SOMATIE DE PLATA - ADMISA IN PARTE

ROMANIA
JUDECATORIA MIZIL                                      Tip: Sentinta Civila
JUDETUL PRAHOVA                                         Nr./Data: 925/06.09.2012
                                                                                 Autor: Sectia civila
                                                                                 Domenii asociate: societati
                                                                                 comerciale

SOMATIE DE PLATA  - ADMISA IN PARTE

         Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mizil, la data de 06.08.2012, sub nr......../259/2012, creditoarea S.C. COSMOTE ROMANIAN MOBILE TELECOMMUNICATIONS S.A. a chemat in judecata pe debitoarea SC A. M. SRL, pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta, sa someze debitoarea sa plateasca creditoarei urmatoarele sume: 2911,23 lei, reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila; 4.474,80 lei, reprezentand penalitati conventionale, in cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere, aferente pretului neachitat de 2911,23 lei, pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei facturi anexate si data de 06.07.2012; contravaloarea penalitatilor conventionale, in cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere, aferente pretului neachitat de 2911,23 lei, curse in continuare, repectiv pentru perioada cuprinsa intre 07.07.2012 si data indeplinirii obligatiei de plata; suma de 1600 lei reprezentand daune interese pentru rezultate din incetarea contractului inainte de termenul convenit, precum si obligarea debitoarei  la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 101,3 lei  constand din 39 lei taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar, respectiv 62 lei onorariu avocat.
         In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca intre S.C. COSMOTE ROMANIAN MOBILE TELECOMMUNICATIONS S.A. si debitor s-au desfasurat relatii comerciale, in temeiul contractului incheiat la 21.02.2007 pentru o perioada de 2 ani, constand din prestarea de catre cea dintai a unor servicii de telefonie mobila, sens in care au fost emise facturi fiscale in valoare totala de 2911,23 lei, suma pe care debitorul nu a inteles sa o achite.
         A mai precizat creditoarea ca, potrivit art. 9.4 din conventia partilor, pentru sumele neplatite la termen, clientul va plati penalitati de 0,5 % pentru fiecare zi de intarziere, aceasta clauza facand parte din Conditiile generale cuprinse in Contractele pentru servicii Cosmote prestate de S.C. Cosmote Romanian Mobile Telecommunications S.A. si avand valoarea unui act juridic, ce reprezinta manifestarea de vointa a debitorului cu scopul de a da nastere, a modifica sau stinge raporturi juridice, efectele sale neputand fi inlaturate decat prin dovedirea unei cauze de viciere a consimtamantului la momentul manifestarii sale.
         Totodata, a mai aratat creditoarea ca atat pretul serviciilor, cat si scadenta au fost insusite de catre debitor prin semnarea contractului si prin faptul acceptarii facturilor emise, inscrisuri care dovedesc caracterul cert, lichid si exigibil al creantelor detinute.
         In ceea ce priveste pretentia sa de obligare a debitoarei la plata sumei de  1600  lei, creditoarea invedereaza instantei ca potrivit art.12 din conventia partilor, contractul de telefonie mobila se incheie pe o durata initiala de 2 ani iar nerespectarea acestei durate se sanctioneaza cu plata unei "taxe de reziliere" in suma fixa de  1600 lei astfel cum rezulta din clauza 14.1 si 14.2. a contractului. A mai aratat creditoarea ca taxa a fost facturata, iar rezilierea contractului a operat in conditiile art. 14.2. din conventia partilor care cuprinde in clauza mentionata un pact comisoriu de gradul patru, rezilierea operand fara interventia instantei, la simpla constatare de catre Cosmote Romanian Mobile Telecommunications S.A.a unuia dintre cauzele de reziliere enumerate, in speta, neplata pretului.
         In drept, creditoarea a invocat dispozitiile OG nr. 5/2001, art. 969, 1066 si urmatoarele C.Civ., art. 242 alin. 2,art. 274, art.379 C.proc.civ.
