contraventii

ROMANIA
JUDECATORIA MIZIL                                      Tip: Sentinta Civila
JUDETUL PRAHOVA                                         Nr./Data: 816/29.06.2012
                                                                                 Autor: Sectia civila
                                                                                 Domenii asociate :
                                                                                 contraventii
PLANGERE CONTRAVENTIONALA  - Respinsa
     Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Mizil sub nr. de dosar........./259/2012, aleatoriu repartizata in sistem informatic acestui complet inregistrata la data de 12.04.2012 contestatoarea SC  B.G. SRL, in contradictoriu cu intimata Garda Financiara, a solicitat instantei de judecata ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna: in principal, anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria H nr. 003318370/6.04.2012 si exonerarea de plata amenzii, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului
     In motivare, petentul a invederat instantei ca prin procesul-verbal contestat s-au aplicat societatii doua sanctiuni contraventionale, respectiv avertisment si masura complementara conform art. 10 lit. b din OUG 28/1999 republicata si amenda contraventionala de 2000 lei, fapta considerata drept contraventie  conform art. 41 alin. (2) lit. c din Legea nr. 82/1991. A aratat petenta faptul ca la data de 06.04.2012 conform monetarului intocmit de organele de control s-a identificat suma de 75 lei, acest lucru fiind real, insa suma de 69,5 lei nu provenea din vanzarea de bunuri catre populatie fara a fi emise bonuri fiscale, ci din faptul ca aceasta suma se afla in sertarul aparatului de marcat electronic fiscal pentru efectuarea de plati catre agentii economice si din omisiune nu a fost introdusa in casa de marcat la inceperea programului de lucru. De asemenea, astfel cum a invederat, faptul ca la data de 06.04.2012 nu a fost intocmit raportul de gestiune pe o perioada de 5 zile si nu au fost intocmite patru Note de receptie si constatare diferite este real, insa amenda aplicata este prea mare in raport de cifra de afaceri a societatii, nefiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei.
    In sustinerea actiunii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, in copie urmatoarele inscrisuri: proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria H nr. 0331837 din 06.04.2012 (fila 5), chitanta seria C nr. 0269304 din 06.04.2012, chitanta seria C nr. 0269305 din 06.04.2012 (fila 9).
     Petenta a depus la dosarul cauzei si procesul-verbal de contraventie in original.
     Conform art. 36 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru si art. 1 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plangerea contraventionala este scutita de taxa de timbru si timbru judiciar.   
     Intimata  Garda Financiara a formulat intampinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a plangerii formulate de catre petenta.
    In motivare a aratat ca, in ceea ce priveste fapta savarsita de catre petenta si retinuta la punctul 1 din procesul-verbal, este prevazuta de art. 10 lit. b din O.U.G nr. 28/1999 si consta in neindeplinirea obligatiei de a emite bonuri fiscale pentru toate marfurile livrate. A aratat ca textul contine o norma juridica cu caracter imperativ, de ordine publica, de la care nu se poate deroga decat in situatii de exceptie ce trebuie prevazuta ca atare in actul normativ.  Sanctiunea principala pentru incalcarea art. 10 lit. b este amenda cuprinsa intre 8000 si 10000 lei astfel cum prevede art. 11 lit. b din actul normativ mentionat. A mai aratat intimata ca dat fiind pericolul social deosebit al acestei fapte legiuitorul a prevazut doua sanctiuni complementare constand in confiscarea sumelor de bani nejustificate prin documentele emise de aparatul de marcat si respectiv in suspendarea activitatii agentului economic pe o perioada de trei luni.
