LIBERARE PROVIZORIE SUB CONTROL JUDICIAR. CONDITII

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia penala nr. 673/R/13.09.2010

Tribunalul Cluj prin incheierea penala nr. 404 din 2 septembrie 2010, in baza in baza art. 1608a al. 6 C.p.pen. a respins ca neintemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul A.D.
A fost obligat inculpatul  la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca la data de 24.08.2010 instanta a fost sesizata cu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul A.D., cercetat pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., rap. la art.6  din Legea 78/2000. 
In sustinerea acestei cereri s-a aratat ca inculpatul a fost arestat preventiv la data de 28.07.2010 si in privinta sa sunt  indeplinite cerintele de admisibilitate a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, cata vreme pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care este cercetat este sub 18 ani inchisoare si nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa comita alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte iar fata de imprejurarea ca a revenit asupra pozitiei sale initiale si a recunoscut comiterea faptei, precum si fata de circumstantele de ordin personal si lipsa antecedentelor penale nu rezulta date in sensul ca prezinta pericol pentru ordinea publica, iar gravitatea faptei de care este invinuit nu poate justifica respingerea unei atare cereri. In plus, s-a aratat ca urmarirea penala este aproape finalizata iar desfasurarea in continuare  a procesului penal nu poate fi afectata prin lasarea in libertate a inculpatului care se obliga sa respecte obligatiile impuse de instanta de judecata.
Prin incheierea penala nr.101/28.07.2010, Curtea de Apel Cluj, prin admiterea recursului impotriva incheierii penale nr.73/C/22.07.2010 a Tribunalului Cluj, prin care s-a respins propunerea parchetului de arestare preventiva a inculpatului si s-a luat masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului A.D., cercetat pentru comiterea infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., rap. la art.6  din Legea 78/2000, pe o durata de 20 de zile, in temeiul art.143, 148 lit.f si 1491 C.p.pen.
Luand fata de inculpat masura arestului preventiv instanta a retinut ca exista la dosar probe si indicii temeinice ale savarsirii de catre inculpat a infractiunii pentru care este cercetat, in ciuda declaratiei inculpatului care initial nu a recunoscut comiterea faptei, fiind astfel indeplinite cerintele art. 143 C.p.pen. si totodata, a constatat ca este incident cazul reglementat de art.148 lit. f  C.p.pen., respectiv inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infractiuni pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 4 ani inchisoare iar la dosar exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Sub aspectul starii de fapt, s-a retinut in sarcina inculpatului A.D. ca in cursul lunii iunie 2010, fiind director la Grupul Scolar D.N., a pretins si primit de la mai multe persoane, sume de bani cuprinse intre 300 si 9000 euro, promitand ca prin influenta pe care o are fata de membrii Comisiei de bacalaureat ii va ajuta sa promoveze probele scrise.
  De precizat este faptul ca la data de 23.08.2010 prin ordonanta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Directia Nationala Anticoruptie- Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus extinderea cercetarilor si inceperea urmaririi penale fata de inculpatul A.D. privind savarsirea infractiunii de trafic de influenta, prev.  de art. 257 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., rap. la art.6  din Legea 78/2000, pentru 6 acte materiale comise in sesiunea septembrie 2009, fiind pusa in miscare actiunea penala pentru aceasta fapta.
Totodata, prin aceeasi ordonanta s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatului A.D. din doua infractiuni de trafic de influenta in forma continuata, intr-o singura infractiune de trafic de influenta in forma continuata prev. de art. 257 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 al. 2 C.pen., pentru 24 acte materiale din sesiunile septembrie 2009 si iunie 2010.
Conform art. 1601 C.p.pen. in tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonata indeplinirii a doua conditii, una pozitiva referitoare la fapta sau faptele comise, care in cazul infractiunilor intentionate, cum este cazul in speta, nu trebuie sa fie sanctionata cu pedeapsa inchisorii mai mare de 18 ani si cealalta, negativa referitoare la lipsa unor date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte, asa cum rezulta din cuprinsul art. 1602 al. 1 si 2 C.p.pen.
