Decizie de concediere nemotivata. Anulare
(Decizie nr. 387 din data de 02.02.2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 387 din 2 februarie 2011
Prin sentinta civila nr. 2672 din 02.09.2010 a Tribunalului Cluj a fost admisa actiunea formulata si precizata de catre reclamanta B.C. in contradictoriu cu parata S.C. S. S.A. Dej si in consecinta s-a dispus anularea Deciziei nr. 613/18.05.2010 emisa de parata in sarcina reclamantei prin care i s-a desfacut contractul individual de munca in temeiul ar. 61, lit. a din Codul Muncii si a fost obligata parata la plata catre reclamanta a drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate, incepand cu data de 18.05.2010 si pana la data pronuntarii hotararii.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin decizia nr. 613/18.05.2010 a paratei, s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantei, angajata la parata pe post de manipulant marfuri, lucrator comercial, in temeiul art. 61 lit. a), art. 56, art. 65 din Codul muncii.
Decizia nu a fost motivata.
Potrivit dispozitiilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizia de sanctionare sunt cuprinse in mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abaterea disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, temeiul de drept al aplicarii sanctiunii, instanta competenta si termenul in care decizia poate fi contestata.
Analizand decizia atacata, tribunalul a constatat ca aceasta nu cuprinde mentiunile enumerate mai sus, prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute. Decizia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariata, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariata in timpul cercetarii disciplinare prealabile, instanta competenta si termenul in care decizia poate fi contestata.
Potrivit art. 267 al. 2 din Codul muncii, in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare, reclamanta trebuia convocata in scris, cu precizarea obiectului, datei, orei si locului intrevederii. Din actele depuse la dosar nu se poate constata indeplinita aceasta conditie a convocarii, convocare care, pentru a fi efectiva, trebuia sa preceada cu minimum 5 zile data cercetarii disciplinare conform art.75 al. 3 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 - 2010.
In ceea ce priveste temeinicia masurii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al reclamantei, instanta a constatat ca nu au existat probe sau indicii temeinice care sa justifice masura grava a incetarii raportului de munca, insasi parata mentionand ca nu s-a dovedit vinovatia reclamantei.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, constatand nelegalitatea si netemeinicia deciziei de desfacere a contractului individual de munca al reclamantei, in temeiul art. 268 alin.2 din Codul muncii, instanta a admis actiunea, a dispus anularea Deciziei nr. 613/18.05.2010 emisa de parata prin care i s-a desfacut contractul individual de munca in temeiul ar. 61 lit. a din Codul Muncii si a obligat parata la plata catre reclamanta a drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate, incepand cu data de 18.05.2010 si pana la data pronuntarii hotararii.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata SC "S." SA DEJ solicitand modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii si solicitarii orale a intimatei, efectuata exclusiv in dezbaterile din 02.09.2010, in sensul obligarii firmei recurente la plata drepturilor salariale neacordate, formulata de reclamanta.
In dezvoltarea motivelor de recurs, parata a aratat, dupa ce a reiterat starea de fapt, ca desi in intampinarea formulata la fondul cauzei a notat si anexat actele si dispozitiile legale pe care s-a bazat decizia de desfacere a contractului individual de munca, instanta de fond nu a dat cuvantul reprezentantului sau pentru a propune probe, astfel incat recurenta contesta consemnarea din practicaua sentintei atacate unde se consemneaza ca "reprezentantul paratei nu are alte probe de solicitat".
S-a mai invocat incidenta in cauza a motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila, intrucat intimata-reclamanta nu a solicitat drepturile salariale in forma in care instanta de fond le-a acordat prin dispozitiv.
Referitor la nelegalitatea deciziei de concediere s-a aratat ca in Decizia nr. 632/20.05.2010 este descrisa fapta si sunt precizate in concret toate dispozitiile legale care au condus la luarea acestei hotarari. De asemenea, din inscrisul mentionat rezulta motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului, temeiurile de drept, termenul de contestare si instanta la care poate fi contestata. In consecinta, in opinia recurentei in mod nelegal instanta de fond a retinut ca decizia de sanctionare nu respecta dispozitiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii.
Recurenta a mai invocat ca in mod eronat instanta de fond a constatat incidenta in cauza a art. 75 alin. (3) din Contractul Colectiv de Munca la nivel national 2007-2010, sanctiunea nulitatii absolute prevazute de art. 267 alin. (2) din Codul muncii fiind prevazuta doar pentru neefectuarea cercetarii disciplinare, care in cauza a fost realizata. S-a mai aratat ca art. 267 alin. (2) din Codul muncii nu prevede vreo sanctiune pentru neefectuarea in scris a convocarii, iar societatea a convocat telefonic salariata si i-a comunicat toate elementele prevazute de dispozitia legala mentionata anterior.
