Procedura insolventei. Raspunderea patrimoniala a administratorului. Folosirea abuziva a bunurilor societatii

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 644 din 14 februarie 2011

Prin sentinta comerciala nr. 452 din 22 aprilie 2010, a Tribunalului Bistrita-Nasaud s-a respins ca neintemeiata actiunea in raspundere patrimoniala formulata de lichidatorul judiciar L.E. S.P.R.L. BISTRITA impotriva paratului C.V., in calitate de administrator statutar al debitoarei S.C. G.S. SRL BISTRITA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca paratul C.V. a avut calitatea de administrator statutar la S.C. G.S. SRL, S.C. M. SA si S.C. G. SA.
Debitoarea S.C. G.S. SRL a efectuat in perioada 2002 - 2006 retelele de aductiune gaze naturale intre orasele Beclean si Nasaud si reteaua de distribuire gaze in orasul Nasaud.
Realizarea lucrarilor mentionate a necesitat si refacerea strazilor si a tuturor zonelor afectate de introducerea retelelor de gaze.
Pentru realizarea acestor obiective debitoarea a conlucrat cu S.C. G. SA si S.C. R.T. SRL, ultima dintre acestea efectuand lucrari de pregatire a terenului si de asternere de mixturi asfaltice pe strazi din orasul Nasaud. Contravaloarea lucrarilor executate a fost facturata dupa cum urmeaza: S.C. R.T. SRL a emis facturile fiscale catre S.C. G. SA care la randul sau le-a refacturat fara nici un adaos, respectiv la aceeasi valoare catre S.C. G.S. SRL, operatiuni dovedite prin actele contabile depuse la dosar.
Debitoarea a motivat aceasta modalitate de facturare si refacturare prin faptul ca la momentele in care s-au efectuat platile catre S.C. R.T. SRL in contul debitoarei nu existau lichiditati, sumele de bani necesare intrand in contul sau de la beneficiarii retelelor de gaze naturale dupa finalizarea lucrarilor.
Referitor la efectuarea de plati catre S.C. M. SA, tribunalul a invederat ca lichidatorul judiciar nu arata de ce acestea s-ar incadra la prevederile art. 138 lit. a si e din Legea nr. 85/2006 dupa cum arata in legatura cu platile facute catre S.C. G. SA, iar extrasul de cont depus la dosar indica doar faptul ca acestea s-au efectuat prin Unicredit Tiriac Bank Bistrita.
Se mai constata ca debitoarea a incheiat cu S.C. G. SA contractul de inchiriere nr. 12 din 13.01.2006 prin care a inchiriat de la aceasta din urma mai multe utilaje pentru executarea unor lucrari de constructii pentru care locatorul a emis facturi in cuantum de 1.064.000,54 lei din care debitoarea a achitat suma de 750.432 lei.
 In final, se retine ca paratul C.V. a cesionat S.C. G.S. SRL catre numitul M.F. astfel cum rezulta din contractul de cesiune, incheierea judecatorului delegat si procesul-verbal de predare-primire a arhivei societatii debitoarei.
Din aspectele mai sus mentionate instanta de fond a constatat ca achitarea contravalorii unor lucrari a caror realitate nu este contestata precum si a chiriei pentru folosinta unor utilaje care corespund activitatii desfasurate de debitoare, nu intrunesc conditiile faptei prevazute de art. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, chiar daca paratul are calitatea de administrator intre societatile cocontractante.
In aceasta odine de idei, avand in vedere ca pentru lucrarile executate si pentru operatiunile efectuate invocate in prezenta cerere, s-au intocmit acte contabile si acestea sunt inregistrate in evidentele contabile, tribunalul a apreciat ca nu se poate retine in sarcina paratului savarsirea faptei prevazuta de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 constand in aceea ca  "au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice s-au au marit in mod fictiv pasivul acesteia".
De asemenea, a mai precizat tribunalul, in nici una din cele doua ipoteze din articolul mentionat nu se incadreaza nici operatiunea de a cesiona partile sociale ale unei societati comerciale unei alte persoane.
In concluzie, instanta de fond a apreciat ca in cauza nu s-a facut dovada existentei faptelor descrise la lit. a si e ale art. 138 mai sus mentionate si, in consecinta, lipsind fapta ilicita nu poate fi antrenata nici raspunderea patrimoniala a paratului.
