CIVIL CONTRAVENTII : Inexistenta prezumtiei de nevinovatie in materie contraventionala. Jurisprudenta CEDO in cazurile contra Romaniei. Aplicarea principiilor contradictorialitatii, nemijlocirii si impartialitatii judecatorului national in materie co...

CONTRAVENTII.
Inexistenta prezumtiei de nevinovatie in materie contraventionala. Jurisprudenta CEDO in cazurile contra Romaniei. Aplicarea principiilor contradictorialitatii, nemijlocirii si impartialitatii judecatorului national in materie contraventionala. Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 15.04.2009, sub nr. 659/277/ 2009, petentul O.A-R., in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Buzau a solicitat anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 2393930/07.04.2009.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca la procesul verbal este netemeinic, nefiind reala viteza cu care a fost inregistrat de aparatul radar. De asemenea, petentul a aratat ca agentul constatator nu a aplicat marja de eroare a aparatului radar astfel cum aceasta mentionata in normele metrologice. Petentul arata ca aceasta lipsa de interes a agentului constatator denota reaua-credinta a acestuia. Petentul mai arata ca mentinerea locului sau de munca depinde de inlocuirea sanctiunii complementare aplicate, in sensul in care suspendarea permisului de conducere poate duce la concedierea petentului si la imposibilitatea acestuia de a-si intretine familia.
Solicita anularea procesului verbal si, in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului.
Nu a aratat temeiurile de drept ale plangerii sale.
Plangerea este scutita de plata taxelor judiciare de timbru, in baza art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
In dovedirea plangerii, petentul a depus la dosarul cauzei copie dupa procesul verbal seria contestat.
In termen legal, intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata, avand in vedere ca aparatul radar functiona in conditii normale iar fapta petentului a existat si a fost incadrata juridic corespunzator, procesul verbal fiind atat temeinic cat si legal intocmit.
In dovedire, intimatul a depus la dosar copie dupa buletinul de verificare metrologica nr. 0163776/01.09.2008, plansa fotografica cu autoturismul cu nr. de inmatriculare BR - 77 - PBT; atestat nr. 51093/32, copie a raportului agentului constatator, cartea de identitate a autoturismului pe care a fost amplasat aparatul radar si dispozitivul zilei prin care s-a autorizat amplasarea aparatului radar in data de 07.04.2009.
In drept, intimatul si-a fundamentat intampinarea pe dispozitiile art. 115 - 118 C.pr.civ.
La termenul din data de 27.05.2009, instanta, in temeiul art. 167 C.p.c. a incuviintat pentru parti proba cu inscrisurile aflate la dosar, considerand-o utila, concludenta si pertinenta solutionarii cauzei. De asemenea, a respins proba testimoniala solicitata de catre petent, considerand-o a fi inutila solutionarii prezentei cauze pentru motivele expuse in cuprinsul incheierii de sedinta de la acea data.
In administrarea probei cu inscrisuri s-a depus la dosarul cauzei adresa nr. 1140/ 02.06.2009 din partea Biroului Judetean de Metrologie Legala Buzau.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie contestat, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 540 lei, contravaloarea a 9 puncte amenda si cu aplicarea sanctiunii complementare a retinerii permisului de conducere pentru savarsirea contraventiei prevazute si sanctionate de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata.
S-a retinut in fapt ca petentul a condus autoturismul cu nr de inmatriculare BR - 77 - PBT, pe DN 10, in localitatea Patarlagele, fiind inregistrat cu aparatul radar ca avand o viteza de 101 km/h.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, pronuntandu-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.
Referitor la legalitatea procesului verbal instanta va verifica indeplinirea cerintelor legale in raport cu forma procesului verbal, precum si pe cele in raport cu fondul acestuia.
In primul rand, instanta, din oficiu verificand forma procesului verbal de contraventie, retine ca agentul constatator este competent in raport cu art. 15 alin. 2 din OUG 2/2001 si art. 2 din OUG 195/2002. De asemenea, instanta constata ca procesul verbal contestat cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 16 si 17 din OG 2/2001.
