Conflict de munca. Neprobarea de catre salariat a imprejurarii privind lipsa consimtamantului sau ori a existentei unui viciu de consimtamant referitor la incetarea contractului individual de munca prin acordul partilor. Consecinte pe plan procesual.
(Decizie nr. 1984 din data de 05.12.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Domeniul: litigii de munca
Conflict de munca. Neprobarea de catre salariat a imprejurarii privind lipsa consimtamantului sau ori a existentei unui viciu de consimtamant referitor la incetarea contractului individual de munca prin acordul partilor. Consecinte pe plan procesual.
- Codul Muncii, art. 55 lit. b;
Cat priveste lipsa consimtamantului salariatului la incetarea raporturilor de munca, se retine ca reclamantul nu a dovedit nici lipsa consimtamantului si nici existenta unui viciu de consimtamant, potrivit art.1206 NCC, precum eroarea, dolul, violenta.
Este adevarat ca, in conformitate cu prevederile art. 272 din Codul muncii, in litigiile de munca sarcina probei revine angajatorului, insa, in conditiile in care angajatorul a depus la dosar copia cererii inregistrate la intimata sub nr.1105/14.05.2013 (fila 34 dosar fond), prin care contestatorul a solicitat incetarea relatiilor contractuale de munca, in conformitate cu art.55 lit.b din Codul muncii, incepand cu data de 28.05.2013, reclamantul este acela care trebuia sa-si probeze sustinerile privind lipsa, respectiv vicierea consimtamantului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 1984 DIN 05.12.2014) Prin sentinta civila nr. 6401 din data de 30.05.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, a fost respinsa, ca neintemeiata actiunea formulata de contestatorul D.D., in contradictoriu cu intimata SC G C.& C SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca intre partile litigante au intervenit raporturi de munca, conform contractului individual de munca nr.262/18.03.2011, in temeiul caruia contestatorul a fost angajat la societatea intimata pe postul de legator manual. Desi contractul prevedea o perioada determinata de 3 luni, prin actul aditional nr.1/2.04.2012 se modifica prevederile contractului, fara a se mentiona nimic la art.C - durata muncii.
Asa fiind, instanta a apreciat ca prin derularea in continuare a raporturilor de munca, partile au inteles sa incheie actul aditional pentru o perioada nedeterminata a muncii.
Prin cererea inregistrata la intimata sub nr.1105/14.05.2013, contestatorul a solicitat incetarea relatiilor contractuale de munca, in conformitate cu art.55 lit.b din Codul muncii, incepand cu data de 28.05.2013.
Pe cererea formulata de contestator a fost exprimat acordul intimatei pentru incetarea raporturilor de munca incepand cu data propusa de contestator, respectiv 28.05.2013.
Tribunalul a retinut ca, potrivit inscrisurilor prezentate de parti, in perioada 15.05.2013-27.05.2013 contestatorul urma sa efectueze 9 zile de concediu de odihna.
Cu toate acestea, la data de 24.05.2013, contestatorul s-a aflat in incapacitate temporara de munca, pana in data de 20.08.2013 inclusiv, astfel ca potrivit art.50 lit.b din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, contractul de munca a fost suspendat.
Astfel, din perioada concediului de odihna au ramas 2 zile de executat dupa incetarea starii de incapacitate temporara de munca, respectiv 21 si 22 august 2013, zile cand contestatorul nu s-a prezentat la munca.
Instanta nu a retinut sustinerile contestatorului cu privire la concediul ramas neefectuat aferent anului 2012, avand in vedere ca la interogatoriu, intimata afirma ca incetarea raporturilor de munca s-a produs ca urmare a acordului partilor si ca pentru restul zilelor de concediu neefectuate au fost achitate contestatorului drepturile banesti aferente.
