Plangere impotriva solutiilor procurorului de netrimitere in judecata. Caracterul incomplet al cercetarilor penale. Rolul activ al organelor de urmarire penala.

Plangere  impotriva solutiilor procurorului de netrimitere in judecata. Caracterul incomplet al cercetarilor penale. Rolul activ al organelor de urmarire penala. Prin sentinta penala nr. 5501.07.2008 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti s-a dispus admiterea plangerii formulate de petenta O.R.
In temeiul art. 2781 al 8 lit. b C.p.p. s-a dispus desfiintarea Ordonantei data de 1.02.2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Rezolutiei din 21.04.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si trimiterea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de invinuitul P.A.S.-T., pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 al.1 si 3 Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin plangerea formulata la 12.05.2008 petenta O.R. a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa infirme solutia de scoatere de sub urmarire penala dispusa prin ordonanta din data de 1.02.2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si trimiterea cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de intimatul P. A. S.-T., pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 al.1 si 3 Cod penal, in masura in care probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru retinerea cauzei spre judecare.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca, in mod nelegal le-a fost respinsa plangerea impotriva ordonantei din data de 1.02.2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, de catre prim-procuror, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In urma cercetarilor efectuate in cauza, la data de 1.02.2008 prin ordonanta, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in temeiul art.262 pct.2 lit.a, art.11 pct.1 lit.b si art.10 lit.b C.p.p., a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de intimatul P. A. S.-T., pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 al.1 si 3 din Codul penal, intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala, petenta suferind, ca urmare a accidentului cauzat de inculpat, leziuni care au necesitat pentru vindecare mai putin de 10 zile de ingrijiri medicale, cat este nevoie pentru ca fapta sa poata constitui infractiune, solutie impotriva careia petenta a inteles sa formuleze plangerea ce face obiectul prezentei cauze.
Prin Rezolutia din 21.04.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta O. R. impotriva solutiei mentionate anterior.
In temeiul art.2781 alin.7 C.p.p. instanta, procedand la judecarea plangerii formulate de petenta O. R. impotriva ordonantei din data de 1.02.2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, constata ca aceasta este intemeiata.
Solutia Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, de scoatere de sub urmarire penala fata de invinuitul P.A.S.-T., pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 al.1 si 3 din Codul penal, este nelegala si netemeinica, avand la baza cercetari incomplete si fiind data cu incalcarea principiilor procesual penale referitoare la aflarea adevarului si la rolul activ al organelor de urmarire penala, prevazute la art.3 si art.4 din Codul de procedura penala.
Astfel, in fapt, la data de 01.12.2005, autoturismul marca M., condus de partea vatamata O.R., se deplasa pe Bd.A., dinspre Piata C.catre Sos.N., in timp ce, din sens invers, circula autoutilitara marca M., ce era condusa de catre inv. P. A.S.-T..
In dreptul intrarii la restaurantul "P.", invinuitul a pierdut controlul asupra directiei autovehiculului si, ajungand pe contrasens, a intrat in coliziune cu autoturismul condus de catre partea vatamata.
In urma impactului a rezultat avarierea celor doua autovehicule si vatamarea corporala a partii vatamate O. R..
Pe parcursul urmaririi penale invinuitul a contestat concluziile raportului de expertiza medico-legala, solicitand efectuarea unei noi expertize.
Pentru stabilirea cu certitudine a dinamicii producerii accidentului, a posibilitatilor de evitare a acestuia, in cauza s-a dispus si efectuat la data de 24.02.2006 o expertiza tehnica auto, ale carei obiective au fost aduse la cunostinta partilor implicate in accident, obiective cu care acestea au fost de acord.
Din Raportul de expertiza tehnica judiciara auto rezulta ca in momentele premergatoare producerii accidentului autoturismul M. se putea deplasa cu o viteza de cca 30km/h, iar autoutilitara M. - cu cca 80 km/h.
Locul coliziunii a fost pe banda a II-a a Bd. A., sensul de deplasare dinspre Piata C. catre Sos.N., in apropierea marcajului de la trecerea pentru pietonii din dreptul intrarii la restaurantul "P.".
In conditiile producerii accidentului, pentru cei doi conducatori auto implicati, starea de pericol a aparut in mod diferit si succesiv.
Astfel, mai intai, pentru conducatorul P. A. S.-T. starea de pericol a intervenit in momentul in care autoutilitara marca M., ca urmare a unui viraj spre stanga, a intrat intr-un derapaj necontrolat si, schimbandu-si directia de deplasare, a trecut peste axul drumului, ajungand pe contrasens.
Pentru conducatoarea auto, partea vatamata O. R., starea de pericol a intervenit in momentul in care aceasta a sesizat trecerea autoutilitarei M. peste axul drumului si deplasarea ei pe contrasens, respectiv pe directia de deplasare a autoturismului marca M..