Fara indoiala, sesizata cu o astfel de cerere instanta de judecata nu analizeaza subzistenta temeiurilor avute in vedere la luarea ori mentinerea masurii arestarii preventive, pentru ca institutia liberarii provizorii pleaca de la premisa existentei unei stari de arest preventiv luata cu respectarea legii si in mod temeinic, pentru ca in caz contrar s-ar pune problema revocarii acesteia, insa pe de alta parte nu este mai putin adevarat ca,  atat in situatia in care se discuta luarea ori mentinerea arestului preventiv, cat si atunci cand se discuta temeinicia unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar sunt avute in vedere aproximativ aceleasi imprejurari.
Trebuie precizat faptul ca, instanta investita cu solutionarea unei astfel de cereri, constatand ca sunt indeplinite aceste cerinte, va analiza cererea sub aspectul temeiniciei sale, deoarece simpla constatare a indeplinirii conditiilor prevazute la art. 1602 al. 1 si 2 C.p.pen. nu obliga  instanta in a-l pune in libertate pe inculpat.
In acest caz concret, se poate observa ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de trafic de influenta nu depaseste 18 ani inchisoare iar pe de alta parte, nu au rezultat date in sensul cerut de art. 1602 al. 2 C.p.pen.
 Chiar in masura in care sunt indeplinite cerintele de admisibilitate, este necesara examinarea prezentei cereri sub aspectul oportunitatii sau al temeiniciei sale, conform art. 1608a al. 2 C.p.pen. care prevede ca instanta admite cererea in cazul in care constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si cererea este intemeiata.
Indeplinirea conditiilor prevazute la art. 1602 al. 1 si 2 C.p.pen. nu obliga instanta de judecata investita cu solutionarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar la admiterea unei astfel de cereri, ci instanta de judecata examineaza cererea sub aspectul temeiniciei sale, aceasta in raport de anumite criterii care, desi nu au fost indicate in mod expres de legiuitor au fost identificate in literatura si practica judiciara, ca referindu-se la circumstantele ce tin de natura si gravitatea faptei sau faptelor comise,  precum si la circumstantele ce privesc persoana inculpatului.
 In acest context s-a aratat ca la momentul arestarii sale inculpatul era cercetat pentru comiterea infractiunii de trafic de influenta, fapta comisa la nivelul anului 2010, ulterior cercetarile fiind extinse pentru aceeasi fapta, comisa la nivelul anului 2009, deci se retin actualmente in sarcina inculpatului un numar considerabil de acte materiale comise in sesiunea septembrie 2009 si respectiv sesiunea 2010, infractiunea comisa avand o gravitate sporita, imprejurare reflectata nu doar in limitele pedepsei prevazute de lege, dar si in circumstantele concrete ale comiterii ei, in acest sens fiind avute in vedere, modalitatea concreta de savarsire, pregatirea si amploarea activitatii infractionale desfasurate, consecintele produse si numarul mare de persoane atrase in aceasta activitate.
Circumstantele personale ale inculpatului, in concret lipsa antecedentelor penale, varsta si pregatirea profesionala sau faptul ca, la un moment dat pe parcursul cercetarilor si dupa ce a negat orice implicare infractionala, a gasit de cuviinta sa isi recunoasca faptele nu pot constitui, argumente viabile in sensul admiterii unei astfel de cereri, circumstantele privitoare la activitatea infractionala desfasurata de inculpat justificand concluzia ca lasarea acestuia in libertate nu este oportuna, iar schimbarea pozitiei procesuale a inculpatului nu denota decat incercarea sa de a obtine si pe aceasta cale eliberarea sa si nicidecum, asumarea deplina  a responsabilitatii sale ori constientizarea gravitatii faptei comise.
Mai mult, s-a sustinut ca inculpatul este o persoana serioasa, cu o pregatire profesionala deosebita, aflat la o varsta apreciabila iar din aceste motive ar trebui cercetat in stare de libertate.
S-a considerat, dimpotriva ca argumentele invocate sustin teza mentinerii inculpatului in stare de arest preventiv, pentru ca, daca o persoana cu asemenea "calitati" si-a asumat participarea la un plan infractional atat de ingenios, soldat cu fraudarea chiar a examenului de bacalaureat, intr-un centru situat intr-un oras cu prestigiu din punct de vedere educational, fara nici o retinere pe parcursul a doi ani consecutiv, atunci ce s-ar putea pretinde persoanelor care nu au beneficiat de educatie, nu au avut acces la aceasta si ajung sa comita fapte antisociale pentru ca nu au cu ce se hrani sau cu ce   sa-si hraneasca familia.