         Cererea a fost legal timbrata cu suma de 39 lei taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar, desi timbrul judiciar ce se cerea a fi achitat este in cuantum de 0,3 lei, potrivit art. 3 lit. o1 din legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru si art. 3 din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar.
         In conformitate cu dispoz art.112 alin.5 Cod proc civ, in dovedirea cererii, atasat acesteia creditoarea a depus la dosarul cauzei, in copie, urmatoarele inscrisuri: calcul penalitati (fil. 9); Certificat de informare O.N.R.C  privindu-l pe debitor (fil. 14-17); contract pentru serviciile Cosmote prestate de S.C. Cosmote Romanian Mobile Telecommunications S.A pentru persoane juridice nr.63224727/21.02.2007(fil. 18-25); facturi nr. CSE110106753040/25.07.2011, nr. CSE110107726914/25.08.2011, nr. CSE110108696283/25.09.2011 (fil. 26.-28); conciliere directa si dovada comunicare (fil. 29-30), imputernicire avocatiala, dovada achitarii taxei de timbru judiciar.
         Debitorul, desi a fost legal citat, conform art. 4 alin. 2 din OG nr. 5/2001, nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in instanta pentru a-si exprima pozitia cu privire la cererea formulata de creditoare.
         Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat urmatoarele:
         Potrivit contractului pentru serviciile Cosmote prestate de S.C. Cosmote Romanian Mobile Telecommunications S.A nr.63224727/21.02.2007 incheiat intre parti, creditoarea s-a obligat sa presteze servicii de comunicatii electronice, iar debitorul SC SC A.M.SRL s-a obligat sa plateasca tariful pentru aceste servicii, in termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de catre creditoare (art. 9.5), iar in caz de intarziere in efectuarea platii, sa plateasca penalitati in cuantum de 0,5 % pe zi de intarziere (art. 9.5). In conditiile generale s-a stipulat ca penalitatile pot depasi cuantumul debitului principal.
         Urmare a raporturilor contractuale desfasurate au fost emise 3 facturi, respectiv factura nr. CSE110106753040/25.07.2011, factura nr. CSE110107726914/25.08.2011, factura nr. CSE110108696283/25.09.2011, pe care debitorul nu a inteles sa le achite. Potrivit art. 9.3 din contractul pentru serviciile Cosmote prestate de S.C. Cosmote Romanian Mobile Telecommunications S.A, facturile sunt trimise abonatului prin posta, iar contestatiile privind facturile vor fi semnalate in scris catre Cosmote in termen de 30 de zile de la data facturii in cauza, conform art. 9.3 din contract.
         Potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat   printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii. 
         Prin aceasta procedura speciala, care nu implica analiza fondul raporturilor juridice pe calea procedurii de drept comun, creditorii care au o creanta certa, lichida si exigibila, constatata printr-un inscris semnat de parti sau insusit in alt mod de parti, inscris care insa nu este titlu executoriu potrivit legii, urmaresc sa obtina un titlu executoriu pentru a putea declansa procedura executarii silite.
         Analizand textul art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, instanta retine ca legiuitorul a instituit anumite conditii de admisibilitate ale procedurii speciale a somatiei de plata, conditii ce trebuie indeplinite in mod cumulativ, respectiv:
    1. existenta unei creante certe, lichide si exigibile, adica aceasta sa rezulte din chiar inscrisul constatator al creantei, conform art. 379 alin. 3 C.proc.civ., cuantumul acesteia sa fie determinat prin inscrisul care o constata sau, cel putin, sa fie determinabil prin inscrisul respectiv sau prin alte inscrisuri ce emana, sunt recunoscute sau, dupa caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin. 4 C.proc.civ., iar termenul prevazut in favoarea ori si in favoarea debitorului s-a implinit ori, in conditiile legii - art. 263 si art. 382 C.proc.civ. - debitorul este decazut din beneficiul termenului.
