Civil - plangere contravetionala

Deliberand asupra cauzei civile de fata, retine urmatoarele:
Prin plangerea contraventionala inregistrata la data de 01.10.2010 pe rolul acestei instante sub nr. 13564/320/2010, petenta SC VOLKSBANK ROMANIA SA a solicitat in contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR, in principal: suspendarea prin incheiere a executarii masurilor propuse prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria ANPV nr. 0015012 (anexa seria XXX nr. 0062337, seria XXX nr. 0062338, seria XXX nr. 0062339, seria XXX nr. 0062301, seria XXX nr. 0062340), inainte de solutionarea plangerii; admiterea exceptiei nulitatii procesului verbal avand in vedere ca in procesul verbal nu a fost descrisa fapta care constituie contraventie, data savarsirii faptei fiind indicata in mod eronat si contraventia constatata este lipsita de temei legal; sa constate ca incalca dreptul de proprietate al Volksbank Romania SA si dreptul sau de a desfasura o activitate comerciala; sa aplice direct prevederile Directivei 2008/48/CE si nu pe cele ale Ordonantei de Urgenta nr. 50/2010; sa inainteze exceptiile de neconstitutionalitate indicate in cuprinsul prezentei plangeri, in cazul in care instanta va respinge exceptia nulitatii, spre competenta solutionare Curtii Constitutionale a Romaniei si in cazul admiterii acestora, sa constate nelegalitatea Procesului verbal; in functie de rezultatul capatului de cerere mentionat mai sus, sa admita exceptia de nelegalitate in privinta sanctiunii si masurii propuse prin Procesul verbal si sa constate nulitatea acestuia;
In subsidiar a solicitat instantei sa anuleze procesul verbal de contraventie si, pe cale de consecita sa exonereze Banca de plata amenzii contraventionale sau sa modifice Procesul verbal in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu avertismentul.
In motivarea plangerii petenta arata ca, in urma activitatii de control desfasurata in privinta SC Volksbank Bank Romania SA, la sesizarea unui numar de 6 clienti care au depus reclamatiile cu nr. 1093/2012/15.09.2010, 980/1878/03.09.2010, 979/1877/03.09.2010, 977/1881/03.09.2010, 976/1880/03.09.2010 si 975/1879/03.09.2010, CJPC Mures a intocmit procesul verbal in care:
1. a consemnat faptul ca: banca a continuat sa incaseze comisionul de risc, nejustificat si dupa data de 21.06.2010, avand in vedere intrarea in vigoare a OG nr. 50/2010; banca incasa dobanda variabila desi era stabilita ca fixa; cu privire la incasarea comisionului de risc inainte de 21.06.2010 de catre banca, care difera de la un contract la celalalt s-a apreciat ca se incalca art. 4 din Legea nr. 193/200 si art. 1(3) din legea 193/200; cu privire la dobanda aplicata la toate reclamatiile invocate se mentioneaza in contractele eronate la sectiunea 3 - se considera un an de 360 zile si nu de 365 zile respectiv 366 zile.
2. a constatat ca se incalca prevederile art. 36 din OUG nr. 50/2010 fapta care constituie contraventie si se sanctioneaza in baza art. 88 alin.2;
3. a sanctionat banca cu amenda contraventionala de 20.000 lei conform art. 88 alin. 2 din OUG 50/2010 pentru incalcarea art. 35, lit. a,b si art. 36 din OUG nr. 50/2010;
4. agentii constatori au propus:- conform art. 88 alin. 1 lit. b din OUG nr. 50/2010, in termen de 24 de ore, restituirea comisionului de risc aplicat dupa data de 21.06.2010 si a diferentelor dintre platile efectuate dupa 21.06.2010 de reclamanti si cele inscrise in graficul de rambursare;- respectarea imediata a OUG nr. 50/2010 prin neperceperea/neincasarea comisionului de risc sau a altor comisioane care contravin OUG nr. 50/2010;- cu privire la dobanda/rata aplicata pentru reclamatiile mentionate atat inainte de intrarea in vigoare a OUG nr. 50/2010 cat si dupa intrarea in vigoare a OUG nr. 50/2010 recalcularea dobanzilor la reclamanti din momentul semnarii contractului de credit cu respectarea normelor in vigoare inainte de OUG nr. 50/2010 iar dupa data de 21.06.2010 cu respectarea art. 38 din OUG nr. 50/2010.