S-a apreciat ca lasarea inculpatului in libertate nu este oportuna nici din perspectiva impactului  mediatic deosebit, iar imprejurarea ca urmarirea penala este aproape finalizata de asemenea, nu intereseaza la acest moment.
Asadar, fata de argumentele invocate s-a apreciat ca in acest caz concret, nu se justifica liberarea provizorie a inculpatului, sens in care in baza art. 1608a al. 6 C.p.pen. instanta a respins ca neintemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul A.D..
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs inculpatul A.D., solicitand casarea acesteia ca netemeinica si nelegala intrucat desi toate conditiile prev. de lege sunt indeplinite in cauza, instanta de fond in mod nelegal i-a respins cererea. Recurentul, raportat la situatia sa personala, fiind la prima confruntare cu legea penala, avand o atitudine sincera, precum si un domiciliu stabil, urmand a se prezenta la solicitarile instantei, a cerut admiterea caii de atac promovate.
          Analizand incheierea atacata pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea a apreciat ca recursul inculpatului este nefondat.
          Astfel, intr-adevar, formal toate conditiile prev. de art.1602 C.pr.pen. privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt indeplinite in cauza.
Din analiza prevederilor art. 1602 C.pr.penaIa,  rezulta ca liberarea sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani si nu exista probe din care sa rezulte ca inculpatul ar mai putea comite alte infractiuni sau ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o masura preventiva limitativa de drepturi instituita pentru a inlocui arestarea preventiva cu o constrangere mai putin grava, suficienta insa pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal sau a impiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozitiilor legale care reglementeaza aceasta institutie se poate justifica in cazul unor infractiuni mai putin grave, luandu-se in considerare si increderea pe care o poate oferi inculpatul ca, lasat in libertate nu va savarsi si alte infractiuni si isi va indeplini obligatiile ce i se impun.
In acord cu jurisprudenta CEDO se constata  ca instanta europeana a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar:  riscul ca acuzatul sa nu se prezinte la proces, posibilitatea ca in cazul eliberarii, acesta sa incerce sa impiedice desfasurarea procesului, sa comita alte infractiuni, ori sa tulbure ordinea publica (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 si Letellier contra Frantei-26 iunie 1991).
Avand in vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpatul A.D., de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciaza ca in aceasta faza a procesului penal, si in pofida pozitiei initial nesincere, urmata apoi de colaborarea cu organele judiciare, avuta de inculpat si a imprejurarii ca formal, cererea acestuia indeplineste conditiile legale, se impune cercetarea sa, in continuare, in stare de arest.
Curtea apreciaza ca la acest moment procesual nu este oportuna liberarea sa sub control judiciar, pentru a se asigura o buna administrare a justitiei.
Din coroborarea acestor texte rezulta asadar ca pentru a fi admisa o asemenea cerere, pe langa indeplinirea conditiilor prevazute de lege (si care evident in aceasta speta sunt indeplinite), mai trebuie si ca aceasta cerere sa fie intemeiata.
In acest context analizand cererea inculpatului, Curtea apreciaza ca aceasta este neintemeiata, raportat la presupunerea rezonabila si a indiciilor temeinice precum si a datelor existente din care ar rezulta ca recurentul ar fi comis infractiunile.
Din actele dosarului rezulta ca inculpatul a fost arestat preventiv la 28 iulie 2010 de catre Curtea de Apel Cluj pe o durata de 20 de zile, de la 28 iulie la 16 august 2010, fiind cercetat sub aspectul comiterii infractiunii de trafic de influenta prev.de art.257 C.pen.cu aplicarea art.41, 42 C.pen.rap.la art.6 din Legea 78/2000 constand in aceea ca in cursul lunii iunie 2010, in calitate de director la Grupul Scolar “Didactica Nova" a pretins si primit  de la mai multe persoane, sume de bani cuprinse intre 300 si 9000 euro, promitand ca prin influenta pe care o are fata de membrii Comisiei de bacalaureat, ii va ajuta sa promoveze probele scrise.