Afirmatiile intimatei sunt sustinute de inscrisurile depuse la dosar, astfel ca, in total, contestatorul avea dreptul a 21 de zile de concediu de odihna anual, ramanandu-i 5 zile neefectuate aferente anului 2012. Din acest total de 26 de zile, contestatorul in perioada februarie-martie a efectuat 2 zile de concediu de odihna, ramanandu-i 24 de zile.
In perioada 15.05.2013-27.05.2013 contestatorul a solicitat efectuarea a 9 zile de concediu, ramanand un rest de 15 zile, pentru care contestatorul a primit echivalentul banesc, astfel cum rezulta din fluturasul de salariu.
La data de 23.08.2013 (a doua zi dupa incetarea concediului de odihna, efectuat dupa incetarea incapacitatii temporare de munca), intimata a emis Decizia nr.1768 prin care, cu aceeasi data incetau raporturile de munca in temeiul art.55 lit.b din Codul muncii.
Potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.158/2005 asiguratii a caror incapacitate temporara de munca a survenit in timpul concediului de odihna sau al concediului fara plata beneficiaza de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, concediul de odihna sau fara plata fiind intrerupt, urmand ca zilele neefectuate sa fie reprogramate.
Asa fiind, Tribunalul a constatat ca au fost respectate prevederile art.50 lit.b din Legea nr.53/2003 privind suspendarea contractului individual de munca pe perioada incapacitatii temporare de munca, decizia de incetare a raporturilor de munca (incepand cu data de 23.08.2013) operand la data convenita de parti dupa epuizarea suspendarii si efectuarea restului de (2 zile) concediu de odihna intrerupt.
In ce priveste lipsa consimtamantului la darea acordului de incetare a raporturilor de munca, Tribunalul a retinut ca potrivit art.1.204 NCC consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza.
Intrucat contestatorul nu a dovedit niciun viciu de consimtamant potrivit art.1206 NCC, precum eroarea, dolul, violenta, aspecte ce trebuiau dovedite de catre acesta, in temeiul art.249 NCPC, Tribunalul a inlaturat aceste motive de nulitate a deciziei contestate.
Tribunalul a respins si cererea subsidiara, vizand obligarea intimatei la plata a 6 salarii compensatorii, avand in vedere ca nu s-a facut in niciun fel proba datorarii acestor sume angajatilor pentru care incetarea raporturilor de munca a survenit ca urmare a acordului dintre parti.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal si motivat, contestatorul Dragulin Dobre.
In motivarea apelului, apelantul a aratat ca instanta de fond in mod gresit a considerat ca trebuia sa faca dovada viciului de consimtamant in conditiile art.249 C.pr.civ.
Art.272 Codul muncii prevede ca in litigiile de munca sarcina probei revine angajatorului.
Aceasta este o norma speciala care deroga de la norma generala chiar daca norma generala a fost edictata ulterior.
Importanta sarcinii probei este deosebita deoarece celui care ii revine sarcina probei si dovezile administrate sunt insuficiente va pierde.
Astfel ca apelantul nu trebuia sa dovedeasca nimic, iar instanta nu a cercetat in niciun fel capatul de cerere privitor la lipsa consimtamantului.
Aceasta atrage anularea hotararii si deoarece este prejudiciat de aceasta judecata facuta de instanta de fond solicit in temeiul art.480 alin.3 sa se trimita cauza, spre rejudecare, la instanta de fond.
Dovezile depuse de parata in dovedirea faptului ca a efectuat tot concediul sunt false.
Acestea nu sunt semnate de apelant, aspect pentru dovedirea caruia se solicita proba cu expertiza grafologica. Dupa administrarea acestei probe se va dovedi ca mai avea 4 zile de concediu.
Art.16 alin.1 din Legea 158/2005 invocat de instanta in motivarea prevede ca zilele neefectuate se reprogrameaza, insa in cauza nu a avut loc nicio reprogramare, in conditiile in care a fost dat afara in momentul cand era in concediu.