S-a mai invocat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila aratandu-se ca motivarea referitoare la temeinicia deciziei de sanctionare se rezuma la constatarea faptului ca nu exista probe sau indicii temeinice care sa justifice masura grava a incetarii raportului de munca, desi in perioada 09.03.2010-17.05.2010 intimata a afisat in magazinul in care lucra un pret mai mare la unele produse si si-a insusit plusul in gestiune.
Este criticabila in opinia recurentei si sustinerile instantei de fond in sensul ca parata a mentionat ca nu s-a dovedit vinovatia reclamantei in lipsa de gestiune, intrucat in intampinarea reclamantei de la fondul cauzei s-a notat imposibilitatea Comisiei de Disciplina de a stabili care dintre vanzatoare era vinovata de prejudiciul creat societatii, in cauza fiind aplicabile prevederile art. 61 alin. (1) lit.h) din Contractul colectiv de munca coroborat cu art. 55 lit.h) din Regulamentul de Ordine Interioara.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 Cod procedura civila, art. 61 alin. (1) lit.h) din Contractul colectiv de munca coroborat cu art. 55 lit.h) din Regulamentul de Ordine Interioara, art. 236 alin. (4), art. 264 alin. (1) lit.f), art. 267 alin. (2) si art. 268 alin. (2) din Codul muncii.
Intimata B.C. prin intampinare a solicitat respingerea ca nefondata a recursului, cu cheltuieli de judecata.
Prin concluzii scrise, recurenta SC "S." SA DEJ a aratat referitor la motivul de recurs invocat din oficiu ca decizia nr. 632/20.05.2010 reprezinta decizia comisiei de disciplina din data de 18.05.2010, care a analizat partea prealabila a cercetarii disciplinare, dand detaliile care nu se consemneaza in formularul ITM.
Recurenta a precizat ca este adevarat ca instanta de fond a omis sa se pronunte asupra deciziei nr. 632/20.05.2010, insa asa cum rezulta din penultimul alineat al paginii 2 din decizie, comisia arata ca a decis in raport de cele aratate mai sus, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al intimatei incepand cu data de 18.05.2010.
Cu toate acestea, recurenta a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la decizia nr. 632/20.05.2010, ceea ce atrage in opinia recurentei casarea sentintei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la apararile din intampinare s-a aratat ca vinovatia intimatei a fost dovedita prin faptul ca aceasta a fost cercetata pentru infractiunea de delapidare, ulterior schimbata prin neglijenta in serviciu, ca cercetarea disciplinara s-a desfasurat in data de 18.05.2010, data la care s-a emis decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, astfel incat nu exista doua astfel de decizii, decizia nr. 632/20.05.2010 fiind a comisiei de disciplina.
Prin concluzii scrise intimata B.C. a reiterat sustinerile din intampinare referitoare la nulitatea absoluta a deciziei de concediere pentru lipsa cercetarii disciplinare si a aratat referitor la motivul de recurs invocat din oficiu ca decizia nr. 632/20.05.2010 a fost intocmita de recurenta ulterior deciziei nr. 613/18.05.2010 si doar cu scopul de a acoperi viciile acestei decizii.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Asa cum rezulta din concluziile scrise depuse in recurs, ambele parti sustin ca decizia prin care i s-a desfacut intimatei contractul individual de munca este Decizia nr. 613/18.05.2010, inregistrata la ITM sub nr. 485 din 21.03.2010. Pozitia procesuala a partilor difera insa in ceea ce priveste Decizia nr. 632/20.05.2010, in sensul ca recurenta sustine ca aceasta reprezinta "decizia comisiei de disciplina din data de 18.05.2010, care a analizat partea prealabila a cercetarii disciplinare, dand detaliile care nu se consemneaza in formularul ITM", iar intimata ca aceasta decizie a fost emisa in scopul de a acoperi viciile primei decizii.
Examinand Decizia nr. 632/20.05.2010, Curtea constata ca prin primul alineat al acestui inscris s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al intimatei incepand cu data de 18.05.2010 si s-a mentionat ca la baza emiterii acestei decizii sta hotararea comisiei de disciplina din societate. Decizia a fost semnata de directorul general al recurentei, fiind avizata de consilierul juridic al acesteia.
