Cerere de suspendare a executarii sentintei pana la data solutionarii recursului. Admitere
(Decizie nr. 802 din data de 01.03.2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 802 din 1 martie 2011
Prin sentinta civila nr. 234 din 17.01.2011 a Tribunalului Cluj, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta C.A.M. in contradictoriu cu parata S.C. R.R. S.R.L. Oradea si in consecinta s-a dispus anularea deciziei de incetare a contractului individual de munca nr. 28/03.06.2010.
S-a dispus reintegrarea reclamantei in functia detinuta anterior emiterii deciziei, aceea de director financiar.
A fost obligata parata sa plateasca reclamantei despagubiri banesti egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, incepand cu data incetarii contractului de munca, 16.07.2010 si pana la reintegrarea efectiva in functia detinuta anterior; drepturile salariale aferente perioadei de preaviz, respectiv intervalul 04.06.2010-15.07.2010, indexate, majorate si reactualizate, precum si suma de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata - onorariu avocatial.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin contractul individual de munca nr. 820829/04.12.2009, reclamanta a fost angajata de parata pe functia de director financiar pentru un salariu de 2000 lei, pe perioada nedeterminata, iar prin actul aditional nr. 48/28.01.2010, salariul reclamantei a fost majorat la 5000 lei. Prin decizia nr. 28/03.06.2010, s-a desfiintat postul reclamantei si s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantei incepand cu data de 16.07.2010 pe baza hotararii nr. 168/03.06.2010 a Adunarii generale a asociatilor, luandu-se in considerare ca veniturile obtinute de parata nu acopera cheltuielile de functionare si plata salariilor.
S-a facut trimitere la prevederile art. 62 alin.2, art. 74 alin. 1, art. 76 Codul muncii.
In concret, s-a retinut ca decizia nr. 28/03.06.2010 nu cuprinde nici o referire la lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si la termenul in care reclamanta poate opta pentru un loc de munca vacant si ca indicarea motivului care determina concedierea ca fiind "desfiintarea postului", chiar daca se precizeaza ca se tine seama de Hotararea nr. 168/03.06.2010, nu indeplineste scopul urmarit de legiuitor la edictarea dispozitiilor privind cuprinsul deciziei de concediere, deoarece ratiunea textului este de a permite salariatului sa cunoasca in mod complet motivul real care sta la baza incetarii raportului sau de munca, sa aiba deplina reprezentare a imprejurarilor care au determinat concedierea sa si totodata, sa fie in posesia tuturor elementelor care sa ii permita contestarea deciziei de concediere prin formularea tuturor apararilor fata de motivele invocate la concedierea sa.
Potrivit art. 65 din Codul Muncii, desfiintarea locului de munca ocupat de salariat trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. Or, verificand organigrama societatii parate se constata ca in luna iunie 2010 a fost infiintat un post de manager tehnic, iar in iunie 2010 singurul post desfiintat este cel de director financiar, iar in septembrie 2010 se infiinteaza un nou post de contabil, confirmandu-se imprejurarea ca desfiintarea postului de director financiar nu a fost necesara, reala si efectiva deoarece atributiile privind activitatea financiara au fost preluate de catre persoana angajata pe postul nou infiintat, de contabil.
In ceea ce priveste semnarea deciziei de catre administratorul paratei se constata ca acesta a fost imputernicit sa semneze decizia prin dispozitia din art. 4 a Hotararii nr. 168/03.06.2010 a Adunarii Generale a Actionarilor, astfel ca decizia nu este anulabila sub aspectul capacitatii administratorului de a o semna si a o aduce la indeplinire. Pe de alta parte, mandatul poate fi confirmat cu efect retroactiv, iar societatea parata isi recunoaste si atribuie decizia de concediere atacata.
