Redobandirea dreptului de proprietate, in temeiul unei hotarari judecatoresti in contradictoriu cu statul.

Vanzari cumparari
 Redobandirea dreptului de proprietate, in temeiul unei hotarari judecatoresti in contradictoriu cu statul. Exercitarea ulterior a actiunii in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Legii nr.112/1995, avand ca obiect imobilul retrocedat. Buna credinta a chiriasilor cumparatori. Dreptul fostului proprietar de culege fructele civile, de la data ramanerii definitive a hotararii prin care a fost anulat contractul de vanzare-cumparare.
art.485, 486 si art. 998-999 din Codul civil din 1864

Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ conditiile existentei prejudiciului, faptei ilicite, raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si prezenta vinovatiei.
Ocuparea fara titlu a imobilului proprietatea altei persoane constituie o fapta ilicita si o incalcare a caracterului exclusiv si absolut a dreptului de proprietate recunoscut de art.480 C.civ. si art.44 din Constitutie, prejudiciul cauzat proprietarului bunului folosit fara drept reprezentandu-l tocmai lipsa de folosinta a imobilului. In speta, nu se poate vorbi despre o fapta ilicita constand in ocuparea fara  titlu a  imobilului, cata vreme paratii au parasit imobilul inainte de desfiintarea titlului lor in mod irevocabil. Nefiind indeplinita conditia premisa a atragerii raspunderii civile delictuale,  instanta nu a mai analizat si celelalte conditii, a caror intrunire trebuie sa fie cumulativa.  Reaua credinta a paratilor a facut obiectul judecatii, asa incat, de abia la data ramanerii irevocabile a sentintei civile sus mentionate, acestia au devenit posesori de rea credinta, caci s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, ca titlul autorului lor era viciat. Or, anterior acestei date, respectiv la data de, paratii  parasisera imobilul din litigiu. Or, lipsa unui singur element al raspunderii civile delictuale, respectiv a faptei ilicite, face ca aceasta sa nu mai poata fi antrenata.

(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1724/18.10.2013, in dosarul nr.28967/299/2011)

Prin cererea din 06.07.2011, reclamantele A.Msi P.I. i-a chemat in judecata pe paratii R.M si R.M, pentru a fi obligati in solidar la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune.
In motivare au aratat, ca prin sentinta civila nr. 3764/06.03.2009 a Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, ramasa definitiva prin respingerea apelului in baza deciziei civile nr. 364 A/18.03.2010 si irevocabila prin respingerea recursului in baza deciziei civile nr. 36 R725.01.211 a Curtii  de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila  si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala, a fost admisa actiunea precizata formulata de catre ele impotriva paratilor R.M.,R.M si Municipiului Bucuresti prin Primarul General, in sensul ca s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. /31987/01.06.2000 incheiat intre parati, iar acestia au fost obligati sa lase reclamantelor, in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul nr. 12 din imobilul situat in  Bucuresti,  C.D nr., sector 1.
Vanzarea de catre Municipiul Bucuresti catre parati a apartamentului din litigiu, in baza Legii nr.112/1995, in conditiile in care era chemat in judecata pentru revendicare, in dosarul nr. 19530/1999 al Judecatoriei sectorului 1  Bucuresti, si formulase cereri de restituire in natura in baza Legii nr. 112/1995, a fost considerata nelegala.
De altfel, prin sentinta civila nr. 5740/24.03.2000 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr. 19530/1999, C.G.M.Ba fost obligat sa le predea, in deplina proprietate si linistita posesie, apartamentul nr. 12, dar cu toate acestea, paratii au refuzat sa paraseasca imobilul pana la data de 18.11.2010 in cadrul procedurii de executare silita. Astfel, au fost lipsite de folosinta imobilului in perioada 01.06.2000 - 18.11.2010.
In drept, si-au intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 485, 998 si 999 Cod civil.
Prin intampinare, paratul R.M a solicitat respingerea actiunii.

Prin sentinta civila nr. 9443/23.05.2012 a Judecatoriei sectorului 1  Bucuresti, a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material al actiunii, dar si actiunea, ca neintemeiate, iar reclamantii au fost obligati la plata catre parati a sumei de 1700 lei cheltuieli de judecata.
La data de 15.02.2012, paratii au invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada anterioara celor trei ani calculati din momentul introducerii actiunii, iar instanta a unit cu fondul aceasta exceptie.
