ordonanta de plata - facturi neacceptate la plata; lipsa contractului in baza carora au fost emise facturile

I N S T A N T A

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 27.01.2015, sub nr. 5535/299/2015, creditoarea G.R.S.A. a formulat, in contradictoriu cu debitorul O.V.V., cerere de emitere a ordonantei de plata, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea debitorului la plata sumei de 13.430,22 lei reprezentand debit principal ce rezulta din facturile nr. 1000242830/28.04.2014, nr. 1000242831/28.04.2014, nr. 10504436652/26.05.2014, nr. 10309547342/25.06.2014, nr. 10406035437/25.07.2014 si nr. 10216650261/25.09.2014 si 470,61 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate conform dispozitiilor contractule, cu cheltuieli de judecata in cuantum de 200 lei reprezentand taxa judiciara de timbru.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca, intre societatea sa, in calitate de vanzator, si debitor, in calitate de client, a fost incheiat contractul de furnizare reglementata a gazelor naturale pentru consumatori noncasnici nr. 393437/27.09.2006, contract prin care G s-a obligat sa furnizeze gaze naturale in schimbul unui pret achitat de client.
Creditoarea a mentionat ca, in temeiul contractului, pentru furnizarea gazului natural, s-a obligat la emiterea a doua tipuri de facturi: facturi estimative ale lunii urmatoare de consum si facturi de regularizare, consumatorul obligandu-se sa le achite in termen de 30 de zile de la data emiterii, conform contractului. Creditoarea a aratat ca au fost emise o serie de facturi scadente si neachitate de catre client: 1000242830/28.04.2014, nr. 1000242831/28.04.2014, nr. 10504436652/26.05.2014, nr. 10309547342/25.06.2014, nr. 10406035437/25.07.2014 si nr. 10216650261/25.09.2014.
Aceasta a precizat ca, potrivit art. 4 alin. 3 din contracte, neachitarea la scadenta a facturilor emise genereaza plata de penalitati de intarziere egale cu nivelul dobanzii fiscale datorate pentru neplata la termen a obligatiilor catre bugetul de stat, conform dispozitiilor Codului de procedura fiscala. Creditoarea a invederat ca penalitatile de intarziere datorate la momentul formularii cererii de chemare in judecata sunt in cuantum de 470,61 lei si au fost calculate conform fisei de calcul majorari/dobanda/penalitati si facturate prin facturile fiscale mentionate.
In continuare, creditoarea a aratat ca detine o creanta certa, lichida si exigibila, fiind indeplinite conditiile imperative impuse de dispozitiile art. 1013 C.pr.civ. De asemenea, a aratat ca este indeplinita si conditia parcurgerii procedurii prealabile a comunicarii somatiei, potrivit art. 1014 C.pr.civ., somatia fiind comunicata debitorului prin intermediul executorului judecatoresc, punandu-i-se in vedere sa achite suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia.
In drept, au fost invocate prevederile art. 1013 si urmatoarele C.pr.civ.
In sustinerea cererii, creditoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a depus, in copie certificata pentru conformitate cu originalul: somatie nr. 2926/27.11.2014 (fila 5), dovada de comunicare (fila 6), facturile nr. 1000242830/28.04.2014 (fila 7), nr. 1000242831/28.04.2014 (fila 8), nr. 10504436652/26.05.2014 (fila 9), nr. 10309547342/25.06.2014 (fila 10), nr. 10406035437/25.07.2014 (fila 11) si nr. 10216650261/25.09.2014 (fila 12), fisa de calcul majorari/dobanda/penalitati (fila 13), extras de cont (fila 14).
Cererea a fost legal timbrata, conform chitantei depuse la dosar (fila 2).
