Chemare in judecata

MOTIVAREA SENTINTEI CIVILE NR. 3473/23.11.2012
Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub numarul  /260/2012, la data de 16.07.2012, creditoarea S.C. B.A.T TG S.A. a chemat in judecata pe debitoarea C. H S.A., solicitand instantei ca prin,hotararea ce o va pronunta, sa o someze pe debitoare sa ii plateasca suma de 207.913,28 lei, reprezentand contravaloarea facturilor fiscale emise in baza contractului incheiat nr. 63/28.06.2011, cu plata cheltuielilor de judecata.
in motivarea cererii, creditoarea a aratat ca intre cele doua societati a fost incheiat contractul de transport nr. 63/28.06.2011.
In baza acestui contract, creditoarea a emis debitoarei o serie de facturi fiscale, insusite la plata de catre aceasta din urma.
Avand in vedere nerespectarea obligatiei de plata de catre debitoare, creditoarea a convocat-o pe aceasta din urma la conciliere, invitatie in urma careia debitoarea a achitat suma de 20.000 lei din debitul total.
Din situatia de fapt expusa, creditoarea a invederat ca are o creanta certa, lichida si exigibila impotriva debitoarei.
In drept, creditoarea a invocat prevederile art. 1, 2 si 3 din O.G. nr. 5/2001.
In dovedire, creditoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a depus la dosar, in copie, contractul de transport nr. 63/2011 insotit de actul aditional incheiat la acesta, factura fiscala nr. 52802/09.01.2012, factura fiscala nr. 52806/06.02.2012, factura fiscala nr. 52807/06.02.2012, factura fiscala nr. 52814/29.02.2012, toate insotite de bonurile de transport aferente, borderourile in care se face referire la transmiterea acestor llcturi, convocarea la conciliere transmisa debitoarei si confirmarea primirii acesteia, extras de cont din data de 08.06.2012.
Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 39 lei taxa judiciara de timbru, in baza art.3 lit. o1 din Legea nr. 146/1997, si cu suma de 0,3 lei timbru judiciar, potrivit art.3 alin.l din Ordonanta Guvernului nr.32/1995.
Creditoarea a solicitat judecata cauzei in lipsa, potrivit dispozitiilor art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Debitoarea a depus la dosar intampinare, aratand ca cererea formulata de catre creditoare nu indeplineste conditiile impuse de O.G. nr. 5/2001 in acest sens, a aratat ca dupa introducerea actiunii, a mai efectuat plati catre creditoare si ca nu toate facturile au fost insusite la plata, acestea neavand semnatura si stampila sa. Totodata, in aparare, debitoarea aratat ca nu exista o confirmare din partea sa a debitului pretins de catre creditoare.
in aceste conditii, debitoarea a aratat ca pentru stabilirea certitudinii creantei se impune administrarea unor probe suplimentare, ce nu sunt compatibile cu procedura reglementata de O.G. nr. 5 /2001.
La termenul de judecata de la 16.11.2012, instanta a incuviintat pentru creditoare groba cu inscrisuri si a luat act ca debitoarea nu a solicitat probe in aparare.  Analizand   materialul  probator  administrat in  cauza,  instanta  constata urmatoarele:
in baza contractului de transport nr. 63/28.06.2011 incheiat intre S.C. B.A.T TG S.A., in calitate de caraus si S.C. H S.A. , in calitate de expeditor, s-au stabilit raporturi comerciale in baza carora carausul s-a obligat sa transporte marfuri in favoarea expeditorului, in baza comenzilor inaintate de catre acesta din urma. Prin actul aditional nr. 1/11.01.2012, partile au convenit prelungirea valabilitatii contractului pana la data de 31.12.2012.
Potrivit art. IV din contract, valoarea finala a lucrarilor ce fac obiectul contractului se va stabili conform devizelor intocmite de catre caraus pe baza documentatiei de tranport avizata de catre expeditor.
Potrivit contractului, decontarea lucrarilor se face lunar, in baza situatiilor de plata intocmite de catre caraus si acceptate de catre expeditor, in termen de 5 zile de la emitere.
in anexele 1 si 2 la contractul de transport au fost stabilite tarifele de transport si de inchiriere percepute de catre caraus.
in temeiul contractului incheiat intre parti, creditoarea a emis debitoarei facturile fiscale a caror contravaloare o solicita prin cererea de emitere a somatiei de plata formulata, respectiv factura fiscala nr. 52802/09.01.2012, in valoare de 63.728,56 lei, din care debitoarea a achitat suma de 11.279,04 lei, factura fiscala nr. 52806/06.02.2012, in valoare de 61.233,68 lei, factura fiscala nr. 52807/06.02.2012, in valoare de 44.104,32 lei, factura fiscala nr. 52814/29.02.2012, in valoare de 50.125,76 lei, transmise la plata debitoarei.