Conducatorul autoutilitarei, inv. P.A. S.-T. putea evita producerea accidentului daca ar fi redus viteza de deplasare a autoutilitarei marca M., intrucat schimba directia de deplasare prin viraj stanga si ar fi adaptat viteza de deplasare a autovehiculului la conditiile meteo si de drum, care nu erau favorabile (ploua), iar carosabilul format din piatra cubica era umed, alunecos.
In conditiile producerii coliziunii, conducatoarea auto, partea vatamata O.R., nu putea evita producerea accidentului.
Potrivit Raportului de expertiza medico-legala din data de 20.02.2006, intocmit in cauza, rezulta ca partea vatamata O.R. a prezentat leziuni traumatice pentru vindecarea carora a necesitat 12-14 zile de ingrijiri medicale.
Invinuitul P.A.S.-T. a declarat ca in noaptea de 01.12.2005 conducea autoutilitara marca M. pe Bd.A., dinspre Sos.N.catre Piata C.. In dreptul intrarii la restaurantul "P.", in timp ce efectua curba, autovehiculul a derapat si a patruns pe contrasens, intrand in coliziune cu autoturismul condus de catre partea vatamata. Martorul M.J.G.a confirmat situatia de fapt expusa mai sus.
Fiind audiata, partea vatamata O.R. a declarat ca formuleaza plangere penala impotriva invinuitului si se constituie parte civila in procesul penal cu suma de 25.000 Euro (10.000 Euro daune materiale si 15.000 Euro daune morale).
Spitalul Clinic de Urgenta F. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 51, 43 lei pentru cheltuielile ocazionate de ingrijirile medicale acordate partii vatamate imediat dupa accident.
Potrivit proceselor-verbale din data de 7.03.2006, semnate si de inv. P. A.S.-T., in prezenta unui interpret, precum si de aparatorul sau, acesta a luat la cunostinta de Raportul de expertiza medico-legala si Raportul de expertiza tehnica intocmite in cauza si nu are obiectiuni de formulat.
Ulterior insa, la data de 29.12.2006 inv. P. A. S.-T. contesta concluziile raportului de expertiza medico-legala, solicitand efectuarea unei noi expertize in vederea stabilirii unui diagnostic corect cu privire la numarul de zile de ingrijiri medicale necesare vindecarii partii vatamate.
Fiind audiata, partea vatamata O. R. a declarat ca refuza reexaminarea medico-legala, dar ca este de acord cu avizarea raportului de expertiza medico-legala.
Avand in vedere discordantele de diagnostic radiologic consemnate si care au rolul decisiv in aprecierea perioadei de ingrijire medicala, IML a solicitat Spitalului Clinic de Urgenta toate radiografiile la care se face referire in expertiza.
Prin Avizul din data de 24.10.2007 Comisia de Avizare si Control din cadrul IML a aratat ca aproba raportul de expertiza medico-legala sus-mentionat, cu urmatoarele precizari: "Avand in vedere ca la data de 16.10.2007 Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti ne comunica printr-o adresa ca «filmele radiologice nu se afla in filmoteca spitalului», va comunicam ca diagnosticele stabilite nu pot fi verificate. Analiza datelor medicale consemnate in foaia de observatie releva existenta unor leziuni primare faciale pentru care victima a necesitat 6-7 zile de ingrijiri medicale. La nivelul piciorului drept, victima a prezentat modificari degenerative (patologice), consemnate in buletinul radiologic, neputand fi interrelationate cauzal cu traumatismul din data de 01.12.2005".
In aceste conditii, in cauza in mod corect a fost inceputa urmarirea penala fata de invinuit, sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala din culpa, cu privire la existenta carora sunt date si indicii temeinice, dar cercetarile au fost incomplete, de natura a o prejudicia pe partea vatamata.

In acest sens, apreciind fiecare proba in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului, potrivit dispozitiilor art.63 al.2 teza a II-a din Codul de procedura penala, organele judiciare nu puteau sa nu tina seama, cu precadere, avand in vedere si infractiunea pentru care este cercetat invinuitul, de vatamare corporala din culpa, de concluziile unei expertize medico-legale. Numai cu ajutorul unui asemenea mijloc de proba - stiintific - se poate stabili, in mod obiectiv-realist, cauzalitatea medico-legala dintre atitudinea terapeutica a inculpatului si decesul victimei, de natura a duce la retinerea intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii mentionate.
Astfel, este adevarat ca potrivit art.63 alin.2 teza I din Codul de procedura penala probele nu au valoare mai dinainte stabilita, in dreptul nostru functionand principiul liberei aprecieri a probelor, orice infractiune putand fi dovedita prin orice mijloace de proba prevazute de lege, acestea fiind egale, ca putere de dovada, daca organul judiciar si-a format convingerea ca a aflat adevarul in cauza penala.