Pentru considerentele mentionate si vazand ca nu sunt intrunite dispozitiile art. 138 lit. a si e din Legea nr. 85/2006, instanta de fond a respins actiunea ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte, intemeiat pe dispozitiile art. 312 rap. la art. 304 coroborat cu art. 308. pct.8 C.pr.civ.,  a declarat recurs lichidatorul judiciar L.E. SPRL BISTRITA - lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. G.S. S.R.L., solicitand admiterea acestuia,  casarea sentintei atacate si trimiterea la Tribunalul Bistrita-Nasaud, iar in subsidiar, a se dispune modificarea acesteia in sensul admiterii actiunii sale si a obliga pe paratul C.V. la plata sumei de 952.938 lei, reprezentand o parte din pasivul debitoarei.
In motivarea recursului, lichidatorul judiciar a sustinut ca fapta ilicita a paratului a constat in plata sumei de 952.938 lei in favoarea S.C. G. SA Bistrita si S.C. M. SA Bistrita, societati la care C.V. era administrator, fapta ce a condus in mod cert la incetarea de plati, ceilalti furnizori si creditori fiind defavorizati prin faptul ca s-au facut plati preferentiale.
Justificarea platilor s-a facut pe baza unor facturi " refacturate" sau care nu au la baza contracte de executie lucrari si care sunt semnate la primire de C.V., iar plata acestor facturi facuta in locul lui S.C.G.S. SRL nu este dovedita prin documente de plata sau extrase de cont.
In data de 4.01.2007, dupa platile facute in luna decembrie 2006, partile sociale ale societatii debitoare au fost cesionate lui M.F. din comuna Grajduri, judetul Iasi, iar in data de 29.03.2007 societatea si-a schimbat sediul in comuna Grajduri nr.334. Datoriile restante catre furnizori si creditori la 31.12.2006 erau de peste 1.500.000 lei ceea ce arata motivul cesiunii dupa vanzarea principalelor active, incasarea sumelor si virarea in alte conturi.
S-a mentionat si faptul ca actele si documentele contabile ale societatii nu au fost puse la dispozitia lichidatorului judiciar, acestea ar fi fost predate lui M.F. pe baza unui proces-verbal de predare-primire, insa acesta nu a recunoscut primirea acestora. In baza prevederilor art.147 din Legea nr. 85/2006, recurenta a aratat ca a depus plangeri penale, dar M.F. a fost scos de sub urmarire penala prin Ordonanta nr. 1644/P/16.06.2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, iar prin Rezolutia din 17.05.2010 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bistrita-Nasaud a fost scos de sub urmarire penala si C.V..
Paratul C.V. a formulat intampinare in cauza prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si mentinerea hotararii atacate ca temeinica si legala.
Analizand recursul formulat, Curtea retine urmatoarele:
Lichidatorul judiciar L.E. SPRL desemnat in dosarul privind procedura insolventei debitoarei SC G.S. SRL., prin actiunea inregistrata la 22.05.2009,  a solicitat in temeiul dispozitiilor art.138 alin.1  lit. a si e din Legea nr.85/2006, obligarea paratului C.V.,  in calitate de administrator statutar ai debitoarei, la plata  unei parti din pasivului societatii, in cuantum de 1.022.238 lei. Ulterior si-a precizat actiunea in sensul micsorarii pretentiilor la suma de 952.938 lei.
Lichidatorul judiciar si-a justificat demersul procesual prin aceea ca paratul in calitate de administrator al debitoarei a efectuat plati preferentiale in valoare de 952.938 lei in favoarea unor societati la care paratul a fost actionar.
Judecatorul sindic, retinand ca platile efectuate au fost inregistrate in evidenta contabila a debitoarei si reflecta lucrari executate de catre beneficiarii platilor, a apreciat ca nu sunt incidente prevederile art. 138 lit. a si e din Legea nr. 85/2006.
Prin cererea de recurs, lichidatorul judiciar a solicitat in principal casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, insa din dezvoltarea motivelor de recurs nu a fost identificat niciunul din cazurile reglementate de art. 304 pct. 1-5 C.proc.civ. care permit pronuntarea unei astfel de solutii.