In al doilea rand, referitor la conditiile de fond, acestea se subsumeaza corectei incadrari juridice a faptei si a legalitatii sanctiunii.
Potrivit art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul a faptei de a depasi cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h. potrivit art. 98 alin. 4 lit d) din OUG 195/2002 republicata, clasa a IV a de sanctiuni este reprezentata de posibilitatea aplicarii de la noua pana la 20 puncte de amenda, fiecare punct reprezentand 10% din nivelul venitului minim pe economia nationala.
Obligatia de a respecta viteza legala este cuprinsa si in regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, care, la art. 121 prevede: conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
De asemenea, la dosar exista copie dupa buletinul de verificare metrologica nr. 0163776/ 01.09.2008, din care rezulta ca aparatul radar era omologat si verificat metrologic.
Fata de aceste aspecte, instanta retine ca fapta, astfel cum a fost descrisa in procesul verbal atacat, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de textele legale citate, atat sub aspect subiectiv, cat si sub aspect obiectiv, sanctiunea fiind legal aplicata, existand si mentiunea posibilitatii achitarii a jumatate din minimul special al amenzii in 48 de ore de la comunicare, respectiv 270 de lei.
In ceea ce priveste sustinerea petentului in sensul ca agentul constatator nu a luat in calcul marja de eroare, stabilita potrivit normelor de metrologie NML 021-05/23.11.2005, aprobate prin Ordinul 301/2005 al Biroului Roman de Metrologie Legala pentru cinemometrele care functioneaza in regim stationar la valoarea de +/- 3 km/h pentru viteze ce nu depasesc 100 km/h, astfel fiind retinuta o viteza de circulatie mai mare decat cea reala, instanta o considera neintemeiata. Astfel, potrivit art. 3.1.1 lit b) din Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005, aprobate prin Ordinul 301/2005 al Biroului Roman de Metrologie Legala, eroarea maxima tolerata pentru masurarea vitezei, in conditii normale de trafic, pentru cinemometrele care functioneaza numai in regim stationar, este de +/- 4 km/h pentru viteze pana la 100 km/h sau mai mari.
Instanta considera insa ca in urma verificarii cinemometrului, dupa analiza rezultatelor obtinute conform procedurii de verificare metrologica, se elibereaza un buletin de verificare cu mentiunea "admis". Aceasta inseamna ca eroarea de masurare a respectivului cinemometru s-a incadrat in limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 si functioneaza corect. Aceasta inseamna ca masuratorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale si nu se mai poate interveni asupra lor in sensul in care agentul constatator va scadea sau adauga valoarea de 3 km/h, agentul constatator neavand decat obligatia de a constata valoarea indicata de cinemometru. Aceeasi concluzie reiese si din raspunsul dat prin adresa nr. 1140/02.06.2009 din partea Biroului Judetean de Metrologie Legala Buzau in care se arata ca norma citata, prevede la art. 4 si cerintele de utilizare ale cinemometrelor, cerinte ce nu cuprind si eventuale modalitati de corectie ale rezultatelor acestora prin citirea lor diferentiata de catre agentii constatatori. Aceasta institutie abilitata arata ca atat timp cat aceste masuratori sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic si admis, nu se poate deduce din valoarea inregistrata de acesta o valoare de 4 km/h. Numai daca se invoca defectarea aparatului si in urma efectuarii expertizei se obtin valori in afara marjei de eroare se poate considera ca aparatul nu a corespuns cerintelor tehnice la momentul constatarii contraventiei.
In acelasi sens, stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat in conditiile legii, respectiv cu un mijloc certificat si verificat metrologic (cinemometru), astfel ca forta probanta a procesului-verbal de contraventie nu rezulta doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumtia de legalitate a actului intocmit de un agent al statului, ci si din dovezile in baza carora s-a intocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologica a cinemometrului despre care se sustine ca a inregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatarii contraventiei si de fotografia aparatului, din care rezulta ca autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteza de 101 km/h.
