CONDAMNARE. OBLIGARE LA TRATAMENT MEDICAL

CONDAMNARE. OBLIGARE LA TRATAMENT MEDICAL
Sentinta penala nr. 235/01.02.2005

                                       Prin rechizitoriul nr. 2488/P/15.09.2003 al Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina, inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 9014/19.09.2004, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului M.C., pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal.
In considerentele rechizitoriului s-a aratat ca, in ziua de 17.05.2003, in jurul orelor 18.00, inculpatul, conducand pe drumurile publice autoturismul Renault, inmatriculat sub nr. HH-WW-1091, fara a avea permis de conducere si cu o alcoolemie de 0,65 mg/l, la intersectia Str. Dinu Lipatti si Str. Fratii Buzesti a acrosat autoturismul Dacia 1300, inmatriculat sub nr. OT-72-MTV condus de martorul T.M..
Prin sentinta penala nr. 1591/09.12.2003, Judecatoria Slatina a dispus condamnarea inculpatului M.C., in baza art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal, la pedeapsa inchisorii de 1 (unu) an, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a detine permis de conducere. In temeiul art. 83 din Codul penal si art. 7 din  Legea nr. 543/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, a fost revocat beneficiul suspendarii si gratierii pedepsei de 1(unu) an inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 289/04.03.2003 pronuntata de Judecatoria Slatina, definitiva prin neapelare, astfel incat inculpatul urma sa execute pedeapsa rezultanta de 2 (doi) ani inchisoare.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel inculpatul, care a invocat citarea sa gresita, in baza art. 177 alin. 4 din Codul de procedura penala, desi se cunostea domiciliul, neavand astfel posibilitatea de a-si face singur apararea.
Prin decizia penala nr. 98/17.03.2004 a Tribunalului Olt, s-a desfiintat sentinta penala nr. 1591/09.12.2003 pronuntata de Judecatoria Slatina, find trimisa cauza spre rejudecare, motivat de gresita citare a inculpatului la sediul Consiliului Local Slatina si neadministrarea probei cu expertiza psihiatrica, care sa ateste existenta discernamantului.
Cauza a fost reinregistrata la Judecatoria Slatina sub nr. 4811/21.04.2004.
Din examinarea materialului probator administrat atat in faza urmaririi penale, cat si in faza de judecata si anume: declaratiile inculpatului (filele 24-27 d.u.p.), ale martorilor T.M. si T.F. (filele 14-18,28 d.u.p., filele 5,17 d.p.i. nr. 9014/2003, filele 28,54 d.p.i. nr. 4811/2004 ), procesul-verbal de constatare (filele 4-7 d.u.p.), adresa nr.3109757/21.05.2003 a I.P.J. Olt - Compartimentul regim permise auto si certificate de inmatriculare (fila 8 d.u.p.) si raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 4159/19.01.2005 intocmit de Institutul de Medicina Legala Craiova (fila 52 d.p.i. nr. 4811/2004), instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In ziua de 17.05.2003, in jurul orelor 18.00, inculpatul a condus autoturismul Renault, inmatriculat sub nr. HH-WW-1091, fara a avea permis de conducere, potrivit adresei nr.3109757/21.05.2003 a I.P.J. Olt - Compartimentul regim permise auto si certificate de inmatriculare (fila 8 d.u.p.) si cu o alcoolemie de 0,65 mg/l, circa 200 m pe drumurile publice iar, la intersectia Str. Dinu Lipatti si Str. Fratii Buzesti, a acrosat autoturismul Dacia 1300, inmatriculat sub nr. OT-72-MTV si condus de martorul T.M..
 Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a coroborat declaratiile inculpatului date in cursul urmaririi penale, cand a recunoscut savarsirea faptei, cu declaratiile martorilor T.M. si T.F., audiati in faza urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, procesul-verbal de constatare si raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 4159/19.01.2005 intocmit de Institutul de Medicina Legala Craiova.
Din concluziile acestuia reiese ca inculpatul a avut discernamant scazut la data comiterii faptei, avand o structura psihica instabila, cu tulburari ale sferei emotiv-voluntare evidentiabile la consumul de alcool, recomandandu-se instituirea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, prevazuta de art. 113 din Codul penal.
Inculpatul M.C. nu s-a prezentat la judecata, sustragandu-se, desi a fost legal citat, la domiciliul sau, neindicand o alta adresa in cursul judecatii, pentru termenele din 25.05.2004, 29.06.2004, 07.09.2004, 05.10.2004, 02.11.2004, 23.11.2004, 14.12.2004, 04.01.2005, 18.01.2005 si 01.02.2005.