    Intimata Garda Financiara a invederat instantei de judecata ca in fapt, la controlul efectuat in data de 06.04.2012 la punctul de lucru al petentei-magazin cu amanuntul-situat la aceeasi adresa cu sediul social declarat s-a constatat ca aceasta nu a  emis bonuri fiscale pentru bunurile livrate si serviciile prestate, in valoare de 69,5 lei. S-a stabilit, astfel cum arata intimata, ca petenta a realizat incasari de 69, 5 lei din vanzarea marfurilor catre populatie in data de 06.04.2012, pentru care nu a emis bonuri fiscale, prin compararea numerarului identificat in gestiunea punctului de lucru, in suma de 75 lei, cu valoarea bonurilor fiscale emise in data respectiva, inregistrate in aparatul de  marcat si totalizate in Raportul Z nr. 1173 din 06.4.2012, emis la momentul controlului si indicat in procesul-verbal de control-anexa nr. 13, respectiv suma de 5,5 lei. A invederat intimata ca situatia de fapt este confirmata si de inscrisurile intocmite cu ocazia controlului, respectiv monetar de control intocmit cu ocazia controlului, la solicitarea agentilor constatatori, Nota Explicativa a administratorului societatii, S. L., din data de 06.04.2012, proces-verbal de control din 06.04.2012.
     A mai sustinut intimata ca  argumentele petentei sunt neintemeiate, fata de inscrisurile depuse la dosarul cauzei. Dispozitiile art. 11 alin. (3) din OUG nr. 281991 consacra obligatia operatorilor economici de a justifica temeinic orice suma de bani aflata in gestiune, fie prin bonuri fiscale, emise prin aparatul de marcat, fie prin alte documente legal intocmite,in acest context, potrivit sustinerilor intimatei, afirmatiile petentei in sensul ca suma de 69,5 lei identificata in gestiune si nejustificata prin emiterea de bonuri fiscale sau alte documente legale ar fi fost destinata efectuarii unor plati curente reprezinta o aparare intemeiata pe culpa grava a acesteia, cata vreme suma in discutie nu era justificata de documente legale care sa ateste provenienta acestei sume si destinatia sa.
     Cu privire la sanctiunea complementara a suspendarii activitatii punctului de lucru pentru o perioada de 3 luni, a invederat intimata ca aplicarea acesteia  decurgand in  mod necesar din constatarea  existentei elementelor contraventiei. Cu privire la cea de-a doua contraventie mentionata in procesul-verbal de contraventie, arata intimata ca in fapt, s-a retinut prin procesul-verbal  ca petenta  nu a intocmit documentul justificativ  de evidenta gestionara (Raport de gestiune)pentru perioada 31.03.2012-05.04.2012 si documentele justificative de intrare in gestiune pentru facturile indicate in procesul-verbal , facturi aferente aceleiasi perioade.
     In sustinere, intimata a depus la dosarul cauzei inscrisuri, respectiv nota de receptie si constatare de diferente, procesul-verbal atacat, nota explicativa din 06.04.2012, precum si procesul-verbal intocmit cu ocazia constatarii contraventiilor.
     In dovedire, ambele parti au solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
     La termenul de judecata din 23.05.2012, instanta a amanat judecarea cauzei si a dispus comunicarea unei copii de pe intampinare petentei, in vederea respectarii dreptului la aparare al acesteia.
     La termenul de judecata din 06.06.2012, in temeiul dispozitiilor art. 167 C.Proc.Civ instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind ca sunt utile, concludente si pertinente pentru solutionarea acesteia. De asemenea, in aceeasi sedinta de judecata, petenta a depus la dosarul cauzei ulterior terminarii sedintei de judecata si pronuntarii instantei asupra solutiei care urma sa fie dispusa in cauza, o cerere de amanare, motivate de faptul ca nu se poate prezenta pentru motive medicale.
     Instanta  a apreciat ca, intrucat aceasta cerere a fost depusa la dosarul cauzei ulterior momentului in care s-a dat solutia in cauza, nu a incalcat dreptul la aparare al petentei si nu s-a putut pronunta pe cererea formulata.