Cu privire la petitul privind suspendarea executarii masurilor propuse/dispuse petenta arata ca sumele incasate in baza unui contract semnat de catre ambele parti, in care sunt prevazute in mod expres comisioanele, nu pot fi considerate ca fiind sume incasate fara temei legal. Totodata restituirea sumelor incasate si anularea comisionului de risc va duce la neperceperea de catre banca a unor comisioane legal datorate, pe care ulterior cu greu le-ar mai putea recupera, cauzandu-se bancii o paguba iminenta.
Cu privire la nulitatea procesului verbal, petenta arata ca  in cuprinsul procesului verbal nu a fost descrisa fapta care constituie contraventie iar data savarsirii faptei este indicata in mod eronat si este lipsita de temei legal.
Referitor la sanctiunea privind incalcarea art. 36 din OUG nr. 50/2010, petenta arata ca OUG nr. 50/2010 nu prevede in mod expres la art. 94 aplicabilitatea acesteia asupra contractelor de credit in derulare, ci instituie la art. 95 o regula speciala, derogatorie de la prevederile art. 94, ce prevede ca institutiile de credit au obligatia sa asigure conformitatea prevederilor contractelor in derulare cu prevederile OUG nr. 50/2010 in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a OUG nr. 50/2010. In continuare petenta arata ca petentii, ale caror reclamatii sunt enumerate in procesul verbal au semnat Conventii de credit prin care banca a acordat credite pe durata determinata, garantate cu ipoteca, iar acestia au declarat in mod expres ca sunt de acord cu costurile contractului si cunosc si accepta drepturile si obligatiile ce le revin conform clauzelor contractuale.
Petenta precizeaza ca, desi comisionul de risc nu se regaseste ca si denumire printre comisioanele enumerate de art. 36 din OUG nr. 50/2010, nu exista nici o prevedere expresa in acest act normativ prin care sa se impuna eliminarea comisioanelor in functie de denumirea lor si nu de natura acestora. Comisionul de risc reprezentand costul perceput de catre banca si datorat de catre client acesteia in legatura cu administrarea creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre banca prin punerea la dispozitie a imprumutului.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/200 pentru ca o clauza care nu a fost negociata cu consumatorul sa nu fie abuziva trebuie sa indeplineasca cumulativ conditiile prevazute de lege si anume " creeaza in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei credinte". Petenta mentioneaza faptul ca intrucat comisionul de risc a fost stabilit inca de la data incheierii Conventiei, atat sub aspectul valorii - procentual, cat si sub aspectul perioadei - pe toata durata de derulare a Conventiei, nu poate fi sustinuta afirmatia ca acest comision de risc creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor.
Cu privire la incalcarea dreptului de proprietate al Volksbank Romania SA si a dreptului sau de a desfasura o activitate comerciala, petenta arata ca OG 50/2010 incalca dreptul de proprietate al Volksbank SA si  dreptul sau de a desfasura o activitate comerciala asa cum sunt recunoscute de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, avand prioritate in fata reglementarilor OUG nr. 50/2010 conform art. 20 din Constitutia Romaniei.
Totodata petenta solicita instantei sa aplice direct prevederile Directivei 48/2008 deoarece OUG nr. 50/2010 incalca principiile generale recunoscute ca izvor de drept comunitar, incluse in jursiprudenta Curtii de Justitie si in textele tratatelor Uniunii Europene.
De asemenea petenta considera evident faptul ca intimata se incadreaza in categoria entitatilor impotriva carora poate invoca prevederile directivei 2008/48/CE. In continuare petenta arata ca instanta are obligatia de a nu aplica prevederile din dreptul national contrare directivei mentionate anterior.
