PLATI

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. (_) la data de (_) creditoarea (_) a chemat in judecata pe debitorul (_), pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta, sa someze debitorul sa plateasca creditoarei suma de (_) de lei, reprezentand contravaloarea serviciilor de telefonie prestate si suma de (_ lei penalitati in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere atat pentru perioada anterioara rezilierii contractului cat si ulterioara, suma de (_)  lei taxa pentru reziliere contract, cu obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca intre (_) si debitor s-a incheiat un contract de abonament la servicii de telefonie mobila, in baza caruia au fost emise facturi fiscale neachitate de debitor, desi scadenta stabilita conventional a fost depasita. In caz de neplata la termen, debitorul este obligata potrivit art. 6.1 din contract sa plateasca penalitati de 0,5% pe fiecare zi de intarziere, aplicate la suma restanta. Se sustine ca debitorul si-a insusit continutul contractului si al conditiilor generale prin semnarea contractului tip, aratandu-se ca creanta are caracter cert, lichid si exigibil.
In dovedirea cererii, intemeiata in drept pe dispozitiile art. 969, 1066 C.civ., O.G.  9/2000, O.G. nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, art. 379 C.p.civ; creditoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Actiunea a fost timbrata cu suma de 39 lei noi taxa judiciara de timbru si cu 0,3 lei noi timbru judiciar.
Debitorul, legal citat, nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei.
La dosar au fost depuse inscrisuri.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Intre creditoarea (_) si debitorul (_), s-a incheiat la data de (_) contractul de abonament pentru servicii (_). Prin conditiile generale anexate contractului si care fac parte din acesta, creditoarea s-a obligat sa presteze servicii de comunicatii electronice, iar debitorul s-a obligat sa plateasca tariful pentru aceste servicii, in termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de catre creditoare (art. 6.1), iar in caz de intarziere in efectuarea platii, sa plateasca penalitati in cuantum de 0,5 % pe zi de intarziere. In conditiile generale s-a stipulat ca penalitatile pot depasi cuantumul debitului principal.
Art. 1 din O.G. nr. 5/2001 instituie anumite conditii de admisibilitate ale procedurii speciale a somatiei de plata si anume 1. existenta unei creante certe, lichide si exigibile, 2. creanta sa izvorasca dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau a altui inscris 3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creantei fie constatat printr-un inscris semnat de parti sau insusit de acestea prin alt mod admis de lege.
Din ansamblul reglementarii procedurii speciale a somatiei de plata rezulta ca aceasta procedura speciala este pusa la dispozitia creditorilor care au o creanta certa, lichida si exigibila constatata printr-un inscris semnat de parti sau insusit in alt mod de parti, inscris care insa nu este titlu executoriu potrivit legii. Asadar, singurul impediment pentru a trece la executarea silita este lipsa titlului executoriu, celelalte conditii necesare pentru inceperea executarii silite trebuie indeplinite. Scopul procedurii speciale a somatiei de plata a fost tocmai reglementarea unei proceduri prin care creditorii titulari ai unor asemenea creante sa obtina un titlu executoriu fara a se analiza fondul raporturilor juridice pe calea procedurii de drept comun.
Cerintele speciale de admisibilitate ale procedurii somatiei de plata trebuie intrunite in mod cumulativ.
Caracterul cert, lichid si exigibil al creantei se determina in conformitate cu prevederile art. 379 alin. 3 si 4 C.proc.civ. potrivit cu care creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
     Creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebita socoteala.
In temeiul contractului incheiat intre parti s-au emis mai mule facturi pentru contravaloarea serviciilor de telefonie mobila in cuantum de (_)  lei.
Instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1 din OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, cu modificarile ulterioare, respectiv creanta creditoarei este certa, lichida si exigibila, corelativa obligatiei de plata a tarifului, care este constatata prin facturile emise de creditoare, opozabile debitorului in baza contractului incheiat intre parti, astfel ca acesta datoreaza creditoarei suma de (_) lei, reprezentand contravaloarea serviciilor de telefonie mobila.
Instanta retine ca termenele de plata stipulate in facturi erau implinite la data introducerii cererii de chemare in judecata, astfel ca este indeplinita conditia caracterului exigibil al creantei.
In ce priveste penalitatile de intarziere, instanta retine in primul rand ca, in cererea formulata, creditoarea a pretins si calculat penalitati in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere.
Stipularea unei penalitati de 0,5% pe zi de intarziere, echivaland cu o penalitate cumulata de 182,5% pe an, contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori,
Potrivit art. 4 din aceasta lege, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Potrivit literei i) din anexa, este considerata clauza abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta o apreciaza indeplinita in cauza.