Referitor la sentinta civila nr. 5740/24.03.2000 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, paratul a sustinut ca  nu ii este opozabila, deoarece nu a fost parte in proces. La randul ei, sentinta civila nr. 3764/06.03.2009 a Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, a ramas irevocabila la data de 25.01.2011, dupa ce, la data de 18.11.2010, fusese evacuat din imobil. In consecinta, reclamanta nu poate dovedi legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanta  a retinut ca potrivit art.3 alin. (1) din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, termenul prescriptiei este de 3 ani, iar potrivit art.8 alin. (1) din acelasi act normativ, prescriptia incepe sa curga de la data cand pagubitul  a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
In speta, dreptul la actiune s-a nascut la data de 25.01.2011, cand a fost pronuntata decizia civila nr. 35 R de catre Curtea de Apel Bucuresti, intrucat la aceasta data s-a constatat in mod irevocabil nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr.6065/31987/01.06.2000, respectiv a titlului de proprietate al paratilor. Cum actiunea de fata a fost introdusa pe rolul instantei la data de 06.07.2011, a fost promovata inlauntrul termenului de prescriptie de 3 ani.
Cu privire la fondul cauzei, instanta a retinut ca prin actul de vanzare - comparare autentificat sub nr.1050/17.01.1942 de Tribunalul Ilfov - Sectia Notariat, numitul A.I. a dobandit in proprietate un teren viran in suprafata de 412,22 mp,  situat in Bucuresti, P.M., in perimetrul S.J., C.D si str. A.D., parte componenta din parcelele 12 si 11 situate in C.D. Pe acest teren, A I. a edificat o constructie, asa cum reiese din autorizatia de construire nr. / 19.06.1942 eliberata de P.M.B. Imobilul fost preluat de stat in baza Decretului nr. 92/1950, poz., astfel cum rezulta din adresa AFI nr. /24.03.2000. A.I. a decedat la data de 25.10.1996 mostenitoarele acestuia fiind reclamantele A.M. si P.I.I, conform certificatului de mostenitor nr/18.02.1997 eliberat de B.N.F.
Prin sentinta civila nr. 5740/24.03.2000 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 19530/1999, ramasa definitiva prin respingerea apelului, si irevocabila prin respingerea recursului, instanta a admis actiunea formulata de reclamantele A.M. si P.I.I. in contradictoriu cu paratul C.G.M.B si a obligat paratul sa lase in deplina proprietate si linistita posesie apartamentele nr. 8, 12, la etajul 5 si subsol din imobilul situat in Bucuresti, C.D., sector 1.
In timpul procesului, P.M.B prin SC Herastrau Nord - SA a vandut numitului G.I. ap. 12 situat in imobilul din Bucuresti, C.D., sector 1, conform contractului de vanzare - cumparare  nr//01.06.2000. La data de 10.08.2004 G.I. a decedat, apartamentul respectiv fiind transmis paratului R.M. prin testamentul autentificat sub nr. 16.08.2000 de Biroul Notarilor Publici G.O.M. si A.J.M, astfel cum rezulta din certificatul de legatar nr.140/28.09.2004 al aceluiasi birou notarial.
Prin  sentinta civila nr. 3764/ 06 Martie 2009 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. //01.06.2000 si au fost obligati paratii sa lase reclamantelor in deplina proprietate si posesie apartamentul nr. 12 din imobilul situat in Bucuresti, C.D., sector 1. Sentinta a devenit executorie la data de 18.03.2010, ca urmare a respingerii de catre Tribunalul Bucuresti, prin decizia civila  nr. 364 A/18.03.2010 a apelului.
Instanta a constatat ca de la data la care hotararea a devenit executorie (18.03.2010) paratii erau obligati sa paraseasca imobilul, iar la data de 18.11.2010 l-au si evacuat, astfel cum rezulta din procesul verbal incheiat in data de 18.11.2010. Cu toate acestea, pana la ramanerea irevocabila  a hotararii, paratii erau indreptatiti sa se considere proprietarii imobilului.
Potrivit art. 998 C.civ., "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", iar in conformitate cu dispozitiile art.999 C.civ., "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ conditiile existentei prejudiciului, faptei ilicite, raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si prezenta vinovatiei.
Ocuparea fara titlu a imobilului proprietatea altei persoane constituie o fapta ilicita si o incalcare a caracterului exclusiv si absolut a dreptului de proprietate recunoscut de art.480 C.civ. si art.44 din Constitutie, prejudiciul cauzat proprietarului bunului folosit fara drept reprezentandu-l tocmai lipsa de folosinta a imobilului.
In speta, nu se poate vorbi despre o fapta ilicita constand in ocuparea fara  titlu a  imobilului, cata vreme paratii au parasit imobilul inainte de desfiintarea titlului lor in mod irevocabil. Nefiind indeplinita conditia premisa a atragerii raspunderii civile delictuale,  instanta nu a mai analizat si celelalte conditii, a caror intrunire trebuie sa fie cumulativa.
Art. 485 Cod civil prevede ca posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna-credinta. Aceasta dispozitie este o exceptie de la regula conform careia fructele apartin proprietarului bunului frugifer, pe temeiul exercitarii firesti a atributului jus fruendi. Ca urmare, chiar daca proprietarul bunului frugifer care a pierdut posesia bunului o redobandeste pe calea actiunii in revendicare, sau ca urmare a repunerii in situatia anterioara, dupa anularea conventiei el nu va fi indreptatit sa ceara si restituirea fructelor de la posesorul de buna-credinta.
In aceasta materie, notiunea de buna-credinta are intelesul prevazut de art. 486 Cod civil  potrivit cu care, posesorul este de buna - credinta cand poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carui viciuri nu-i sunt cunoscute. Din analiza acestui  text, instanta a retinut ca, pentru a fi de buna-credinta, posesorul trebuie sa aiba convingerea ca are un drept de proprietate asupra bunului pe baza unui  un just titlu. Prin definitie, justul -titlu este un titlu translativ de proprietate. Asadar, un titlu care emana de la adevaratul proprietar, dar este nul absolut sau relativ, sau un titlu ce emana de la o persoana care nu este adevaratul proprietar, constituie just titlu in aceasta materie.
Instanta a retinut ca reclamantele nu au facut dovada ca paratii au perceput fructe civile  pentru apartamentul nr. 12 (chirie)  sau ca  apartamentul a fost folosit in scopul perceperii de fructe pe care paratii nu le-au perceput.
In consecinta,  a constatat ca nu sunt intrunite in cauza conditiile cerute de art. 998-999 C.civ. pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, in persoana paratilor.
           Impotriva sentintei,  a declarat apel reclamanta P.I. care a preluat si calitatea reclamantei A.M. decedata la 30.04.2012, in calitate de mostenitoare a acesteia.
In motivare, a sustinut nelegalitatea si netemeinicia sentintei pronuntate, in conditiile in care a facut dovada intrunirii elementelor constitutive ale raspunderii civile delictuale si a faptului ca paratii au fost posesori de rea credinta care trebuie sa restituie fructele lucrului nerestituit.
          Prin decizia civila nr. 120 A/17.02.2013, Tribunalul Bucuresti- Sectia a IV-a Civila, a respins apelul ca nefondat.
          In considerente, instanta a retinut ca in cauza, nu s-a facut dovada ca intimatii parati ar fi perceput fructe civile, respectiv chirii, rente, etc. pe perioada in care au fost proprietarii bunului.
Cererea reclamantei s-a intemeiat atat pe dispozitiile art. 485 Cod civil, cat si pe dispozitiile art. 998, 999 Cod civil, insa nu a facut dovada savarsirii vreunei fapte ilicite de catre parati, caci nu acestia au incheiat contractul de vanzare-cumparare cu M.B., ci defunctul G.I., autorul lor.
             Impotriva deciziei, a declarat recurs reclamanta P.I.I., care, in sustinerea motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a pretins ca in baza art. 485 Cod civil, posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna credinta. Ori, niciodata posesorul de buna credinta nu a dobandit dreptul de a culege fructele. El este dator de a inapoia productele impreuna cu lucrul, dar si fructele acestuia. Reaua credinta a paratilor s-a stabilit prin hotarare judecatoreasca irevocabila, astfel incat,  faptul ca acestia au perceput sau nu in mod efectiv fructele bunului  este nerelevant.
Argumentatia instantei precum ca paratii nu au savarsit o fapta ilicita, fiind succesori cu titlu particular ai defunctului G.I., cumparatorul imobilului din litigiu in baza Legii nr. 112/1995 contravine dispozitiilor art. 998 Cod civil. Constatand nulitatea absoluta a contractului, instanta a retinut ca prin incheierea contractului intre M.B. si G.I., s-a urmarit fraudarea drepturilor reclamantelor, intrucat,  pe baza unor minime diligente,  partile contractante ar fi putut afla despre situatia juridica a imobilului, in sensul ca exista o cerere de restituire formulata in baza Legii nr. 112/1995 si o hotarare judecatoreasca de admitere a actiunii in revendicare.