Decizia nr.28/2010 este lovita de nulitate si avand in vedere ca aceasta nu cuprinde mentiunea obligatorie prevazuta de art. 74 lit. d din Codul muncii potrivit careia trebuie indicata lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru un loc de munca vacant. Imprejurarea ca in Hotararea nr. 168/03.06.2010 a Adunarii Generale a Asociatilor paratei este cuprinsa mentiunea potrivit careia salariatei nu i se poate oferi un alt post potrivit pregatirii sale profesionale si nu poate fi cuprinsa intr-un plan de reconversie profesionala nu este de natura sa acopere nulitatea deciziei deoarece mentiunile prevazute de art. 74 din Codul Muncii trebuie inserate in decizia de concediere, iar nu in alte inscrisuri intocmite de catre angajator anterior, concomitent sau ulterior emiterii deciziei de concediere, iar pe de alta parte, parata nici nu a facut dovada ca s-ar fi adresat Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de Munca si Inspectoratului Teritorial de Munca pentru a facilita reangajarea reclamantei.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod Procedura Civila, avand in vedere culpa procesuala a paratei, instanta a obligat-o sa plateasca reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariul avocatial.
Impotriva acestei hotarari a formulat cerere de suspendare inregistrata la data de 16 februarie 2011 recurenta S.C. R.R. S.R.L. Oradea, solicitand suspendarea sentintei civile nr. 234 din 17.01.2011 pana la solutionarea recursului de catre Curtea de Apel Cluj.
In dezvoltarea motivelor recurenta a aratat ca in urma admiterii actiunii societatea a fost obligata la reintegrarea contestatoarei si la plata drepturilor salariale a preavizului precum si a altor drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea fara a fi individualizate si fara a se preciza cuantumul acestora.
Executarea sentintei o pune in situatia de achita peste 40.000 lei si echivalentul a 7.000 de euro fara a avea certitudinea ca ii si putea recupera de la contestatoare in eventualitatea admiterii recursului.
Mai mult prin reintegrarea pe postul avut anterior contestatoarea are acces la toate documentele si datele financiare ale societatii inclusiv la datele confidentiale pe care le-ar putea folosi in alte scopuri in cazul in care s-ar admite recursul.
Sunt reiterate in continuare motivele pe care le-a redat in cuprinsul cererii de recurs, punctand faptul ca pe perioada 01.12.2009-16.07.2010 a inregistrat cheltuieli cu reclamanta in cuantum de 49740 lei la care se adauga si contributiile datorate de angajator, intr-o perioada in care societatea inregistra pierderi (o treime din cifra de afaceri) pe care in calitate de director financiar, intimata trebuia sa le vada si sa incerce o reducere a lor.
Se subliniaza ca instanta de fond a retinut gresit starea de fapt, postul de economist-contabil existand si la data concedierii intimatei si fiind ocupat, iar in plus, in perioada in care a activat, intimata nu a semnat nici un act contabil, nu a facut nici o operatie contabila, toate fiind facute de firma de contabilitate cu care petitionara avea incheiat contract anterior angajarii intimatei.
Prin intampinarea inregistrata la data de 25 februarie 2011 intimata a solicitat sa se constate ca cererea de suspendare a executarii sentintei este neintemeiata si sa se dispuna respingerea ei, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, intimata solicita, in baza art. 300 (3) si art. 7231 (2) C.pr.civ., stabilirea unei cautiuni de 20% din valoarea obiectului cererii, sens in care se impune ca petenta-recurenta sa precizeze valoarea obiectului cererii, iar in cazul nedepunerii cautiunii, situatia sa fie privita ca fine de neprimire.
Intrucat prin cererea de suspendare a executarii sentintei s-a invocat ca temei de drept art. 300 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin 3 si 4 C.pr.civ., se impune ca petenta-recurenta sa-si precizeze cererea, respectiv daca intelege sa solicite suspendarea executarii sentintei in temeiul dispozitiilor art. 300 (2) si (3) C.pr.civ. sau solicita suspendarea provizorie a executarii sentintei pana la solutionarea cererii de suspendare formulata in cadrul recursului impotriva sentintei in temeiul dispozitiilor art. 403 (4) C. pr.civ.
Considera ca recursul formulat impotriva sentintei trebuie sa contina, in ambele cazuri, o cerere de suspendare a executarii sentintei, in caz contrar, aceasta cerere, pe cale separata, fiind neavenita.
Doar instanta sesizata cu judecarea recursului poate dispune, la cerere, motivat, suspendarea executarii hotararii si doar in cazul in care cererea de suspendare a executarii formulata in cadrul recursului se inregistreaza mai inainte de sosirea dosarului, aceasta urmeaza a fi repartizat in procedura aleatorie si judecata de catre alt complet decat cel care va judeca recursul.