Petenta precizeaza faptul ca in cazul in care instanta considera ca efectul direct al directivei este incert are posibilitatea sa  adreseze Curtii de Justitie o intrebare referitoare la conformitatea implementarii directivei nr. 48/2008 in sistemul de drept romanesc prin OUG nr. 50/2010.
Cu privire la exceptiile de neconstitutionalitate, petenta arata ca prevederile OUG nr. 50/2010 referitoare la aplicabilitatea acesteia si contractelor garantate cu ipoteca, contractelor de credit in derulare precum si a dispozitiilor ce impun eliminarea unor costuri din contractele de credit in derulare sunt neconstitutionale.
Petenta in conformitate cu prevederile art. 146 lit. d din Constitutia Romaniei si art. 2,3,10 si 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale arata ca intelege sa solicite sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei in vederea analizarii si solutionarii execeptiilor de neconstitutionalitate cu privire la:1.prevederile art. 2 alin. 1, ale art. 13 alin. 2, ale art. 14 alin. 1 lit.t, ale art. 14 alin. 2, ale art. 91, ale art. 92 li ale art. 95 din OUG nr. 50/2010 care sunt neconstitutionale in raport cu prevederile urmatoarelor articole din Constitutia Romaniei: art. 15 alin. 2 conform carora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile", art. 115 alin. 4 conform caruia "Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora". Conform art. 95 din OUG nr. 50/2010 "pentru contractele in curs de derulare, creditorii au obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile ordonantei", contrar prevederilor art. 15 alin. 2 din Constitutie si cerintelor legate de asigurarea stabilitatii raporturilor juridice, respectiv noua lege nu poate desfiinta modalitatea in care legea anterioara a reglementat contractele de credit; 2. prevederile art. 36 din OUG 50/2010 sunt neconstitutionale in raport cu urmatoarele prevederi din Constitutia Romaniei: art. 15 alin. 2, ale art. 115 alin. 4 si ale art. 135 alin. 2 lit. a conform caruia "statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie" in masura in care limiteaza comisioanele ce pot fi percepute de catre institutiile de credit si, in masura in care, coroborat cu dispozitiile art. 95 din OUG impun institutiilor de credit sa elimine din toate contractele de credit aflate in derulare la data intrarii in vigoare a OUG nr. 50/2010 a tuturor acelor comisioane care nu se regasesc ca si denumire in enumerarea limitativa prevazuta de art. 36 din OUG, cu diminuarea corespunzatoare a veniturilor institutiilor de credit aferente acestor comisioane; 3.prevederile art. 88 alin. 1 lit. b si d, art. 88 alin. 2 si alin. 3 din OUG nr. 50/2010 sunt neconstitutionale in raport cu prevederile urmatoarelor articole din Constitutia Romaniei: ale art. 126 alin. 6 si ale art. 21 cu privire la accesul liber la justitie, in masura in care impun institutiilor de credit sa restituie imprumutatilor sumele incasate fara temei legal, si respectiv sa repare deficientele constatate prin procesul verbal.
Cu privire la masura propusa/dispusa de CJPC Mures privind restituirea sumelor incasate fara temei legal in termen de 24 de ore petenta arata ca aceasta masura nu are nici un temei legal, nefiind prevazute nici in OUG 50/2010 si nici in vreun alt act normativ.
In drept petenta a invocat dispozitiile art. 1, art. 16 si art. 17 din OG nr. 2/2001; art. 1 alin. 5, art. 15 alin. 2, art. 21, art. 115 alin. 4, art. 126 alin. 6, art. 135 alin. 2 lit. a, art. 146 lit. d din Constitutia Romaniei, art. 969,969 din Codul Civil, art. 14-15 din Legea 554/2004; art. 2, art. 3, art. 10, art. 29 din Legea 47/1992 si jurisprudenta Curtii de Justitie.
