Partaj - inadmisibilitate aplicarea art. 109 alin. 4 C.pr.civ.

Prin actiunea inregistrata pe rolul instantei cu nr. (_) , reclamantul (_) a chemat in judecata pe paratele (_), solicitand sa se dispuna partajul averii succesorale ramasa de pe urma defunctilor (_)
In motivarea actiunii, s-a aratat ca la decesul autorilor reclamantului si paratilor au ramas imobilele descrise in certificatul de mostenitor nr. (_)  si anume doua terenuri si o casa.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 728 cod civil.
Paratii, legal citati, nu au formulat intampinare.
La termenul de judecata din 6 decembrie 2011 instanta a pus in discutia partilor exceptia neindeplinirii procedurii prealabile, in solutionarea careia retine:
Potrivit art. 109 alin. 4 cod procedura civila, la sesizarea instantei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o incheiere emisa de notarul public, cu privire la verificarea evidentelor succesorale prevazute de codul civil si de lege. In acest caz, neindeplinirea procedurii prealabile poate fi invocata nu numai de catre parat, ci si de catre instanta, din oficiu.
Ratiunea reglementarii, introdusa in cod prin Legea 202/2010 a fost accelerarea judecatii pentru eficientizarea actului de justitie.
Este de notorietate ca in multe situatii, lungirea procedurii de partaj judiciar era cauzata  de conduita mostenitorilor (chemare in instanta numai a unora, interventii ale celor omisi dupa ani de judecata, etc.).
Pentru aceasta s-a considerat ca o consultare, de catre notarul public, a evidentelor specifice, anterior cererii de chemare in judecata, lamureste de la inceput cadrul procesual.
Incheierea prev.de art. 109 alin. 4 se emite dupa verificarea registrelor privind actele de acceptare a mostenirii, a evidentei testamentelor, fiind utila atat cand exista cat si cand nu exista certificat de mostenitor.
Textul de lege nu distinge, prevazand mentiunea "dezbaterea procedurii succesorale" insa in solutionarea procesului de partaj are loc, in sens larg, o veritabila dezbatere a procedurii succesorale intrucat, chiar daca exista certificat de mostenitor, in temeiul art. 6735 si art. 6736 cod procedura civila, prin incheiere interlocutorie, instanta stabileste mostenitorii, intinderea dreptului fiecaruia, bunurile de impartit, creante, etc.
Partajul propriu-zis are loc prin hotarare asupra fondului, din care incheierea interlocutorie este parte integranta.
Asadar, instanta fiind sesizata cu dezbaterea procedurii succesorale, indiferent daca exista certificat de mostenitor sau nu, trebuie sa ceara dovada procedurii prealabile.
Revenind la intentia legiuitorului, instanta retine ca prin aceasta reglementare s-a dorit evitarea situatiilor, intalnite in practica, in care in dosare aflate pe rol de multa vreme s-au formulat cereri de interventie prin care mostenitori acceptanti omisi au solicitat anularea certificatelor de mostenitor emise cu neconvocarea lor si participarea la partaj, situatii aparute mai ales in cazul sucesibililor cu domicilii in judete diferite.
In cazul de fata, pentru defunctul (_), decedat la (_), certificatul de mostenitor nr. (_) a fost emis la (_), deci inainte de implinirea termenului de optiune succesorala, fiind posibila, cel putin teoretic, inregistrarea unor alte acte de acceptare. Este tocmai situatia avuta in vedere de legiuitor.
In consecinta, reclamantul nefacand dovada procedurii prealabile, va admite exceptia si va respinge actiunea, ca inadmisibila.