Litigii cu profesionistii - pretentii

Asupra cauzei de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 13.04.2011, sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. Indalco S.R.L. prin lichidator judiciar RVA Mures Insolvency Specialists SPRL, a solicitat instantei obligarea acesteia la plata sumei de 739,94 lei, cu titlu de pret.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in baza relatiilor comerciale a livrat paratei diverse produse "feronerie, vopsea", sens in care a emis mai multe facturi, sume pe care parata nu a inteles sa le achite de buna voie, astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 1361 si 1073 Cod civil. Astfel, reclamanta a  emis invitatie la conciliere in baza art. 720 1  Cod procedura civila, insa aceasta nu a dat curs acesteia.
In drept, reclamanta a invocat prevederile art. 969, 1073 Cod civil si art. 242 alin.2 cpcv.
In probatiune au fost depuse la dosar urmatoarele inscrisuri: confirmare de primire (f.2),  conciliere (f.3), facturi fiscale (f.4-5), Sentinta comerciala nr. 2799/22.09.2010 a Tribunalului Comercial Mures (f.6-7).
Parata, desi legal citata, nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei pentru a invoca aparari.
Analizand actele si lucrarile dosarului asupra fondului cauzei, instanta retine urmatoarele:
Potrivit facturilor fiscale semnate de catre reprezentantii paratei de la filele 4-5 reclamanta a vandut paratei marfuri din a caror contravaloare reclamanta solicita obligarea paratei la plata sumei de 739,94 lei.
Conform art. 46 C. com. factura acceptata de debitor probeaza obligatiile comerciale. Prin urmare, in temeiul textului de lege mentionat, facturile reprezinta inscrisuri sub semnatura privata, care daca sunt acceptate fac dovada impotriva destinatarului in privinta existentei actului juridic si a executarii operatiunii ce constituie obiectul acestora. In cauza, acceptarea facturilor este expresa prin semnarea acestora de catre reprezentantul societatii debitoare, imprejurare ce echivaleaza cu o manifestare de vointa neindoielnica de a se obliga juridic.
Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca sunt pe deplin indeplinite conditiile raspunderii comerciale contractuale, respectiv: existenta unei fapte ilicite a paratei, care consta in nerespectarea unei obligatii contractuale si anume aceea de a achita contravaloarea bunurilor livrate, aducand prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei. Din dispozitiile art. 1082 Cod civil, rezulta ca debitorul va fi obligat la plata despagubirilor nu numai atunci cand actioneaza cu intentia de a-l pagubi pe creditor, ci ori de cate ori nu va dovedi existenta unei cauze straine, neimputabile in conditiile art. 1083 Cod civil. In acelasi timp, textul de lege instituie si o prezumtie de vina in sarcina paratei, prezumtie relativa, care, insa, in cauza, nu a fost rasturnata de parata nici prin dovada cazului fortuit sau a celui de forta majora si nici prin dovada vinovatiei reclamantei.
Sunt intrunite si conditiile privind existenta unui prejudiciu patrimonial in care se concretizeaza aceasta atingere, constand in suma 739,94 lei, reprezentand contravaloarea marfurilor livrate si neachitate, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia celui ce savarseste fapta ilicita, constand in neexecutarea obligatiei contractuale asumate, prin raportare si la prevederile art. 1080 Cod civil, potrivit cu care diligenta ce trebuie sa se puna in indeplinirea unei obligatii este totdeauna aceea a unui bun proprietar.
Instanta urmeaza a retine de asemenea ca suma de bani solicitata de catre reclamanta reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, care este constatata prin facturile fiscale emise. Astfel, instanta retine caracterul cert al creantei, in conformitate cu dispozitiile art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, existenta acesteia rezultand din inscrisurile mentionate, precum si caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, catimea creantei fiind determinata prin acelasi act de creanta, opozabil paratei.
Pe cale de consecinta, instanta, vazand si dispozitiile art. 969 Cod civil, potrivit cu care "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", avand in vedere si faptul ca parata nu a facut dovada platii pretului datorat, instanta constata ca pretentiile avand ca obiect capatul principal de cerere au fost dovedite de catre reclamanta, conform art. 1169 Cod civil.
Pe cale de consecinta, instanta urmeaza sa admita actiunea reclamantei si sa oblige parata la plata catre reclamanta a sumei de 739,94 lei reprezentand pret neachitat.
Va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.