actiune in constatare clauze abuzive - caracterul neevaluabil al clauzelor contestate
(Sentinta civila nr. 5561 din data de 25.03.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1)INSTANTA
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 02.03.2015 sub nr. 20331/299/2015, ca urmare a declinarii competentei de solutionare a cauzei prin sentinta civila nr. 310/28.01.2015 pronuntata de Judecatoria Campina in dosarul nr. 663/204/2014, reclamantii S.I.M., S.E., S.R., S.A.L. au chemat in judecata pe parata P.B.R. S.A, solicitand instantei sa constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse in contractul de credit nr. 33032 din 10.07.2008, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantii au aratat, in esenta, ca punctele 2.6, 4.2, 4.3, 4.6, 4.8, 4.11, 4.14, 5.2, 5.3, 6.4, 6.12.1, 6.12.5, 7.1 lit c, 7.1 lit d, 8.5 lit c si d, 9.1 lit a, c, f, g, h, j, k, n, 9.2, 10.4, 11.1, 12.1, 12.3, 15.2, 15.6 din contractul de credit 33032/10.07.2008- Partea Generala, si punctele 12.13.1, 13.2, 14 pct III lit b si c din contractul de credit 33032/10.07.2008- Partea Speciala sunt abuzive. A solicitat de asemenea constatarea unor clauze abuzive si din actul aditional la contractul de credit.
Au solicitat de asemenea sa fie obligata parata sa recalculeze nivelul dobanzii percepute in temeiul contractului de credit in baza prevederilor contractuale cu titlu de comision si dobanda ce vor fi declarate nule de instanta, cu plata cheltuielilor de judecata.
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 194 si urm C proc. civ., art. 451 C. proc. civ., art. 969, art. 1073 Vechiul Cod Civil.
In dovedirea cererii, reclamantii au solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
La data de 11.03.2014, parata a depus intampinare prin care a solicitat suspendarea cauzei in temeiul art. 413 alin. 1 C.pr.civ, a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Campina, exceptia necompetentei teritoriale a instantelor din judetul Prahova, exceptia netimbrarii, exceptia lipsei calitatii procesuale active, exceptia prematuritatii cererii introductive pentru nerespectarea procedurii speciale instituite de legea 193/2000, inadmisibilitatea pentru nerespectarea obligatiei instituite de legea 192/2006, exceptia prescriptiei. Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea cererii introductive ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In ?edin?a publica din data de 25.03.2015, dupa punerea in discu?ia par?ilor, instan?a a ramas in pronuntare asupra excep?iei necompeten?ei materiale, invocata de parata.
Analizand actele dosarului, prin prisma exceptiei necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, instanta constata urmatoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Competenta materiala presupune o delimitare intre instantele de grad diferit, iar normele de competenta materiala sunt stabilite sub aspect functional (dupa felul atributiilor jurisdictionale) si sub aspect procesual (dupa obiectul, valoarea sau natura cererii) in Codul de procedura civila si in alte acte normative speciale.
Normele care reglementeaza competenta materiala sunt norme de ordine publica, acestea avand caracter absolut, astfel incat partile nu pot conveni sa deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instantei. In acest sens sunt si dispozitiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statueaza ca necompetenta este de ordine publica in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judeca in prima instanta toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante. Textul legal mentionat anterior consacra noua optica pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata in prima instanta, stabilind ca tribunalul are plenitudine de jurisdictie pentru judecata in prima instanta. Deci, ori de cate ori legea nu prevede competenta altei instante, tribunalului ii revine competenta de a solutiona pricina in prima instanta.
Fata de motivele de fapt si temeiul de drept invocat de reclamanti, instanta retine ca acestia au formulat o actiune cu mai multe capete de cerere principale constand in constatarea nulitatii mai multor clauze din contractul de credit, printre care si punctul 4.3 din contractul de credit 33032/10.07.2008 referitor la posibilitatea bancii ,,de a modifica periodic rata dobanzii in functie de conditiile pietii si politica bancii", cat si punctul 4.6 referitor la dreptul bancii de a" modifica unilateral, comisioanele prevazute in partea speciala, in conformitate cu politicile sale si cu evolutia pietii".
Vazand motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata ?i analizand prevederile clauzelor contractuale indicate anterior in cele doua contracte de credit, instanta constata ca, prevederile clauzelor prevazute la articolele art. 4.3 si 4.6 din contractul de credit 33032/10.07.2008, nu sunt evaluabile in bani, de sine statator. De asemenea, fara a mai reda in continuare continutul lor, instanta retine ca aceste clauze care permit modificarea unilaterala a ratei dobanzii fara a fi indicate criteriile avute in vederea ?i fara a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobanzi, nu au nicio componenta pecuniara, neputandu-se considera ca dobandesc un continut economic pentru simplul motiv ca au fost inserate intr-un contract de credit, care in sine are, desigur, natura patrimoniala.
Totodata, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele insele, ci tot prin raportare la valoarea totala a contractului, avand in vedere ca acestea nu cuprind o valoare pecuniara in sine, ci doar permit paratei sa actioneze in anumite moduri, fara insa a putea fi evaluate in bani, cel putin anterior aplicarii lor.
De asemenea, instanta constata incidenta dispozitiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit caruia ,,In cazul in care mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in stransa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate in cauza atrag competenta materiala a unor instante diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanta constata ca cererea formulata de reclamant se incadreaza in ipoteza prevazuta de art. 99 alin. 2 Cod procedura civila, intrucat cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competenta tribunalului, instanta mai mare in grad decat judecatoria.
Concluzionand, capatul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevazute la art. 4.3 si 4.6 din contractul de credit 33032/10.07.2008 sunt neevaluabile in bani, iar capetele de cerere ale actiunii sunt intemeiate pe titluri comune.
Conform art. 95 Cod procedura civila, tribunalul este instanta de drept comun pentru solutionarea cererilor in prima instanta, judecatoria avand o competenta limitata, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile in bani nu se incadreaza in prevederile art.94 pct.1 lit. a-j si, prin urmare, nu este de competenta judecatoriei, ci a tribunalului, ca instanta de drept comun.
Avand in vedere toate aspectele de fapt si de drept retinute, in temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.94, art.129 alin.2 pct. 2 si art.130 alin.2, instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Totodata, facand aplicarea dispozitiilor art.132 alin.1 si 3 C.proc.civ., instanta va declina competenta solutionarii prezentei cauze in favoarea Tribunalului Bucuresti. PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Declina competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantii S.I.M., cu domiciliul in B_, S.E., cu domiciliul in _, S.R. , cu domiciliul in _, S.A.L., cu domiciliul in _ in contradictoriu cu debitorul PIRAEUS BANK ROMANIA S.A. cu sediul in _, P.B.R. S.A. - SUCURSALA PLOIESTI cu sediul in _ avand ca obiect actiune in constatare, in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Fara cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 25.03.2015.
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 02.03.2015 sub nr. 20331/299/2015, ca urmare a declinarii competentei de solutionare a cauzei prin sentinta civila nr. 310/28.01.2015 pronuntata de Judecatoria Campina in dosarul nr. 663/204/2014, reclamantii S.I.M., S.E., S.R., S.A.L. au chemat in judecata pe parata P.B.R. S.A, solicitand instantei sa constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse in contractul de credit nr. 33032 din 10.07.2008, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantii au aratat, in esenta, ca punctele 2.6, 4.2, 4.3, 4.6, 4.8, 4.11, 4.14, 5.2, 5.3, 6.4, 6.12.1, 6.12.5, 7.1 lit c, 7.1 lit d, 8.5 lit c si d, 9.1 lit a, c, f, g, h, j, k, n, 9.2, 10.4, 11.1, 12.1, 12.3, 15.2, 15.6 din contractul de credit 33032/10.07.2008- Partea Generala, si punctele 12.13.1, 13.2, 14 pct III lit b si c din contractul de credit 33032/10.07.2008- Partea Speciala sunt abuzive. A solicitat de asemenea constatarea unor clauze abuzive si din actul aditional la contractul de credit.
Au solicitat de asemenea sa fie obligata parata sa recalculeze nivelul dobanzii percepute in temeiul contractului de credit in baza prevederilor contractuale cu titlu de comision si dobanda ce vor fi declarate nule de instanta, cu plata cheltuielilor de judecata.
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 194 si urm C proc. civ., art. 451 C. proc. civ., art. 969, art. 1073 Vechiul Cod Civil.
In dovedirea cererii, reclamantii au solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
La data de 11.03.2014, parata a depus intampinare prin care a solicitat suspendarea cauzei in temeiul art. 413 alin. 1 C.pr.civ, a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Campina, exceptia necompetentei teritoriale a instantelor din judetul Prahova, exceptia netimbrarii, exceptia lipsei calitatii procesuale active, exceptia prematuritatii cererii introductive pentru nerespectarea procedurii speciale instituite de legea 193/2000, inadmisibilitatea pentru nerespectarea obligatiei instituite de legea 192/2006, exceptia prescriptiei. Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea cererii introductive ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In ?edin?a publica din data de 25.03.2015, dupa punerea in discu?ia par?ilor, instan?a a ramas in pronuntare asupra excep?iei necompeten?ei materiale, invocata de parata.
Analizand actele dosarului, prin prisma exceptiei necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, instanta constata urmatoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Competenta materiala presupune o delimitare intre instantele de grad diferit, iar normele de competenta materiala sunt stabilite sub aspect functional (dupa felul atributiilor jurisdictionale) si sub aspect procesual (dupa obiectul, valoarea sau natura cererii) in Codul de procedura civila si in alte acte normative speciale.
Normele care reglementeaza competenta materiala sunt norme de ordine publica, acestea avand caracter absolut, astfel incat partile nu pot conveni sa deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instantei. In acest sens sunt si dispozitiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statueaza ca necompetenta este de ordine publica in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judeca in prima instanta toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante. Textul legal mentionat anterior consacra noua optica pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata in prima instanta, stabilind ca tribunalul are plenitudine de jurisdictie pentru judecata in prima instanta. Deci, ori de cate ori legea nu prevede competenta altei instante, tribunalului ii revine competenta de a solutiona pricina in prima instanta.
Fata de motivele de fapt si temeiul de drept invocat de reclamanti, instanta retine ca acestia au formulat o actiune cu mai multe capete de cerere principale constand in constatarea nulitatii mai multor clauze din contractul de credit, printre care si punctul 4.3 din contractul de credit 33032/10.07.2008 referitor la posibilitatea bancii ,,de a modifica periodic rata dobanzii in functie de conditiile pietii si politica bancii", cat si punctul 4.6 referitor la dreptul bancii de a" modifica unilateral, comisioanele prevazute in partea speciala, in conformitate cu politicile sale si cu evolutia pietii".
Vazand motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata ?i analizand prevederile clauzelor contractuale indicate anterior in cele doua contracte de credit, instanta constata ca, prevederile clauzelor prevazute la articolele art. 4.3 si 4.6 din contractul de credit 33032/10.07.2008, nu sunt evaluabile in bani, de sine statator. De asemenea, fara a mai reda in continuare continutul lor, instanta retine ca aceste clauze care permit modificarea unilaterala a ratei dobanzii fara a fi indicate criteriile avute in vederea ?i fara a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobanzi, nu au nicio componenta pecuniara, neputandu-se considera ca dobandesc un continut economic pentru simplul motiv ca au fost inserate intr-un contract de credit, care in sine are, desigur, natura patrimoniala.
Totodata, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele insele, ci tot prin raportare la valoarea totala a contractului, avand in vedere ca acestea nu cuprind o valoare pecuniara in sine, ci doar permit paratei sa actioneze in anumite moduri, fara insa a putea fi evaluate in bani, cel putin anterior aplicarii lor.
De asemenea, instanta constata incidenta dispozitiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit caruia ,,In cazul in care mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in stransa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate in cauza atrag competenta materiala a unor instante diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanta constata ca cererea formulata de reclamant se incadreaza in ipoteza prevazuta de art. 99 alin. 2 Cod procedura civila, intrucat cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competenta tribunalului, instanta mai mare in grad decat judecatoria.
Concluzionand, capatul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevazute la art. 4.3 si 4.6 din contractul de credit 33032/10.07.2008 sunt neevaluabile in bani, iar capetele de cerere ale actiunii sunt intemeiate pe titluri comune.
Conform art. 95 Cod procedura civila, tribunalul este instanta de drept comun pentru solutionarea cererilor in prima instanta, judecatoria avand o competenta limitata, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile in bani nu se incadreaza in prevederile art.94 pct.1 lit. a-j si, prin urmare, nu este de competenta judecatoriei, ci a tribunalului, ca instanta de drept comun.
Avand in vedere toate aspectele de fapt si de drept retinute, in temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.94, art.129 alin.2 pct. 2 si art.130 alin.2, instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Totodata, facand aplicarea dispozitiilor art.132 alin.1 si 3 C.proc.civ., instanta va declina competenta solutionarii prezentei cauze in favoarea Tribunalului Bucuresti. PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Declina competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantii S.I.M., cu domiciliul in B_, S.E., cu domiciliul in _, S.R. , cu domiciliul in _, S.A.L., cu domiciliul in _ in contradictoriu cu debitorul PIRAEUS BANK ROMANIA S.A. cu sediul in _, P.B.R. S.A. - SUCURSALA PLOIESTI cu sediul in _ avand ca obiect actiune in constatare, in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Fara cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 25.03.2015.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016