Cinemometrele care functioneaza in regim de deplasare al autovehiculului pe care sunt instalate (ipoteza din cauza), la viteze constatate peste valoarea de 100 km/h, pot avea o eroare maxim tolerata de +/- 4%.
Aceasta eroare se stabileste in raport de diferite criterii si poate actiona atat in sens pozitiv cat si in sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reala a petentului sa fi fost mai mica, dar si mai mare decat cea retinuta de agentul constatator. Cata vreme marja maxima de eroare are dubla semnificatie, pozitiva si negativa, nu se poate retine automat ca viteza de deplasare era mai mica decat cea inregistrata si ca procesul-verbal este netemeinic, ci numai coroborat cu alte mijloace de proba in acest sens, deoarece viteza stabilita pe baza inregistrarii radar efectuata la momentul constatarii contraventiei este criteriul in raport cu care se apreciaza existenta contraventiei conform legii si este evident ca legiuitorul, atunci cand a stabilit limitele de viteza admise, dar si gradul de depasire a vitezelor legale ce constituie diferitele contraventii, a observat marjele de eroare ale cinemometrelor si, in considerarea acestor marje si a efectelor acestora, astfel ca, respectarea de catre aceste aparate metrologice a marjelor de eroare mentionate in norma de mai sus, constituie o garantie a corectitudinii valorilor de viteza stabilite si a legalitatii stabilirii contraventiei si nu invers.
In cauza W.S. contra Poloniei din 15.06.1999, Curtea EDO a aratat ca art. 6 din Conventie nu este aplicabil in latura sa penala atunci cand amenda aplicata, cat si cea aplicabila, luand in considerare limitele maxime si minime ale acesteia, nu au un cuantum suficient de ridicat, mai ales prin aplicatie cu amenzile penale.
In cauza, instanta constata ca nivelul amenzii prevazut de lege pentru fapta imputata petentului, este unul redus, situandu-se sub nivelul salariului minim pe economie, astfel incat nu se justifica asimilarea contraventiei savarsite unei infractiuni, legea penala prevazand sanctiuni mai aspre, inclusiv atunci cand acestea sunt amenzi.
Sanctiunea aplicata nu implica conotatii pe care individul le-ar suporta in aceeasi masura precum o pedeapsa penala.
In cauza, instanta constata ca, in cauza, ne aflam in prezenta unei contestatii civile, iar petentul are sarcina probei potrivit dreptului comun, respective art. 1169 C.civ  raportat la art. 129 alin. 1 C.proc.civ.
De altfel, in cauza Escoubet contra Belgia din 28.10.1999 recuiel 1999 - VII, Curtea a aratat ca procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat si temporar permisul de conducere este o masura de prudenta datorita faptului ca cel sanctionat ar prezenta un pericol public pentru alti utilizatori daca i s-ar permite sa conduca vehicule pe drumurile publice, nu poate fi considerata a fio acuzatie in materie penala . In acelasi sens, Curtea a stabilit ca apartin dreptului penal faptele ale caror autori se expun la pedepse destinate sa exercite un efect disuasiv si care  consista in masuri privative de libertate sau amenzi, amenzi cu exceptia acelora care prin natura, cuantumul si posibilitatile de executare nu cauzeaza un prejudiciu important.
De asemenea, trebuie retinuta si Decizia nr. 83/08.03.2002 si Decizia nr.197/2003 ale Curtii Constitutionale, prin care aceasta a aratat ca dispozitiile OG 2/2001 sunt in deplina concordanta cu cerintele art. 6 din Conventie si cu jurisprudenta Curtii EDO. De asemenea, Curtea a aratat ca OG 2/2001, respecta atat procedural cat si din punct de vedere al administrarii probatoriului cerintele art. 6 din Conventie si ca nu se poate considera ca procedura contraventionala ar contraveni principiului din materie penala, in dubio pro reo.