Desi in cuprinsul Deciziei nr. 632/20.05.2010 se face referire expresa la raportul comisiei de disciplina (inscris intocmit distinct de presedintele comisiei de disciplina, in temeiul procesului verbal al comisiei filele 17-21 dosar fond), avand in vedere continutul deciziei, respectiv faptul ca aceasta nu a fost semnata de membrii comisiei de disciplina se apreciaza ca aceasta decizie nu a fost emisa de comisia de disciplina. In plus, nu exista nicio justificare pentru care comisia de disciplina sa emita o astfel de decizie, in conditiile in care sanctiunea disciplinara se dispune de conducatorul unitatii, la propunerea comisiei de disciplina.
Curtea apreciaza ca Decizia nr. 632/20.05.2010 reprezinta o decizie de concediere, care nu produce efecte juridice intrucat concedierea intimatei s-a dispus prin Decizia nr. 613/18.05.2010, care nu a fost revocata prin a doua decizie. De asemenea, prin decizia din 20.05.2010 se dispune concedierea intimatei incepand cu o data anterioara, respectiv 18.05.2010.
Avand in vedere aceste considerente si retinand si faptul ca prin cererea de chemare in judecata intimata-reclamanta a contestat sanctiunea desfacerii contractului sau individual de munca, iar ambele parti sustin ca intimata a fost concediata prin Decizia nr. 613/18.05.2010, Curtea apreciaza ca in cauza nu se mai impune casarea sentintei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante pentru a analiza si Decizia nr. 632/20.05.2010.
Referitor la motivele de recurs invocate de recurenta, Curtea constata ca in practicaua sentintei recurate se mentioneaza ca "Reprezentantul paratei nu are probe de solicitat". Intrucat conform art. 1171 Cod civil hotararea judecatoreasca este inscris autentic, constatarea personala a instantei de fond in sensul ca reprezentantul paratei a declarat ca nu are alte probe de solicitat, poate fi combatuta numai prin procedura inscrierii in fals, procedura de care recurenta nu a uzat. In plus, Curtea retine ca aceasta, in calitate de angajator avea obligatia sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare, conform dispozitiilor exprese ale art. 287 din Codul muncii.
Contrar celor invocate de recurenta, Curtea apreciaza ca prima instanta a aplicat corect dispozitiile legale incidente in cauza, respectiv art. 267 din Codul muncii si art. conform art. 75 alin. (3) din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010.
Convocarea salariatului pentru desfasurarea cercetarii prealabile reprezinta prima etapa a acestei proceduri, iar sanctiunea nulitatii este prevazuta pentru nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la procedura in ansamblu.
Convocarea in scris pentru desfasurarea cercetarii disciplinare reprezinta o garantie pentru salariat ca a fost instiintat asupra tuturor elementelor prevazute expres de art. 267 alin. (2) din Codul muncii, respectiv obiectul, data si locul intrevederii. In plus, in conditiile in care convocarea s-a realizat telefonic si nu in scris, cum prevede expres art. 267 alin. (2) din Codul muncii, recurenta, care are sarcina probei conform art. 287 din Codul muncii, nu a dovedit ca a informat-o pe intimata cu privire la toate elementele mentionate anterior.
De asemenea, conform art. 75 alin. (3) din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010 "comisia il va convoca in scris pe salariatul cercetat, cu cel putin 5 zile lucratoare inainte. Convocarea va indica cel putin motivul, data, ora si locul intrevederii".
Avand in vedere modul cum este reglementat acest termen, imprejurarea ca dispozitiile din contractul colectiv de munca trebuie coroborate cu cele ale art. 267 din Codul muncii (care prevad expres sanctiunea nulitatii absolute pentru nerespectarea conditiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile), precum si faptul ca respectarea acestui termen reprezinta o garantie ca dreptul la aparare al salariatului se poate efectiv exercita, Curtea apreciaza la fel ca instanta de fond ca nerespectarea termenului de 5 zile mentionat anterior atrage nulitatea absoluta a cercetarii disciplinare si, implicit, a deciziei de sanctionare a reclamantei. In plus, nulitatea cercetarii disciplinare reprezinta inca un motiv pentru care Decizia nr. 632/20.05.2010 nu poate produce efecte juridice.
Examinand Decizia nr. 613/18.05.2010, Curtea constata ca aceasta nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariata, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariata in timpul cercetarii disciplinare prealabile, instanta competenta si termenul in care decizia poate fi contestata. Intrucat inscrierea fiecareia dintre aceste mentiuni in decizia de concediere este prevazuta sub sanctiunea nulitatii de art. 268 din Codul muncii, in mod judicios a retinut instanta de fond ca Decizia nr. 613/18.05.2010 este nula absolut.
Curtea retine ca desi recurenta sustine ca decizia de concediere a intimatei este Decizia nr.613/18.05.2010, atunci cand analizeaza elementele obligatorii pe care aceasta trebuie sa le contina, recurenta face referire la elementele descrise in Decizia nr. 632/20.05.2010.