    2. creanta sa izvorasca dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau alt inscris;
    3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creantei sa fie constatat printr-un inscris semnat de parti sau insusit de acestea prin alt mod admis de lege.
             In ceea ce priveste analiza indeplinirii conditiilor mai sus enuntate in cauza de fata, instanta a constatat caracterul cert, lichid si exigibil al creantei creditoarei, intrucat aceasta rezulta din contractul pentru serviciile Cosmote prestate de S.C. Cosmote Romanian Mobile Telecommunications S.A. nr.63224727/21.02.2007, inscris semnat de catre parti, precum si din facturile nr. CSE110106753040/25.07.2011, nr. CSE110107726914/25.08.2011, nr. CSE110108696283/25.09.2011 (fil. 26.-28), inscrisuri insusite de parti conform caluzelor contractuale, cuantumul acesteia fiind determinat, in privinta debitului principal - 2911,23 lei si determinabil, in privinta penalitatilor - 0,5 % pentru fiecare zi de intarziere, iar creanta este exigibila dat fiind faptul ca termenele de plata stipulate in facturi erau implinite la data introducerii cererii de chemare in judecata.
         Referitor la capatul de cerere privind obligarea debitorului la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere, instanta  a constatat ca stipularea unei penalitati de 0,5% pe zi de intarziere, echivaland cu o penalitate cumulata de 182,5% pe an, contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
         Potrivit art. 4 alin. 1 din actul normativ anterior invocat, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in vreme ce alin. 2 al aceluiasi text normativ prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv
         Totodata, conform literei i) din anexa Legii nr. 193/2000, este considerata clauza abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta o apreciaza indeplinita in cauza.
         Observand cuantumul penalitatilor de intarziere stabilit prin clauzele contractului incheiat de parti in caz de neplata a facturilor scadente, se poate constata ca penalitatea impusa se afla intr-o disproportie vadita cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand costurile pentru recuperarea creantei, generand astfel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
         Cu toate ca in conditiile art. 56 C.com. contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un act de comert unilateral, fiind supus in principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercianti sau liber profesionisti, pe de-o parte, si consumatori, pe de alta parte, a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ, menita sa protejeze interesele consumatorilor.
         Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat. Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta in mod neindoielnic din modul in care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia.
      Avand in vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora.
         In acest sens, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C - 240/98).
         Curtea a statuat ca "in ce priveste problema daca o instanta investita cu un litigiu decurgand dintr-un contract incheiat intre un comerciant si un consumator poate verifica din oficiu in ce masura clauzele cuprinse in acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat ca sistemul de protectie introdus prin directiva porneste de la premisa potrivit careia consumatorul se afla, din punctul de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a negocia, intr-o pozitie dezavantajoasa fata de comerciant si detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora.
         Scopul art. 6 din Directiva, potrivit caruia statele membre vor prevedea ca clauzele abuzive nu produc efecte fata de consumatori, nu ar putea fi atins, daca consumatorii ar trebui sa invoce ei insisi caracterul abuziv al unor asemenea clauze. In litigiile al caror obiect are o valoare redusa, onorariile avocatiale ar putea fi mai mari decat suma litigioasa, ceea ce ar putea determina consumatorii sa se abtina de la formularea unor aparari impotriva aplicarii unor asemenea clauze abuzive. Este adevarat ca procedurile mai multor state membre permit indivizilor sa se apere ei insisi in astfel de litigii, insa exista pericolul deloc neglijabil ca, din nestiinta, consumatorul sa nu invoce caracterul abuziv al clauzei. Prin urmare, o protectie eficienta a consumatorului poate fi atinsa numai daca se recunoaste posibilitatea instantei nationale de a verifica din oficiu o asemenea clauza" (considerentele 25 si 26).