In baza art. 242 din Codul de procedura civila petenta a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
In probatiune petenta a depus la dosar, in copie, urmatoarele inscrisuri: procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei(f.52-57), conventiile de credit , situatie comparativa intre prevederile neconstitutionale ale OUG 50/2010 si prevederile Directivei 48/2008(f.58-65), comunicatul biroului de presa al ANPC (f.87), adresa 43/2010(f.), adresa 205/2010 (f.74), adresa nr. 146(f.75-93),adresa nr. D622/2010(f.), protocolul nr. 1/1952(f.94), decizii ale Curtii Constitutionale ale Romaniei(f.95-113).
La data de 18.01.2011 intimata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii si mentinerea procesului verbal de constatare al contraventiei seria ANPC nr. 0015012/17.09.2010 cu amenda si masura aplicata ca temeinic si legala.
In motivarea intampinarii intimata arata ca cele cuprinse in PVCC seria ANPC nr. 0015012/17.09.2010 sunt temeinice si legale, acestea reflectand starea de fapt existenta la data controlului, amenda fiind corect aplicata. Totodata petenta arata ca PVCC-ul a fost incheiat cu respectarea art. 16 si 17 din OUG nr. 2/2001, contrar celor sustinute de catre petenta care incearca sa se disculpe.
De asemenea petenta precizeaza ca potrivit art. 88 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 contestarea in instanta a PVCC-ului nu suspenda de drept executarea sanctiunilor contraventionale complementare dispuse, contrar celor sustinute de catre petenta.
In drept au fost invocate prevederile art. 115-118 din Codul de procedura civila, OG nr. 2/2001, OUG nr. 50/2010, OG nr. 21/1992. in probatiune a fost depus la dosar intreg materialul probator care a stat la baza intocmirii procesului verbal.
La data de 18.01.2011 petenta a depus la dosar note scrise prin care precizeaza faptul ca legiuitorul a revenit asupra prevederilor anterioare ale OUG nr. 50/2001, respectiv OUG nr. 50/2010 a fost modificata prin Legea nr. 288/2010 iar in conformitate cu prevederile art. 95 din OUG50/2010 asa cum a fost modificata prin Legea nr. 288/2010"prevederile prezentei ordonante nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, cu exceptia dispozitiilor art. 37 ind. 1, ale art. 66-69..."
Totodata petenta arata ca potrivit art. 12 din OG nr. 2/2001 nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita cu inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ, fapta care printr-un act normativ nu mai este considerata contraventie.
De asemenea petenta arata ca, in baza efectului direct al directivei nr. 48/2008/CE, solicita aplicarea directa a dispozitiilor actului normativ comunitar si inlaturarea aplicarii OUG nr. 50/2010 in varianta sa anterioara (initiala), act normativ profund necomunitar si neconstitutional
In drept au fost invocate prevederile Legii 288/2010, decizia nr. 228/2007, Directiva 2008/48/CE, OG nr. 2/2001.
In probatiune petenta a depus la dosar, in copie, practica judiciara.(f.126-128), procesul verbal (f.129-131), conventiile de credit (f.146-320), invitatii (f.139-142).
La data de 04.05.2011 numita Dandarau Maria a depus la dosarul cauzei cerere de interventie in mume propriu solicitand instantei respingerea actiunii formulata de catre petenta si mentinerea procesului verbal si masurile complementare dispuse prin procesul verbal atacat.
In drept au fost invocate prevederile art. 49 si 56, art. 112 din Codul de procedura civila si OUG nr. 50/2010.
La data de 29.07.2011 petenta a depus la solicitarea instantei, note scrise cu privire la exceptiile de neconstitutionalitate invocate prin cererea de chemare in judecata.
Prin incheierea din sedinta din 05.10.2011 instanta a respins cererea de sesizare a Curtii Europene de Justitie si respectiv cererea de suspendare a cauzei pana la solutionarea sesizarii Curtii Europene de Justitie formulate de petenta.
La data de 12.10.2011 intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a reiterat, in esenta, sustinerile din cuprinsul intampinarii depuse la dosar.