Din prevederile art. 300 alin (2) C. pr.civ. rezulta ca acordarea suspendarii trebuie sa fie motivata, nefiind suficient, pentru admiterea cererii, faptul ca s-a declarat calea de atac.
Pe langa faptul ca petenta-recurenta a reiterat aceleasi aspecte ca si in cererea de recurs, care insa depasesc cadrul procesual si urmeaza a fi analizate de completul investit cu judecarea acestuia, aceasta a facut doar simple afirmatii nedovedite, respectiv faptul ca executarea sentintei ar pune-o in situatia de a achita peste 40.000 lei si echivalentul a 7.000 Euro, fara a avea certitudinea ca isi va putea recupera si ca, prin reintegrare contestatoarea ar avea acces la date confidentiale pe care le-ar putea folosi in alte scopuri.
Suspendarea executarii unei hotarari judecatoresti constituie o situatie de exceptie si poate fi dispusa numai in conditii deosebite, cand se dovedeste inclusiv prejudiciul iminent pe care l-ar avea de suportat in eventualitatea in care ar executa hotararea.
Insa, regula instituita de legiuitori in prevederile art. 289 din Codul muncii, este aceea ca, hotararile pronuntate in fond sunt executorii de drept, tocmai pornind de la interesul ocrotit, respectiv drepturile angajatilor in raport cu angajatorii si pozitia de inferioritate economica.
Mai mult, contestatoarea-intimata nu s-a adresat inca cu o cerere, fie angajatorului in mod direct, fie prin executor in vederea punerii in executare a sentintei civile, astfel ca nu se justifica argumentarea petentei-recurenta cu privire la vreo intoarcere a executarii sau de incertitudinea si dificultatile pe care le-ar avea de intampinat intr-un asemenea demers.
Apoi, pe toata durata angajarii contestatoarea a avut acces la documentele si actele financiare ale societatii inclusiv date confidentiale si nu le-a folosit ulterior deciziei de concediere. Evident, in cazul in care contestatoarea-intimata ar uza de pozitia sa in mod ilegal, ar exista alte cai pentru a fi sanctionata.
Cu privire la cel de-al treilea aspect, respectiv faptul ca drepturile banesti nu au fost individualizate, arata ca acest aspect nu reprezinta un temei al suspendarii cat timp chiar si in aceasta cerere petenta-intimata a reusit sa calculeze intinderea dreptului sau de creanta.
In drept a invocat prevederile art. 115 si urm. C.pr.civ.
Analizand cererea formulata prin prisma motivelor si a apararilor invocate, Curtea retine urmatoarele:
Cererea este intemeiata si urmeaza a fi admisa, cu majoritate de voturi, pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, cu privire la intemeierea in drept a cererii, prin practica s-a consemnat precizarea facuta de reprezentanta petitionarei ca suspendarea a fost ceruta pana la solutionarea recursului, iar nu pana la solutionarea cererii de suspendare formulata in cadrul recursului, fiind deci aplicabile prevederile art. 300 alin. 2 si nu ale art. 300 alin. 3 coroborat cu art. 403 alin. 4 C.proc.civ.
In al doilea rand, se constata ca s-a achitat cautiunea fixata de instanta, fiind indeplinita conditia impusa de art. 300 alin. 3 C.proc.civ.
In al treilea rand, s-a clarificat, si reiese din copia cererii de recurs, depusa la dosar, ca nu exista inca o cerere de suspendare in cuprinsul cererii de recurs, de altfel nefiind necesara o atare cerere, asa cum sustine intimata din prezentul cadru procesual. Prin prezenta cerere, se solicita suspendarea sentintei (practic, a executorialitatii acesteia) pana la solutionarea recursului, fiind deci de prisos si fara temei legal a se cere existenta a inca unei cereri cu acelasi obiect in cuprinsul memoriului de recurs.
Cu privire la legalitatea investirii completului in conditiile in care recursul inca nu a fost inaintat la Curte, si deci inca nu este repartizat unui complet al Curtii pentru a se repartiza acestuia cererea de suspendare, se considera legal procedeul prin care a fost repartizat aleatoriu unui complet specializat cererea de suspendare, neputand fi amanata repartizarea acesteia pana la momentul inaintarii cererii de recurs la Curte, in urma redactarii sentintei. In acest sens sunt de altfel dispozitiile art. 99 alin. 9 din Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti.