  De precizat este faptul ca la data de 23.08.2010 prin ordonanta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus extinderea cercetarilor si inceperea urmaririi penale fata de inculpatul A.D. privind savarsirea infractiunii de trafic de influenta, prev.  de art. 257 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., rap. la art.6  din Legea 78/2000, pentru 6 acte materiale comise in sesiunea septembrie 2009, fiind pusa in miscare actiunea penala pentru aceasta fapta.
Totodata, prin aceeasi ordonanta s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatului A.D., din doua infractiuni de trafic de influenta in forma continuata, intr-o singura infractiune de trafic de influenta in forma continuata prev. de art. 257 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 al. 2 C.pen., pentru 24 acte materiale din sesiunile septembrie 2009 si iunie 2010.
Fata de cele relevate mai sus, curtea apreciaza ca lasarea in libertate a recurentului, prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar este inoportuna la acest moment procesual, in conditiile in care din momentul arestului preventiv al acestuia, au trecut cca 2 luni de zile, s-a prelungit  starea de arest preventiv a acestuia, nu s-a finalizat urmarirea penala, dupa terminarea acesteia urmand a fi sesizata instanta competenta.
Curtea apreciaza ca buna desfasurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului si ca eliberarea sa, chiar subsumata unor obligatii sau garantii, ar provoca o reala tulburare a ordinii si linistii publice.
Acest punct de vedere este concordant atat cu practica instantelor nationale cat si cu a celor europene asa cum rezulta si prin prisma deciziilor Skrobol contra Poloniei - 13 dec.2005 si Georgieva contra Bulgariei - 3 iulie 2008.
            Examinarea si admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie este prevazuta in art.1608 C.proc.pen.si face parte din dispozitiile comune in cadrul Sectiunii V privind liberarea provizorie sub control judiciar. Liberarea provizorie presupune mentinerea imprejurarilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciaza ca prelungirea starii de arest nu mai apare necesara, liberarea devenind posibila sub rezerva respectarii anumitor conditii.
Liberarea provizorie este insa facultativa pentru instanta, care o va dispune si in raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.
In acest sens, dispozitiile art.1609 alin.1 C.proc.pen.prevad ca atunci cand cererea este neintemeiata, instanta o respinge.
Indeplinirea formala a conditiilor prevazute de art.1602 C.proc.pen.nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanta avand posibilitatea ca, in functie de circumstantele cauzei si datele ce-l caracterizeaza pe inculpat sa aprecieze daca scopul masurii preventive poate fi realizat sau nu prin liberare provizorie.
Or, natura si gravitatea faptelor presupus a fi comise de catre inculpatul-recurent si pentru care este cercetat - fapte de coruptie,  -  24 de acte materiale, precum si forma continuata, impun concluzia ca privarea acestuia de libertate este necesara pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal.
Mai mult, modalitatea in care se presupune ca au fost comise faptele, urmarile acestora, nu sunt de natura sa inlature pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatului. Avand in vedere ca urmarirea penala nu este finalizata, ca in cauza sunt inculpate mai multe persoane pentru fapte de coruptie, ca initial inculpatul a avut o pozitie procesuala de nerecunoastere a implicarii sale in actele infractionale, dupa care a colaborat cu organele judiciare, justifica momentan mentinerea sa in stare de arest, nefiind oportuna liberarea sub control judiciar.
Avand in vedere ca in materia cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune nu opereaza autoritatea lucrului judecat, nimic nu il impiedica pe inculpatul-recurent sa formuleze o noua cerere, dupa sesizarea instantei de judecata si verificarea legalitatii sesizarii acesteia, conform art.3001 C.proc.pen.
Natura infractiunilor presupus a fi savarsite si calitatea in care inculpatul recurent a actionat reclama, de asemenea, mentinerea starii privative de libertate a acestuia. Pe de alta parte, in contextul intaririi atitudinii de combatere a coruptiei, presupus a fi comise de catre cadre didactice, persoane care trebuie sa vegheze la educarea cetatenilor,  manifestarea de clementa din partea instantelor judecatoresti fata de cei prinsi si dedusi judecatii ar echivala cu un act de injustitie sociala.
Asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societatii, ar intretine climatul infractional si ar crea faptuitorilor impresia ca pot persista in sfidarea legii.
Pentru aceste considerente, constatand ca nu exista motive de nelegalitate sau netemeinicie a incheierii recurate, Curtea in baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., va respinge ca nefondat recursul declarat.