Evident ca instanta, daca nu ar fi fost dusa in eroare de intimata prin prezentarea de date false ar fi pronuntat alta solutie si nu doar o simpla fraza, prin care a consfintit ca a avut dreptate intimata cand a desfacut contractul pe baza conventiei intervenita intre parti.
Dar instanta de apel nu are ce sa analizeze deoarece instanta de fond nu a motivat in niciun fel decizia in aceasta privinta.
Apelantul sustine ca nici cererea privind obligarea intimatei la plata a 6 salarii compensatorii nu a fost analizata de instanta, avand acelasi rationament in privinta art.249 C.pr.civ., vs. 272 Codul muncii.
Prin intampinarea formulata, intimata a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat.
La termenul de judecata din data de 05.12.2014, Curtea a respins solicitarea apelantului-reclamant privind administrarea probei cu expertiza grafologica, cu privire la semnatura aplicata pe cererile de acordare a concediului nr.3872/21.12.2012 si nr.512/04.03.2013 (filele 19,21 dosar apel), apreciind ca aceasta nu este utila cauzei.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.476 C.pr.civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea dedusa judecatii in cauza de fata, contestatorul D.D. a solicitat, in contradictoriu cu intimata S.C. G C.& C S.A., sa se dispuna anularea Deciziei nr. 1768/28.03.2013, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe acelasi post ocupat inainte de data desfacerii contractului de munca si obligarea intimatei la plata salariilor lunare de la data desfacerii contractului de munca, respectiv 23.08.2013, si pana la data reintegrarii efective.
In subsidiar, s-a solicitat obligarea paratei la plata a 6 salarii compensatorii.
In motivarea contestatiei, s-a aratat ca, la data de 15.05.2013, cu acordul unitatii, contestatorul a intrat in concediu de odihna, avand in vedere ca in anul 2012 nu si-a exercitat acest drept. La data de 23.05.2013, in timp ce contestatorul se afla in concediu de odihna, si-a fracturat mana, motiv pentru care a intrat in concediu medical. Apoi, contestatorul a suferit o afectiune la coloana vertebrala, astfel incat concediul medical a fost prelungit pana la data de 20.08.2013. Contestatorul mai arata ca mai avea dreptul la 4 zile de concediu de odihna, nefiind discutii din partea angajatorului pe acest aspect.
La data de 23.08.2013 contestatorul a primit din partea intimatei o convocare prin care era invitat in vederea desfasurarii cercetarii prealabile legate de absentarea nemotivata de la programul de munca in perioada 21.08.2013-23.08.2013. Imediat ce contestatorul a primit convocarea s-a prezentat la locul de munca, insa i-a fost inmanata decizia de desfacere a contractului de munca prin acordul partilor.
Reclamantul nu a precizat temeiul de drept al contestatiei.
Pornind de la obiectul actiunii deduse judecatii si de la temeiurile de fapt invocate in sustinerea acesteia, Curtea constata ca raporturile de munca dintre parti au incetat prin acordul partilor, in conformitate cu art.55 lit.b din Codul muncii, incepand cu data de 23.08.2013, sens in care a fost emisa de angajator decizia nr.1768/23.08.2013 (fila 7 dosar fond), ce face obiectul contestatiei de fata.
Imprejurarea ca, anterior emiterii deciziei sus mentionate, salariatul a fost convocat in vederea efectuarii unei cercetari disciplinare pentru absentarea nemotivata de la orele de program incepand cu data de 21.08.2013, nu este de natura sa confere masurii dispuse de angajator un caracter sanctionator.
De asemenea, imprejurarea ca apelantul-reclamant ar mai fi avut de efectuat zile din concediul de odihna, nu afecteaza legalitatea si temeinicia deciziei de incetare a contractului individual de munca dintre parti pe baza acordului acestora. Este adevarat faptul ca legislatia muncii stabileste, prin dispozitiile art.60 alin.1 lit.h din Codul muncii o interdictie de concediere a salariatului pe durata efectuarii concediului de odihna, insa, in cauza, apelantul-reclamant nu a fost concediat, contractul individual de munca incetand la data de 23.08.2013, ca urmare a acordului partilor.
