Civil - pretentii

  Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cauza ce face obiectul dosarului nr. 13899/320/2010 al Judecatoriei Tg. Mures, reclamanta AI a solicitat obligarea  paratului MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE la plata despagubirilor privind imobilul situat in Tg.Mures, str. Transilvaniei, nr. 59, ap.8, jud. Mures, inscris in CF colectiv 46386 Tg.Mures, nr. top 3735/13, care in natura reprezinta apartament in bloc de locuinte compus din 3 camere si dependinte, despagubiri cuantificate in decizia nr. 5019/23.04.2009 emisa de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor - Directia pentru acordarea Despagubirilor in Numerar, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca imobilul in discutie  reprezinta apartament in bloc de locuinte situat in Tg.Mures, str. Transilvaniei, nr. 59, ap.8, jud. Mures, aratand ca a trecut in proprietatea Statului cu plata in temeiul Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 479/27.12.1988 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judetului Mures.
De asemenea reclamanta a aratat ca a inaintat Primariei Municipiului Tg.Mures notificarea nr. 898/2001 in baza Legii 10/2001 prin care a solicitat Comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001, acordarea de masuri reparatorii pentru acest imobil.
In continuare a mai aratat ca, Comisia de Aplicare a legii nr. 10/2001 Tg.Mures a propus admiterea cererii de acordare de masuri reparatorii prin echivalent si comunicarea la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor pentru cuantificarea masurilor reparatorii in echivalent.
Reclamanta a mai aratat ca toate demersurile efectuate de aceasta in vederea solutionarii acestei probleme nu au avut nici un rezultat favorabil, suma nefiind achitata.
Autoritatea Nationala  pentru Restituirea Proprietatilor - Directia a emis decizia nr. 5019/23.04.2009 pentru acordarea despagubirilor in numerar urmare careia s-a intocmit dosarul de optiune nr. 13293/30.09.2009 prin care reclamanta a indicat ca opteaza pentru titlu de plata (despagubiri in numerar) pentru suma de 178611,03 lei, potrivit art. 18 ind. 1 alin.2 teza ultima din Legea nr. 247/2005 litlul VI cap. V ind. 1 sectiunea 1. Totodata a aratat ca prin adresa nr. 6511/DN/10.08.2010 i s-a comunicat suspendarea platilor  despagubirilor pe o perioada de 2 ani, adica pana in iulie 2011, situatie in care paratul nu si-a manifestat in vreun fel intentia de plata a acestei sume aprobate deja.
In continuare reclamanta a aratat ca avand in vedere demersurile fara rezultat pe care le-a efectuat in baza Legii 10/2001, precum si incontestabilitatea dreptului de proprietate asupra imobilului in cauza, a solicitat admiterea actiunii.
In drept reclamanta a invocat art.1 din Prim Protocol al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, art. 480,481 Cod civil, Constitutia Romaniei de la 1965, art. 17 alin.1 si 2 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, art.15 lit.r din Legea nr. 146/1997.
Pentru termenul de judecata din data de 04.02.2011 au fost depuse la dosar de catre reclamanta, note de sedinta, prin care a solicitat emiterea unei adrese catre paratul Ministerul Finantelor Publice in reprezentarea Statului Roman prin care sa precizeze stadiul in care se afla solutionarea dosarului de optiune nr. 13293/30.09.2009 si sa indice data la care se va efectua viramentul bancar al sumei de 178.611,03 lei stabilita prin decizia nr. 5019/23.04.2009.
In continuare reclamanta a mai solicitat conform art. 242 C.pr.civ. judecarea cauzei in lipsa.
Prin intampinarea depusa de paratul Ministerul Finantelor Publice, a solicitat admiterea exceptiei privind lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice - Directia Generala a Finantelor Publice Mures si pe cale de consecinta respingerea actiunii respectiv a cheltuielilor de judecata.
In motivare paratul a aratat ca potrivit dispozitiilor art.3 pct.81 din HG nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, in realizarea functiilor sale, Ministerul Finantelor Publice indeplineste urmatoarele functii: "reprezinta statul, ca subiect de drepturi si obligatii, in fata instantelor, precum si in orice alte situatii in care acesta participa nemijlocit, in nume propriu, in raporturi juridice, daca legea nu stabileste in acest scop un alt organ".