La data de 27.02.2015, prin serviciul registratura, debitorul a depus intampinare prin care a solicitat, in principal, respingerea cererii ca inadmisibila, intrucat reclamanta nu a facut dovada constatarii creantei pretinse printr-un inscris, astfel cum impun prevederile art. 1013 C.pr.civ., iar, in subsidiar, respingere cererii ca neintemeiata, intrucat reclamanta nu a facut dovada pretentiilor sale, in conformitate cu art. 249 C.pr.civ., cu cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii, debitorul a aratat ca, la data de 22.04.2005 a vandut imobilul situat in _ catre numitii ND si NGF, iar, ulterior, acesta a fost vandut catre numitii PE si PR, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1940/31.10.2006. Astfel, la data de 27.09.2006, data la care reclamanta pretinde ca a incheiat contractul nr. 393437 cu paratul, cel din urma nu mai era proprietarul imobilului, astfel incat nu ar fi avut vreun interes sa contracteze cu reclamanta.
Debitorul a invederat ca noii proprietari sunt cei care au incheiat pentru acelasi imobil un contract de furnizare a gazelor naturale cu reclamanta, aparatul de masurat a consumului (contorul) aferent celui din urma contract fiind acelasi cu cel folosit de parat.
Astfel, debitorul a mentionat ca, in perioada 01.01.2007 - 22.09.2014, reclamanta a emis facturi atat pe numele sau, cat si pe numele noilor proprietari, pentru un consum aferent imobilului de care au beneficiat numai cei din urma, inregistrarea consumului fiind facuta cu contorul seria 70299, existent si in prezent in imobil.
In continuare, debitorul a precizat ca noii proprietari au achitat facturile emise de catre reclamanta, insa aceasta a continuat sa emite facturi si pe numele sau, cu toate ca, in realitate, serviciul a fost prestat numai o singura data, dovada facand consumul inregistrat pentru imobil. Debitorul a sustinut ca reclamanta, cu rea-credinta a emis facturi atat pe numele noilor proprietari, cat si pe numele sau, intrucat citirea indexului s-a facut de pe acelasi contor cu seria 70299.
De asemenea, debitorul a aratat ca procedura ordonantei de plata reprezinta o procedura speciala pusa la dispozitia unui creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila constatata printr-un inscris din care reiese clar obligatia debitorului de a achita p anumita suma de bani, creditorul fiind tinut sa faca dovada tuturor acestor elemente concomitent cu depunerea cererii de chemare in judecata, dovedindu-si, astfel, pretentiile. Prin urmare, reclamanta era obligata a face dovada existentei unui raport contractual valabil care sa stea la bata facturilor emise, cu atat mai mult cu cat facturile nu sunt acceptate la plata si nu sunt insusite de catre parat, neexistand semnatura sa in cuprinsul acestora.
In consecinta, in lipsa unui inscris care sa faca dovada existentei raporturilor contractuale dintre reclamanta si parat, debitorul a solicitat respingerea ca inadmisibila a cererii reclamantei.
Debitorul a mai aratat ca reclamanta urmareste sa-l determine in a efectua o plata pe care nu o datoreaza prin obtinerea atat de la acesta, cat si de la noii proprietari de doua ori pretul pentru prestarea serviciilor furnizate de gaze, de care au beneficiat numai cei din urma. Astfel, desi art. 249 C.pr.civ. prevede ca cel ce deduce o pretentie spre solutionare trebuie sa o si dovedeasca, reclamanta nu a reusi sa dovedeasca asertiunile din cererea introductiva.
De asemenea, debitorul a precizat ca raportul contractual invocat de catre reclamanta se califica juridic ca un contractul sinalagmatic, ceea ce inseamna ca obligatiile uneia dintre parti sunt asumate strict in considerarea asumarii de catre cealalta parte a obligatiilor corelative. Astfel, atata timp cat serviciul a fost prestat pentru alti proprietari, reclamanta nu putea sa presteze si pentru parat acelasi serviciu, fiind absolut imposibil ca prin acelasi contor sa se inregistreze doua consumuri separate. Asadar, debitorul a mentionat ca este evident ca reclamanta nu poate avea relatii contractuale care au ca obiect furnizarea de gaze naturale pentru unul si acelasi imobil concomitent, obiectul relatiilor contractuale pe care aceasta le invoca fiind imposibil de executat.
Debitorul a invederat ca, avand in vedere ca aceste raporturi contractuale nu pot coexista, reclamanta nu maia are o cauza justa sau un fundament juridic in temeiul caruia sa solicite contravaloarea serviciilor, aceasta incercand sa obtina o plata nedatorata.