Potrivit dispozitiile art.l alin.l OG 5/2001 ,,procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Raportat la dispozitiile legale mai sus invocate, creditoarea trebuie sa probeze caracterul cert, lichid si exigibil al creantei pretinse prin cererea formulata, in conformitate cu prevederile art. 379 Cod procedura civila.
Instanta retine ca intre parti s-a incheiat contractul de transport nr. 63/28.06.2011, prelungit prin actul aditional nr. 1/11.01.2012, insusit de parti prin semnatura si care atesta drepturi si obligatii ale partilor privind executarea unor servicii de transport. Prin acest contract insa s-a stabilit doar cadrul general de derulare a raporturilor contractuale dintre parti, executarea operatiunilor prevazute de acesta urmand a se concretiza in facturile fiscale emise de catre creditoare cu respectarea dispozitiilor art. 4 din contract, potrivit caruia valoarea lucrarilor se va stabili conform devizelor intocmite de catre caraus pe baza documentatiei de transport avizata de catre expeditor.
Retinand aspectele de mai sus, instanta va respinge sustinerile creditoarei din raspunsul la intampinare formulat, potrivit carora obligatia debitoarei de a plati contravaloarea serviciilor prestate s-a nascut odata cu semnarea contractului, si nu odata cu emiterea facturii lunare.
Creditoarea a depus la dosar, in justificarea pretentiilor formulate, documentatia de transport aferenta fiecarei facturi emise, fara sa faca dovada unor devize intocmite in baza bonurilor de transport, avand in vedere ca, potrivit art. 6.1. din contract, decontarea lucrarilor se face lunar, pe baza situatiilor de plata intocmite de caraus si acceptate de expeditor in termen de 5 zile de la emitere.
Creditoarea nu a probat existenta unor situatii de plata acceptate de catre debitoare. Simpla transmitere spre plata a facturilor emise in temeiul serviciilor de transport prestate si tacerea debitoarei, in lipsa unei manifestari de vointa neindoielnice a acesteia care sa
ateste intentia de a accepta factura, nu poate avea valoarea unei acceptari tacite a debitului, asa cum sustine creditoarea prin raspunsul la intampinare formulat.
Totodata, prin contractul legal asumat de catre cele doua parti, carausul s-a obligat sa transporte marfa in favoarea expeditorului in baza comenzilor inaintate de catre acesta.
Creditoarea nu a facut dovada primirii unor comenzi de la debitoare pentru a se stabili astfel ca transporturile efectuate au fost conforme comenzilor.
Prin urmare, instanta va retine ca inscrisul constatator al raporturilor contractuale dintre parti, contractul de transport nr. 63/28.06.2011, nu dovedeste existenta unei creante certe, lichide si exigibile, urmand a se verifica daca facturile emise in baza acestuia au fost acceptate la plata de catre debitoare, astfel cum dispun prevederile art. 1 din O.G. nr. 5/2001, respectiv au fost insusite de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
Analizand facturile fiscale emise in baza contractului, instanta constata ca acestea nu au fost acceptate la plata de catre debitoare, asa cum prevad dispozitiile art. 46 Cod comercial, in vigoare la incheierea contractului de catre parti. Astfel, potrivit acestor prevederi legale, printre alte mijloace de proba, obligatiile comerciale se pot proba si cu ajutorul facturilor, cu conditia insa ca acestea sa fi fost acceptate de catre debitor. In lipsa acestei acceptari din partea destinatarului, ce poate fi expresa sau tacita, factura face dovada cu privire la existenta actului juridic si la executarea operatiunii care constituie obiectul ei numai impotriva emitentului-creditor.
Necontestarea de catre debitoare a cantitatii sau calitatii serviciilor prestate timp de mai bine de 8 luni nu poate semnifica acceptarea tacita a facturilor la plata, iar efectuarea platii partiale de 20.000 lei de catre debitoare nu confera certitudinea acceptarii de catre aceasta a intreagului debit.
in conditiile in care obligatia de plata a debitoarei nu rezulta in mod cert, nefiind determinata si nici determinabila doar in baza prevederilor contractuale, iar facturile emise nu au fost acceptate la plata in conditiile legii, instanta va retine ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, creanta pretinsa neavand caracter cert si lichid.
Avand in vedere prevederile art. 6 din O.G. nr. 5/2001 care prevad ca judecatorul sa examineze cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lamuririlor partilor, instanta apreciaza ca pentru stabilirea certitudinii si lichiditatii creantei se impune administrarea unor probe suplimentare, incompatibile cu procedura somatiei de plata.
Fata de cele expuse anterior, in temeiul dispozitiilor art. 7 din O.G. nr. 5/2001, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de emitere a unei ordonante care sa contina somatia de plata catre debitoare.
Pe cale de consecinta, in baza art. 274 C.pr.civ., va respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.