Infractiuni, circulatie rutiera

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Caracal nr. 2744/P/2011, din data de 25.09.2012, a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul B. A. C., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 86 alin. l  si art. 89 alin. l din OUG l95/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a  C.p.
Se arata in actul de sesizare ca inculpatul B. A. C.,,  locuieste efectiv pe raza mun. Caracal si detine in proprietatea familiei un autoturism marca  Dacia Logan cu numar de inmatriculare OT-94-BUZ,  fara a poseda insa permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.
Cunoscand astfel faptul ca nu are drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice, inculpatul B. A. C.,,  a luat fara drept  in noaptea de l7/l8.09.2011, in jurul orei 3,55  autoturismul tatalui sau pe care l-a condus pana la barul Karma din mun. Caracal, jud. Olt, unde a consumat bauturi  alcoolice, dupa care l-a condus din nou pe drumurile publice, pe raza  mun. Caracal, imprejurare in care a fost implicat intr-un accident de circulatie.
Astfel, in timp ce se deplasa la volanul autoturismului respectiv pe str. A. Caracalla  din mun. Caracal, jud. Olt,  inculpatul B. A. C., a pierdut controlul asupra directiei de deplasare si a  patruns pe contrasens unde a lovit  patru autoturisme stationate, parasind apoi locul accidentului, fiind identificat de organele de politie dupa aproximativ 2 ore la domiciliul sau unde a fost testat cu  aparatul etilotest refuzand insa sa i se recolteze probe biologice de sange, in vederea stabilirii alcoolemiei.
In momentul la care a fost identificat de catre organele de politie inculpatul B. A. C.,  nu a recunoscut in fata organelor de politie implicarea sa in accidentul de circulatie produs in dimineata respectiva pe str. A. Caracalla, acesta revenind ulterior asupra celor sustinute si recunoscand ca a  luat fara drept si condus autoturismul tatalui sau, dupa ce a consumat bauturi  alcoolice la un bar, imprejurare in care a lovit patru autoturisme stationate, iar pentru ca s-a lovit la randul sau la cap de parbrizul autoturismului, s-a speriat si a  plecat de la locul accidentului la domiciliul sau.
Fiind supus in aceste conditii de catre organele de politie testului cu aparatul etilotest, a rezultat ca inculpatul B. A. C., avea o  alcoolemie de 0,l9 mg/l alcool  pur in aerul expirat, acesta declarand  expres organelor de politie si recunoscand de asemenea in declaratiile ulterioare  ca a refuzat sa i se recolteze probele biologice de sange in vederea  stabilirii alcoolemiei, considerand ca nu mai este necesar intrucat nivelul alcoolemiei sale era foarte mic.
Avand in vedere  astfel situatia de fapt expusa, precum si nivelul alcoolemiei, constatat cu aparatul etilotest, s-a considerat ca nu se poate retine in sarcina  inculpatului B. A. C., vinovatia in ceea ce priveste  comiterea infractiunii prev.si ped.de art.87 alin.5. din OUG l95/2002 R. de esenta acestei infractiuni fiind intentia  conducatorului auto de a se sustrage  analizelor biologice de sange, punand in acest fel organele de control in imposibilitatea de a constata nivelul alcoolemiei acestuia, ori in conditiile  in care nivelul stabilit cu aparatul etilotest si care nu ar fi relevat un nivel al  alcoolului pur in sange peste limita legala prevazuta  de lege,  inculpatul nu a avut  aceasta intentie, refuzul acestuia putand fi datorat starii de soc, de tulburare  cauzate de implicarea in accidentul rutier,nefiind intrunite astfel,  elementele constitutive ale acestei infractiuni.
In ceea ce priveste actiunea inculpatului B. A. C., de a fi luat fara drept spre folosinta autoturismul tatalui sau, s-a dispus  in cauza neinceperea urmaririi penale fata de acesta,pentru comiterea infractiunii prev. si ped. de art.210 C.p. raportat .la art.208 al.4, art.209 lit.g. si i C.p. intrucat  parte vatamata B. M. tatal acestuia nu a formulat plangere  prealabila pentru furtul  de folosinta al autoturismului sau.
Situatia de fapt s-a retinut pe  baza urmatoarelor mijloace de proba administrate in cursul urmariri penale: proces verbal de constatare (fila 9),  adresa nr. 2l37/22.09.20ll a IPJ Olt, (fila l0), rezultat etilotest (fila 25), declaratiile martorilor M. C. T.r  ( f. 14), D. L. F. ( f. 18),  B.M.( f. 20) si E. C.( f. 12).