Pe fondul cererii, se constata ca oportunitatea suspendarii este lasata la aprecierea instantei, aceasta apreciind in functie de imprejurarile cauzei daca punerea in executare a hotararii atacate cu recurs (practic, executorialitatea acesteia), ce reprezinta regula conform art. 289 Codul muncii, se impune a fi suspendata fata de anumite considerente legate de aparenta puternica privind temeinicia caii extraordinare de atac si consecutiv, iminenta punerii in executare a unei hotarari pasibil a fi anulata, sau fata de conturarea perspectivei unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Fara a cerceta temeinicia recursului, ci apeland doar la ceea ce literatura de specialitate numeste "pipairea fondul", cand se raporteaza la modalitatea in care instantele apreciaza oportunitatea admiterii masurilor solicitate pe calea ordonantei presedintiale (aplicabila, aceasta modalitate, prin similitudine, pentru identitate de ratiune, date fiind, in ambele cazuri, caracterul temporar al masurii dispuse si aprecierea oportunitatii pe baza unei judecati sumare), Curtea constata ca se impune suspendarea executarii sentintei atacate cu recurs.
In acest sens, se observa ca, desi nu s-a probat inceperea demersurilor in vederea punerii in executare a sentintei, asa cum arata petitionara, sumele in discutie sunt relativ mari, astfel cum au fost acestea precizate de petitionara, iar la sustinerea ca ar intampina dificultati in recuperarea acestora, in ipoteza admiterii recursului, intimata nu a dovedit solvabilitatea sa, pentru a inlatura temerile petitionarei si practic, motivul de suspendare invocat.
Este adevarat ca are sarcina probei cel ce face o afirmatie inaintea instantei, insa atunci cand se afirma un fapt negativ nedeterminat, cum este cazul in speta, sarcina probei revine celui ce afirma contrariul, anume, intimatei.
In plus, se retine motivul invocat cu privire la vulnerabilitatea petitionarei in conditiile in care ar proceda la reintegrarea intimatei anterior ramanerii irevocabile a sentintei, intimata intrand in contact cu informatii confidentiale ce tin de activitatea societatii in baza functiei importante detinute in cadrul acesteia, aceea de director financiar, in conditiile in care exista posibilitatea de a se infirma solutia primei instante. In mod evident, in cazul unui angajat cu sarcini de executie, situatia nu este la fel de problematica precum aceea a unui angajat cu functie de conducere, care gratie acesteia efectueaza o activitate de management, cu implicatii mult mai importante decat cele aduse de indeplinirea unor atributii de executare.
Fata de aceste considerente, Curtea urmeaza a dispune in sensul celor solicitate de petitionara, in baza art. 300 alin. 2 si 3 raportat la art. 403 alin. 3 C.proc.civ.
Prin sentinta civila nr. 234 din 17.01.2011 a Tribunalului Cluj, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta C.A.M. in contradictoriu cu parata S.C. R.R. S.R.L. Oradea si in consecinta s-a dispus anularea deciziei de incetare a contractului individual de munca nr. 28/03.06.2010.
S-a dispus reintegrarea reclamantei in functia detinuta anterior emiterii deciziei, aceea de director financiar.
A fost obligata parata sa plateasca reclamantei despagubiri banesti egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, incepand cu data incetarii contractului de munca, 16.07.2010 si pana la reintegrarea efectiva in functia detinuta anterior; drepturile salariale aferente perioadei de preaviz, respectiv intervalul 04.06.2010-15.07.2010, indexate, majorate si reactualizate, precum si suma de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata - onorariu avocatial.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin contractul individual de munca nr. 820829/04.12.2009, reclamanta a fost angajata de parata pe functia de director financiar pentru un salariu de 2000 lei, pe perioada nedeterminata, iar prin actul aditional nr. 48/28.01.2010, salariul reclamantei a fost majorat la 5000 lei. Prin decizia nr. 28/03.06.2010, s-a desfiintat postul reclamantei si s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantei incepand cu data de 16.07.2010 pe baza hotararii nr. 168/03.06.2010 a Adunarii generale a asociatilor, luandu-se in considerare ca veniturile obtinute de parata nu acopera cheltuielile de functionare si plata salariilor.