De altfel, Tribunalul a constatat ca in mod corect, pe baza inscrisurilor depuse la dosar, ca intimata-parata a respectat prevederile art.50 lit.b din Codul muncii privind suspendarea contractului individual de munca pe perioada incapacitatii temporare de munca, decizia de incetare a raporturilor de munca (incepand cu data de 23.08.2013) operand dupa epuizarea suspendarii si efectuarea restului de (2 zile) concediu de odihna intrerupt.
Cat priveste lipsa consimtamantului salariatului la incetarea raporturilor de munca, se retine ca reclamantul nu a dovedit nici lipsa consimtamantului si nici existenta unui viciu de consimtamant, potrivit art.1206 NCC, precum eroarea, dolul, violenta.
Este adevarat ca, in conformitate cu prevederile art. 272 din Codul muncii, in litigiile de munca sarcina probei revine angajatorului, insa, in conditiile in care angajatorul a depus la dosar copia cererii inregistrate la intimata sub nr.1105/14.05.2013 (fila 34 dosar fond), prin care contestatorul a solicitat incetarea relatiilor contractuale de munca, in conformitate cu art.55 lit.b din Codul muncii, incepand cu data de 28.05.2013, reclamantul este acela care trebuia sa-si probeze sustinerile privind lipsa, respectiv vicierea consimtamantului.
Referitor la dispozitiile art. 16 alin.1 din Legea nr.158/2005, in conformitate cu care asiguratii a caror incapacitate temporara de munca a survenit in timpul concediului de odihna sau al concediului fara plata beneficiaza de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, concediul de odihna sau fara plata fiind intrerupt, urmand ca zilele neefectuate sa fie reprogramate, se retine ca, in cazul contestatorului, este evident ca o atare reprogramare a zilelor de concediu de odihna nu mai era posibila, acesta fiind indrituit doar la plata compensarii in bani pentru zilele de concediu de odihna neefectuate, aspect care excede insa cererii cu care instanta a fost legal investita.
Nefondata este si critica apelantului-reclamant referitoare la omisiunea instantei de fond de a analiza cererea de obligare a intimatei la plata a 6 salarii compensatorii, aspect cu privire la care in considerentele sentintei atacate se retine ca "nu s-a facut in niciun fel proba datorarii acestor sume angajatilor pentru care incetarea raporturilor de munca a survenit ca urmare a acordului dintre parti".
Intr-adevar, reclamantul nu a indicat niciun temei de drept al unei atare solicitari, situatie in care aceasta cerere subsidiara apare ca neintemeiata.
Pentru considerentele aratate, Curtea, in baza art.480 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
Conflict de munca. Neprobarea de catre salariat a imprejurarii privind lipsa consimtamantului sau ori a existentei unui viciu de consimtamant referitor la incetarea contractului individual de munca prin acordul partilor. Consecinte pe plan procesual.
- Codul Muncii, art. 55 lit. b;
Cat priveste lipsa consimtamantului salariatului la incetarea raporturilor de munca, se retine ca reclamantul nu a dovedit nici lipsa consimtamantului si nici existenta unui viciu de consimtamant, potrivit art.1206 NCC, precum eroarea, dolul, violenta.
