Civil - anulare act

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 9088/320/2008 in 28.10.2008, reclamanta TEV, prin tutorele M-B G-G a solicitat in contradictoriu cu S.C. Locativ S.A. si cu TI, constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere nr. 183/24.03.1994, vizand cota parte din apartamentul nr. 10, situat in Tg. Mures, P-ta Teatrului, nr. 5.
In fapt, reclamanta sustine ca a fost sotia paratului TI, casatoria fiind desfacuta prin Sentinta civila nr. 3437/1988 a Judecatoriei Tg. Mures. Dupa desfacerea casatoriei paratul si-a stabilit un alt domiciliu, fiind scos in anul 1991, din evidenta locativa cu apartamentul in litigiu, reclamanta fiind cea care a ocupat in mod efectiv in tot acest interval aceasta locuinta.
In anul 1994, paratul TI a obtinut prin declaratii in fals si pe fondul lipsei de discernamant a reclamantei reinnoirea contractului de inchiriere, in contextul aparitiei Legii nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992.
Fiind lipsita de discernamant, reclamanta nu s-a putut declara de acord si nu a avut posibilitatea efectiva de a se opune redobandirii calitatii de chirias de catre fostul sot.
Considera ca este lovit de nulitate absoluta contractului de inchiriere in lipsa consimtamantului reclamantei, cauzat de lipsa de discernamant.
Sustine ca a fost pusa sub interdictie prin Dispozitia Primarului nr. 23389/2008.
In drept cererea a fost intemeiata pe prevederile art. 950 C civil.

Reclamanta a completat cererea initiala (f.72), solicitand in contradictoriu cu paratele ML si Zaharie MC, constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, incheiat intre TI si Moldovan Teofil, decedat.
A apreciat ca, in urma constatarii nulitatii absolute a contractului de inchiriere nr. 183/1994, pe cale de consecinta se impune si constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare indicat.

Parata S.C. Locativ S.A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, ca nefondata.
In sustinerea pozitiei a invocat prevederile art. 22 ale Legii nr. 5/1973, potrivit carora beneficiul contractului de inchiriere se acorda sotului care a obtinut divortul, in cazul de fata acesta fiind paratul TI. Faptic, ulterior desfacerii casatoriei prin divort, partile s-au inteles asupra folosintei in comun a apartamentului fiind intocmite contractele de inchiriere nr. 183/1994 cu paratul TI, respectiv nr. 184/1994 cu reclamanta.
In baza acestor contracte de inchiriere si a legislatiei de la acel moment partile au incheiat contractul de vanzare-cumparare pentru locuinta din P-ta Teatrului nr. 5, ap.10, reclamanta si paratul devenind astfel coproprietari.
Concluzioneaza parata ca, TI, desi avea dreptul asupra intregii locuinte, i-a permis totusi reclamantei sa dobandeasca o cota parte din aceasta prin cumparare.

Reclamanta, prin tutore a depus la dosarul cauzei, memoriile adresate Comisiei juridice a Parlamentului European (f.57), Parlamentului Romaniei (f.65, 76-82), Consiliului Superior al Magistraturii (f.123-124), note prin care se aduc critici Sentintei civile nr. 3437/1988 (f.107-110), note prin care se dezvolta situatia de fapt, fiind accentuata situatia psihica a reclamantei, abuzurile exercitate de fostul sot, renuntarea expresa a acestuia la spatiul locativ (f.160-162).

Paratele ML si Zaharie MC au formulat note de sedinta prin care au invocat exceptia prescriptiei dreptului de a promova actiunea.
Cauzele invocate de reclamanta in sustinerea nulitatii absolute a contractului de inchiriere se circumscriu conditiilor de constatare a nulitatii relative, dolului, erorii din dreptul civil, fiind incidente prevederile art. 9 teza a doua din Decretul Lege nr. 167/1958.
Nefiind indeplinite conditiile nulitatii absolute, actiunea reclamantei este prescriptibila, termenul de promovare fiind implinit la 18 luni de la data incheierii contractului de inchiriere.
Este invocata totodata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar in sustinerea aceste exceptii, paratele sustin ca sunt mostenitoarele lui Moldovan Teofil, dar ca acesta nu a fost parte in contractul de inchiriere a carui nulitate absoluta se solicita a fi constatata.
Mai arata paratele ca autorul lor, Moldovan Teofil, a cumparat, in 1999, de la paratul TI o cota parte de 44,43% parte din imobilul ce face obiectul litigiului.
Paratele au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, avand in vedere ca anterior datei de 23.03.1994 reclamanta nu demonstreaza un drept locativ asupra apartamentului.
In fond, sustin paratele ca cererea a fost exercitata de reclamanta cu rea-credinta, ca lipsa de discernamant invocata acum ar fi trebuit sa-i determine la acel moment, pe apropiatii acesteia sa ia masuri de punere sub interdictie.
In privinta obtinerii in mod fraudulos de catre parat a repartitiei, sustin paratele ca din adeverintele consecutive ale Asociatiei de locatari rezulta ca paratul TI a uzat de dreptul sau locativ, ca nu a renuntat la spatiul pe care il detinea in chirie. Din chitantele emise in anul 1994 rezulta ca atat reclamanta cat si paratul se aflau in evidenta S. C. Locativ S.A.

Paratul TI a depus note, prin care a sustinut ca dupa pronuntarea divortului a procedat la achizitionarea apartamentului in cote egale pentru soti, el fiind cel care a avansat pretul pentru intregul imobil.

In probatiune au fost administrate inscrisuri: copia contractului de inchiriere nr.183 din 24.III.1994, fisa suprafetei locative, (f.3-4), dispozitia Primarului nr. 23389/2008 (f.5), rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Tg. Mures, nr. 1902/P/2008 (f.6), contractul de vanzare-cumparare nr. 476/1994 (f.13), procesul-verbal de predare a locuintei (f.14), inscrisuri prealabile vanzarii (f.15-20), copia contractului de inchirie nr. 184/1994 si fisa suprafetei locative (f.23-24), adeverinta nr. 51/1994 eliberata de Asociatia de locatari nr. 2 si nr. 64/1992 (f.31, 33), declaratia fostilor soti cu privire la nedetinerea in proprietate sau in chirie a altor locuinte (f.31), note de constituire avans (f.32), plangerea tutorelui inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures, sub nr. 1902/P/2008 (f.36), bilet de iesire din spital (f.41), Incheierea nr. 2107/1993 a Curtii Supreme de Justitie (f.42), Sentinta civila nr. 3437/1988 privind desfacerea casatoriei (f.51), certificat medico-legal nr. 1229/1971 (f.52), certificat de incadrare in grad de handicap, nr. 10480/2008 (f.54-55), procesul-verbal nr. 2190/1975, contractul de inchiriere nr. 2190/1975 (f.151-153), copia cererii paratului TI nr. 3750/1991, nr. 2121/1991 (f.167).
Cererea a fost legal timbrata cu 19 lei taxa de timbru si 0,3 timbru judiciar (f.8)
La termenul din 15.03.2010, reclamanta a solicitat disjungerea capatului de cerere vizand constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, incheiat intre TI si Moldovan Teofil si suspendarea judecarii acestuia pana la solutionarea definitiva a primului capat de cerere.
La termenul din 15.03.2010 a fost suspendata judecarea cauzei in temeiul prevederilor art. 1551 C pr civ., iar ca urmare a admiterii recursului declarat de paratele ML si Zaharie MC s-a dispus continuarea judecatii.
Instanta, continuand judecata, la termenul din 20.09.2010, avand in vedere si ultimul memoriu depus de reclamanta, a pus in discutia partilor prezente, calificarea primul capat al cererii drept actiune in nulitatea contractului de inchiriere pentru dol si lipsa discernamant, acordand cuvantul si asupra exceptiilor lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, a lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor, a prescriptiei dreptului material la actiune.
In privinta inadmisibilitatii cererii, invocata de parate prin note, instanta a apreciat-o ca fiind o aparare de fond.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr. 3437/1988 casatoria reclamantei cu paratul TI a fost desfacuta, instanta lasand nesolutionata chestiunea atribuirii spatiului locativ, apartamentul nr. 10 din Tg. Mures, P-ta Teatrului, nr. 5.
In practicaua Sentintei este retinuta cu ocazia concluziilor asupra fondului cauzei, pozitia reclamantului care nu a solicitat atribuirea acestui spatiu.
Reclamanta a continuat sa utilizeze acest spatiu in calitate de chirias, iar in anul 1994, in baza acordului reciproc de a imparti apartamentul, au fost incheiate doua contracte de inchiriere, nr. 183/24.03.1994 intre locatorul R.A.F.G.L., actuala parata, S.C. Locativ S.A. si TI si nr. 184/24.03.1994, intre R.A.G.C.L. si reclamanta.
O luna mai tarziu, in baza Decretului-lege nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992, in virtutea calitatii de chiriasi, a fost incheiat contractul de vanzare cumparare nr. 476 din 23 iunie 1994, reclamanta TEV si paratul TI dobandind in coproprietate pe cote (55,57%, respectiv 44,43%) apartamentul nr. 10 din P-ta Teatrului nr.5.
I. Cu privire la exceptiile invocate:
Avand in vedere ca exceptiile invocate de paratele ML si Zaharie MC, potrivit obiectului lor sunt exceptii de fond, ordinea de solutionare va fi determinata folosind criteriul efectelor pe care acestea tind sa le realizeze.
Primeaza astfel in cercetare exceptia lipsei calitatii procesuale active si cea a lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor, caci pentru a putea cerceta prescriptia dreptului la actiune in sens material este necesar ca reclamanta si paratii sa justifice o legitimare procesuala.
In solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, invocata de paratele ML si Zaharie MC, instanta are in vedere faptul ca, desi reclamanta nu se identifica formal in raportul juridic de drept substantial dedus judecatii (contractul de inchiriere a carui nulitate este invocata are drept parti pe paratii R.A.G.C.L. si TI), nefiind semnatara a contractului de inchiriere contestat, nu se poate face abstractie de particularitatea acestui raport juridic.
Instanta remarca indubitabil ca paratul Tasnadi a renuntat la calitatea de locatar al spatiului in litigiu si, daca acest aspect ar putea fi contestat din perspectiva cererii sale nr. 3750/1991 (f.89), nu poate fi contestat din perspectiva Sentintei civile nr. 3437/1988, act cu valoarea unui inscris autentic.
Esential in solutionarea acestei exceptii este in opinia instantei clarificarea calitatii reclamantei de tert sau de parte in raport de contractul de inchiriere contestat, in functie de care poate invoca nulitatea relativa a acestuia.
Un element esential, care a conditionat incheierea celor doua contracte de inchiriere in mod simultan, a fost acordul ambelor parti, al reclamantei si al fostului sot de a imparti apartamentul, de a fi co-chiriasi.
Acest acord este exprimat in preambulul contractelor de inchiriere si produce efecte in privinta ambelor parti, desi fiecare figureaza parte in contractul incheiat in mod distinct cu locatorul.
Insa, incheierea simultana a celor doua contracte a fost posibila in virtutea acestui acord, practic semnarea contractului de catre parat a fost posibila prin faptul semnarii contractului de inchiriere de catre reclamanta. Aceste doua acte juridice se aflau intr-o interdependenta, de care depindea insasi existenta lor.
Inexplicabil este formalismul impus de locator care a condus la incheierea a doua contracte de inchiriere, in conditiile in care, ulterior a fost posibila incheierea unui singur contract de vanzare-cumparare, in care cotele celor doi coproprietari au fost evidentiate in mod expres.
In concluzie, instanta retine calitatea de parte interesata a reclamantei in raportul juridic de drept substantial dedus judecatii, pentru a justifica o legitimare procesuala activa.
In ceea ce priveste cauzele de nulitate invocate de reclamanta in sustinerea cererii introductive, instanta a retinut, cu ocazia calificarii cererii, ca primele se circumscriu dolului, viciu de consimtamant si constau in declaratiile nesincere si mincinoase utilizate de paratul TI in obtinerea de la parata S.C. Locativ S.A., succesoarea R.A.G.C.L. incheierea noului contract de inchiriere cu nr. 183/1994, ulterior renuntarii la acest spatiul locativ.
O a doua cauza de nulitate invocata o reprezinta specularea lipsei de discernamant a reclamantei in obtinerea acordului de a imparti apartamentul in vederea incheierii a doua contracte de inchiriere, care sa faciliteze achizitionarea ulterioara a locuintei.
Ambele cauze atrag nulitatea relativa a actului juridic si nu pe cea absoluta pretinsa de reclamanta, de aici si calificarea data cererii, de actiune in nulitatea contractului de inchiriere pentru dol si lipsa discernamant .
Insa, retinand in persoana reclamantei calitatea de parte direct interesata si afectata in raportul juridic substantial, rezulta ca aceasta poate invoca inclusiv aceste cauze care atrag nulitatea relativa a contractului.
Urmare a celor mai sus retinute, instanta apreciaza ca aceasta exceptie a lipsei calitatii procesuale active este neintemeiata, urmand a fi respinsa ca neintemeiata.