S-a facut trimitere la prevederile art. 62 alin.2, art. 74 alin. 1, art. 76 Codul muncii.
In concret, s-a retinut ca decizia nr. 28/03.06.2010 nu cuprinde nici o referire la lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si la termenul in care reclamanta poate opta pentru un loc de munca vacant si ca indicarea motivului care determina concedierea ca fiind "desfiintarea postului", chiar daca se precizeaza ca se tine seama de Hotararea nr. 168/03.06.2010, nu indeplineste scopul urmarit de legiuitor la edictarea dispozitiilor privind cuprinsul deciziei de concediere, deoarece ratiunea textului este de a permite salariatului sa cunoasca in mod complet motivul real care sta la baza incetarii raportului sau de munca, sa aiba deplina reprezentare a imprejurarilor care au determinat concedierea sa si totodata, sa fie in posesia tuturor elementelor care sa ii permita contestarea deciziei de concediere prin formularea tuturor apararilor fata de motivele invocate la concedierea sa.
Potrivit art. 65 din Codul Muncii, desfiintarea locului de munca ocupat de salariat trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. Or, verificand organigrama societatii parate se constata ca in luna iunie 2010 a fost infiintat un post de manager tehnic, iar in iunie 2010 singurul post desfiintat este cel de director financiar, iar in septembrie 2010 se infiinteaza un nou post de contabil, confirmandu-se imprejurarea ca desfiintarea postului de director financiar nu a fost necesara, reala si efectiva deoarece atributiile privind activitatea financiara au fost preluate de catre persoana angajata pe postul nou infiintat, de contabil.
In ceea ce priveste semnarea deciziei de catre administratorul paratei se constata ca acesta a fost imputernicit sa semneze decizia prin dispozitia din art. 4 a Hotararii nr. 168/03.06.2010 a Adunarii Generale a Actionarilor, astfel ca decizia nu este anulabila sub aspectul capacitatii administratorului de a o semna si a o aduce la indeplinire. Pe de alta parte, mandatul poate fi confirmat cu efect retroactiv, iar societatea parata isi recunoaste si atribuie decizia de concediere atacata.
Decizia nr.28/2010 este lovita de nulitate si avand in vedere ca aceasta nu cuprinde mentiunea obligatorie prevazuta de art. 74 lit. d din Codul muncii potrivit careia trebuie indicata lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru un loc de munca vacant. Imprejurarea ca in Hotararea nr. 168/03.06.2010 a Adunarii Generale a Asociatilor paratei este cuprinsa mentiunea potrivit careia salariatei nu i se poate oferi un alt post potrivit pregatirii sale profesionale si nu poate fi cuprinsa intr-un plan de reconversie profesionala nu este de natura sa acopere nulitatea deciziei deoarece mentiunile prevazute de art. 74 din Codul Muncii trebuie inserate in decizia de concediere, iar nu in alte inscrisuri intocmite de catre angajator anterior, concomitent sau ulterior emiterii deciziei de concediere, iar pe de alta parte, parata nici nu a facut dovada ca s-ar fi adresat Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de Munca si Inspectoratului Teritorial de Munca pentru a facilita reangajarea reclamantei.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod Procedura Civila, avand in vedere culpa procesuala a paratei, instanta a obligat-o sa plateasca reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariul avocatial.
Impotriva acestei hotarari a formulat cerere de suspendare inregistrata la data de 16 februarie 2011 recurenta S.C. R.R. S.R.L. Oradea, solicitand suspendarea sentintei civile nr. 234 din 17.01.2011 pana la solutionarea recursului de catre Curtea de Apel Cluj.
In dezvoltarea motivelor recurenta a aratat ca in urma admiterii actiunii societatea a fost obligata la reintegrarea contestatoarei si la plata drepturilor salariale a preavizului precum si a altor drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea fara a fi individualizate si fara a se preciza cuantumul acestora.
Executarea sentintei o pune in situatia de achita peste 40.000 lei si echivalentul a 7.000 de euro fara a avea certitudinea ca ii si putea recupera de la contestatoare in eventualitatea admiterii recursului.
