Constatare nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare. Cerere respinsa

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata initial pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta S.C. a chemat in judecata pe paratii S.C. si P.G. solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat, cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamanta arata ca a incheiat cu parata S.C. contractul de inchiriere, contract in care era prevazut dreptul de preemtiune al reclamantei referitor la cumpararea spatiului inchiriat.
     Se sustine de reclamanta ca in timpul derularii acestui contract de inchiriere intre cei doi parati s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare contestat de reclamanta si pe care aceasta il apreciaza ca fiind lovit de nulitate absoluta pentru incalcarea flagranta a legii, respectiv a prevederilor art.41 lit. h coroborate cu dispozitiile art. 65 alin. 1 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei, care dispun ca spatiul respectiv putea fi instrainat numai cu aprobarea Adunarii generale a membrilor cooperatori, cerinta legala neind4eplinita in cauza de fata, in conditiile in care vanzarea s-a facut in baza hotararii Consiliului de administrare.
     Se mai arata ca reclamanta ca orice instrainare a unui imobil proprietatea societatii cooperative se poate realiza numai cu aprobarea Adunarii Generale iar incalcarea dispozitiilor imperative cu privire la instrainarea imobilelor proprietatea societatii cooperative este sanctionata penal prin art. 114 lit. d si art. 114 lit. c din Legea nr. 1/2005.
     Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile Codului civil privind nulitatea si Legea nr.1/2005.
     Paratii, legal citati nu au formulat intampinare, ci au depus la dosarul cauzei concluzii scrise si inscrisuri, invocand totodata exceptia autoritatii lucrului judecat, fata de existenta intre parti a unui alt litigiu avand acelasi obiect cu cel care face obiectul prezentei cauze si solutionat definitiv si irevocabil prin sentinta nr. a Tribunalului Prahova.
     Prin sentinta civila nr.... Tribunalul Prahova a respins exceptia autoritatii lucrului judecat invocata de parati, aratand ca nu este indeplinita tripla identitate de elemente cerute de art. 1201 Cod civil, cu referire expresa la cauza actiunii, in prezenta cerere de chemare in judecata fiind invocate si dispozitiile Legii 1/2005 fata de dispozitiile Codului civil relative la nulitate, care au constituit cauza cererii de chemare in judecata solutionata prin pronuntarea Sentintei civile nr. ... a Tribunalului Prahova.
     Prin aceeasi sentinta Tribunalul Prahova a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata si a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecata catre cei doi parati .
     Prin Decizia civila ... a fost admis apelul reclamantei, a fost anulata sentinta atacata si a fost trimisa cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova - Sectia Comerciala, retinandu-se natura comerciala a litigiului dintre parti.
     Tribunalul Prahova - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a declinat competenta de solutionare a cererii de chemare in judecata in favoarea Judecatoriei Sinaia fata de Decizia in Interesul Legii nr. 32/2008 pronuntata de ICCJ prin care s-a stabilit ca disp. art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. se interpreteaza in sensul ca in vedere interpretarii competentei de solutionare in prima instanta si a cailor de atac sunt evaluabile in bani litigiile comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii , anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind stabilirea situatiei anterioare.
     In dosarul inregistrat pe rolul Judecatoriei Sinaia paratii P. G. si S.C.  au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei ca neintemeiata, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata aratand ca  actul de vanzare-cumparare incheiat intre cei doi parati s-a facut cu respectarea prevederilor legale in vigoare la data respectiva, paratul P. G. cumparand imobilul pentru care acelasi parat a formulat cerere de retrocedare, cu respectarea dispozitiilor Legii 10/2001, avand in vedere ca acest imobil a apartinut tatalui paratului, care a fost deposedat ilegal de statul comunist.
     Se mai sustine ca potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr.10/2001 paratul P. G. a dobandit un drept de preemtiune cu privire la achizitionarea acestui imobil, acesta actionand cu buna credinta, incercand sa obtina imobilul in natura prin achizitionarea sa de la vanzatoare.
     Se mai sustine ca parata S.C. .  a inchiriat reclamantei un alt imobil in suprafata de 150 mp.  astfel ca orice pretentie a reclamantei legata de un drept de preemtiune al acesteia cu privire la imobilul ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare incheiat intre cei doi parati nu este reala.
     In plus, se mentioneaza de parati ca respectivul contract de inchiriere nu a fost cunoscut decat de partile semnatare, contract care nu a fost notat in Cartea Funciara. Aceeasi mentiune se face si referitor la dreptul de preemtiune al reclamantei.
     Paratul P. G. sustine ca a fost de buna credinta la incheierea contractului de vanzare-cumparare, act care a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.
     La data de 03.03.2009 a fost formulata cerere de interventie accesorie de intervenienta C.N. in favoarea reclamantei, prin care s-a solicitat admiterea in principiu a cererii, motivat de faptul ca in opinia intervenientei reclamantul nu a facut decat sa apere interesele membrilor cooperatori pe care parata S.C. i-a disponibilizat, acesta reincadrandu-i in munca si ocupand un spatiu pe care l-a obtinut prin negociere directa.
     Intervenienta a mai invocat prin cererea formulata exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei S.C. si a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a actelor prin care se anuleaza contractul de inchiriere a spatiului in litigiu.
     Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul probelor administrate si al dispozitiilor legale incidente in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
     Intre reclamanta S.C. si parata S.C. s-a incheiat la data de 03.02.2006 contractul de inchiriere avand ca obiect spatiul in suprafata de 150 mp. situat in Sinaia, durata inchirierii fiind stabilita la un an de zile, cu posibilitatea reinnoirii contractului la expirarea termenului de inchiriere, pe baza acordului partilor.
     Prin acelasi contract partile au convenit cu privire la dreptul de preemtiune al chiriasului asupra spatiilor inchiriate, in situatia in care proprietarul decide sa instraineze respectivele spatii.
     Pe parcursul derularii contractului, la data de 23.02.2006 intre parata S.C, in calitate de vanzatoare, si P. G, in calitate de cumparator, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. avand ca obiect constructia situata in orasul Sinaia.
     In cuprinsul contractului de vanzare-cumparare se mentioneaza ca vanzarea se face in baza Hotararii nr. 4/16 mai 2005 al Consiliului de Administratie al vanzatoarei.
     Faptul ca la incheierea acestui contract de vanzare-cumparare a fost nesocotit dreptul de preemtiune pe care partile l-au stabilit prin contractul de inchiriere cu privire la spatiul ce a facut obiectul inchirierii nu este de natura sa constituie o cauza de nulitate absoluta a respectivului act de vanzare-cumparare, intrucat acest drept de preemtiune conferea chiriasului prioritatea la cumpararea spatiului inchiriat, ocrotind astfel un interes individual, personal al chiriasului si nu un interes general.
     Referitor la imprejurarea ca respectivul contract de vanzare-cumparare a fost incheiat in baza Hotararii nr.4/16 mai 2005 a Consiliului de Administratie se retine ca intr-adevar la data incheierii contractului de vanzare-cumparare nu au fost respectate dispozitiile art.65 alin. 1 din Legea nr.1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei, care prevad ca orice instrainare sau transmitere a folosintei imobilizarilor corporale, care sunt proprietatea societatii cooperative, se poate realiza numai cu plata, cu aprobarea Adunarii generale.
Insa aceasta conditie pentru valabilitatea instrainarii a fost inserata de legiuitor pentru a ocroti interesele respectivei structuri juridice, si anume a vanzatoarei si nu interesele particulare ale unei societati comerciale de interes privat, cum este situatia reclamantei.
Ca urmare, incalcarea prevederilor atrt.65 alin. 1 din Legea nr. 1 /2005, putea fi invocata doar de parata vanzatoare ale carei interese ar fi fost vatamate prin incheierea respectivului act de instrainare fara aprobarea Adunarii Generale, insa aceasta a validat contractul de vanzare-cumparare prin Hotararea nr.2/29.08.20907 a Adunarii Generale, dupa cum se retine prin ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Sinaia.
Constatandu-se ca nu exista nicio cauza de nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare contestat de reclamanta, va fi respinsa cererea de chemare in judecata ca neintemeiata, cu consecinta obligarii reclamantei, in temeiul art. 274 Cod procedura civila, la plata cheltuielilor de judecata catre parat.
Relativ la cererea de interventie accesorie formulata in interesul reclamantei de intervenienta C. N. instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei interesului ce va fi admisa pentru considerentele:
O conditie esentiala pentru promovarea oricarei cereri in justitie este existenta unui interes, inclusiv pentru formularea cererii de interventie, astfel cum prevede art.49 alin. 1 C.pr.civ. "Oricine are interes poate interveni intr-o privinta ce se urmeaza intre alte persoane".
La randul sau interesul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa fie legitim, juridic, sa fie nascut si actual, sa fie personal si direct.
In cauza de fata, intervenienta mentioneaza ca in opinia sa reclamanta a aparat interesele membrilor cooperatori pe care parata SC i-a disponibilizat, aceasta societate procedand la reincadrarea in munca a unora dintre acesti membri.
Ca urmare intervenienta nu afirma nici un interes nascut si actual, care sa existe in momentul in care a formulat cererea de interventie, si nici un interes personal si direct.
In consecinta cererea de interventie accesorie formulata de aceasta parte va fi respinsa ca lipsita de interes.