Apoi, cu toate ca lichidatorul judiciar a invocat in sustinerea recursului dispozitiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., incidenta acestora nu poate fi retinuta deoarece prin actiunea formulata lichidatorul nu a solicitat dezlegarea unor raporturi juridice ce presupunea interpretarea unui act juridic incheiat intre parti, ci a solicitat judecatorului sindic aplicarea dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. a si e din Legea nr. 85/2006 la situatia de fapt dedusa judecatii. Ca atare din dezvoltarea recursului se poate concluziona ca acesta este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., lichidatorul prevalandu-se de o aplicare gresita a legii insolventei, asa incat acest aspect va forma obiectul analizei instantei de recurs.
Reprezentand o forma speciala de raspundere civila delictuala, raspunderea reglementata de art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenata doar in masura in care la ajungerea in stare de insolventa a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii si oricare alta persoana prin una dintre faptele expres si limitativ prevazute.
Dupa cum se poate observa lichidatorul judiciar a invocat in sustinerea cererii sale cazurile de angajare a raspunderii reglementate de art. 138 lit. a si e din Legea nr. 85/2006.
Primul caz se refera la situatia in care membrul organului de conducere a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, iar cel de-al doilea la ipoteza in care aceasta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a marit in mod fictiv pasivul acesteia.
Pe baza actelor puse la dispozitia lichidatorului judiciar, acesta a intocmit situatia platilor din care reiese ca sumele care au fost achitate catre societati care fac parte din acelasi grup de firme cu debitoarea sunt in valoare de 202.506 lei  catre  SC MARCON SA si 750.432 lei catre S.C. G. S.A.  Potrivit pozitiei exprimate de parat prima suma se refera la plata unor facturi fiscale emise de catre SC M. SA, iar cea de-a doua suma priveste, in parte, chiria achitata pentru utilizarea de catre falita a unor utilaje  apartinand S.C. G. S.A in baza contractului de inchiriere nr. 12/13.01.2006 si, in parte, contravaloarea unor lucrari de pregatire a terenului si de asternere de mixturi asfaltice executate de SC R.T. SRL in orasul Nasaud, platite initial de catre SC G. SA si refacturate pe numele debitoarei, societate obligata sa suporte contravaloare acestor lucrari.
Judecatorul sindic a achiesat la apararea paratului retinand ca nu a fost probata intentia de fraudare a intereselor creditorilor prin efectuarea acestor plati care reprezinta in fapt contravaloarea serviciilor prestate de catre cele doua societati in favoarea falitei.
Raportat la probatiunea administrata in fata primei instante, Curtea retine ca judecatorul sindic a interpretat in mod gresit probele prezentate de catre lichidatorul judiciar si a ajuns la o concluzie eronata.
Asa cum subliniaza inclusiv paratul prin intampinarea formulata, angajarea raspunderii patrimoniale intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei presupune indeplinirea urmatoarelor conditii cumulative: existenta uneia dintre faptele prevazute la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, retinerea unei culpe in administrarea societatii, existenta unui prejudiciu patrimonial si existenta raportului de cauzalitate intre fapta culpabila si prejudiciul produs societatii si implicit, creditorilor.
Referitor la existenta faptei culpabile, Curtea retine pe baza informatiilor comunicate de catre Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bistrita Nasaud ca paratul C.V., administratorul societatii debitoare, a avut la data efectuarii acestor plati calitatea de actionar cu o cota de participare de 70% la SC M. SA, aflata sub incidenta Legii nr. 64/1995 la momentul comunicarii starii firmei si, cu o cota de participare de 99,9350% la SC G. SA, societate radiata la data de 26.08.2009 ca urmare a inchiderii procedurii falimentului.
Situatia platilor intocmita de lichidatorul judiciar si necontestata de catre parat atesta faptul ca a fost achitata suma 952.938 lei in lunile decembrie 2006 - ianuarie 2007 catre SC M. SA  si SC G. SA, societati care fac parte din acelasi grup de firme cu debitoarea. Aceste plati reprezinta, potrivit explicatiilor date de parat, contravaloarea unor facturi fiscale emise de catre SC M. SA, chiria achitata pentru utilizarea de catre falita a unor utilaje  apartinand S.C. G. S.A in baza contractului de inchiriere nr. 12/13.01.2006 si contravaloarea unor lucrari de pregatire a terenului si de asternere de mixturi asfaltice executate de SC R.T. SRL in orasul Nasaud, platite initial de catre SC G. SA si refacturate pe numele debitoarei, societate obligata sa suporte contravaloare acestor lucrari. Paratul nu a probat daca in concret SC G. SA a efectuat vreo plata catre SC R.T. SRL si ca o astfel de plata ar fi fost efectuata in numele debitoarei.