In continuare paratul a mai aratat ca in ceea ce priveste exceptia invocata, calitatea procesuala pasiva este o conditie a dreptului la actiune a carui justificare in persoana paratului se verifica pe tot parcursul procesului, lipsa acestuia reprezentand o exceptie absoluta de fond si peremptorie, care poate fi invocata si din oficiu de catre instanta si de asemenea presupune existenta identitatii intre persoana paratului si cel obligat in cadrul aceluiasi raport juridic.
In drept paratul a invocat textele de lege la care a facut referire in cuprinsul intampinarii.
Conform art. 242 C.pr.civ. paratul a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
La termenul de judecata din data de 06.04.2011, reclamanta a depus la dosar raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocate de parat si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In motivare reclamanta a aratat ca exceptia invocata de parat nu are fundament atata timp cat obligativitatea achitarii sumelor acordate prin decizia nr. 5019/23.04.2009 emisa de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor revine Statului Roman, indiferent de reprezentativitatea acestuia, ori de faptul ca anumite obligatii de plata sunt incredintate unor institutii ale aceluiasi parat, Statul Roman.
De asemenea la acelasi termen reclamanta a depus la dosar un memoriu prin care a solicitat introducerea in cauza in calitate de parati: Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor  si Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
La data de 07.06.2011, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, a depus la dosar, prin serviciul registratura al instantei, intampinare prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala a instantei investita cu solutionarea pricinii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
Referitor la exceptia de necompetenta materiala a instantei, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a aratat ca orice litigii ce vizeaza procedura prevazuta de art.19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, precum si orice pretentii indreptate impotriva Comisiei Centrale sunt de competenta Curtii de Apel - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, ca organ administrativ aflat in subordinea Ministerului Finantelor Publice.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, aceasta a aratat faptul ca odata cu adoptarea OUG nr. 81/2007, atributia achitarii despagubirilor in numerar catre persoanele indreptatite revine Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, prin noua Directie pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar si nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
In drept, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a invocat Legea nr. 10/2001, republicata, Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, art.115-119 din Codul de procedura civila, OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
La termenul de judecata din data de 08.06.2011, parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor  a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei si a invocat exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Tg.Mures si exceptia prematuritatii cererii introductive de instanta.
In motivare parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a aratat referitor la exceptia de necompetenta a instantei investita cu solutionarea pricinii ca orice litigii ce vizeaza procedura prevazuta de art.19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, precum si orice pretentii indreptate impotriva Comisiei Centrale sunt de competenta Curtii de Apel - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
De asemenea in ceea ce priveste exceptia prematuritatii cererii introductive de instanta a mentionat ca Legea nr. 247/2005 este o lege speciala ce reglementeaza o procedura administrativa de acordare a despagubirilor aferente imobilelor  care nu pot fi restituite in natura, imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar pentru emiterea titlului de plata, actul normativ stabileste termenul de 15 zile de la data disponibilitatilor financiare, dupa ce in prealabil a fost inregistrata cererea de optiune privind valorificarea titlului de despagubire emis de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
In continuarea parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a aratat faptul ca emiterea titlurilor de plata si dispunerea platii se face in ordinea inregistrarii cererilor de optiune, pana in prezent despagubirile in numerar efectuandu-se pana la cererea de optiune inregistrata cu nr. 03967/29.04.2008, reclamanta avand, asa cum am mai aratat, cererea de optiune nr. 13293/30.09.2009.
In drept, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a invocat prevederile art.115-118 C.pr.civ., Legea nr. 247/2005 - Titlul VII, HG nr.128/2008, OUG nr. 81/2007 cu modificarile si completarile ulterioare, OUG nr. 62/2010, Legea nr. 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare.