Intrucat normele referitoare la forma si continutul deciziei de sanctionare sunt norme juridice imperative, incalcarea lor fiind sanctionata cu nulitatea absoluta, Curtea apreciaza ca decizia de sanctionare are un caracter formal, lipsa mentiunilor obligatorii pe care decizia de sanctionare trebuie sa le cuprinda neputand fi complinita prin alte inscrisuri administrate in acest sens.
In acelasi sens a statuat si Curtea Constitutionala care a retinut in Decizia nr. 319/29.03.2007 (publicata in Monitorul Oficial nr. 292/03.05.2007) ca "aplicarea sanctiunilor disciplinare si, in mod special, incetarea raportului de munca din vointa unilaterala a angajatorului sunt permise cu respectarea unor conditii de fond si de forma riguros reglementate de legislatia muncii, in scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului. Mentiunile si precizarile pe care in mod obligatoriu trebuie sa le contina decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare au rolul, in primul rand, de a-l informa concret si complet pe salariat cu privire la faptele, motivele si temeiurile de drept pentru care i se aplica sanctiunea, inclusiv cu privire la caile de atac si termenele in care are dreptul sa constate temeinicia si legalitatea masurilor dispuse din vointa unilaterala a angajatorului".
Drept urmare, Curtea apreciaza ca instanta de fond a aplicat corect dispozitiile legale mentionate anterior si a interpretat corect actele juridice deduse judecatii, motivele de recurs prevazute de art. 304 pct.8 si 9 fiind neintemeiate.
Deoarece incidenta unui singur motiv de nulitate atrage nulitatea deciziei iar analizarea cerintelor de nelegalitate ale deciziei primeaza celor referitoare la netemeinicia acesteia, in conditiile in care s-a retinut ca decizia de sanctionare este nula absolut, analiza criticilor recurentei legate de temeinicia emiterii deciziei de sanctionare (critici incadrate in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.7 Cod procedura civila) apare ca fiind superflua.
Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila, Curtea retine ca in conformitate cu dispozitiile art. 78 alin. (1) din Codul muncii "in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
In consecinta, dispozitia legala mentionata anterior prevede o exceptie de la principiul disponibilitatii, instanta fiind obligata ca in cazul in care constata netemeinicia sau nelegalitatea deciziei de concediere sa dispuna anularea acesteia si sa-l oblige pe angajator la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, indiferent daca acesta a formulat o cerere in acest sens.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, apreciind ca niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt intemeiate, in temeiul dispozitiilor legale mentionate anterior si a art. 312 alin. (1) Cod procedura civila se va respinge ca nefondat recursul declarat in cauza.
Prin sentinta civila nr. 2672 din 02.09.2010 a Tribunalului Cluj a fost admisa actiunea formulata si precizata de catre reclamanta B.C. in contradictoriu cu parata S.C. S. S.A. Dej si in consecinta s-a dispus anularea Deciziei nr. 613/18.05.2010 emisa de parata in sarcina reclamantei prin care i s-a desfacut contractul individual de munca in temeiul ar. 61, lit. a din Codul Muncii si a fost obligata parata la plata catre reclamanta a drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate, incepand cu data de 18.05.2010 si pana la data pronuntarii hotararii.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin decizia nr. 613/18.05.2010 a paratei, s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantei, angajata la parata pe post de manipulant marfuri, lucrator comercial, in temeiul art. 61 lit. a), art. 56, art. 65 din Codul muncii.
Decizia nu a fost motivata.
Potrivit dispozitiilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizia de sanctionare sunt cuprinse in mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abaterea disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, temeiul de drept al aplicarii sanctiunii, instanta competenta si termenul in care decizia poate fi contestata.
Analizand decizia atacata, tribunalul a constatat ca aceasta nu cuprinde mentiunile enumerate mai sus, prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute. Decizia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariata, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariata in timpul cercetarii disciplinare prealabile, instanta competenta si termenul in care decizia poate fi contestata.
Potrivit art. 267 al. 2 din Codul muncii, in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare, reclamanta trebuia convocata in scris, cu precizarea obiectului, datei, orei si locului intrevederii. Din actele depuse la dosar nu se poate constata indeplinita aceasta conditie a convocarii, convocare care, pentru a fi efectiva, trebuia sa preceada cu minimum 5 zile data cercetarii disciplinare conform art.75 al. 3 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 - 2010.