 
     Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei, instanta  a retinut urmatoarele:

     La data de 06.04.2012, in urma efectuarii unui control la punctual de lucru al petentei de catre comisarii Garzii Financiare, aceasta a fost sanctionata pentru savarsirea faptelor prevazute de dispozitiile art.  10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep. si art. 41 pct. 2 din legea nr. 82/1991 rep. Prima fapta consta in neindeplinirea obligatiei de a emite bonuri fiscale pentru marfurile livrate, in valoare de 69,5 lei. S-a stabilit ca petenta a realizat incasari de 69,5 lei din vanzarea marfurilor catre populatie in data de 06.04.2012 pentru care nu a emis bonuri fiscale, prin compararea numerarului identificat in gestiunea punctului de lucru, in suma de 75 lei, cu valoarea bonurilor fiscale emis in data respectiva inregistrate in aparatul de marcat si totalizate in Raportul Z nr. 1173 din 06.04.2012, emis la momentul controlului si indicat in procesul-verbal de control-anexa nr. 13, respectiv suma de 5,5 lei. Petenta a fost sanctionata si pentru neindeplinirea obligatiei de a intocmi documente justificative pentru toate operatiunile efectuate, in stricta conformitate cu dispozitiile legale, retinandu-se prin procesul-verbal ca petenta nu a intocmit documentul justificativ de evidenta gestionara pentru perioada 31.03.2012-05.04.2012 si documentele justificative de intrare a marfurilor in gestiune pentru facturile mentionate in procesul-verbal.
    In solutionarea cauzei de fata, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 34 din OG 2/2001  instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel ce a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii. 
                 Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este un inscris oficial, autentic si beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie in masura in care a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege. Aceasta prezumtie este insa una relativa de adevar, facand dovada asupra starii de fapt retinute pana la proba contrara.
     O astfel de prezumtie nu incalca dreptul la un proces echitabil, nefiind de natura a incalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea EDO (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141-A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. Romaniei, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si in materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt indeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinandu-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare.
     In prezenta cauza, instanta a avut in vedere faptul ca, atat miza litigiului, data de sanctiunea aplicata contestatoarei, cat si asigurarea posibilitatii acesteia de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
     Analizand legalitatea procesului-verbal de contraventie, in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca persoana care a intocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin. (3) din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat contine toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 16 si art. 17 din O.G. nr.2/2001, modificata, fiind corect intocmit.
    Totodata, instanta a avut in vedere si faptul ca potrivit dispozitiilor art. 34 din O.G 2/2001, invocate aceasta are obligatia de a administra din oficiu toate probele necesare in vederea stabilirii unei stari de fapt cat mai corecte, in materie contraventionala operand principiul oficialitatii, la fel ca in procedura penala, spre deosebire de procedura de drept comun, care este guvernata de principiul disponibilitatii. Astfel, contestatorul are obligatia de a-si proba sustinerile in solutionarea plangerii contraventionale, iar instanta de judecata are obligatia de a administra toate probele necesare pentru aflarea adevarului.
     Textul art. 34 alin. (l) din OG 2/200l, permite o interpretare in concordanta cu exigentele unui proces echitabil, din moment ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie. Fara a stabili si vinovatia persoanei sanctionate, procesul-verbal dovedeste o situatie de fapt, care a dus la incheierea acestuia si care conduce in mod rezonabil la ridicarea unei acuzatii bazate pe imprejurari de fapt ce necesita explicatii fundamentate pe probe din partea celui sanctionat.
     Instanta  a retinut ca petentului ii revenea sarcina probei, cel care face o sustinere in fata instantei de judecata trebuie sa o probeze.
    Instanta a analizat cele doua fapte contraventionale care au fost retinute in procesul-verbal de contraventie intocmit in cauza, raportat la sustinerile petentei si la probatoriul administrat in cauza.
     Petenta a fost sanctionata pentru savarsirea faptei prevazuta de dispozitiile art.  10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep. Potrivit prevederilor articolului mentionat constituie contraventie neindeplinirea obligatiei agentilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevazuta la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale, precum si nereintroducerea datelor inscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima inchidere zilnica pana in momentul stergerii memoriei operative. Instanta a  retinut ca savarsirea acestei contraventii atrage si doua sanctiuni complementare, care au fost aplicate petentei potrivit dispozitiilor actului normative mentionat, respective 1. confiscarea sumelor de bani nejustificate prin documentele emise de aparatul de marcat si 2. suspendarea activitatii agentului economic pe o perioada de 3 luni, aceste sanctiunii fiind prevazute de dispozitiile art. 11 alin. (3) si art. 14 alin. (2) din actul normativ mentionat.