Inculpatul, fiind audiat de instanta de judecata, a solicitat sa se faca aplicarea disp. art. 3201 C.p.p. recunoscand in totalitate faptele asa cum au fost retinute in actul de sesizare a instantei si solicitand ca judecata sa aiba loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
Din fisa de cazier judiciar rezulta ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizand materialul probator administrat in cauza pe parcursul urmaririi penale si al judecatii, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In noaptea de 17/18.09.2011, inculpatul B. A. C.,, a luat  fara drept autoturismul, marca  Dacia Logan cu numar de inmatriculare OT-94-BUZ,  apartinand  tatalui sau,  B.M. si  l-a condus pana la localul Karma din mun. Caracal, jud. Olt, desi nu poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.
In jurul orei 03:55, inculpatul, dupa ce a consumat bauturi alcoolice,  s-a urcat  din nou la volanul autoturismului, pe care l-a condus pe str. Marului, din mun. Caracal, jud. Olt,  iar  in momentul cand a virat pe  str. A. Caracalla,   a pierdut controlul asupra directiei de deplasare si a  patruns pe contrasens, unde a lovit  patru autoturisme stationate, parasind apoi locul accidentului,  fiind  identificat de organele de politie dupa aproximativ 2 ore la domiciliul sau.
Din cuprinsul adresei nr. 2137 din data de 22.09.2011 reiese ca inculpatul nu figureaza cu permis de conducere in evidenta informatizata a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor Olt.
Situatia de fapt este retinuta de instanta pe baza intregului material probator administrat in cursul urmaririi penale, probe care sunt confirmate de declaratiile date de inculpat in cursul urmaririi penale.
Fiind audiat de catre instanta de judecata inculpatul a solicitat ca judecata sa aiba loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, recunoscand in totalitate faptele savarsite asa cum au fost retinute in actul de sesizare a instantei.
Din cele expuse, instanta retine ca dovedit faptul ca inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat, cu respectarea conditiilor de vinovatie cerute de lege, existand suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unor pedepse.
Instanta apreciaza ca faptele inculpatului,  B. A. C.,, de a conduce,  in noaptea de 17/18.09.2011, in jurul orei 03:55,  autoturismul marca  Dacia Logan cu numar de inmatriculare OT-94-BUZ, pe drumurile publice,   fara a poseda permis de conducere si de parasirea  locul accidentului fara incuviintarea organului de politie, dupa ce anterior a fost implicat intr-un accident de circulatie,  intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art. 86 alin. 1 si art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice republicat.
 La individualizarea judiciara a pedepselor pe care le va aplica inculpatului instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 C.p., retinand: dispozitiile partii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator (inchisoare de la 1 la 5 ani  respectiv de la 2 la 7 ani.), gradul de pericol social concret al faptei savarsite (generat de nerespectarea dispozitiilor legale privind asigurarea desfasurarii fluente si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, asociata cu forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta - intentia indirecta), persoana inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale).
Avand in vedere toate argumentele expuse mai sus, urmeaza ca in baza art. 345 alin. 2 C.p.p sa se dispuna condamnarea acestuia pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 86 alin. 1 si art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 la pedeapsa inchisorii, aceasta fiind de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev. de art. 52 C.p.
Instanta nu va retine in favoarea inculpatului disp. art. 74 si 76 C.p. referitoare la retinerea si aplicarea circumstantelor atenuante judiciare avand ca efect coborarea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevazut de lege, conduita inculpatului de recunoastere a faptei comise constituind o atitudine fireasca..
Existenta uneia din imprejurarile enumerate exemplificativ in art. 74 C.p. nu obliga instanta de judecata sa o considere drept circumstanta atenuanta judiciara si sa coboare pedeapsa aplicata sub minimul special prevazut de lege.
Retinerea imprejurarii invocate drept circumstanta atenuanta este lasata la aprecierea instantei care va tine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul imprejurarilor in care s-au savarsit infractiunile, de urmarile produse, precum si de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului.
Instanta va da eficienta dispoz. art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala in sensul ca va pronunta condamnarea inculpatului care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege in cazul pedepsei inchisorii.
Cu respectarea limitelor astfel stabilite instanta va aplica inculpatului B. A. C.,  pentru comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere pedeapsa de 1 an inchisoare si  pentru comiterea infractiunii parasire a  locului  accidentului fara incuviintarea organelor  de politie pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare.