In ceea ce priveste temeinicia masurii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al reclamantei, instanta a constatat ca nu au existat probe sau indicii temeinice care sa justifice masura grava a incetarii raportului de munca, insasi parata mentionand ca nu s-a dovedit vinovatia reclamantei.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, constatand nelegalitatea si netemeinicia deciziei de desfacere a contractului individual de munca al reclamantei, in temeiul art. 268 alin.2 din Codul muncii, instanta a admis actiunea, a dispus anularea Deciziei nr. 613/18.05.2010 emisa de parata prin care i s-a desfacut contractul individual de munca in temeiul ar. 61 lit. a din Codul Muncii si a obligat parata la plata catre reclamanta a drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate, incepand cu data de 18.05.2010 si pana la data pronuntarii hotararii.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata SC "S." SA DEJ solicitand modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii si solicitarii orale a intimatei, efectuata exclusiv in dezbaterile din 02.09.2010, in sensul obligarii firmei recurente la plata drepturilor salariale neacordate, formulata de reclamanta.
In dezvoltarea motivelor de recurs, parata a aratat, dupa ce a reiterat starea de fapt, ca desi in intampinarea formulata la fondul cauzei a notat si anexat actele si dispozitiile legale pe care s-a bazat decizia de desfacere a contractului individual de munca, instanta de fond nu a dat cuvantul reprezentantului sau pentru a propune probe, astfel incat recurenta contesta consemnarea din practicaua sentintei atacate unde se consemneaza ca "reprezentantul paratei nu are alte probe de solicitat".
S-a mai invocat incidenta in cauza a motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila, intrucat intimata-reclamanta nu a solicitat drepturile salariale in forma in care instanta de fond le-a acordat prin dispozitiv.
Referitor la nelegalitatea deciziei de concediere s-a aratat ca in Decizia nr. 632/20.05.2010 este descrisa fapta si sunt precizate in concret toate dispozitiile legale care au condus la luarea acestei hotarari. De asemenea, din inscrisul mentionat rezulta motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului, temeiurile de drept, termenul de contestare si instanta la care poate fi contestata. In consecinta, in opinia recurentei in mod nelegal instanta de fond a retinut ca decizia de sanctionare nu respecta dispozitiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii.
Recurenta a mai invocat ca in mod eronat instanta de fond a constatat incidenta in cauza a art. 75 alin. (3) din Contractul Colectiv de Munca la nivel national 2007-2010, sanctiunea nulitatii absolute prevazute de art. 267 alin. (2) din Codul muncii fiind prevazuta doar pentru neefectuarea cercetarii disciplinare, care in cauza a fost realizata. S-a mai aratat ca art. 267 alin. (2) din Codul muncii nu prevede vreo sanctiune pentru neefectuarea in scris a convocarii, iar societatea a convocat telefonic salariata si i-a comunicat toate elementele prevazute de dispozitia legala mentionata anterior.
S-a mai invocat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila aratandu-se ca motivarea referitoare la temeinicia deciziei de sanctionare se rezuma la constatarea faptului ca nu exista probe sau indicii temeinice care sa justifice masura grava a incetarii raportului de munca, desi in perioada 09.03.2010-17.05.2010 intimata a afisat in magazinul in care lucra un pret mai mare la unele produse si si-a insusit plusul in gestiune.
Este criticabila in opinia recurentei si sustinerile instantei de fond in sensul ca parata a mentionat ca nu s-a dovedit vinovatia reclamantei in lipsa de gestiune, intrucat in intampinarea reclamantei de la fondul cauzei s-a notat imposibilitatea Comisiei de Disciplina de a stabili care dintre vanzatoare era vinovata de prejudiciul creat societatii, in cauza fiind aplicabile prevederile art. 61 alin. (1) lit.h) din Contractul colectiv de munca coroborat cu art. 55 lit.h) din Regulamentul de Ordine Interioara.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 Cod procedura civila, art. 61 alin. (1) lit.h) din Contractul colectiv de munca coroborat cu art. 55 lit.h) din Regulamentul de Ordine Interioara, art. 236 alin. (4), art. 264 alin. (1) lit.f), art. 267 alin. (2) si art. 268 alin. (2) din Codul muncii.
Intimata B.C. prin intampinare a solicitat respingerea ca nefondata a recursului, cu cheltuieli de judecata.
Prin concluzii scrise, recurenta SC "S." SA DEJ a aratat referitor la motivul de recurs invocat din oficiu ca decizia nr. 632/20.05.2010 reprezinta decizia comisiei de disciplina din data de 18.05.2010, care a analizat partea prealabila a cercetarii disciplinare, dand detaliile care nu se consemneaza in formularul ITM.
Recurenta a precizat ca este adevarat ca instanta de fond a omis sa se pronunte asupra deciziei nr. 632/20.05.2010, insa asa cum rezulta din penultimul alineat al paginii 2 din decizie, comisia arata ca a decis in raport de cele aratate mai sus, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al intimatei incepand cu data de 18.05.2010.
Cu toate acestea, recurenta a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la decizia nr. 632/20.05.2010, ceea ce atrage in opinia recurentei casarea sentintei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la apararile din intampinare s-a aratat ca vinovatia intimatei a fost dovedita prin faptul ca aceasta a fost cercetata pentru infractiunea de delapidare, ulterior schimbata prin neglijenta in serviciu, ca cercetarea disciplinara s-a desfasurat in data de 18.05.2010, data la care s-a emis decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, astfel incat nu exista doua astfel de decizii, decizia nr. 632/20.05.2010 fiind a comisiei de disciplina.
Prin concluzii scrise intimata B.C. a reiterat sustinerile din intampinare referitoare la nulitatea absoluta a deciziei de concediere pentru lipsa cercetarii disciplinare si a aratat referitor la motivul de recurs invocat din oficiu ca decizia nr. 632/20.05.2010 a fost intocmita de recurenta ulterior deciziei nr. 613/18.05.2010 si doar cu scopul de a acoperi viciile acestei decizii.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Asa cum rezulta din concluziile scrise depuse in recurs, ambele parti sustin ca decizia prin care i s-a desfacut intimatei contractul individual de munca este Decizia nr. 613/18.05.2010, inregistrata la ITM sub nr. 485 din 21.03.2010. Pozitia procesuala a partilor difera insa in ceea ce priveste Decizia nr. 632/20.05.2010, in sensul ca recurenta sustine ca aceasta reprezinta "decizia comisiei de disciplina din data de 18.05.2010, care a analizat partea prealabila a cercetarii disciplinare, dand detaliile care nu se consemneaza in formularul ITM", iar intimata ca aceasta decizie a fost emisa in scopul de a acoperi viciile primei decizii.
Examinand Decizia nr. 632/20.05.2010, Curtea constata ca prin primul alineat al acestui inscris s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al intimatei incepand cu data de 18.05.2010 si s-a mentionat ca la baza emiterii acestei decizii sta hotararea comisiei de disciplina din societate. Decizia a fost semnata de directorul general al recurentei, fiind avizata de consilierul juridic al acesteia.
Desi in cuprinsul Deciziei nr. 632/20.05.2010 se face referire expresa la raportul comisiei de disciplina (inscris intocmit distinct de presedintele comisiei de disciplina, in temeiul procesului verbal al comisiei filele 17-21 dosar fond), avand in vedere continutul deciziei, respectiv faptul ca aceasta nu a fost semnata de membrii comisiei de disciplina se apreciaza ca aceasta decizie nu a fost emisa de comisia de disciplina. In plus, nu exista nicio justificare pentru care comisia de disciplina sa emita o astfel de decizie, in conditiile in care sanctiunea disciplinara se dispune de conducatorul unitatii, la propunerea comisiei de disciplina.
Curtea apreciaza ca Decizia nr. 632/20.05.2010 reprezinta o decizie de concediere, care nu produce efecte juridice intrucat concedierea intimatei s-a dispus prin Decizia nr. 613/18.05.2010, care nu a fost revocata prin a doua decizie. De asemenea, prin decizia din 20.05.2010 se dispune concedierea intimatei incepand cu o data anterioara, respectiv 18.05.2010.
Avand in vedere aceste considerente si retinand si faptul ca prin cererea de chemare in judecata intimata-reclamanta a contestat sanctiunea desfacerii contractului sau individual de munca, iar ambele parti sustin ca intimata a fost concediata prin Decizia nr. 613/18.05.2010, Curtea apreciaza ca in cauza nu se mai impune casarea sentintei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante pentru a analiza si Decizia nr. 632/20.05.2010.
Referitor la motivele de recurs invocate de recurenta, Curtea constata ca in practicaua sentintei recurate se mentioneaza ca "Reprezentantul paratei nu are probe de solicitat". Intrucat conform art. 1171 Cod civil hotararea judecatoreasca este inscris autentic, constatarea personala a instantei de fond in sensul ca reprezentantul paratei a declarat ca nu are alte probe de solicitat, poate fi combatuta numai prin procedura inscrierii in fals, procedura de care recurenta nu a uzat. In plus, Curtea retine ca aceasta, in calitate de angajator avea obligatia sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare, conform dispozitiilor exprese ale art. 287 din Codul muncii.
Contrar celor invocate de recurenta, Curtea apreciaza ca prima instanta a aplicat corect dispozitiile legale incidente in cauza, respectiv art. 267 din Codul muncii si art. conform art. 75 alin. (3) din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010.
Convocarea salariatului pentru desfasurarea cercetarii prealabile reprezinta prima etapa a acestei proceduri, iar sanctiunea nulitatii este prevazuta pentru nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la procedura in ansamblu.
Convocarea in scris pentru desfasurarea cercetarii disciplinare reprezinta o garantie pentru salariat ca a fost instiintat asupra tuturor elementelor prevazute expres de art. 267 alin. (2) din Codul muncii, respectiv obiectul, data si locul intrevederii. In plus, in conditiile in care convocarea s-a realizat telefonic si nu in scris, cum prevede expres art. 267 alin. (2) din Codul muncii, recurenta, care are sarcina probei conform art. 287 din Codul muncii, nu a dovedit ca a informat-o pe intimata cu privire la toate elementele mentionate anterior.
De asemenea, conform art. 75 alin. (3) din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010 "comisia il va convoca in scris pe salariatul cercetat, cu cel putin 5 zile lucratoare inainte. Convocarea va indica cel putin motivul, data, ora si locul intrevederii".
Avand in vedere modul cum este reglementat acest termen, imprejurarea ca dispozitiile din contractul colectiv de munca trebuie coroborate cu cele ale art. 267 din Codul muncii (care prevad expres sanctiunea nulitatii absolute pentru nerespectarea conditiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile), precum si faptul ca respectarea acestui termen reprezinta o garantie ca dreptul la aparare al salariatului se poate efectiv exercita, Curtea apreciaza la fel ca instanta de fond ca nerespectarea termenului de 5 zile mentionat anterior atrage nulitatea absoluta a cercetarii disciplinare si, implicit, a deciziei de sanctionare a reclamantei. In plus, nulitatea cercetarii disciplinare reprezinta inca un motiv pentru care Decizia nr. 632/20.05.2010 nu poate produce efecte juridice.
Examinand Decizia nr. 613/18.05.2010, Curtea constata ca aceasta nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariata, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariata in timpul cercetarii disciplinare prealabile, instanta competenta si termenul in care decizia poate fi contestata. Intrucat inscrierea fiecareia dintre aceste mentiuni in decizia de concediere este prevazuta sub sanctiunea nulitatii de art. 268 din Codul muncii, in mod judicios a retinut instanta de fond ca Decizia nr. 613/18.05.2010 este nula absolut.
Curtea retine ca desi recurenta sustine ca decizia de concediere a intimatei este Decizia nr.613/18.05.2010, atunci cand analizeaza elementele obligatorii pe care aceasta trebuie sa le contina, recurenta face referire la elementele descrise in Decizia nr. 632/20.05.2010.
Intrucat normele referitoare la forma si continutul deciziei de sanctionare sunt norme juridice imperative, incalcarea lor fiind sanctionata cu nulitatea absoluta, Curtea apreciaza ca decizia de sanctionare are un caracter formal, lipsa mentiunilor obligatorii pe care decizia de sanctionare trebuie sa le cuprinda neputand fi complinita prin alte inscrisuri administrate in acest sens.
In acelasi sens a statuat si Curtea Constitutionala care a retinut in Decizia nr. 319/29.03.2007 (publicata in Monitorul Oficial nr. 292/03.05.2007) ca "aplicarea sanctiunilor disciplinare si, in mod special, incetarea raportului de munca din vointa unilaterala a angajatorului sunt permise cu respectarea unor conditii de fond si de forma riguros reglementate de legislatia muncii, in scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului. Mentiunile si precizarile pe care in mod obligatoriu trebuie sa le contina decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare au rolul, in primul rand, de a-l informa concret si complet pe salariat cu privire la faptele, motivele si temeiurile de drept pentru care i se aplica sanctiunea, inclusiv cu privire la caile de atac si termenele in care are dreptul sa constate temeinicia si legalitatea masurilor dispuse din vointa unilaterala a angajatorului".
Drept urmare, Curtea apreciaza ca instanta de fond a aplicat corect dispozitiile legale mentionate anterior si a interpretat corect actele juridice deduse judecatii, motivele de recurs prevazute de art. 304 pct.8 si 9 fiind neintemeiate.
Deoarece incidenta unui singur motiv de nulitate atrage nulitatea deciziei iar analizarea cerintelor de nelegalitate ale deciziei primeaza celor referitoare la netemeinicia acesteia, in conditiile in care s-a retinut ca decizia de sanctionare este nula absolut, analiza criticilor recurentei legate de temeinicia emiterii deciziei de sanctionare (critici incadrate in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.7 Cod procedura civila) apare ca fiind superflua.
Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila, Curtea retine ca in conformitate cu dispozitiile art. 78 alin. (1) din Codul muncii "in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
In consecinta, dispozitia legala mentionata anterior prevede o exceptie de la principiul disponibilitatii, instanta fiind obligata ca in cazul in care constata netemeinicia sau nelegalitatea deciziei de concediere sa dispuna anularea acesteia si sa-l oblige pe angajator la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, indiferent daca acesta a formulat o cerere in acest sens.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, apreciind ca niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt intemeiate, in temeiul dispozitiilor legale mentionate anterior si a art. 312 alin. (1) Cod procedura civila se va respinge ca nefondat recursul declarat in cauza.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Raporturi de munca
DECIZIE DE IMPUTARE. NELEGALITATEA EMITERII ACTULUI RAPORTAT LA DISP. ART. 169 (164) CODUL MUNCII republicat - Sentinta civila nr. 5773/97/2010 din data de 24.01.2011NERESPECTAREA CLAUZELOR NEGOCIATE PRIN CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA. CONSECINTA OBLIGARII ANGAJATULUI LA PLATA UNOR DESPAGUBIRI. - Sentinta civila nr. 1648/97/2010 din data de 24.02.2011
SANCTIONARE DISCIPLINARA. EXCEPTIA TARDIVITATII EMITERII DECIZIEI - Sentinta civila nr. 680/LM/2011 din data de 21.04.2011
GREVA DE AVERTISMENT. NEINDEPLINIREA CONDITIILOR IMPUSE DE LEGEA NR. 62/2011, A DIALOGULUI SOCIAL.NELEGALITATE - Sentinta civila nr. 1189/LM/2011 din data de 26.05.2011
Conflict de munca. Criteriile de acordare ale adaosului pentru sarbatoarea de Pasti prevazut in Contractul colectiv de munca. Functionarea sucursalei in baza delegarilor de competenta. - Sentinta civila nr. 1557/LM/2010 din data de 02.11.2010
Recurs rectificare carnet de munca - Sentinta civila nr. 1719 din data de 25.01.2010
Raspunderea patrimoniala a angajatilor. - Sentinta civila nr. 217 din data de 24.02.2011
Lipsa in gestiune. Raspunderea patrimoniala a mostenitorilor salariatului decedat. - Sentinta civila nr. 835 din data de 16.06.2011
Actiunea in raspundere patrimoniala. Prejudiciul produs de sofer prin depasirea consumului de combustibil. - Sentinta civila nr. 309 din data de 24.03.2011
Drepturi salariale - Sentinta comerciala nr. 472/CA din data de 09.09.2010
LITIGIU DE MUNCA. RASPUNDERE SUBSIDIARA - Decizie nr. 10 din data de 19.01.2010
Functionar public cu statut special. Incetarea raporturilor de serviciu urmare a intervenirii unei hotarari penale definitive de condamnare. Petenta ofiter de politie judiciara. Atacarea ordinului Ministerului Afacerilor de Interne prin care s-a constata - Decizie nr. 62/F din data de 10.04.2014
Acordarea indemnizatiei de dispozitiv - Decizie nr. 488/F din data de 25.04.2008
Spor de confidentialitate solicitat de magistrati – admisibilitate. - Decizie nr. 348/F din data de 16.04.2008
Acordarea pentru anumite categorii de politisti din cadrul structurilor teritoriale ale Politiei Romane, a suplimentelor de hrana M12B, daca acestia desfasoara activitati in ture. Aplicabilitatea HG nr. 65/2003 si Ordinul MAI nr. 440/2003. - Decizie nr. 617/R din data de 30.09.2008
Dreptul functionarilor publici angajati in structuri MIRA de a li se plati prima de concediu si sporul de fidelitate. Admisibilitatea chemarii in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor. - Decizie nr. 429/R din data de 01.07.2008
Legalitatea acordarii – pentru politisti a sporului de fidelitate si a primei de concediu. Drepturile salariale suspendate nu au fost anulate prin actele normative care au determinat suspendarea, anume legile bugetului de stat pe anul 2001-2006 - Decizie nr. 434/R din data de 01.07.2008
Reactualizarea debitului principal cu rata inflatiei si acordarea de dobanzi legale pentru neexecutarea la timp a obligatiilor de plata. Regim juridic si temeiuri de drept. - Decizie nr. 146/R din data de 03.04.2007
Contencios administrativ si fiscal - litigiu privind functionarii publici (Legea Nr.188/1999) - Sentinta civila nr. 7/CC din data de 03.02.2010
Sanctiune disciplinara. Vinovatie salariat. - Decizie nr. 1727 din data de 21.10.2013