Mai mult prin reintegrarea pe postul avut anterior contestatoarea are acces la toate documentele si datele financiare ale societatii inclusiv la datele confidentiale pe care le-ar putea folosi in alte scopuri in cazul in care s-ar admite recursul.
Sunt reiterate in continuare motivele pe care le-a redat in cuprinsul cererii de recurs, punctand faptul ca pe perioada 01.12.2009-16.07.2010 a inregistrat cheltuieli cu reclamanta in cuantum de 49740 lei la care se adauga si contributiile datorate de angajator, intr-o perioada in care societatea inregistra pierderi (o treime din cifra de afaceri) pe care in calitate de director financiar, intimata trebuia sa le vada si sa incerce o reducere a lor.
Se subliniaza ca instanta de fond a retinut gresit starea de fapt, postul de economist-contabil existand si la data concedierii intimatei si fiind ocupat, iar in plus, in perioada in care a activat, intimata nu a semnat nici un act contabil, nu a facut nici o operatie contabila, toate fiind facute de firma de contabilitate cu care petitionara avea incheiat contract anterior angajarii intimatei.
Prin intampinarea inregistrata la data de 25 februarie 2011 intimata a solicitat sa se constate ca cererea de suspendare a executarii sentintei este neintemeiata si sa se dispuna respingerea ei, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, intimata solicita, in baza art. 300 (3) si art. 7231 (2) C.pr.civ., stabilirea unei cautiuni de 20% din valoarea obiectului cererii, sens in care se impune ca petenta-recurenta sa precizeze valoarea obiectului cererii, iar in cazul nedepunerii cautiunii, situatia sa fie privita ca fine de neprimire.
Intrucat prin cererea de suspendare a executarii sentintei s-a invocat ca temei de drept art. 300 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin 3 si 4 C.pr.civ., se impune ca petenta-recurenta sa-si precizeze cererea, respectiv daca intelege sa solicite suspendarea executarii sentintei in temeiul dispozitiilor art. 300 (2) si (3) C.pr.civ. sau solicita suspendarea provizorie a executarii sentintei pana la solutionarea cererii de suspendare formulata in cadrul recursului impotriva sentintei in temeiul dispozitiilor art. 403 (4) C. pr.civ.
Considera ca recursul formulat impotriva sentintei trebuie sa contina, in ambele cazuri, o cerere de suspendare a executarii sentintei, in caz contrar, aceasta cerere, pe cale separata, fiind neavenita.
Doar instanta sesizata cu judecarea recursului poate dispune, la cerere, motivat, suspendarea executarii hotararii si doar in cazul in care cererea de suspendare a executarii formulata in cadrul recursului se inregistreaza mai inainte de sosirea dosarului, aceasta urmeaza a fi repartizat in procedura aleatorie si judecata de catre alt complet decat cel care va judeca recursul.
Din prevederile art. 300 alin (2) C. pr.civ. rezulta ca acordarea suspendarii trebuie sa fie motivata, nefiind suficient, pentru admiterea cererii, faptul ca s-a declarat calea de atac.
Pe langa faptul ca petenta-recurenta a reiterat aceleasi aspecte ca si in cererea de recurs, care insa depasesc cadrul procesual si urmeaza a fi analizate de completul investit cu judecarea acestuia, aceasta a facut doar simple afirmatii nedovedite, respectiv faptul ca executarea sentintei ar pune-o in situatia de a achita peste 40.000 lei si echivalentul a 7.000 Euro, fara a avea certitudinea ca isi va putea recupera si ca, prin reintegrare contestatoarea ar avea acces la date confidentiale pe care le-ar putea folosi in alte scopuri.
Suspendarea executarii unei hotarari judecatoresti constituie o situatie de exceptie si poate fi dispusa numai in conditii deosebite, cand se dovedeste inclusiv prejudiciul iminent pe care l-ar avea de suportat in eventualitatea in care ar executa hotararea.
Insa, regula instituita de legiuitori in prevederile art. 289 din Codul muncii, este aceea ca, hotararile pronuntate in fond sunt executorii de drept, tocmai pornind de la interesul ocrotit, respectiv drepturile angajatilor in raport cu angajatorii si pozitia de inferioritate economica.