Penalitatile au fost calculate pentru perioada cuprinsa intre data scadentei fiecarei facturi si data de (_). In aceasta perioada, dobanda legala, ce poata fi considerata un indicator pentru stabilirea cuantumului uzual al prejudiciului cauzat de neexecutarea la termen a unei obligatii banesti, sub 10%, potrivit circularelor publicate de Banca Nationala a Romaniei la inceputul fiecarei luni.
Astfel, se observa ca penalitatea impusa se afla intr-o disproportie vadita cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand costurile pentru recuperarea creantei.
Aceasta disproportie creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
Cu toate ca in conditiile art. 56 C.com, aplicabil la momentul incheierii acordului intre parti,. contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un act de comert unilateral, fiind supus in principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercianti sau liber profesionisti, pe de-o parte, si consumatori, pe de alta parte, a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ, menita sa protejeze interesele consumatorilor.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat. Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta in mod neindoielnic din modul in care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia.
  Avand in vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora.
In acest sens, Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C - 240/98).
Curtea a statuat ca "In ce priveste problema daca o instanta investita cu un litigiu decurgand dintr-un contract incheiat intre un comerciant si un consumator poate verifica din oficiu in ce masura clauzele cuprinse in acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat ca sistemul de protectie introdus prin directiva porneste de la premisa potrivit careia consumatorul se afla, din punctul de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a negocia, intr-o pozitie dezavantajoasa fata de comerciant si detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora.
Scopul art. 6 din Directiva, potrivit caruia statele membre vor prevedea ca clauzele abuzive nu produc efecte fata de consumatori, nu ar putea fi atins, daca consumatorii ar trebui sa invoce ei insisi caracterul abuziv al unor asemenea clauze. In litigiile al caror obiect are o valoare redusa, onorariile avocatiale ar putea fi mai mari decat suma litigioasa, ceea ce ar putea determina consumatorii sa se abtina de la formularea unor aparari impotriva aplicarii unor asemenea clauze abuzive. Este adevarat ca procedurile mai multor state membre permit indivizilor sa se apere ei insisi in astfel de litigii, insa exista pericolul deloc neglijabil ca, din nestiinta, consumatorul sa nu invoce caracterul abuziv al clauzei. Prin urmare, o protectie eficienta a consumatorului poate fi atinsa numai daca se recunoaste posibilitatea instantei nationale de a verifica din oficiu o asemenea clauza" (considerentele 25 si 26).
In ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a incheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu inlatura in nici un fel realitatea ca, in masura in care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de cativa operatori ce practica in esenta conditii generale similare, trebuie sa accepte in bloc conditiile prestabilite de acesta, incheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza. 
Ceea ce sanctioneaza legea este ca in masura in care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte in bloc conditiile generale practicate de acesta, materializate intr-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare, intrucat legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator in situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.
De aceea, declaratia debitorului (_) din contractul de abonament in sensul ca a luat la cunostinta de conditiile generale ale prestatorului nu inlatura nici aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, motivat in considerentele anterioare astfel incat instanta urmeaza sa respinga cererea privind acordarea penalitatilor de intarziere atat in ce priveste pretul neachitat cat si contravaloarea penalitatilor conventionale in cuantum procentual de 0.5% pentru fiecare zi de intarziere aferente debitului principal in cuantum de (_) lei curse in continuare, respectiv pentru perioada cuprinsa intre (_) si data indeplinirii obligatiei de plata.
Pe de alta parte acest capat de cerere nu ar putea fi admisibil avand in vedere natura procedurii prin care a fost solicitat.
Cu privire la obligarea clientului la plata sumei de (_) lei reprezentand "taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen", instanta urmeaza sa o respinga.
Art. 10.3 din contract, invocat de petent, se refera la taxa de reziliere pe care clieentul trebuie sa o plateasca daca renunta la serviciile oferite de (_)
In speta, petenta iar nu clientul a fost cea care a reziliat contactul astfel incat acest articol din contract nu-i poate fi aplicabil.
O interpretare a clauzelor contractuale de natura a-l obliga pe  client la plata taxei pentru rezilierea contractului in cuantumul indicat de creditor nu poate fi retinuta avand in vedere ca prevederile contractului nu sunt clare si previzibile astfel incat sa duca la acest rezultat.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga debitorul la plata catre creditoare a sumei de (_)  lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbrul judiciar si onorariul de avocat.