La data de 19.09.2011, reclamanta a depus la dosar prin serviciul de registratura al instantei, raspuns la intampinarea depusa de parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, prin care a solicitat respingerea exceptiei necompetentei materiale a Judecatoriei Tg.Mures, respingerea exceptiei prematuritatii cererii invocate de parata si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In motivare reclamanta, in ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Tg.Mures, a aratat ca Judecatoria este competenta material a judeca pricina de fata atata timp cat este vorba despre un litigiu de drept comun prin care aceasta fata de parate a solicitat plata unei sume de bani stabilita printr-o decizie emisa de parata in favoarea acesteia pentru un imobil preluat de Statul Roman ca o masura abuziva. Iar pe de alta parte, fata de valoarea obiectului cauzei sub 500.000 lei este evident ca Judecatoria este competenta a solutiona pricina de fond.
In continuare in ceea ce priveste exceptia prematuritatii depunerii cererii, reclamanta a aratat ca se impune a fi respinsa , luand in considerare chiar argumentele paratei privind faptul ca, se prevede un termen de 15 zile de plata a despagubirilor de la data disponibilitatilor financiare. Totodata a aratat ca termenul este incert, fata de situatia in care poate niciodata nu vor fi disponibilitati financiare, aratand ca este absurd a stabili un asemenea termen care poate fi ocolit intotdeauna.
In probatiune au fost depuse: contract de costruire nr.203/1983 (f.5-6), extras CF (f.7), notificare (f.8), dispozitia nr. 5730/27.06.2007 (f.9-10), adresa nr. 3213/23/DV/Dos. 14/22.02.2008 (f.11), raport de evaluare (f.12), adresa din data de 07.09.2009 (f.13), cerere de optiune (f14), adresa nr. 828163/30.09.2009 (f.15), comunicarea nr. 10762/27.03.2009 (f.16), decizia nr. 5019/23.04.2009 (f.17), adresa din data de 27.07.2010 (f.18), adresa nr. 6511/DN/10.08.2010 (f.19-20), extras de pe ecris (f.35-36), nota de inventar (f.38), adresa nr. 26812/02.06.2011 (f.62), adresa nr. RG/29331/CND/2963/DN/3592/25.05.2011 (f.63-64,68-69), adresa nr. 253410/13.05.2011 (f.65,67,70), sentinta civila nr. 7143/2011 (f.104-107).
La termenul din 21.09.2011 instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Cu privire la exceptiile invocate, avand in vedere dispozitiile art. 137 C. proc. civ. si ordinea de solutionare a acestora, instanta procedeaza la analiza lor, dupa cum urmeaza:
Exceptia de necompetenta materiala a instantei invocata de catre parati, instanta urmeaza sa o respinga pentru urmatoarele considerente:
Litigiul dedus judecatii nu se intemeiaza pe prevederile Legii nr. 10/2001 sau pe dispozitiile modificatoare din Legea nr. 247/2005, fiind o actiune de drept comun formulata de reclamanta care se pretinde titulara unui drept de creanta impotriva Statului roman, drept de creanta rezultand dintr-o masura abuziva a statului roman luata in anul 1988 si cu privire la care a fost emisa decizia nr. 5019 / 23.04.2009 de catre Autoritatea Nationala Pentru Restituirea Proprietatilor. In aceasta decizie se propune acordarea unui titlu de despagubire in valoare de 178611,03 lei. In aceste conditii, cum valoarea pretentiilor deduse judecatii este sub 500.000 lei si cum actiunea formulata nu este intemeiata pe art. 26 din Legea nr. 10/2001, instanta va constata ca judecatoria este competenta sa solutioneze prezenta cauza. Instanta remarca faptul ca exceptia de necompetenta invocata a vizat doar necompetenta materiala nu si o eventuala necompetenta teritoriala, motiv pentru care analiza s-a limitat doar la aspectele vizand necompetenta materiala.