Este adevarat ca, in conformitate cu prevederile art. 272 din Codul muncii, in litigiile de munca sarcina probei revine angajatorului, insa, in conditiile in care angajatorul a depus la dosar copia cererii inregistrate la intimata sub nr.1105/14.05.2013 (fila 34 dosar fond), prin care contestatorul a solicitat incetarea relatiilor contractuale de munca, in conformitate cu art.55 lit.b din Codul muncii, incepand cu data de 28.05.2013, reclamantul este acela care trebuia sa-si probeze sustinerile privind lipsa, respectiv vicierea consimtamantului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 1984 DIN 05.12.2014) Prin sentinta civila nr. 6401 din data de 30.05.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, a fost respinsa, ca neintemeiata actiunea formulata de contestatorul D.D., in contradictoriu cu intimata SC G C.& C SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca intre partile litigante au intervenit raporturi de munca, conform contractului individual de munca nr.262/18.03.2011, in temeiul caruia contestatorul a fost angajat la societatea intimata pe postul de legator manual. Desi contractul prevedea o perioada determinata de 3 luni, prin actul aditional nr.1/2.04.2012 se modifica prevederile contractului, fara a se mentiona nimic la art.C - durata muncii.
Asa fiind, instanta a apreciat ca prin derularea in continuare a raporturilor de munca, partile au inteles sa incheie actul aditional pentru o perioada nedeterminata a muncii.
Prin cererea inregistrata la intimata sub nr.1105/14.05.2013, contestatorul a solicitat incetarea relatiilor contractuale de munca, in conformitate cu art.55 lit.b din Codul muncii, incepand cu data de 28.05.2013.
Pe cererea formulata de contestator a fost exprimat acordul intimatei pentru incetarea raporturilor de munca incepand cu data propusa de contestator, respectiv 28.05.2013.
Tribunalul a retinut ca, potrivit inscrisurilor prezentate de parti, in perioada 15.05.2013-27.05.2013 contestatorul urma sa efectueze 9 zile de concediu de odihna.
Cu toate acestea, la data de 24.05.2013, contestatorul s-a aflat in incapacitate temporara de munca, pana in data de 20.08.2013 inclusiv, astfel ca potrivit art.50 lit.b din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, contractul de munca a fost suspendat.
Astfel, din perioada concediului de odihna au ramas 2 zile de executat dupa incetarea starii de incapacitate temporara de munca, respectiv 21 si 22 august 2013, zile cand contestatorul nu s-a prezentat la munca.
Instanta nu a retinut sustinerile contestatorului cu privire la concediul ramas neefectuat aferent anului 2012, avand in vedere ca la interogatoriu, intimata afirma ca incetarea raporturilor de munca s-a produs ca urmare a acordului partilor si ca pentru restul zilelor de concediu neefectuate au fost achitate contestatorului drepturile banesti aferente.
Afirmatiile intimatei sunt sustinute de inscrisurile depuse la dosar, astfel ca, in total, contestatorul avea dreptul a 21 de zile de concediu de odihna anual, ramanandu-i 5 zile neefectuate aferente anului 2012. Din acest total de 26 de zile, contestatorul in perioada februarie-martie a efectuat 2 zile de concediu de odihna, ramanandu-i 24 de zile.
In perioada 15.05.2013-27.05.2013 contestatorul a solicitat efectuarea a 9 zile de concediu, ramanand un rest de 15 zile, pentru care contestatorul a primit echivalentul banesc, astfel cum rezulta din fluturasul de salariu.
La data de 23.08.2013 (a doua zi dupa incetarea concediului de odihna, efectuat dupa incetarea incapacitatii temporare de munca), intimata a emis Decizia nr.1768 prin care, cu aceeasi data incetau raporturile de munca in temeiul art.55 lit.b din Codul muncii.
Potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.158/2005 asiguratii a caror incapacitate temporara de munca a survenit in timpul concediului de odihna sau al concediului fara plata beneficiaza de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, concediul de odihna sau fara plata fiind intrerupt, urmand ca zilele neefectuate sa fie reprogramate.
Asa fiind, Tribunalul a constatat ca au fost respectate prevederile art.50 lit.b din Legea nr.53/2003 privind suspendarea contractului individual de munca pe perioada incapacitatii temporare de munca, decizia de incetare a raporturilor de munca (incepand cu data de 23.08.2013) operand la data convenita de parti dupa epuizarea suspendarii si efectuarea restului de (2 zile) concediu de odihna intrerupt.