Dupa cum s-a statuat insa in doctrina, in conditiile evolutiei stiintei si tehnicii, expertiza ca mijloc de proba capata o importanta deosebita, deoarece sporesc posibilitatile ca specialistii din diverse ramuri de activitate le au de a se pronunta asupra celor mai dificile probleme pe care le ridica anumite cauze penale.
Dupa cum rezulta din dispozitiile art.119 al.1 Cod de procedura penala, expertiza se efectueaza in mod obligatoriu de experti medico-legali sau de experti oficiali in specialitatea respectiva (atunci cand asemenea experti exista), prevederi legale care, potrivit art.34 din O.G. nr.1/2000, republicata, se aplica in mod corespunzator si in cadrul expertizelor medico-legale.
In cazul in care in aceeasi cauza au fost efectuate doua sau mai multe expertize, organele judiciare trebuie sa se opreasca insa la aceea dintre expertize care este mai fundamentata sub aspect stiintific, mai concordanta cu realitatea si, bineinteles, care se coroboreaza cu probele din dosar.
Conform art. 21 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala (aprobat prin H.G. nr. 774 din 7 septembrie 2000), in cazul in care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, comisia de avizare si control al actelor medico-legale se pronunta asupra acestora, putand formula anumite precizari sau completari. De asemenea, in cazul in care Comisia superioara medico-legala constata existenta unor concluzii contradictorii intre prima expertiza si cea ulterioara sau ale altor acte medico-legale, aceasta poate aviza, in totalitate sau partial, concluziile uneia dintre ele, putand formula anumite precizari sau completari. (art.27 alin.1 din acelasi Regulament). Comisia superioara medico-legala functioneaza pe langa Institutul de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti, reprezentand autoritatea stiintifica suprema in domeniul medicinei legale, care verifica, evalueaza, analizeaza si avizeaza din punct de vedere stiintific, la cererea organelor judiciare, continutul si concluziile diverselor acte medico-legale (art.23 alin.1 din acelasi Regulament).
Acestea fiind spuse, analizand mijloacele de proba administrate in cauza, instanta observa ca pana in prezent concluziile Raportului de expertiza medico-legala sunt fundamentate pe inscrisurile medicale intocmite cu privire la partea vatamata, enumerate in continutul sau si au la baza examinarea partii vatamate, Avizul Comisiei de Avizare si Control fiind lapidar si modificand substantial concluziile raportului de expertiza pe motiv ca nu s-au mai gasit radiografiile facute partii vatamate. Or, in aceste conditii, prin prisma prevederilor legale mentionate, instanta apreciaza ca se impunea solicitarea Avizului Comisiei Superioare Medico-Legale.
Desi organele de urmarire penala fac trimitere la o adresa la Spitalului Clinic de Urgenta in care se precizeaza ca «filmele radiologice nu se afla in filmoteca spitalului», distinct fata de precizarea facuta in acest sens in Avizul Comisiei de Avizare si Control din cadrul INML, aceasta adresa nu se afla la dosarul cauzei.
Desi organele de urmarire penala nu au primit niciun raspuns la adresele prin care solicitau in mod repetat filmele radiologice in cauza, nu au facut aplicarea dispozitiilor art.99 si urm., mijlocul procedural indicat pentru a le obtine.
Sustinerile partii vatamate referitoare la entorsa suferita ca urmare a accidentului nu au fost verificate prin audierea martorilor cu privire la acest aspect.
In conditiile in care se contesta legatura de cauzalitate dintre accidentul cauzat de invinuit si leziunile suferite de partea vatamata la nivelul gleznei, instanta apreciaza ca trebuiau atasate, in fotocopie, la dosarul cauzei, inscrisurile medicale la care face trimitere Raportul de expertiza medico-legala, intocmite in urma examinarii partii vatamate imediat dupa accident, neputandu-se pretinde ca instanta sa isi insuseasca necritic precizarea facuta de Comisia de Avizare si Control din cadrul INML, in conditiile in care aceasta din urma s-a pronuntat in absenta radiografiilor pe care le-a considerat absolut necesare initial, radiografii vazute de medicul legist care a intocmit primul raport, medic care a examinat-o pe partea vatamata la doar 8 zile de la accident, si care a constatat si alte leziuni la nivelul picioarelor partii vatamate.