In hotararea Anghel contra Romaniei, Curtea a calificat fapta respectiva ca fiind acuzatie in materie penala, astfel incat a conchis ca reclamantul se bucura de prezumtie de nevinovatie.
Insa, unul din criteriile de baza pe care Curtea le-a avut in vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul Anghel, fiind prevazuta inclusiv sanctiunea inchisorii contraventionale. In aceeasi ordine de idei, in cauza Bendenoun contra Frantei, din data de 24.02.1994, Curtea a precizat ca si o sanctiune cu amenda poate duce la considerarea acuzatiei agentilor statului ca fiind suficient de importanta pentru a justifica considerarea ei ca o "acuzatie in materie penala".
In cauza Constantin Neata contra Romania, Plangerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008 Curtea nu a aplicat garantiile oferite de latura penala a art. 6 si in lipsa prevederii in legea nationala a pedepsei inchisorii contraventionale, faptele analizate fiind cel mult sanctionabile cu amenda contraventionala intr-un cuantum relativ redus. De asemenea, Curtea a aratat in mod expres ca atat timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizeaza mijloacele de proba pertinente si utile in conditii de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garantiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de catre Curte prin prisma art. 6 din CEDO.
Datorita acestei jurisprudente clare a Curtii trebuie retinut ca celui sanctionat, contraventional nu i se recunoaste, ab initio si in oricare situatie prezumtia de nevinovatie, acesta nefiind in situatia in care de o eventuala situatie indoielnica sa beneficieze mereu si in oricare situatie (in dubio pro reo).
Fata de cele expuse, instanta constata ca agentul constatator nu era obligat prin efectul garantiilor art. 6 din CEDO sa aplice in sens negativ marja de eroare prevazuta de de metrologie NML 021-05/23.11.2005, astfel incat conchide ca procesul verbal este legal intocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanta constata, pentru motivele aratate anterior, ca sanctiunea aplicata nu implica conotatii pe care individul le-ar suporta in aceeasi masura precum o pedeapsa penala
In acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, in privinta prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, consideram ca una din limitele pana la care sa actioneze prezumtia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de catre agent. In situatia in care agentul nu a constatat personal fapta contraventionala prezumtia de temeinicie nu poate functiona, intrucat nu isi gaseste ratiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt inzestrate cu aceasta caracteristica este increderea in faptul ca organul emitent, autoritatea (agentul, in aceasta situatie) consemneaza exact faptele pe care le constata, fara alte adaugiri sau denaturari ale realitatii. Este evident ca aceasta ratiune nu se regaseste in situatia in care fapta nu este constatata personal. In sprijinul acestei afirmatii se poate aduce si argumentul ca si Codul Civil trateaza diferit mentiunile constatate personal din actele autentice fata de celelalte mentiuni. Asa cum rezulta din actele dosarului, situatia de fapt in cauza de fata a fost constatata personal de catre agentul constatator.
 In cauza de fata instanta considera ca intreg ansamblul mijloacelor de proba administrate in cauza vine sa sustina mentiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.
Astfel, din buletinul de verificare metrologica nr. 0163776/01.09.2008, rezulta ca aparatul radar era omologat si verificat metrologic, functionand in mod corect. Din cuprinsul plansei fotografice cu autoturismul cu nr. de inmatriculare BR - 77 - PBT rezulta ca autoturismul condus de catre petent a circulat cu viteza de 101 Km/h la data de 07.04.2009 la ora  16:56:58, pe raza orasului Patarlagele. In ceea ce priveste calitatea agentului constatator, instanta retine ca din mentiunile atestatului nr. 51093/32 rezulta ca acesta este autorizat sa foloseasca instalatiile de supraveghere video si de masurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor. De asemenea, din mentiunile cuprinse in cartea de identitate a autoturismului pe care a fost amplasat aparatul radar rezulta ca acesta apartine intimatei si este acelasi aparat mentionat si in buletinul de verificare metrologica nr. 0163776/01.09.2008 si in dispozitivul zilei prin care s-a autorizat amplasarea aparatului radar in data de 07.04.2009 rezulta ca aceasta operatiune era legal dispusa.