Mai mult, contestatoarea-intimata nu s-a adresat inca cu o cerere, fie angajatorului in mod direct, fie prin executor in vederea punerii in executare a sentintei civile, astfel ca nu se justifica argumentarea petentei-recurenta cu privire la vreo intoarcere a executarii sau de incertitudinea si dificultatile pe care le-ar avea de intampinat intr-un asemenea demers.
Apoi, pe toata durata angajarii contestatoarea a avut acces la documentele si actele financiare ale societatii inclusiv date confidentiale si nu le-a folosit ulterior deciziei de concediere. Evident, in cazul in care contestatoarea-intimata ar uza de pozitia sa in mod ilegal, ar exista alte cai pentru a fi sanctionata.
Cu privire la cel de-al treilea aspect, respectiv faptul ca drepturile banesti nu au fost individualizate, arata ca acest aspect nu reprezinta un temei al suspendarii cat timp chiar si in aceasta cerere petenta-intimata a reusit sa calculeze intinderea dreptului sau de creanta.
In drept a invocat prevederile art. 115 si urm. C.pr.civ.
Analizand cererea formulata prin prisma motivelor si a apararilor invocate, Curtea retine urmatoarele:
Cererea este intemeiata si urmeaza a fi admisa, cu majoritate de voturi, pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, cu privire la intemeierea in drept a cererii, prin practica s-a consemnat precizarea facuta de reprezentanta petitionarei ca suspendarea a fost ceruta pana la solutionarea recursului, iar nu pana la solutionarea cererii de suspendare formulata in cadrul recursului, fiind deci aplicabile prevederile art. 300 alin. 2 si nu ale art. 300 alin. 3 coroborat cu art. 403 alin. 4 C.proc.civ.
In al doilea rand, se constata ca s-a achitat cautiunea fixata de instanta, fiind indeplinita conditia impusa de art. 300 alin. 3 C.proc.civ.
In al treilea rand, s-a clarificat, si reiese din copia cererii de recurs, depusa la dosar, ca nu exista inca o cerere de suspendare in cuprinsul cererii de recurs, de altfel nefiind necesara o atare cerere, asa cum sustine intimata din prezentul cadru procesual. Prin prezenta cerere, se solicita suspendarea sentintei (practic, a executorialitatii acesteia) pana la solutionarea recursului, fiind deci de prisos si fara temei legal a se cere existenta a inca unei cereri cu acelasi obiect in cuprinsul memoriului de recurs.
Cu privire la legalitatea investirii completului in conditiile in care recursul inca nu a fost inaintat la Curte, si deci inca nu este repartizat unui complet al Curtii pentru a se repartiza acestuia cererea de suspendare, se considera legal procedeul prin care a fost repartizat aleatoriu unui complet specializat cererea de suspendare, neputand fi amanata repartizarea acesteia pana la momentul inaintarii cererii de recurs la Curte, in urma redactarii sentintei. In acest sens sunt de altfel dispozitiile art. 99 alin. 9 din Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti.
Pe fondul cererii, se constata ca oportunitatea suspendarii este lasata la aprecierea instantei, aceasta apreciind in functie de imprejurarile cauzei daca punerea in executare a hotararii atacate cu recurs (practic, executorialitatea acesteia), ce reprezinta regula conform art. 289 Codul muncii, se impune a fi suspendata fata de anumite considerente legate de aparenta puternica privind temeinicia caii extraordinare de atac si consecutiv, iminenta punerii in executare a unei hotarari pasibil a fi anulata, sau fata de conturarea perspectivei unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Fara a cerceta temeinicia recursului, ci apeland doar la ceea ce literatura de specialitate numeste "pipairea fondul", cand se raporteaza la modalitatea in care instantele apreciaza oportunitatea admiterii masurilor solicitate pe calea ordonantei presedintiale (aplicabila, aceasta modalitate, prin similitudine, pentru identitate de ratiune, date fiind, in ambele cazuri, caracterul temporar al masurii dispuse si aprecierea oportunitatii pe baza unei judecati sumare), Curtea constata ca se impune suspendarea executarii sentintei atacate cu recurs.
In acest sens, se observa ca, desi nu s-a probat inceperea demersurilor in vederea punerii in executare a sentintei, asa cum arata petitionara, sumele in discutie sunt relativ mari, astfel cum au fost acestea precizate de petitionara, iar la sustinerea ca ar intampina dificultati in recuperarea acestora, in ipoteza admiterii recursului, intimata nu a dovedit solvabilitatea sa, pentru a inlatura temerile petitionarei si practic, motivul de suspendare invocat.