Exceptia prematuritatii cererii invocata de catre parati, instanta urmeaza sa o respinga pentru urmatoarele considerente:
In anul 1988, in temeiul Decretului nr. 223/1974, Statul roman a preluat de la reclamanta apartamantul nr. 8 situat in Tg. Mures, str. Transilvaniei, nr. 59, fiind emisa decizia nr. 479/1988 a fostului Comitet executiv al Consiliului Popular al judetului Mures. Reclamanta a solicitat in temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de masuri reparatorii pentru acest imobil ( f. 8). Prin dispozitia nr. 5730/2007 a Primarului mun. Tg. Mures ( f. 9-10) cererea a fost admisa, propunandu-se acordarea de masuri reparatorii in echivalent. Dosarul a fost inaintat la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor care, in temeiul raportului de evaluare ( f. 12) a emis decizia nr. 5019/2009 prin care reclamantei i s-a acordat  titlul de despagubire in cuantum de 178611,03 lei ( f. 17) . Ulterior, la 07.09.2009 reclamanta a aratat ca opteaza in temeiul art. 18 indice 1 alin. 2 teza ultima din Legea nr. 247/2005 titlul VI, cap V indice 1 sectiunea 1, pentru titlu de plata ( despagubiri in numerar) ( f. 13) . In acest sens s-a format dosarul de optiune nr. 13293/30.09.2009 aflat in curs de solutionare la Directia pentru acordarea despagubirilor in numerar .
Prin actele administrative emise de autoritatile publice mentionate anterior, acte administrative necontestate de catre reclamanta care a achiesat la modalitatea de solutionare a notificarii formulate in temeiul Legii nr. 10/2001, acesteia i s-a recunoscut un drept de creanta cu titlu de masura reparatorie pentru imobilul revendicat si nerestituit in natura. In cauza Mosteanu si altii versus Romania, Curtea Europeana a Drepturilor omului aminteste ca notiunea de “bunuri" poate acoperi atat “bunuri actuale", cat si valori patrimoniale, inclusive creante, in baza carora reclamantul poate pretinde sa aiba cel putin o speranta legitima pentru a obtine utilizarea efectiva a unui drept de proprietate, iar aceasta optica a fost mentinuta in intreaga jurisprudenta a Curtii ( de ex. Popovici si Dumitrescu versus Romania, Ghitescu versus Romania).
Instanta retine astfel ca reclamanta este in posesia unui bun in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru asigurarea Drepturilor Omului si libertatilor fundamentale ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994. Asa fiind, reclamanta poate invoca dreptul la respectarea proprietatii asa cum este el configurat si dezvoltat in jurisprudenta CEDO, in concordanta si cu dispozitiile art. 11 si art. 20 din Constitutia Romaniei.
Din cuprinsul actiunii introductive se poate observa ca demersul de fata se circumscrie valorificarii de catre reclamanta a dreptului sau de creanta mentionat anterior, considerat un bun in acceptiunea CEDO. Pe de alta parte, contestatiile care poarta asupra dreptului de proprietate au fost considerate in jurispudenta CEDO (Cu titlu de exemplu: Sporrong si Lönnroth, din 23 septembrie 1982,  Curtea EDO, Ettl si altii; Erkner si Hofauer; si Poiss, din 23 aprilie 1987, seria A nr. 117; Curtea EDO, Bodén, din 27 octombrie 1987, seria A nr. 125-B; Curtea EDO, Håkansson si Sturesson, din 21 februarie 1990, seria A nr. 171-A; Curtea EDO, Ruiz-Mateos c. Spaniei, din 23 iunie 1993, seria A nr. 262) ca avand caracter civil si cu privire la care are aplicabilitate art. 6 paragraf 1 din Conventie ( dreptul de acces la instanta).
In prezenta speta, instanta nu a identificat incidenta vreunei limitari permise a dreptului de acces la instanta in sensul ca legea sa impuna vreo procedura administrativa prealabila, vreun termen sau autorizare prealabila, etc. care sa o impedice pe reclamanta sa incerce valorificarea si protejarea drepturilor sale pe calea unei actiuni in justitie. Instanta a avut in vedere ca temeiul de drept al actiunii pendinte il reprezinta art. 480, 481 C. civ. raportat la art. 1 din Primul protocol al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si nu dispozitiile derogatorii din Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 247/2005 care instituie obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative.