Prin incheierea din sedinta din 19.10.2011 instanta a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale formulata de petenta ca inadmisibila.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, in cadrul acesteia fiind depuse la dosar intreg materialul probator care a stat la baza intocmirii procesului verbal, practica judiciara si doctrina.
Trecand la solutionarea cauzei instanta retine urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata sub nr.13564/320/2010 la data de 01.10.2010,  petenta a solicitat in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Regional pentru Protectia Consumatorilor Mures - Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Mures, instantei sa dispuna : -suspendarea prin incheiere a executarii masurilor complementare dispuse, inainte de solutionarea plangerii; - anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, seria ANPC, nr. 0015012, incheiat la data de 17.09.2010, de catre OJPC Mures, pentru motivele de fapt si de drept expuse in plangere.
Cererea de suspendare a executarii masurilor complementare a fost respinsa ca inadmisibila prin incheierea din sedinta din data de 09.03.2011 pentru motivele aratate pe larg in acea incheiere ce face parte integranta din prezenta hotarare.
Instanta va analiza mai intai apararile petentei referitoare la intervenirea dezincriminarii cu privire la contraventiile retinute in sarcina sa prin procesul verbal contestat si aplicarea legii contraventionale mai favorabile, dupa cum urmeaza:
Pentru a stabili acest lucru trebuie analizata succesiunea in timp a legilor contraventionale prin raportare la data la care a fost intocmit procesul verbal in discutie si implicit data la care s-a constatat savarsirea contraventiei si s-a aplicat sanctiunea contraventionala.
Astfel, OG nr. 50/2010 a intrat in vigoare la 21 iunie 2010 si s-a modificat prin intrarea in vigoare a Legii de aplicare nr. 288/2010,  respectiv data de 03.01.2011.
Intimata a efectuat controlul petentei intocmind procesul verbal seria ANPC, nr. 0015012 intre primul si al doilea moment, respectiv la o data la care era in vigoare OUG nr. 50/2010 in varianta initiala. Astfel, in prezenta cauza instanta retine ca legea contraventionala mai favorabila a intrat in vigoare si a inceput sa isi produca efectele dupa ce sanctiunea contraventionala a fost aplicata.
Potrivit art.12 al.1 din O.G. 2/2001 daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ. Acest articol consacra principiul dezincriminarii faptei in materie contraventionala, stabilind generic ca incepand cu momentul intrarii in vigoare a actului normativ nou care nu mai prevede respectiva contraventie, fapta incriminata initial, indiferent cand a fost savarsita nu mai poate fi sanctionata. Aplicarea legii noi care nu mai prevede si nu mai sanctioneaza contraventional fapta trebuie analizata prin raportare la momentul intrarii in vigoare a acesteia si la stadiul derularii cauzei. 
Prin interpretarea data acestui text de Curtea Constitutionala in Decizia 228/2007 , sintagma "nu se mai sanctioneaza" trebuie inteleasa in sensul ca sanctiunea contraventionala nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a noii legi, sanctiunea nu se mai executa. In motivarea acestei solutii, Curtea Constitutionala a aratat ca a reduce aplicarea legii noi care nu mai prevede si nu mai sanctioneaza fapta, doar la situatia neaplicarii sanctiunii echivaleaza cu deturnarea intentiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sanctiunilor aplicate si neexecutate pana la data intrarii in vigoare a noului act normativ, in sensul ca acestea nu se mai executa.
In prezenta cauza, atata vreme cat sanctiunea a fost aplicata inainte de intrarea in vigoare a legii contraventionale mai favorabile singura situatie care poate fi admisa este aceea ca sanctiunile sa nu se mai execute. Trebuie observat astfel ca institutia dezincriminarii functioneaza oarecum diferit in materie contraventionala decat in materie penala, deoarece constatarea si sanctionarea faptei contraventionale se face de catre agentul constatator, in vreme ce stabilirea caracterului penal al unei fapte si aplicarea sanctiunii penale se face de catre instanta de judecata. Astfel, in materie contraventionala, legea de dezincriminare are efecte cu privire la aplicarea sanctiunii doar daca a intervenit inainte de constatarea faptei de catre agentul constatator.