In plus, potrivit literaturii de medicina-legala, conducatorul auto poate prezenta leziuni prin impact cu volanul, localizate la ster si torace, precum si la viscerele adapostite de acesta. La membrele inferioare, blocate pe pedalele de comanda, predomina leziunile de gamba, genunchi si planta. (v. V.Belis, Medicina Legala, Ed. Juridica, 2006, p.158-159)
In alta ordine de idei, desi partea vatamata a solicitat acest lucru, organele de cercetare penala nu au sprijinit-o in identificarea asiguratorului de raspundere civila obligatorie pentru autoturismul condus de invinuit, la momentul si locul accidentului, desi era de datoria lor sa ceara asemenea date invinuitului. In aceste conditii, demersurile partii vatamate de a obtine cel putin despagubiri materiale sunt mult ingreunate, daca nu zadarnicite, avand in vedere ca inculpatul este si cetatean strain.
Sintetizand, organele de urmarire penala trebuie sa efectueze urmatoarele activitati:
- fotocopierea si atasarea la dosarul cauzei a documentelor medicale enumerate in Raportul de expertiza medico-legala nr.A1/13523/2005 din data de 20.02.2006 intocmit in cauza;
- lamurirea existentei (sau nu) a filmelor radiologice efectuate partii vatamate imediat dupa accident la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca;
- identificarea si audierea si a celorlalti martori la accident (persoanele care l-au insotit pe inculpat, martorii care au asistat la cercetarea la fata locului), inclusiv cu privire la leziunile pe care le-au observat la partea vatamata;
- efectuarea de verificari cu privire la antecedentele medicale ale partii vatamate, pentru a vedea daca leziunile de la nivelul gleznei nu erau pre-existente, in acest sens urmand sa se stabileasca prin expertiza medico-legala si daca in conditiile pre-existentei unor leziuni de tipul celor retinute in actele medicale la nivelul gleznei era posibila conducerea autoturismului.
- solicitarea Avizului Comisiei Superioare Medico-Legale, in care sa se precizeze numarul de zile de ingrijiri medicale corespunzatoare leziunilor suferite de partea vatamata, legatura de cauzalitate dintre aceste leziuni si accidentul suferit.
In plus, fata de dispozitiile art.3 si art.4 din Codul de procedura penala, in baza rolului lor activ, organele de urmarire penala vor administra orice alt mijloc de proba in vederea aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
Fata de cele expuse, in temeiul art. 2781 al 8 lit. b C.p.p., instanta va desfiinta Ordonanta din data de 1.02.2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Rezolutia din 21.04.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si trimite cauza la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de invinuitul P.A.S.-T., pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 al.1 si 3 Cod penal.
Textul art. 2781 C. proc. pen., potrivit caruia, dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere la instanta de judecata competenta, trebuie interpretat in sensul ca, odata cu atacarea ordonantei de scoatere de sub urmarire penala este atacata si rezolutia prin care s-a solutionat plangerea formulata in baza art. 278 C. proc. pen., in caz contrar ajungandu-se la mentinerea unor hotarari contradictorii cu privire la aceeasi solutie. (I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 1260 din 7 martie 2007).

Art. 2781 al 8 lit. b C.p.p. mai prevede ca judecatorul este obligat sa arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicand totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin care anume mijloace de proba.
In acest text de lege, legiuitorul s-a referit la obligatia instantei de a motiva solutia pronuntata (in speta cea de trimitere a cauzei pentru completarea actelor premergatoare), motivare care trebuie sa fie cuprinsa potrivit art.356 Cod de procedura penala in expunerea hotararii judecatoresti. Astfel, art.356 al.1 lit.c din Codul de procedura penala prevede ca expunerea trebuie sa cuprinda analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea cauzei penale, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza.
Dispozitivul unei hotarari penale trebuie sa cuprinda datele prevazute de art.357 Cod de procedura penala, precum datele privitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanta, date referitoare la masuri preventive, masuri asiguratorii, cheltuieli judiciare, calea de atac, data la care hotararea a fost pronuntata.
A mentiona imprejurarile la care se refera art. 2781 al 8 lit. b teza a II-a Cod de procedura penala (faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate, mijloacele de proba prin care se va face constatarea, motivele solutiei adoptate) in dispozitivul hotararii inseamna a incalca dispozitiile art.356 si art.357 Cod de procedura penala, incluzand motivarea hotararii atat in expunere cat si in dispozitivul sentintei penale.
In consecinta, instanta apreciaza ca in cazul admiterii plangerii impotriva unei solutii de netrimitere in judecata, urmata de trimiterea cauzei la procuror, dispozitivul sentintei va cuprinde strict solutia adoptata, urmand ca in considerente sa se arate aspectele mentionate de art. 2781 al 8 lit. b teza a II-a Cod de procedura penala.
In acest sens s-a pronuntat de altfel si I.C.C.J., statuand, intr-o decizie relativ recenta, ca sentinta pronuntata in temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. este legala, atunci cand faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate, precum si mijloacele de proba sunt indicate in considerente, chiar daca nu sunt indicate in dispozitiv. (I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 1260 din 7 martie 2007).
In baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.