In ce priveste lipsa consimtamantului la darea acordului de incetare a raporturilor de munca, Tribunalul a retinut ca potrivit art.1.204 NCC consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza.
Intrucat contestatorul nu a dovedit niciun viciu de consimtamant potrivit art.1206 NCC, precum eroarea, dolul, violenta, aspecte ce trebuiau dovedite de catre acesta, in temeiul art.249 NCPC, Tribunalul a inlaturat aceste motive de nulitate a deciziei contestate.
Tribunalul a respins si cererea subsidiara, vizand obligarea intimatei la plata a 6 salarii compensatorii, avand in vedere ca nu s-a facut in niciun fel proba datorarii acestor sume angajatilor pentru care incetarea raporturilor de munca a survenit ca urmare a acordului dintre parti.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal si motivat, contestatorul Dragulin Dobre.
In motivarea apelului, apelantul a aratat ca instanta de fond in mod gresit a considerat ca trebuia sa faca dovada viciului de consimtamant in conditiile art.249 C.pr.civ.
Art.272 Codul muncii prevede ca in litigiile de munca sarcina probei revine angajatorului.
Aceasta este o norma speciala care deroga de la norma generala chiar daca norma generala a fost edictata ulterior.
Importanta sarcinii probei este deosebita deoarece celui care ii revine sarcina probei si dovezile administrate sunt insuficiente va pierde.
Astfel ca apelantul nu trebuia sa dovedeasca nimic, iar instanta nu a cercetat in niciun fel capatul de cerere privitor la lipsa consimtamantului.
Aceasta atrage anularea hotararii si deoarece este prejudiciat de aceasta judecata facuta de instanta de fond solicit in temeiul art.480 alin.3 sa se trimita cauza, spre rejudecare, la instanta de fond.
Dovezile depuse de parata in dovedirea faptului ca a efectuat tot concediul sunt false.
Acestea nu sunt semnate de apelant, aspect pentru dovedirea caruia se solicita proba cu expertiza grafologica. Dupa administrarea acestei probe se va dovedi ca mai avea 4 zile de concediu.
Art.16 alin.1 din Legea 158/2005 invocat de instanta in motivarea prevede ca zilele neefectuate se reprogrameaza, insa in cauza nu a avut loc nicio reprogramare, in conditiile in care a fost dat afara in momentul cand era in concediu.
Evident ca instanta, daca nu ar fi fost dusa in eroare de intimata prin prezentarea de date false ar fi pronuntat alta solutie si nu doar o simpla fraza, prin care a consfintit ca a avut dreptate intimata cand a desfacut contractul pe baza conventiei intervenita intre parti.
Dar instanta de apel nu are ce sa analizeze deoarece instanta de fond nu a motivat in niciun fel decizia in aceasta privinta.
Apelantul sustine ca nici cererea privind obligarea intimatei la plata a 6 salarii compensatorii nu a fost analizata de instanta, avand acelasi rationament in privinta art.249 C.pr.civ., vs. 272 Codul muncii.
Prin intampinarea formulata, intimata a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat.
La termenul de judecata din data de 05.12.2014, Curtea a respins solicitarea apelantului-reclamant privind administrarea probei cu expertiza grafologica, cu privire la semnatura aplicata pe cererile de acordare a concediului nr.3872/21.12.2012 si nr.512/04.03.2013 (filele 19,21 dosar apel), apreciind ca aceasta nu este utila cauzei.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.476 C.pr.civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea dedusa judecatii in cauza de fata, contestatorul D.D. a solicitat, in contradictoriu cu intimata S.C. G C.& C S.A., sa se dispuna anularea Deciziei nr. 1768/28.03.2013, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe acelasi post ocupat inainte de data desfacerii contractului de munca si obligarea intimatei la plata salariilor lunare de la data desfacerii contractului de munca, respectiv 23.08.2013, si pana la data reintegrarii efective.
In subsidiar, s-a solicitat obligarea paratei la plata a 6 salarii compensatorii.