Referitor la exceptiiile lipsei calitatii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si respectiv a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor instanta constata ca sunt indemeiate urmand a le admite pentru urmatoarele motive:
Atat Comisia Centrala pentru stabilirea Despagubirilor cat si Autoritatea Nationala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate sunt entitati specializate constituite in temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2005 si respectiv prin OUG nr. 81/2007, implicate in coordonarea procesului de acordare a despagubirilor cu privire la imobilele care nu pot fi restituie in natura si care sunt in sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001. Actiunea de fata este intemeiata pe dispozitiile art. 1 din Protocolul 1 la CEDO si nu pe dispozitiile Legii 10/2001, astfel incat nici una din cele doua entitati anterior mentionate nu au vreo prerogativa directa in procedura de drept comun.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul finantelor publice invocata de acesta prin intampinare instanta o va respinge ca neintemeiata deoarece dispozitiile legale din Legea nr. 10/2001 invocate de catre acesta in sustinerea exceptiei sunt irelevante in cauza, prezenta actiune fiind intemeiata pe dispozitiile dreptului comun. In speta de fata prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 isi au pe deplin aplicabilitate, statul fiind in acest proces parat in nume propriu, reclamanta emitand pretentii in mod direct de la acesta. Astfel, Ministerul finantelor publice are calitatea de reprezentant al Statului Roman si, in conformitate cu art. 3 pct. 81 din HG nr. 34/2009 reprezinta statul ca subiect de drepturi si obligatii in fata instantelor precum si in orice alte situatii in care acesta participa nemijlocit in nume propriu in raporturi juridice, daca legea nu stabileste in acest scop un alt organ.
Pe fondul cauzei, instanta retine in concordanta cu aspectele anterior mentionate ca actiunea de fata este o actiune de drept comun in valorificarea dreptului de creanta recunoscut in favoarea reclamantei prin decizia nr. 5019/2009 emisa de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
Instanta constata insa ca aceasta decizie coroborata cu exprimarea optiunii  din 07.09.2009 cand reclamanta a aratat ca opteaza in temeiul art. 18 indice 1 alin. 2 teza ultima din Legea nr. 247/2005 titlul VI, cap V indice 1 sectiunea 1, pentru titlu de plata ( despagubiri in numerar), nu a dat nastere in sarcina paratului Statul roman la obligatia de a plati o anumita suma de bani, ci la o obligatie de a emite un titlu de plata in conformitate cu dispozitiile OUG nr. 81/2007. Formulat sintetic, reclamanta nu este titulara unui drept de creanta in bani, ci a unui drept de creanta constand in obligatia de a face.
Pentru a putea obtine obligarea Statului roman la plata unei sume de bani este necesar ca reclamanta sa faca dovada existentei unui raport contractual sau legal obligational in care Statul roman sa fie debitorul obligatiei de a plati o anumita suma de bani.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevede ca despagubirile pentru imobilele aflate sub incidenta Legii nr. 10/2001 si nerestituite in natura se acorda, in functie de optiunea beneficiarului, prin titluri de despagubire care pot fi titluri de conversie si/sau titluri de plata.  Totodata, potrivit art. 3 lit. h  din OUG nr. 81/2007, titlurile de plata sunt certificate emise de Autoritatea nationala pentru restituirea proprietatilor in numele si pe seama statului roman, care incorporeaza drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului roman de a primi in numerar o suma de maxim 500.000 lei. Astfel titlul de plata nu se confunda cu insusi dreptul de creanta in bani. Acesta este motivul pentru care, desi reclamanta este in posesia titlului de despagubire            ( rezultand din decizia nr. 5019/2009) si si-a exprimat optiunea pentru despagubiri in numerar si nu in actiuni, totusi Statul roman nu poate fi obligat la plata in acest moment a unei sume de bani deoarece nu exista un titlu de plata care sa incorporeze dreptul de creanta al detinatorului asupra statului roman de a primi in numerar suma respectiva.
Asadar, avand in vedere ca reclamanta nu a facut dovada existentei unui raport obligational cu privire la dreptul de creanta in bani invocat, actiunea reclamantei de obligarea Statului roman de a plati in numerar despagubirile cuantificate prin decizia nr. 5019/2009 la suma de 178611,03 lei va fi respinsa ca neintemeiata pentru motivele de fapt si de drept expuse anterior.
Paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata.