toata durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
In consecinta, instanta va dispune aplicarea pedepselor accesorii, urmand ca ulterior sa in temeiul art. 71 alin 5 C.p., sa dispuna suspendarea executarii acestora, avand in vedere ca si executarea pedepsei principale va fi suspendata conditionat.
Instanta va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.p. a caror nerespectare are drept urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art. 191 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 189 alin. 1 C.p.p. instanta va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei reprezentand cheltuieli efectuate in cursul urmaririi penale.
Postat 31.10.2012