Desi in principiu, invocarea dezincriminarii referitor la o fapta contraventionala cu privire la care s-a intocmit deja proces verbal de contraventie se face in cadrul unei contestatii la executare, in situatia in care s-ar dori executarea silita a unei sanctiuni contraventionale referitor la o fapta cu privire la care a intervenit dezincriminarea, instanta retine ca pentru o buna administrare a justitiei si pentru evitarea unor procese ulterioare nu este inadmisibil ca instanta sa faca aplicarea consecintelor dezincriminarii contraventiei chiar si in cadrul solutionarii unei plangeri contraventionale.
Asadar, pentru considerentele anterior expuse, instanta va constatata ca, urmare a modificarii OUG nr. 50/2010 prin Legea nr. 288/2010, a intervenit dezincriminarea cu privire la contraventiile prevazute  si sanctionate de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 50/2010 constand in incalcarea dispozitiilor art. 35 alin. 1 lit. a si b, art. 36 si art. 38 din acelasi act normativ si constata ca sanctiunile aplicate prin  procesul verbal de contraventie  seria  ANPC nr. 0015012 din 17.09.2010  intocmit de intimata cu privire la aceste contraventii nu se mai executa.
Pe de alta parte insa, constatarea intervenirii dezincriminarii nu face inutila cercetarea aspectelor de legalitate si temeinicie a procesului verbal, macar din perspectiva modului de solutionare a cererii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, a efectelor deja produse la data intervenirii dezincriminarii, precum si cu privire la fapta incriminata de Legea nr. 193/2000 care nu a facut obiectul dezincriminarii . 
In esenta, exceptiile de nulitate invocate de catre petenta se subsumeaza unor aparari privind nelegalitatea procesului verbal in discutie, nefiind adevarate exceptii procedurale. Motivele formale de nelegalitate a procesului-verbal invocate de petenta sunt urmatoarele: procesul-verbal nu cuprinde data corecta a savarsirii faptelor, si nici descrierea exacta a faptelor care reprezinta contraventia, iar lipsa acestor elemente sau insuficienta descriere a faptelor, de natura a naste echivocul faptei prezentate conduc la anularea procesului - verbal, iar un ultim aspect formal de nelegalitate mentionat de petenta este acela ca faptele nu se incadreaza in temeiul legal indicat si nu pot fi sanctionate conform acestuia.
Instanta urmeaza sa respinga aceste aparari ca neintemeiate deoarece nu a constatat ca ar fi existat o incalcare a prevederilor art. 16 si 17 din OG 2/2001.
In speta, contraventia in discutie este una continua asa cum rezulta si din modul de formulare al art. 35 din OUG nr. 50/2010 in vigoare la data intocmirii procesului verbal. Conform art. art. 13, alin. 2 din OG nr. 2/2001 " In cazul contraventiilor continue termenul prevazut la alin. (1) curge de la data constatarii faptei. Contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp."  Contraventiile in discutie constau in perceperea luna de luna a unor comisioane bancare nejustificate sau dobanzi gresit calculate care evident ca reprezinta situatii de incalcare a unor obligatii legale care dureaza in timp. Legiuitorul a reglementat de asemenea maniera continutul contraventiilor in discutie, tocmai pentru a  fi posibila sanctionarea acestui tip de contraventie, data savarsirii faptei fiind asimilata cu data constatarii faptei (in cazul contraventiei continue ), iar data constatarii faptei este consemnata in procesul verbal de constatare in discutie, nefiind obligatoriu identica cu data intocmirii procesului verbal. In cazul contraventiilor continue singura data care are relevanta este data constatarii faptei, caci in acel moment se epuizeaza fapta contraventionala. Prin urmare, nu sunt incidente in speta prevederile art. 17 din OG 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, ce reglementeaza sanctiunea nulitatii absolute a procesului verbal in cazul lipsei mentiunii privind data savarsirii faptei.  