Pentru perioada 01.06-2000 - 10.08.2004, paratii raspund pentru pasivul succesoral, in calitate de mostenitori testamentari ai numitului G.I. decedat la 10.08.2004.
Pentru perioada 10.08.2004 - 18.11.2010, paratii nu pot fi considerati de buna credinta, caci la data de 29.09.2005, iar reclamanta a formulat cerere de introducere in cauza a acestora, astfel ca au avut cunostinta de viciile titlului lor si au fost de rea credinta.
        Prin decizia civila nr.1724/18.10.2013 pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a-IV-a Civila, a fost respins ca nefondat, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamanta P.I.I. impotriva deciziei civile nr.120A/07.02.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila in dosarul nr.28967/299/2011, in contradictoriu cu intimatii-parati R.M. SI R.M.
        In motivarea deciziei, s-au retinut urmatoarele:
 Conform art. 485 Cod civil posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna credinta; in cazul contrar, el este dator de a inapoia productele impreuna cu lucrul, proprietarului care-l revendica. Din examinarea textului sus mentionat rezulta ca posesorul castiga proprietatea fructelor, daca poseda cu buna credinta.
Prin art. 486 Cod civil, se expliciteaza in sensul ca posesorul  este de buna credinta cand poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate ale carui  vicii nu-i sunt cunoscute. El inceteaza de a fi cu buna credinta, din momentul cand aceste vicii ii sunt cunoscute, astfel cum se mentioneaza in mod expres prin dispozitiile art. 487 Cod civil.
In speta, paratii au dobandit prin succesiunea de dupa defunctul Gorcea Ion decedat la 10.08.2004, apartamentul nr. 12 din C.D., et.5  sector 1  Bucuresti. Autorul lor a dobandit acelasi imobil prin cumparare in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 6065/31987/01.06.2000.
Sentinta civila nr. 5740/24.03.2000 a Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti prin care paratul C.G.M.B. a fost obligat sa predea reclamantelor A.M. si P.I. apartamentul din litigiu, nu este opozabila nici reclamantului, si nici autorului sau, de vreme ce acestia nu au fost parti in proces.
Pe perioada desfasurarii procesului, intentat de catre reclamante impotriva paratilor M.B prin P.G. G.I., pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 6065/31987/01.06.2000 si revendicarea apartamentului nr. 12 nu se poate retine reaua credinta a paratilor pe considerentul ca viciile titlului lor le-au devenit cunoscute.
Prin sentinta civila nr. 3764/06.03.2009 a Judecatoriei sectorului 1  Bucuresti s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare, iar paratii R.M. si R.M. introdusi intre timp in cauza, au fost obligati la predarea imobilului.
Reaua credinta a paratilor a facut obiectul judecatii, asa incat, de abia la data ramanerii irevocabile a sentintei civile sus mentionate, prin decizia civila nr.36 R/25.01.2011 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala, acestia au devenit posesori de rea credinta, caci s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, ca titlul autorului lor era viciat. Or, anterior acestei date, respectiv la data de 18.11.2010, paratii  parasisera ( este adevarat pe calea executarii silite), dupa ramanerea definitiva a sentintei, prin decizia civila nr. 364 A/18.03.2010 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a IV-a Civila, imobilul din litigiu. Asa fiind, printr-o justa aplicare a dispozitiilor art. 485 - 487 Cod civil, instantele au respins actiunea pe acest temei.
Pe buna dreptate, instantele au retinut si ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, intemeiate pe dispozitiile art. 998, 999 Cod civil, caci, desi este evident ca acestea au fost prejudiciate pentru lipsa de folosinta a imobilului, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti de restituire a acestuia, nu se poate retine ca paratii au detinut imobilul in baza unei fapte ilicite, ci, prin succesiune, pe baza titlului autorului lor, ce a facut obiectul judecatii. Or, lipsa unui singur element al raspunderii civile delictuale, respectiv a faptei ilicite, face ca aceasta sa nu mai poata fi antrenata.
In consecinta, Curtea retine netemeinicia tuturor motivelor de recurs, urmeaza ca in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila sa respinga recursul ca nefondat.