In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor ML si Zaharie MC, invocata de acestea prin note, instanta retine ca cererea introductiva a reclamantei a fost indreptata impotriva paratilor S.C. Locativ S.A. si TI, pe cand cererea completatoare a fost indreptata exclusiv impotriva acestor parate.
Similar analizei anterioare, raportat la raportul juridic de drept substantial dedus judecatii, rezulta ca, in cadrul capatului de cerere vizand constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre paratul TI si autorul paratelor ML si Zaharie MC, Moldovan Teofil, acestea dobandesc calitate procesuala pasiva.
Mai ales in conditiile in care paratele afirma calitatea de succesoare ale lui Moldovan Teofil, semnatarul contractului a carui desfiintare este urmarita, evident ca este prezenta identitatea dintre persoanele care stau in proces si cele impotriva carora se poate exercita actiunea.
In concluzie, aceasta exceptie a lipsei calitatii procesuale pasive va fi respinsa ca neintemeiata.

Analizand exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, instanta va avea in vedere cauzele de nulitate invocate de reclamanta (a, b).
a) In privinta manoperelor utilizate de parat in obtinerea unui nou contract de inchiriere, ulterior renuntarii la locatiune, instanta apreciaza ca este intemeiata apararea paratelor ML si Zaharie MC care au considerat ca declaratiile nesincere si mincinoase ale paratului TI se incadreaza in sfera dolului, viciu de consimtamant, consacrat de art. 953 si de art. 960 C civil.
Sanctiunea care intervine in cazul demonstrarii dolului de catre partea interesata este nulitatea relativa a actului juridic.
Potrivit art. 9 al Decretului-lege nr.167/1958, in caz de viclenie, prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului.
Evident ca in cauza termenul in care aceasta cauza de nulitate mai putea fi invocata s-a implinit la 24.09.1998 (24.03.1994+18 luni=24.09.1995+ 3 ani, termenul general de prescriptie=24.09.1998).
Instanta mai retine si ca reclamanta nu a invocat cauze care ar fi determinat suspendarea sau intreruperea cursului prescriptiei extinctive.
b) Cea de-a doua cauza de nulitate invocata de reclamanta, prin tutore, o reprezinta lipsa de discernamant la incheierea actului juridic.
Este real ca printre conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii se afla si consimtamantul, care, pentru a fi valabil trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, cu puterea de a aprecia efectele juridice care se produc in baza manifestarii sale de vointa. Lipsa discernamantului nu releva o inexistenta a consimtamantului, ci o existenta a lui viciata.
Desi reclamanta in motivarea cererii introductive a indicat drept temei prevederile art. 950 C civil, nu poate fi pus semnul egalitatii intre capacitatea unei persoane fizice (stare de drept) si lipsa discernamantului (stare de fapt). Lipsa consimtamantului duce la nulitatea absoluta a actului juridic doar in cazul erorii obstacol, insa in cazul in care lipsa consimtamantului se datoreaza lipsei discernamantului sanctiunea aplicabila este nulitatea relativa a actului, intrucat, intr-o atare situatie regula incalcata ocroteste un interes personal al celui lipsit de discernamant. Acceptarea sanctiunii nulitatii absolute a contractului in cazul lipsei de discernamant ar conduce la deschiderea posibilitatii ca celalalt contractant sa invoce nevalabilitatea actului odata cu schimbarea intereselor sale.
La momentul incheierii contractului de inchiriere contestat reclamanta nu era declarata incapabila (pusa sub interdictie), nici prezumata de lege ca fiind incapabila (minora), nefiind lipsita de capacitatea de exercitiu.
Or, lipsa discernamantului la incheierea actului juridic prin care si-a manifestat acordul in vederea impartirii apartamentului, atrage sanctiunea nulitatii relative a acelui act, situatie in care termenul in care se mai putea introduce actiunea in declararea nulitatii pentru lipsa discernamant este acelasi, 24.09.1998, modalitatea de calcul a termenului de prescriptie extinctiva este identica, fiind incidente si in acest caz, prevederile art. 9 din Decretul lege nr. 167/1958.
Avand in vedere cele retinute, instanta va admite exceptia invocata si va respinge cererea reclamantei vizand anularea contractului de inchiriere nr. 183/1994, pentru dol si respectiv pentru lipsa discernamantului ca fiind prescrisa.

II. Cu privire la cererea vizand constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre autorul paratelor ML si Zaharie MC si paratul TI, instanta are in vedere in primul rand efectele produse in privinta partilor de cererea reclamantei de disjungere si suspendare a acesteia.
Astfel, este evident ca cererea reclamantei de disjungere si suspendare ii profita acesteia, in dauna paratelor, in conditiile in care toate aceste parti au pe rolul instantei o cerere de partajare a bunului detinut cu titlul de coproprietate (dosar 1672/320/2007 al Judecatoriei Tg. Mures), a carei solutionare este suspendata irevocabil pana la solutionarea cererii.
In concluzie, instanta apreciaza ca aceasta conduita procesuala a reclamantei, care a insistat in depunerea de memorii, chiar ulterior introducerii cererii completatoare, fara sa acorde atentie intregirii cererii completatoare, urmarind suspendarea solutionarii acestui capat de cerere, desi instanta de recurs i-a atras atentia asupra necesitatii inregistrarii oricaror precizari la instanta de fond, nu poate fi autorizata.
Acest capat de cerere va fi analizat din prisma argumentului prezentat de reclamanta in chiar cuprinsul cererii, acela ca in urma constatarii nulitatii absolute a contractului de inchiriere nr. 183/1994, pe cale de consecinta se impune si constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare indicat.
Reclamanta se prevaleaza de unul din principalele efecte al nulitatii, respectiv daca un act juridic declarat nul a fost executat, iar intre timp una dintre parti a incheiat un act juridic cu o terta persoana, prin care s-a transmis un drept nascut din actul nul, atunci aplicarea sanctiunii nulitatii presupune desfiintarea actului subsecvent.
Aceasta regula de drept nu poate fi insa aplicata in cauza, in principal pe fondul solutiei date primului capat de cerere.
Nefiind anulat actul initial, nefiind indeplinita o conditie primordiala, evident nu poate fi supus verificarii din perspectiva acestei reguli actul subsecvent, motiv pentru care instanta va aprecia ca aceasta cerere este neintemeiata.