Civil - obligatie de a face

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 13 iunie 2006, sub nr. 6130/4987/2006 (nr. nou 7414/320/2997), reclamantii SL si SI au chemat in judecata pe parata SC Zamur SA Targu-Mures solicitand obligarea paratei de a incheia in conditiile Legii nr.85/1992, cu acestia contractul de vanzare cumparare privind vinderea apartamentului nr.3 compus din 3 camere si dependinte din Targu-Mures str. Baneasa nr.2B, jud. Mures proprietatea paratei si ocupat de catre reclamanti in calitate de chiriasi, iar in caz de refuz sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare, cu cheltuieli de judecata.
In motivare s-a aratat ca reclamatii sunt chiriasi in apartamentul nr.3 din Targu-Mures str. Baneasa nr.2B din anul 1978, in baza unor contracte de inchiriere succesive incheiate cu parata, apartamentul fiind compus din 3 camere si dependinte, reclamantii fiind anterior angajatii paratei.
S-a afirmat ca imobilul ocupat este un fost imobil nationalizat de catre stat si trecut ulterior in patrimoniul paratei, astfel ca sunt aplicabile dispozitiile art.7 alin.2 din Legea nr.85/1992, dar cu toate ca s-a solicitat de mai multe ori paratei sa vanda apartamentul catre reclamantii - chiriasi, aceasta a refuzat nejustificat fara sa existe un impediment legal de dobandire in conformitate cu Legea nr.85/1992.
In drept au fost invocate dispozitiile art.7 din Legea nr.85/1992.
In probatiune au fost depuse in copie urmatoarele inscrisuri: cererea formulata de reclamanti catre parata, cu tichetul de recomandare, certificat de casatorie.
Parata a formulat intampinare si actiune reconventionala, solicitand respingerea actiunii si evacuarea reclamatilor din locuinta proprietatea paratei.
S-a aratat in motivare ca apartamentul in litigiu se afla in incinta societatii parate si constituie proprietatea acesteia, fiind construit din fondurile fostei fabrici de zahar Bernat Andrei, dat in folosinta in anul 1894, astfel ca nu intra sub incidenta Legii nr.85/1992.
S-a afirmat ca si in prezent imobilul face parte din patrimoniul unei societati privatizate si ca este locuinta de interventie potrivit procesului verbal nr.8/17.09.1999 a Consiliului de administratie al societatii, fiind astfel exceptata de la vanzare.
A fost invocata practica judiciara in spete similare, prin care s-a constatat ca locuinta este de interventie, ca este situata in incinta societatii, ca are acelasi numar administrativ, considerente pentru care cererea cu acelasi obiect a reclamantului Imre Erno a fost respinsa.
Pe cale reconventionala, parata a sustinut ca reclamantii nu au titlu locativ, ca nu sunt angajatii societatii parate care este proprietara imobilului si fiind persoana juridica de drept privat are dreptul la execitarea si apararea dreptului sau de proprietate.
In probatiune s-au depus: ultimul contract de inchiriere incheiat cu reclamantii, proces verbal nr.8 din 17.09.1999, decizia nr.757/R/1999 a Curtii de Apel Targu-Mures, adresa nr.413/2006.
A fost administrata proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosar : copia cartii de munca a reclamantei si a cuponului de pensie, deciziile de pensionare pentru reclamanti, fisa suprafetei locative, plan de situatie a Fabricii de Zahar Targu-Mures, adresa nr.1400/2001 a SC Zamur SA, copia cartii de munca a reclamantului, extras CF, fotografii, practica judiciara din parte reclamantilor (filele 64-81), copia fidela a CF nr.7240 a localitatii Targu-Mures.
A fost administrat interogatoriul paratei si al reclamantilor, a fost efectuata o cercetare la fata locului si a fost audiat martorul Suteu Gheorghe.
Reclamantii au formulat concluzii scrise.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Ambii reclamanti au fost angajati la SC Zamur SA (anterior avea denumirea "Intreprinderea pentru Industrializarea Sfeclei de Zahar") asa cum reiese din copia cartilor de munca de unde au fost trecuti in somaj.
In calitatea lor de angajati ai SC Zamur SA, au incheiat cu aceasta contracte de inchiriere pentru apartamentul situat in Targu-Mures, str. Baneasa 2B/1, incepand cu anul 1978, data recunoscuta de parata la intrebarea 12 din interogatoriu, ultimul contract avand nr.284 din 12.05.2005 (fila 6 dosar).
Este dovedit ca au solicitat cumpararea apartamentului, potrivit cererii din 8.06.2006 depusa la fila 4 dosar si raspunsul paratei la intrebarea nr.16 din interogatoriu la care a raspuns in scris.
Parata este proprietara imobilul mentionat, asa cum reiese din extrasul CF nr.7240 a loc. Targu-Mures si prin hotararea nr.8/1999 a consiliului de administratie a decis ca imobilul respectiv se incadreaza in locuinta de interventie si este exceptata de la vanzare.
Cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului, instanta a constatat ca imobilul situat in Targu-Mures str. Baneasa nr.2B, apartamentul nr.3 compus din 3 camere este situat pe un teren care este delimitat de incinta propriu-zisa a paratei SC Zamur SA cu sediul in Targu-Mures str. Banerasa nr.2, jud. Mures printr-un gard din placi de ciment, de jur-imprejurul imobilului.
Intrarea la imobilul reclamantilor se face printr-o poarta separata de intrare a paratei SC Zamur SA si din declaratiile vecinilor respectiv numitul Chirila Ian, instanta constata ca acest gard a fost edificat cu mult inainte de venirea reclamantilor.
De asemenea, cu aceeasi ocazie instanta a constatat ca accesul atat al reclamantilor cat si al paratilor se face pe intrari separate, neexistand posibilitatea intrarii intre cele doua parti prin alta cale de acces, si intre cele doua cai de acces exista o distanta de aproximativ 250-300 metri.
Prin aceasta constatare facuta personal de instanta, se inlatura apararea paratei in sensul ca imobilul in care se afla apartamentul in litigiu se afla in incinta societatii, ceea ce ar constitui un impediment la vanzare intrucat intrarea ar fi comuna atat pentru reclamanti cat si pentru parata.
Este adevarat ca, asa cum reiese din copia cartii funciare, imobilul a fost construit din fondurile unei societati comerciale de drept privat, respectiv a Fabricii de Zahar din Targu-Mures, chiar si reclamantii  fiind de acord ca anul edificarii constructiei este 1894.
Instata constata ca asa cum reiese din CF imobilul a fost construit din fondurile unei societati comerciale de drept privat, respectiv a Fabricii de Zahar din Targu-Mures, data edificarii  constructiei fiind anul 1894, fapt necontestat de reclamanti.
De asemenea, instanta nu poate retine apararea paratei ca locuinta este de interventie, pentru ca conform constatarii facuta la fata locului loicuinta nu este situata in incinta societatii, aceasta sustinere fiind combatuta si de faptul ca aceasta este ocupata de reclamanti din anul 1978, cand erau salariatii societatii Intreprinderea Pentru Industrializarea Sfeclei de Zahar Targu-Mures,  dupa cum reiese din cartile de munca ale acestora, si ca nu aveau functii care sa presupuna munca de interventie, astfel ca incadrarea facuta de societate nu poate sa produca efecte in acest sens. 
Cu atat mai mult aceasrta lopcuinta nu poate fi calificata ca fiind de interventie chair daca parata prin hotararea nr.8/1999 a Consiliului de Administratie a calificat-o astfel, instanta constata ca aceasta hotarare a fost luata dupa aparitia Legii 76/1994 care modifica Legea nr.85/1992 si ca prevederile legale pentru punerea in practica a legilor mai sus aratate, sunt imperative.
Instanta constata ca conditiile care se impun prin disp.alin.2 din Legea nr.85/1992, au fost indeplinite de catre reclamanti.
Potrivit acestui text de lege mai sus indicat, vor fi vandute la cerere in conditiile prevederilor alin. 1 si cu respectarea dispozitiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de inchiriere si locuintele care inainte de 6 martie 1945 au apartinut regiilor autonome, institutiilor si societatilor cu capital de stat, mixt sau privat, care si-au incetat existenta dupa aceasta data sau, dupa caz, au devenit, prin reorganizare, unitati economice sau bugetare de stat. Este prevazut si modul de stabilire a pretului, respectiv ca locuintele vor fi vandute in conditiile de evaluare, de achitare integrala sau in rate a pretului si de exceptare de la vanzare, prevazute in Legea nr. 112/1995.
Intrucat societatea parata se incadreaza in categoria acelor societati care sunt aratate la articolul citat, iar reclamantii aveau calitatea de chiriasi la data la care au solicitat cumpararea, astfel ca refuzul paratei de a le vinde locuinta reprezinta un abuz de drept, asa cum este reglementat de art.1 coroborat cu art.3 din Decretul nr.31/1954.
Pentru considerentele avute in vedere si in temeiul textelor de lege enuntate, urmeaza sa fie admisa cererea de chemare in judecata si va fi obligata parata sa incheie contract de vanzare cumparare cu reclamantii pentru locuinta pe care o ocupa.
Fata de solutia data cererii de chemare in judecata, se constata ca cererea reconventionala nu este intemeiata si pentru ca parata este obligata sa vanda locuinta reclamantilor nu se va putea dispune evacuarea acestora, motiv pentru care se va respinge cererea reconventionala.
In baza art. 274 Cod procedura civila instnata va obliga parata  la plata catre reclamanti a sumei de 2446,6 lei reprezentand cheltuieli de judecata.