In motivarea contestatiei, s-a aratat ca, la data de 15.05.2013, cu acordul unitatii, contestatorul a intrat in concediu de odihna, avand in vedere ca in anul 2012 nu si-a exercitat acest drept. La data de 23.05.2013, in timp ce contestatorul se afla in concediu de odihna, si-a fracturat mana, motiv pentru care a intrat in concediu medical. Apoi, contestatorul a suferit o afectiune la coloana vertebrala, astfel incat concediul medical a fost prelungit pana la data de 20.08.2013. Contestatorul mai arata ca mai avea dreptul la 4 zile de concediu de odihna, nefiind discutii din partea angajatorului pe acest aspect.
La data de 23.08.2013 contestatorul a primit din partea intimatei o convocare prin care era invitat in vederea desfasurarii cercetarii prealabile legate de absentarea nemotivata de la programul de munca in perioada 21.08.2013-23.08.2013. Imediat ce contestatorul a primit convocarea s-a prezentat la locul de munca, insa i-a fost inmanata decizia de desfacere a contractului de munca prin acordul partilor.
Reclamantul nu a precizat temeiul de drept al contestatiei.
Pornind de la obiectul actiunii deduse judecatii si de la temeiurile de fapt invocate in sustinerea acesteia, Curtea constata ca raporturile de munca dintre parti au incetat prin acordul partilor, in conformitate cu art.55 lit.b din Codul muncii, incepand cu data de 23.08.2013, sens in care a fost emisa de angajator decizia nr.1768/23.08.2013 (fila 7 dosar fond), ce face obiectul contestatiei de fata.
Imprejurarea ca, anterior emiterii deciziei sus mentionate, salariatul a fost convocat in vederea efectuarii unei cercetari disciplinare pentru absentarea nemotivata de la orele de program incepand cu data de 21.08.2013, nu este de natura sa confere masurii dispuse de angajator un caracter sanctionator.
De asemenea, imprejurarea ca apelantul-reclamant ar mai fi avut de efectuat zile din concediul de odihna, nu afecteaza legalitatea si temeinicia deciziei de incetare a contractului individual de munca dintre parti pe baza acordului acestora. Este adevarat faptul ca legislatia muncii stabileste, prin dispozitiile art.60 alin.1 lit.h din Codul muncii o interdictie de concediere a salariatului pe durata efectuarii concediului de odihna, insa, in cauza, apelantul-reclamant nu a fost concediat, contractul individual de munca incetand la data de 23.08.2013, ca urmare a acordului partilor.
De altfel, Tribunalul a constatat ca in mod corect, pe baza inscrisurilor depuse la dosar, ca intimata-parata a respectat prevederile art.50 lit.b din Codul muncii privind suspendarea contractului individual de munca pe perioada incapacitatii temporare de munca, decizia de incetare a raporturilor de munca (incepand cu data de 23.08.2013) operand dupa epuizarea suspendarii si efectuarea restului de (2 zile) concediu de odihna intrerupt.
Cat priveste lipsa consimtamantului salariatului la incetarea raporturilor de munca, se retine ca reclamantul nu a dovedit nici lipsa consimtamantului si nici existenta unui viciu de consimtamant, potrivit art.1206 NCC, precum eroarea, dolul, violenta.
Este adevarat ca, in conformitate cu prevederile art. 272 din Codul muncii, in litigiile de munca sarcina probei revine angajatorului, insa, in conditiile in care angajatorul a depus la dosar copia cererii inregistrate la intimata sub nr.1105/14.05.2013 (fila 34 dosar fond), prin care contestatorul a solicitat incetarea relatiilor contractuale de munca, in conformitate cu art.55 lit.b din Codul muncii, incepand cu data de 28.05.2013, reclamantul este acela care trebuia sa-si probeze sustinerile privind lipsa, respectiv vicierea consimtamantului.
