Contencios administrativ. Lipsa cercetarii caracterului eventual vatamator al actului atacat, in conditiile in care acesta nu constituie un act administrativ in sensul art. 2 pct. 1 lit.c) din Legea nr. 554/2004

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 1973 din 10 septembrie 2010

Prin sentinta civila nr. 524 din 12 februarie 2010, a Tribunalului Cluj s-a respins actiunea reclamantului R.R. impotriva paratei DIRECTIA GENERALA DE AISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI CLUJ CLUJ-NAPOCA, avand ca obiect contencios administrativ.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca probatiunea administrata atesta ca reclamantul s-a adresat paratei cu anumite aspecte privind exercitiul drepturilor parintesti privind  minora rezultata din casatorie, iar aceasta i-a raspuns  comunicandu-i informatiile de specialitate privind protectia si promovarea drepturilor copilului dar concomitent si cele privind indeplinirea obligatiilor corelative ce le revin in calitate de parinti ai acesteia.
 Potrivit prev.art. 2 pct.1 lit.c din Legea 554/2004 "actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice".
Din prevederile legale mentionate rezulta ca  actul administrativ este un act unilateral, emis de autoritatile publice  in scopul executarii sau organizarii executarii legii  si este un act juridic deoarece da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; natura raporturilor juridice este de drept public sau administrativ, caracterizate prin faptul ca partile raportului sunt pe de o parte administratia publica, iar pe de alta parte, persoanele fizice, juridice, sau tot administratia publica prin organele sale.
Analizand actele a caror anulare se solicita, instanta a constatat ca acestea au caracterul unor raspunsuri, respectiv adrese in care reclamantul a fost informat cu privire la cele solicitate dar nu constituie acte administrative ci doar operatiuni materiale tehnice  deoarece  nu dau nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Analizand obiectul actiunii judiciare prin prisma prevederilor Legii nr. 554/2004 - art.8, instanta a apreciat ca actiunea in constatare nu se circumscrie competentei speciale statuate de acest act normativ.
Fata de cele expuse, tribunalul a apreciat ca actele a caror anulare se solicita nu sunt acte administrative in sensul art. 2 pct.l lit.c din Legea 554/2004,  motiv pentru care s-a dispus respingerea petitelor l si 2 ca inadmisibile.
In ceea ce priveste petitul de rd.3, instanta a apreciat ca in speta nu sunt incidente prev.art. 2.1 lit.h din Legea 554/2004, deoarece nu suntem in prezenta  unui refuz de solutionare a cererii, exprimata cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea intrucat parata, asa cum atesta actele depuse de reclamant a raspuns cererilor formulate de acesta.
Referitor la  incidenta in speta a prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, instanta a apreciat ca  aceasta exceptie este fara obiect privind petitele l si 2,  iar in cadrul petitului de rd.3 aceasta procedura nu se impune.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, reclamantul R.R. solicitand in principal, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, iar in subsidiar, rejudecarea cauzei si modificarea in totalitate a sentintei atacate si admiterea cererii de chemare in judecata.
In motivarea recursului, reclamantul a aratat ca sentinta atacata nu face absolut nici o referire la actele administrative care formeaza obiectul cauzei, ceea ce echivaleaza cu o grava incalcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil.
In al doilea rand, nu s-a analizat toate petitele din actiunea reclamantului, omitand a analiza si a se pronunta asupra petitului privind constatarea vatamarii drepturilor acestuia prin actele administrative care au format obiectul actiunii, nu s-a analizat in concret nici unul din motivele invocate in actiunea introductiva, sentinta fiind practic nemotivata.
In al treilea rand, a aratat in mod gresit ca actele administrative au caracterul  unor raspunsuri, respectiv adrese, care au fost depuse de catre parat in doua dosare in instanta, cu scopul de a produce efecte impotriva reclamantului.
Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs si a apararilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
   Instanta de fond a procedat, in mod corect, la o evaluare a actelor depuse in probatiune de catre reclamant, analizand natura lor juridica.
Aceasta analiza este obligatorie din prisma dispozitiilor art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, unde  se prevede, in esenta, ca actele administrative vatamatoare, pot fi anulate pe calea contenciosului administrativ.
Practic, inainte de a analiza aspecte privind legalitatea actelor si deci natura lor vatamatoare pentru drepturile si interesele reclamantului, instanta de fond a procedat la analiza caracterelor specifice actului administrativ si a constatat ca acestea nu se regasesc in privinta actelor a caror anulare se cere.
Rezulta cu claritate, prin  utilizarea repetata a expresiei "actele a  caror anulare se cere", de catre instanta de fond, ca aceasta a procedat la analiza actelor indicate in actiunea introductiva de catre reclamant.
Analiza caracterului de acte administrative a actelor a caror anulare se cere este prioritara. Concluzia instantei ca acele acte nu au caracterul unor acte administrative nu mai impune analiza ipoteticei lor naturi vatamatoare.
Sub acest aspect, criticile formulate la pct. 1-3 din recurs sunt nefondate.
Actul administrativ este, definit la art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, unde se arata: "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect: punerea in valoare a bunurilor proprietate publica; executarea lucrarilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizitiile publice".
Din cadrul definitiei legale se pot extrage trasaturile esentiale ale unui act administrativ.
Nu orice manifestare de vointa a unei autoritati publice imbraca forma unui act administrativ.
Astfel, in adresa nr.3616/3820/09.06.2008 parata expune reclamantului cadrul legal de solutionare a unei petitii, face referire la un alt raspuns, adresat fostei sotii a reclamantului, precum si la o viitoare conduita, prealabila, dintr-un litigiu.
In acest act, parata nu a manifestat vointa de a da nastere sau stinge raporturi juridice, actul avand un caracter informativ.
Apoi, prin adresa  nr.4757/06.08.2008 parata ii reaminteste reclamantului obligatiile pe care le are in relatiile cu fiica minora si mama acesteia.
Nici in acest act parata nu se manifesta cu intentia de a emite un act administrativ, actul fiind la fel, unul informativ.
Intampinarea depusa de catre parata in dosarul nr. abc/211/2008 pentru termenul din 13.08.2008 exprima punctul de vedere al paratei, fata de actiunea introductiva, manifestare de vointa necenzurabila din partea instantei, pe calea unei actiuni in anularea actului administrativ.
Potrivit art.115 si urm. C.pr.civ., intampinarea este un act de procedura, specific procesului civil si poate fi asimilat unui act administrativ.
Pertinenta punctului de vedere al paratei din acel litigiu, a fost analizat de acea instanta investita cu solutionarea  cererii de emitere a ordonantei presedintiale.
La fel, adresa nr.2552/16.04.2008 exprima un punct de vedere al paratei fara consecinte juridice si in  acelasi timp, necenzurabil,  adresa nefiind un act administrativ.
Aceeasi este situatia si cu adresele nr.1411/16.03.2005 si adresa nr.8440/II/1/6/16.05.2007.
In consecinta, fata de cele mentionate anterior, se va respinge recursul si se va mentine in intregime hotararea atacata.