In drept, au fost invocate prevederile art. 249 C.pr.civ., art. 1013 si urmatoarele C.pr.civ., Ordinul nr. 70/2009, Legea nr. 123/2012.
In dovedirea cererii, debitorul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a depus, in copie certificata pentru conformitate cu originalul: contract de vanzare-cumparare cu garantie imobiliara autentificat sub nr. 1940/31.08.2006 (filele 27-31).
Instanta a incuviintat, pentru ambele parti, proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:  
Creditoarea a emis pe numele debitorului facturile fiscale nr. 1000242830/28.04.2014 (fila 7), nr. 1000242831/28.04.2014 (fila 8), nr. 10504436652/26.05.2014 (fila 9), nr. 10309547342/25.06.2014 (fila 10), nr. 10406035437/25.07.2014 (fila 11) si nr. 10216650261/25.09.2014 (fila 12), in valoarea totala de 13.430,22 lei reprezentand debit principal.
Potrivit. art. 1013 C.pr.civ., procedura ordonantei de plata se aplica creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
In ceea ce priveste prima conditie, respectiv aceea ca obligatia a carei executare se solicita sa fie nascuta dintr-un contract civil, constatata printr-un inscris insusit de parti sub semnatura, instanta constata ca nu este indeplinita.
  Instanta retine ca facturile emise de catre creditoare nu au fost acceptate in mod expres la plata, prin semnatura. Astfel, instanta apreciaza ca facturile invocate de catre creditoare in sustinerea pretentiilor sale, care nu au fost insusite de catre debitor, intrucat acestea nu cuprind nicio semnatura de primire, nu dovedesc, doar prin ele insele, raporturile juridice existente intre parti, si, pe cale de consecinta, nici asumarea de catre debitor a obligatiei de a plati sumele evidentiate in facturi, in lipsa altor inscrisuri, cum ar fi, de exemplu, contractul de furnizare in baza caruia au fost emise facturile.
Instanta retine ca, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei revine reclamantei, iar in speta, desi creditoarea a invocat incheierea unui contract cu debitorul, din probele administrate in cauza nu rezulta incheierea unei atare conventii intre parti si nici indeplinirea conditiilor pentru angajarea raspunderii contractuale a debitorului invocate de catre reclamanta. Astfel, desi instanta i-a solicitat in mod expres creditoarei sa depuna la dosarul cauzei contractul in baza caruia au fost emise facturile mentionate, aceasta nu s-a conformat dispozitiilor instantei.
In consecinta, in lipsa unui contract incheiat intre parti, suma evidentiata in facturile emise de catre creditoare, dar care nu au fost acceptate in mod expres la plata de catre debitor, nu constituie o creanta certa, fiind necesare alte probe admisibile pe calea dreptului comun pentru a se stabili cu certitudine daca debitorul a beneficiat sau nu de serviciile furnizate de creditoare. Astfel, avand in vedere ca nu a fost dovedit caracterul cert al creantei, instanta nu va analiza caracterul lichid si exigibil al acesteia, conditiile trebuind a fi indeplinite in mod cumulativ.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la plata sumei de 470,61 lei cu titlu de penalitati de intarziere, avand in vedere ca penalitatile au caracter accesoriu fata de debitul principal, iar acesta din urma nu indeplineste conditiile prevazute de art. 1013 C.pr.civ., instanta constata ca societatea creditoare nu este indreptatita nici la plata acestei sume.
Pe cale de consecinta, retinand toate aceste considerente, instanta va respinge cererea ca neintemeiata.
Instanta va lua act ca debitorul va solicita plata cheltuielilor de judecata pe cale separata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DISPUNE

Respinge cererea formulata de creditoarea GSER S.A.,  cu sediul in _, in contradictoriu cu debitorul  O.V.V., cu domiciliul in _, ca neintemeiata.
Ia act ca debitoarea va solicita plata cheltuielilor de judecata pe cale separata.
Cu drept de cerere in anulare pentru creditoare, in termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 30.03.2015.