            De asemenea, petenta a invocat incalcarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, deoarece apreciaza ca nu s-au indicat toate imprejurarile ce pot servi la stabilirea gravitatii faptei. Banca petenta nu a aratat insa in mod concret care sunt acele imprejurari relevante care nu au fost indicate in procesul verbal. De asemenea, banca a formulat cerere de obligare a organului constatator la producerea intregului probator constand in inscrisurile pe baza carora a incheiat procesul verbal de constatare (f. 133-320), acestea fiindu-i comunicate in sedinta din 19.01.2011. Din nou, trebuie remarcat faptul ca Banca petenta nu a indicat in mod concret ce alte acte ar fi fost justificate a fundamenta intocmirea procesului verbal atacat atata vreme cat in cuprinsul acestuia s-a facut trimitere concreta la reclamatiile inregistrate la OJPC Mures sub nr. 980/1878/03.09.2010, 976/1880/03.09.2010, 979/1877/03.09.2010, 975/1879/03.09.2010 si 977/1881/03.09.2010, acestea fiind analizate de inspectorii intimatei pe baza actelor puse la dispozitie de catre petenta cu ocazia controlului in anexele procesului verbal atacat ( f. 135-138). In plus, reclamatiile anterior mentionate au fost depuse la dosarul cauzei insotite de contractele de credit si actele justificative (fiind cuprinse in materialul probator de la filele 146-320 din dosar), Mai mult, conform inscrisurilor de la filele 139-142 din dosar, reprezentantul petentei a fost invitat la sediul intimatei pentru a da explicatii in legatura cu reclamatiile analizate, anterior intocmirii procesului verbal, astfel incat instanta apreciaza ca faptele contraventionale au fost suficient de detaliat descrise in procesul verbal contestat si sunt insotite de intreg materialul probator ce fundamenteaza procesul verbal in discutie.
Mai trebuie amintit faptul ca potrivit art. 105, alineatul 2 C.proc.civ. (care completeaza materia contraventionala) pentru a interveni sanctiunea nulitatii relative a procesului verbal ar fi trebuit indeplinite toate cerintele acestui text de lege, respectiv producerea pentru banca-petenta a unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata in alt mod decat prin anularea procesului verbal. Iar banca nu a relevat existenta vreunei vatamari si oricum, daca ar fi existat o vatamare aceasta ar fi putut fi mentionata la rubrica "obiectiuni" din procesul verbal, ceea ce in speta nu s-a intamplat.
Asadar, raportand textele de lege sus invocate, la continutul procesului-verbal de contraventie intocmit in cauza, instanta apreciaza ca procesul-verbal de contraventie a fost intocmit in conditii de legalitate deoarece s-a consemnat data constatarii contraventiilor, s-a consemnat situatia de fapt constatata, precum si ca petenta are dreptul de a formula obiectiuni si de a ataca procesul verbal in instanta.
Referitor la ultimul aspect invocat de petenta si anume ca faptele nu se incadreaza in temeiul legal indicat si nu pot fi sanctionate conform acestuia instanta constata urmatoarele:
Prin decizia nr. 1656/28.12.2010, Curtea Constitutionala a stabilit ca modificarile aduse art. 95 din Ordonanta de urgenta nr. 50/2010 prin Legea nr. 288/2010 nu pot opera decat de la data intrarii in vigoare a acestei legi, altfel ar fi inlaturate efectele produse de ordonanta de urgenta pana la data intrarii in vigoare a legii de aprobare si ar opera retroactiv. Acest lucru semnifica faptul ca la data controlului, dispozitiile OUG nr. 95/2010 se aplicau inclusiv contractelor in curs, aceasta exceptare intervenind doar dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 288/2010. 