Referitor la dispozitiile art. 16 alin.1 din Legea nr.158/2005, in conformitate cu care asiguratii a caror incapacitate temporara de munca a survenit in timpul concediului de odihna sau al concediului fara plata beneficiaza de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, concediul de odihna sau fara plata fiind intrerupt, urmand ca zilele neefectuate sa fie reprogramate, se retine ca, in cazul contestatorului, este evident ca o atare reprogramare a zilelor de concediu de odihna nu mai era posibila, acesta fiind indrituit doar la plata compensarii in bani pentru zilele de concediu de odihna neefectuate, aspect care excede insa cererii cu care instanta a fost legal investita.
Nefondata este si critica apelantului-reclamant referitoare la omisiunea instantei de fond de a analiza cererea de obligare a intimatei la plata a 6 salarii compensatorii, aspect cu privire la care in considerentele sentintei atacate se retine ca "nu s-a facut in niciun fel proba datorarii acestor sume angajatilor pentru care incetarea raporturilor de munca a survenit ca urmare a acordului dintre parti".
Intr-adevar, reclamantul nu a indicat niciun temei de drept al unei atare solicitari, situatie in care aceasta cerere subsidiara apare ca neintemeiata.
Pentru considerentele aratate, Curtea, in baza art.480 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte de munca
Litigiu privind functionarii publici - Hotarare nr. 56 din data de 18.01.2018ESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 258/LM/2010 din data de 10.12.2010
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 535/LM/2010 din data de 10.12.2010
Contract colectiv de munca. Nelegalitatea unor clauze stipulate cu respectarea dispozitiilor legii 130/1996 privind contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 906/lm/2008 din data de 17.02.2009
Sindicat.Conditiile legale pentru reprezentativitate. - Decizie nr. 976/R/ din data de 28.11.2005
Raspunderea patrimoniala. Prejudiciu creat societatii de catre angajat. Cerere reconventionala. Restituirea garantiei retinuta de angajator. - Sentinta civila nr. 227 din data de 28.02.2012
Contestatie impotriva deciziei de impunere pentru restituirea unor sume incasate necuvenit de catre angajatul cu contract individual de munca. - Sentinta civila nr. 566 din data de 02.05.2012
Raspunderea patrimoniala a angajatilor pentru pagubele produse datorita nerespectarii atributiilor de serviciu. - Sentinta civila nr. 1216 din data de 11.10.2011
Raspunderea disciplinara. Reducerea salariului cu 10 % pe o perioada de 3 luni. - Sentinta civila nr. 203 din data de 01.03.2010
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 95 din data de 25.01.2011
Obligatii asumate prin act aditional la contractul de munca - Sentinta civila nr. 17 din data de 11.01.2011
Drepturi banesti ce decurg din Contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 419 din data de 15.04.2008
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 979 din data de 19.10.2010
Obligarea angajatului la plata unor despagubiri angajatorului pentru prejudiciul cauzat din vina salariatului - Sentinta civila nr. 94 din data de 01.02.2010
Contestatie impotriva deciziei de sanctionare disciplinara - Sentinta civila nr. 392 din data de 30.04.2009
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 1386 din data de 16.12.2010
Violenta psihica. Viciu de consimtamant la incheierea actului aditional la CIM - Decizie nr. 83/AP din data de 03.03.2014
Modificarea unilaterala a contractului individual de munca - Decizie nr. 240/M din data de 03.03.2014
Litigii de munca – incetarea suspendarii contractului individual de munca, dispuse in temeiul art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii, va genera consecinte diferite in functie de solutia pronuntata prin hotararea judecatoreasca penala definitiva - Decizie nr. 1743/R din data de 02.10.2013
Fisele de evaluare sunt acte administrative ce se bucura de prezumtia legalitatii si veridicitatii in situatia in care au fost emise de o autoritate publica si nu au fost contestate de persoanele indreptatire in termen legal. - Decizie nr. 2076/R din data de 17.04.2013