Avand in vedere faptul ca cele doua infractiuni au fost comise in concurs real, iar pedepsele stabilite sunt ambele la pedeapsa inchisorii, in baza art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 lit. b C.p. instanta va contopi pedepsele astfel aplicate, inculpatul B. A. C., urmand a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni inchisoare.
Sub aspectul executarii pedepsei instanta considera ca scopul preventiv si educativ al acesteia poate fi atins chiar fara executare, motiv pentru care urmeaza sa analizeze indeplinirea in cauza a conditiilor necesare aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, prevazute de art. 81 C.p.. In consecinta, pedeapsa inchisorii ce urmeaza sa fie executata este rezultanta de 1 an si 6 luni inchisoare, incadrandu-se deci in dispozitiile art. 81 alin. 2 C.p.. Din fisa de cazier judiciar existenta la dosar rezulta ca inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru o infractiune intentionata la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, si in consecinta nu este recidivist, indeplinind astfel cerinta prevazuta de art. 81 alin. 1 lit. b) C. p.. In privinta scopului preventiv si educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanta considera ca acest scop poate fi atins fara a fi necesara executarea in regim de detentie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, intrucat acestuia i s-a atras atentia asupra gravitatii si a consecintelor nefaste ale faptei sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnarii, instanta apreciaza ca executarea efectiva a pedepsei nu se justifica, intrucat aceasta ar altera relatiile de familie ale inculpatului si ar avea o inraurire hotaratoare asupra aspectelor personale si profesionale ale acestuia, ori rolul condamnarii este tocmai acela de a atrage atentia asupra importantei  respectarii relatiilor in societate in relatia cu semenii, rol care nu s-ar realiza in totalitate in cazul executarii pedepsei in regim de detentie.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza a suspenda executarea pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare, pe durata termenului de incercare de 3 ani si 6 luni, calculat in baza art. 82 alin. 1 C.p.
In baza art. 83 C.p. instanta va atrage atentia inculpatului ca savarsirea unei noi infractiuni in perioada termenului de incercare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
    Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizata atat in baza articolelor 71 si 64 C. pen., cat si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor aditionale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului care, in conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. 2  si art. 20 din Constitutia Romaniei, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificarii acestei Conventii de catre Romania prin Legea nr. 30/ 1994.
Astfel, in cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotararea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor detinute aflate in executarea unei pedepse, constatand ca in legislatia britanica "interzicerea dreptului de a vota se aplica tuturor detinutilor condamnati, automat, indiferent de durata condamnarii sau de natura ori gravitatea infractiunii" ( aceeasi conceptie a legiuitorului reflectandu-se si in legislatia romana actuala, n. inst. ). Curtea a acceptat "ca exista o marja nationala de apreciere a legiuitorului in determinarea faptului daca restrangerea dreptului de vot al detinutilor poate fi justificata in timpurile moderne si a modului de mentinere a justului echilibru", insa a concluzionat ca articolul 3 din Primul protocol aditional a fost incalcat, intrucat "legislatia nationala nu analizeaza importanta intereselor in conflict sau proportionalitatea si nu poate accepta ca o interzicere absoluta a dreptului de vot, pentru orice detinut, in orice imprejurare, intra in marja nationala de apreciere; reclamantul din prezenta cauza si-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restrictii automate impuse detinutilor condamnati si se poate pretinde victima a acestei masuri".
In consecinta, o aplicare automata, in temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasa nici o marja de apreciere judecatorului national in vederea analizarii temeiurilor care ar determina luarea acestei masuri, incalca art. 3 din Primul Protocol aditional.
Prin urmare, in aplicarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului,  instanta nu va aplica in mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza in ce masura, in prezenta cauza, aceasta se impune fata de natura si gravitatea infractiunii savarsite sau comportamentul inculpatului.
In acelasi sens este si Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronuntata intr-un recurs in interesul legii, potrivit careia, dispozitiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza in sensul ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), teza I - c) din Codul penal nu se va face in mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, natura faptei savarsite si circumstantele producerii acesteia  determina instanta a aprecia ca aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, si in consecinta, in temeiul art. 71 C. pen. si art. 3 din Protocolul nr. 1 aditional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
In temeiul art. 71 alin. 5, va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate in cauza, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In temeiul art. 359 C.p.p. instanta va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.p. a caror nerespectare are drept urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
   In baza art. 191 alin. 1 C.p.p. instanta va obliga inculpatul B. A. C., la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 lei reprezentand  cheltuieli efectuate  in cursul urmaririi penale, intrucat inculpatul este cel din a carui culpa procesuala au fost generate acestea.
Postat 30.11.2012