Simpla imprejurare ca paratul a prezentat lichidatorului judiciar documente justificative, constand in facturi fiscale, pentru platile efectuate nu este de natura sa excluda intentia frauduloasa a paratului de a folosi activul debitoarei in alte scopuri decat cel societar.
Achitarea cu prioritate a acestor sume, in favoarea unor societati comerciale in cadrul carora paratul avea calitatea de actionar majoritar, in detrimentul celorlalti furnizori neachitati si a creditorilor bugetari, denota in mod evident intentia de fraudare a creditorilor si de folosire a bunurilor debitoarei in folosul altor persoane juridice, in speta SC M. SA  si SC G. SA care fac parte din acelasi grup de firme cu societatea falita.
Intrucat paratul a avut interese personale, de natura pecuniara in efectuarea platilor catre SC M. SA  si SC G. SA, acestea sunt contrare interesul social si pot fi circumscrise notiunii de folosire abuziva a bunurilor debitoarei constand in disponibilitati banesti, fapta descrisa de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
   In consecinta, Curtea retine in sarcina paratului, administrator al debitoarei, fapta culpabila prevazuta de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, constand intr-o fapta comisiva, avand ca element material folosirea resurselor financiare ale persoanei juridice in folosul altor persoane juridice cu privire la care era interesat in mod direct.
Apoi avand in vedere ca platile au privit sume importante de bani, acestea au diminuat in mod considerabil activul societatii debitoare, fapta ce se inscrie si in notiunea de deturnare a unei parti din activul debitoarei descrisa de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006. Fapta ilicita prevazuta de acest text de lege presupune schimbarea destinatiei unei parti din activul persoanei juridice prin scoaterea lui frauduloasa din patrimoniul acesteia. Nu intereseaza din punctul de vedere al aplicarii acestei ipoteze daca a fost sau nu anulat actul juridic prin care bunul a fost transferat, legea nefacand nicio distinctie in acest sens.
In ceea ce priveste vinovatia, ca element subiectiv al raspunderii civile delictuale, ea consta in atitudinea pe care autorul faptei a avut-o fata de ea si de urmaririle ei la momentul la care a comis-o. Procedand la efectuarea unor plati considerabile catre doua societati pe care le controla, paratul a avut reprezentarea determinarii starii de insolventa, rezultat pe care l-a si urmarit. Aceeasi concluzie este sustinuta si de faptul ca imediat dupa efectuarea platilor, respectiv la data de 28.12.2006, paratul a cesionat partile sociale ale debitoarei catre M.F., paratul nemaifiind interesat de administrarea unei societati fara lichiditati si a carei insolventa era iminenta.
Tocmai de aceea, atitudinea lui imbraca forma intentiei directe, fiind de natura sa duca la stabilirea raspunderii civile delictuale in sarcina acestuia.
Referitor la existenta raportului cauzal dintre fapta ilicita si prejudiciul cauzat societatii si implicit, creditorilor, acesta se deduce din imprejurarea  ca paratul prin fapta sa culpabila a contribuit la diminuarea considerabila a lichiditatilor debitoarei, aducand-o in stare de insolventa.
Cu privire la conditia privind existenta si intinderea prejudiciului, aceasta consta in contributia pe care administratorul a avut-o la diminuarea activului societati debitoare prin platile preferentiale efectuate si care se ridica la suma de 952.938 lei.
Fata de considerentele anterior expuse, in cauza fiind intrunite conditiile prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a si e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, Curtea va admite recursul declarat de lichidatorul judiciar L.E. SPRL BISTRITA - lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. G.S. S.R.L. impotriva sentintei civile nr. 452 din 22 aprilie 2010, a Tribunalului Bistrita-Nasaud pe care o modifica in sensul admiterii cererii formulata de catre lichidatorul judiciar al debitoarei si obligarii paratului sa suporte o parte din pasivul debitoarei in suma de 952.938 lei.