Fata de imprejurarea ca materialul probatoriu administrat in cauza coroboreaza mentiunile din procesul verbal atacat, instanta da curs constatarilor personale ale agentului constatator si le retine ca fiind reale.
Pentru aceste considerente, instanta conchide ca procesul verbal intocmit in cauza este temeinic.
Referitor la proportionalitatea sanctiunii, instanta apreciaza drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
In conformitate cu  dispozitiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
 Instanta constata ca nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei si conduitei petentului. De asemenea, avand in vedere ca viteza cu care circula petentul era una extrem de mare, avand in vedere natura drumului pe care-l parcurgea petentul, gradul de aglomerare al acestuia si faptul ca aceasta fapta a fost savarsita in interiorul unei localitati, instanta considera ca fapta acestuia denota o atitudine de indiferenta fata de dispozitiile legale care sunt menite a proteja atat pe cel care conduce un autoturism cat si pe ceilalti participanti la trafic. Astfel, instanta considera ca urmarea produsa de fapta petentului este producerea unui extrem de ridicat grad de pericol social atat pentru pietoni, alti soferi cat si pentru petent insusi, pericol social ce justifica cuantumul amenzii aplicate. De altfel, instanta considera ca fapta de a circula cu o viteza atat de mare fata de cea legala nu poate fi consecinta unei neatentii sau culpe usoare a petentului, ci doar consecinta unei lipse de interes vadite a acestuia fata de dispozitiile legale si fata de siguranta traficului.
Instanta considera ca acest gen de fapte contraventionale este din ce in ce mai des intalnit si ca este necesara sanctionarea contraventionala cat mai adecvata a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ si preventiv al sanctiunii contraventionale. De asemenea, aceste fapte contraventionale prezinta un grad de pericol social ridicat, prin aceea ca pot conduce la pagube materiale importante cat mai ales la consecinte mult mai grave precum pierderea vietii participantilor la trafic sau vatamarea integritatii lor. Petentul putea evita cu foarte mare usurinta aceasta situatie daca ar fi dat dovada de mai multa atentie si rabdare la volan sau de mai putina nepasare fata de regulile de circulatie, culpa sa fiind integrala in producerea acestui incident. De asemenea, din atitudinea petentului, care urmareste in principal inlaturarea sanctiunii complementare a retinerii permisului de conducere, rezulta ca acesta nu intelege gravitatea faptei sale si nici pericolul pe care o astfel de fapta il prezinta in mod concret pentru persoanele care participa la trafic impreuna cu petentul. In ceea ce priveste sustinerea petentului, in sensul ca acesta si-ar putea pierde locul de munca datorita faptului ca i-a fost suspendat permisul de conducere, instanta considera ca aceasta imprejurare nu il exonereaza pe petent de raspundere ci, din contra, agraveaza modul in care acesta intelege sa se comporte fata de societate si modul in care petentul intelege sa se achite de responsabilitatile sale profesionale si familiale.
Instanta constata ca amenda in cuantum minim este suficienta si corect aplicata in raport cu gradul de pericol al faptei.
Sanctiunea complementara intervine de drept odata cu savarsirea faptei de catre petent, astfel incat orice discutie referitoare la oportunitatea luarii sale este exclusa.
Fata de cele expuse anterior, instanta considera ca dispozitiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicarii sanctiunii contraventionale, aceasta fiind una proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite de catre petent.
Fata de cele expuse anterior, instanta va respinge actiunea formulata de catre petent, ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea, ca neintemeiata..
Cu  recurs.