Organele de control au indicat art. 35 alin. 1 lit. a si b din OUG nr. 50/2010 ca fiind norma care a fost incalcata prin faptul ca comisionul de risc a fost transformat in comision de administrare fara a se avea acordul consumatorului in acest sens. Asadar, organele de control au constatat perceperea unor comisioane altele decat cele mentionate in art. 36 din OUG nr. 50/2010, fapta care se subscrie laturii obiective din contraventia prevazuta la art. 35  alin. 1 lit. a din OUG nr. 50/2010 avand urmatorul cuprins: “(1) Fara a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului de credit:  a) se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricaror altor costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie;"
Pe de alta parte, art. 36 din acelasi act normativ prevede ca
"Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, dupa caz, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor." In acest context trebuie mentionat ca niciunul dintre clientii in discutie nu au semnat acte aditionale, ( exprimand chiar o  opozitie clara exprimata in scris, de ex. intervenienta Dandarau Maria arata ca la depunerea ratei a specificat a ca plateste rata fara comision de risc) neexistand deci o manifestare reciproca de vointa in sensul modificarii clauzelor contractelor de credit incheiate cu Banca.
Art. 86 alin.(2) din OUG nr. 50/2010 stabileste ca "Incalcarea prevederilor art. 35—44 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei. " Astfel, si sub asectul indicarii normelor ce contin sanctiunea aplicabila, procesul verbal contestat a fost corect intocmit, iar sanctiunea a fost corect individualizata.
De asemenea, din analiza actelor cuprinse in materialul probator rezulta ca petenta a avut in vedere la calculul dobanzii un an format din 360 zile, desi anul calendaristic este de 365 sau 366 de zile si prin aceasta a fost incalcat art. 38 din OUG nr. 50/2010, petentei aplicandu-i-se sanctiunea avertismentului. In concordanta cu cele retinute sub aspectul modului de calcul al dobanzii, instanta considera ca a fost savarsita si contraventia prevazuta de art. 9 din OG nr. 21/1992, petentei aplicandu-i-se in mod intemeiat sanctiunea avertismentului.
 Asadar, toate apararile petentei referitoare la  ratiunea economica care justifica solicitarea unui comision de risc, la faptul ca in opinia sa, depasind cadrul stabilit de Directiva 2008/48, pe care o implementeaza, OUG 50/2010 stabileste gresit in art. 36 categoriile de comisioane pe care o banca le poate percepe pentru acordarea unui credit, precum si cele referitoare la necesitatea interpretarii OUG 50/2010, in conformitate cu prevederile comunitare pe care le implementeaza, constitutionale si europene nu au nici o relevanta asupra contraventiei retinute in sarcina sa. 
Instanta subliniaza din nou ca, in prezenta speta, nu se impune analizarea apararilor invocate de petenta referitoare la prevalenta dreptului comunitar raportat la dispozitiile OUG nr. 50/2010 sau la aplicarea jurisprudentei CEDO in materia dreptului de proprietate si respectiv a principiilor constitutionale invocate in plangere, deoarece toate aceste lucruri nu vizeaza posibilitatea pentru banca de majorare unilaterala, indirecta a spezelor contractului de credit prin perceperea unui comision neprevazut de lege. 
Fata de aspectele de fapt si de drept aratate anterior, instanta constata ca procesul verbal contestat este legal si temeinic, iar sanctiunile au fost corect individualizate astfel incat, va mentine procesul verbal de contraventie atacat, ca legal si temeinic. Ca urmare a constatarii intervenirii dezincriminarii cu privire la o parte din contraventiile retinute prin procesul verbal atacat, instanta va admite in parte plangerea, sub acest aspect, dar va mentine procesul verbal atacat ca legal si temeinic. Pe cale de consecinta, cu aceleasi observatii anterioare referitoare la  situatia intimatei, in temeiul art.55 C. Proc. Civ. va admite cererea de interventie accesorie in interesul intimatei formulata de intervenienta DANDARAU MARIA .
In temeiul art. 274 C. proc. civ. va respinge cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata, deoarece admiterea in parte a plangerii priveste exclusiv constatarea de catre instanta in cadrul acestei plangeri contraventionale, a efectelor dezincriminarii, constatare determinata doar de necesitatea unei bune administrari a justitiei.