Potrivit art. 6 paragraful 3 lit. c din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, acuzatul are dreptul sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer. Curtea a aratat cum trebuie interpretate si care este legatura intre aceste trei dispozitii (Curtea, Pakelli impotriva RFG, hotararea din 25 aprilie 1983; Curtea, Campbell si Fell impotriva Regatului Unit, hotararea din 28 iunie 1984). Persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni dispune de doua posibilitati: fie sa se apere singura, fie sa recurga la serviciile unui avocat.
Intrucat articolul 6 paragraf 3 c) vorbeste despre asistenta si nu despre simpla numire, rezulta ca acest drept trebuie sa aiba un caracter efectiv. Acest lucru inseamna ca obligatia statului nu se limiteaza la numirea avocatului ci se intinde si asupra modului in care acesta isi indeplineste atributiile (Curtea, Daud impotriva Portugaliei, hotararea din 21 aprilie 1998).
Aspectele anterioare nu se opun judecarii in lipsa a unei persoane cu conditia ca statul sa fi depus eforturi rezonabile pentru a-l gasi pe inculpat si a-l cita conform procedurii (Curtea, Colloza si Rubinat impotriva Italiei, hotararea din 12 februarie 1985; Curtea, F.C.B. impotriva Italiei, hotararea din 28 august 1991). Curtea a aratat ce intelege prin eforturi rezonabile: o notificare personala (Curtea, Stamoulakatos impotriva Greciei, hotararea din 26 octombrie 1993), oficiala si intr-un termen rezonabil (Curtea, Godi impotriva Italiei, hotararea din 9 aprilie 1984) cu privire la desfasurarea procedurilor.
In orice caz, persoana care s-a sustras de la judecarea cauzei nu dispune de dreptul sa ceara rejudecarea cauzei.
In cauza, inculpatul, legal citat, s-a bucurat de o asistenta efectiva din partea aparatorului ales, av. M.L., sau, in substituire, av. D.M., care au participat activ la audierea martorilor si au pus concluzii in aparare.
Fapta inculpatului M.C. de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, fara a avea permis de conducere, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
Forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta este intentia directa, in acceptiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, inculpatul prevazand rezultatul faptei sale.
La individualizarea pedepsei, se vor avea in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmarile produse, atingerea adusa valorilor sociale ocrotite si circumstantele reale de savarsire, faptul ca inculpatul este recidivist, fiindu-i aplicabile dispozitiile art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal, fata de condamnarea sa prin sentinta penala nr. 289/04.03.2003 a Judecatoriei Slatina, la 6(sase) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, precum si atitudinea acestuia in cadrul procesului penal, cand, desi s-a sustras judecatii, a recunoscut totusi fapta in cursul urmaririi penale.
Instanta nu va putea retine dispozitiile art. 74 raportat la art. 76 din Codul penal, pentru coborarea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistand suficiente date in acest sens, iar conduita sincera in cursul urmarii penale fiind urmarea identificarii inculpatului prin mijloacele specifice de cercetare. Existenta uneia din imprejurarile enumerate exemplificativ in art. 74 din Codul penal nu obliga instanta de judecata sa o considere circumstanta atenuanta judiciara si sa coboare pedeapsa aplicata sub minimul prevazut de norma incriminatoare. Recunoasterea imprejurarii invocate drept circumstanta atenuanta este lasata insa la aprecierea instantei, care tine seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul imprejurarilor in care s-au savarsit infractiunile, de urmarile produse, precum si de orice alte elemente privitoare la persoana infractorului.
Astfel, in baza art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal, va condamna pe inculpatul M.C. la pedeapsa inchisorii de 1 (unu) an, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a detine permis de conducere.
In temeiul art. 83 din Codul penal si art. 7 din  Legea nr. 543/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, va revoca beneficiul suspendarii si gratierii pedepsei de 1(unu) an inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 289/04.03.2003 pronuntata de Judecatoria Slatina, definitiva prin neapelare,  astfel incat inculpatul va executa aceasta pedeapsa alaturi de pedeapsa aplicata prin prezenta sentinta, in total va executa pedeapsa rezultanta de 2 (doi) ani inchisoare.
In baza art. 71 din Codul penal, va interzice inculpatului, pe durata executarii pedepsei, drepturile prevazute de art. 64 din Codul penal.
In temeiul art. 112 alin. 1 lit. a raportat la art. 113 din Codul penal, va obliga inculpatul la tratament medical, pana la insanatosire, avand in vedere concluziile raportului de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 4159/19.01.2005 intocmit de Institutul de Medicina Legala Craiova (fila 52 d.p.i. nr. 4811/2004), din care rezulta ca inculpatul a avut discernamant scazut la data comiterii faptei, avand o structura psihica instabila, cu tulburari ale sferei emotiv-voluntare evidentiabile la consumul de alcool, masura de siguranta ce poate fi aplicata cu succes in reteaua medicala penitenciara si a fost solicitata si de aparatorul inculpatului.
In baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedura penala, va obliga inculpatul la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.