     Instanta a  retinut ca aceasta situatie de fapt rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, din nota explicativa rezultand ca petenta nu a avut timp sa inregistreze toata suma de 75 lei in aparatul de marcat, si a omis totodata sa intocmeasca raportul. Aceste afirmatii sunt de natura sa indice faptul ca petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei. Fata de sustinerile petentei din plangerea contraventionala, potrivit carora din omisiune suma nu a fost inregistrata in casa de marcat la inceperea programului de lucru, instanta retine ca aceasta nu este de natura sa probeze o stare de fapt contrara celei retinut in procesul-verbal, intrucat contraventia exista si a fost savarsita de catre petenta. Afirmatiile petentei in sensul ca suma de 69,5 lei identificata in gestiune si nejustificata prin bonuri fiscale sau alte documente legale, ar fi fost destinata efectuarii unor plati curente, reprezinta o aparare intemeiata pe culpa acesteia, intrucat suma in discutie nu era justificata prin documente legale care sa ateste provenienta acestei sume si destinatia sa.
     Cu privire la cea de-a doua fapta, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 41 pct.2 lit. b din Legea nr.82/991rep. potrivit carora constituie contraventie intocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile efectuate, inregistrarea in contabilitate a acestora in perioada la care se refera, pastrarea si arhivarea acestora, precum si reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse. Petenta nu a intocmit documentul justificativ de evidenta gestionara Raport de gestiune pentru perioada 31.03.2012-05.04.2012 si documentele justificative de intrare a marfurilor in gestiune. Intrucat aceasta situatie de fapt rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar petenta nu a administrat probe de natura sa indice o stare de fapt contrara, instanta constata ca procesul-verbal de contraventie este legal si temeinic intocmit.
    Fata de solicitarea petentei cu privire la reducerea sanctiunii avand in vedere gradul de pericol social al acesteia, instanta a avut in vedere atat dispozitiile art. 21 alin. (3) din O.G 2/2001, cat si  standardele privind marja de apreciere a statelor in ceea ce priveste notiunea de pericol social al faptei ale C.E.DO
     Astfel, potrivit dispoz. art. 21 alin. (3) din O.G 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele stabilite de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama si de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire ale acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal. 
     Instanta  a retinut ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre Romania, libertatea de legiferare a statului roman a fost limitata. Astfel, actele normative aflate in vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
    Instanta a  retinut ca potrivit art. 1, din Protocolul aditional nr. 1, "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor".
     Prin urmare statele parte la Conventie au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru incalcarea anumitor dispozitii legale. Marja de apreciere a statelor nu este insa absoluta.
     Astfel, cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului in dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin.  (2), din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila intre scopul urmarit si mijloacele utilizate.
     Instanta a  constatat ca in cauza de fata, cu privire la pericolul social al faptei, au  fost respectate conditiile  impuse de jurisprudenta CEDO. Astfel, faptele retinute in sarcina contestatoarei precum si sanctiunile aplicate acesteia au fost prevazute de dispozitii legale accesibile si previzibile, instanta retinand ca fata de pericolul social al faptei, sanctiunea amenzii contraventionale fiind proportionala cu pericolul social al faptei, motiv pentru care nu se impune reducerea sanctiunii amenzii contraventionale aplicate. Normele din actele normative in baza carora a fost sanctionata petenta sunt imperative, iar incalcarea lor nu duce la un grad de pericol social redus al faptelor savarsite.
     Fata de motivele invocate si in lumina prevederilor legale incidente in cauza, instanta, in temeiul dispozitiilor art. 34 din O.G 2/2001  a respins plangerea contraventionala formulata de catre petenta  SC B. G. SRL  ca neintemeiata.

JUDECATOR,
Georgeana Viorel