         In ceea ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a incheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu inlatura in niciun fel realitatea ca, in masura in care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de cativa operatori ce practica in esenta conditii generale similare, trebuie sa accepte in bloc conditiile prestabilite de acesta, incheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza. 
         Ceea ce sanctioneaza legea este ca in masura in care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte in bloc conditiile generale practicate de acesta, materializate intr-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare, intrucat legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator in situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.
         De aceea, declaratia debitorului, in sensul ca a luat la cunostinta de conditiile generale ale prestatorului, nu inlatura nici aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, motivat in considerentele anterioare.
         Instanta  a apreciat ca penalitatile de intirziere limitate la valoarea debitului principal de 615,43 lei apare ca suficienta si rezonabila in raport cu prejudiciul produs, dar si cu ideea de sanctiune implicata in orice clauza penala, pentru descurajarea neexecutarii obligatiilor contractuale, avand in vedere ca si in acest cuantum, penalitatea depaseste in mod apreciabil dobanda legala. In aceasta masura clauza penala urmeaza asadar a fi considerata licita si poate produce efecte (art. 978 C.civ.).
         Avand in vedere toate aspectele de fapt si de drept retinute, in temeiul art. 6 alin. 2 si alin. 3 din OG nr. 5/2001, instanta va admite, in parte, cererea formulata de creditoare si va soma debitorul ca, in termen de 30de zile de la comunicarea prezentei hotarari, sa plateasca creditoarei suma de 2911,23 lei, reprezentand debit principal-contravaloare servicii de telefonie mobila, la care se adauga penalitati de intarziere in cuantum de 2911,23 lei.
         Totodata, instanta a respins cererea cu privire la restul sumelor solicitate, ca neintemeiata.
         In ceea ce priveste cererea creditoarei privind obligarea debitorului la plata sumei de  reprezentand contravaloare taxa de reziliere, instanta  a retinut ca obligativitatea achitarii acestei taxe a fost prevazuta de parti pentru situatia in care debitorul solicita incetarea contractului inainte de perioada minima (pct. 14 si urmatoarele din contract). Or, in cazul de fata, contractul nu a incetat la cererea debitorului, ci rezilierea a avut loc, astfel cum sustine si creditoarea, de plin drept, ca urmare a nerespectarii obligatiei de plata a sumelor datorate de client. Astfel, clauza stipulata la pct. 14 si urmatoarele din contract devine aplicabila doar in situatia denuntarii unilaterale a contractului inainte de termen de catre debitor, situatie prevazuta la art. 9.1. din contract si nu in cauza de fata.
         In situatia de fata, cand contractul a incetat la initiativa creditoarei ca urmare a nerespectarii obligatiei de plata a sumelor datorate de client, ar fi devenit aplicabile prevederile art. 9.5 din contract care stipuleaza penalitatile de intarziere. Avand in vedere insa ca aceste penalitati  in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere contravin dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in acest caz debitorul poate fi obligat doar pe calea dreptului comun la plata unor daune interese, prin angajarea raspunderii contractuale ca urmare constatarii incalcarii obligatiilor contractuale.
         In consecinta, in ceea ce priveste suma reprezentand taxa de reziliere, instanta retine ca nu a fost dovedita existenta unei creante certe, lichide si exigibile a creditoarei impotriva debitorului.
         Observand  dispozitiile art. 274 C.proc.civ. in situatia admiterii in parte a acestei cereri si constatand culpa procesuala a debitorului, instanta a sa admis, in parte, cererea creditoarei privind obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecata, si a  obligat pe debitor la plata catre creditoare a cheltuielilor de judecata in cuantum total de 39,3 lei reprezentand taxa judiciara de timbru (39 lei) si timbrul judiciar mobil (0,3 lei). In ceea ce priveste obligarea debitorului la plata onorariului avocatial, instanta  a constatat ca acesta este nedovedit, desi avea aceasta obligatie, conform art. 129 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 1169 C.civ.
    
Intocmit,
Judecator Madalina Dinu

1