Este adevarat ca are sarcina probei cel ce face o afirmatie inaintea instantei, insa atunci cand se afirma un fapt negativ nedeterminat, cum este cazul in speta, sarcina probei revine celui ce afirma contrariul, anume, intimatei.
In plus, se retine motivul invocat cu privire la vulnerabilitatea petitionarei in conditiile in care ar proceda la reintegrarea intimatei anterior ramanerii irevocabile a sentintei, intimata intrand in contact cu informatii confidentiale ce tin de activitatea societatii in baza functiei importante detinute in cadrul acesteia, aceea de director financiar, in conditiile in care exista posibilitatea de a se infirma solutia primei instante. In mod evident, in cazul unui angajat cu sarcini de executie, situatia nu este la fel de problematica precum aceea a unui angajat cu functie de conducere, care gratie acesteia efectueaza o activitate de management, cu implicatii mult mai importante decat cele aduse de indeplinirea unor atributii de executare.
Fata de aceste considerente, Curtea urmeaza a dispune in sensul celor solicitate de petitionara, in baza art. 300 alin. 2 si 3 raportat la art. 403 alin. 3 C.proc.civ.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Suspendare a executarii
Concursul de infrac?iuni .Anularea suspendarii executarii pedepsei. Contopirea pedepselor. - Sentinta penala nr. 404 din data de 21.06.2012Revocarea suspendarii executarii pedepsei in cazul neexecutarii obligatiilor civile .stabilite prin hotararea de condamnare - Sentinta penala nr. 167 din data de 08.09.2010
Revocarea suspendarii sub supraveghere - Sentinta penala nr. 30 din data de 25.02.2009
Atata timp cat inculpatii au fost obligati in solidar la despagubirea partii civile, iar banii obtinuti de inculpati din vanzarea bunurilor sustrase servesc la despagubirea acesteia nu se poate dispune si confiscarea acestora - cu atat mai mult in solida - Decizie nr. 551/R din data de 24.07.2013
Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii din cauza nerespectarii masurilor de supraveghere impuse de art. 863 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969. - Decizie nr. 369 din data de 16.06.2014
Suspendarea executarii actului administrativ - Decizie de imputare. Neindeplinirea cerintelor art.14 din Legea nr.554/2004. - Decizie nr. 7466 din data de 10.07.2013
Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu privire la punerea in executare a unei hotarari judecatoresti executorii prin care s-a dispus suspendarea vremelnica a executarii unui act administrativ. - Decizie nr. 3282 din data de 03.04.2013
Anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei. Tehnica de contopire. - Decizie nr. 511 din data de 09.04.2012
Dispozitie emisa de Directorul General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia a Copilului Hunedoara prin care s-a dispus suspendarea acordarii drepturilor banesti. Conditii indeplinite pentru suspendarea executarii actului administr... - Decizie nr. 1737 din data de 28.03.2012
Cerere de suspendare a executarii actului administrativ. Procedura de solutionare a cererii. - Decizie nr. 2290 din data de 17.11.2010
Suspendarea executarii actului administrativ. Conditii. - Decizie nr. 501 din data de 23.04.2008
Suspendarea efectelor executorii ale actului administrativ pana la solutionarea actiunii - Decizie nr. 2003 din data de 03.10.2005
Domeniul achizitiilor publice. - Decizie nr. 1840 din data de 05.09.2005
Creanta apartinand AVAS. Cerere de suspendare a executarii. Instanta competenta. - Decizie nr. 591 din data de 15.10.2004
- Sentinta civila nr. 3445 din data de 30.04.2010
Intrerupere executare pedeapsa - Sentinta penala nr. 802 din data de 14.04.2010
Intrerupere executare pedeapsa - Sentinta penala nr. 546 din data de 10.03.2010
Revocare suspendare executare sub supraveghere - Sentinta penala nr. 1187 din data de 09.06.2010
Anulare suspendare executare sub supraveghere - Sentinta penala nr. 786 din data de 14.04.2010
- Sentinta civila nr. 3825 din data de 07.07.2008