Suspendarea contractului de munca, ca sanctiune disciplinara, urmata de concediere determinata de desfiintarea locului de munca.

Prin contestatia   inregistrata la  data de  7 decembrie  2009 formulata de  contestatorul P. M. A. in contradictoriu cu  intimata S.C. „S” S.R.L. Sibiu  s-a solicitat anularea  deciziilor  nr. 32/9.11.2009 si nr. 40/17.11.2009 emise  de   intimata,  obligarea  acesteia la plata daunelor  cauzate prin aceste decizii si la rectificarea carnetului de munca prin Inspectoratul Teritorial de Munca, obligarea  intimatei la  reincadrarea  in munca, pe functia detinuta.
In motivarea arata in esenta ca in urma unor referate prin care s-a propus   sanctionarea sa disciplinara, a fost convocat la cercetarea  prealabila „de pe o zi pe alta”, fara sa i se permita sa-si pregateasca apararea. A contestat  in scris faptele retinute in referatele mentionate , dar contestatia  sa nu a fost luata in discutie. Nu  i s-a intocmit fisa postului si a fost tratat  adesea cu  discriminare in cadrul colectivului de salariati, contrar disp. art. 19 si 20 din Regulamentul intern.
Considera ca decizia de sanctionare  disciplinara nr. 32 /9.11.2009 este nelegala , fiind  emisa cu incalcarea  disp.art. 37 din Regulamentul intern.
Sustine ca discutiile profesionale avute  in colectiv  nu constituie  abateri  disciplinare  care sa necesite  o sanctiune  disciplinara, ci o negociere  profesionala privind  modul de lucru al colectivului topo din care facea parte,  in raport cu  celelalte  compartimente.
Pe perioada  preavizului , incepand  cu 2 decembrie 2009  conf. deciziei nr. 40/17.11.2009  nu i s-a  mai permis accesul la sistemul informatic,  respectiv la programul de specialitate  si la cel de  legislatie  aflate intotdeauna la dispozitia  tuturor  angajatilor.
In drept  invoca disp.art.38, 39 al.1 si 2, art. 51 al.2,  art.52 al.l lit.b, art.188  lit.e,f,g art. 189 lit. c,  art. 226  lit.a, c, d, art. 248 al.3,  art. 258  lit. b,f,g  art.266 , lit. a,b,c,e, art. 267 al.2,4 Codul muncii , art. 19 , 20, 37 din Regulamentul  intern  al societatii, art. 1, 5  din C.C.M. al S.C.„S”S.R.L.
In probatiune depune  act aditional la contractul de munca, fila de  distributie   a convocarii  la  cercetarea disciplinara, convocarea comunicata, referatele de sanctionare contestatia la acestea , decizia nr. 32/09.11.2009, decizia nr. 40/17.11.2009,  nota de  fundamentare, adrese,  regulamentul intern,  C.C.M.,  votul lunii  octombrie, schita, declaratii,  alte adrese , decizia nr. 45/18.12.2009,  pontaj decembrie 2009.
In sedinta de  judecata de la termenul din 11.02.2010 contestatorul depune o  precizare de actiune prin care precizeaza petitul doi in sensul ca solicita obligarea  intimatei la plata sumei de 787,2 lei  reprezentand salariul pentru cele 10 zile de suspendare  a contractului de munca prin decizia  nr. 32/09.11.2009 si c/val. a 10 bonuri de masa  neacordate  pe aceeasi perioada. De asemenea  precizeaza petitul 4 al actiunii  in sensul ca solicita  obligarea   intimatei la reincadrarea  in functia avuta si la plata  drepturilor  salariale  de la data   intrarii in vigoare  a deciziei,  pana la reincadrarea in functie, cu cheltuieli de judecata.
Prin intampinare  intimata s-a opus admiterii contestatiei, cu cheltuieli de  judecata. Sustine in esenta ca decizia de sanctionare disciplinara  nr. 32/9.11.2009 este  pe deplin intemeiata si a fost emisa cu  respectarea  procedurii legale,  iar decizia de concediere nr.40/17.11.2009 s-a emis ca  urmare a reducerii activitatii si desfiintarii  postului ocupat de contestator,  cauzele fiind  reale, efective si a fost data fara nici o legatura cu faptele retinute  in sarcina salariatului prin decizia   de  sanctionare anterioara.
Anexeaza organigrama pe  noiembrie  si decembrie 2009,  decizia  nr.45/18.12.2009 , certificat de  concediu medical, act aditional la contractul  de munca, adresa.
 Din actele si  lucrarile dosarului  instanta retine  urmatoarele:
Contestatorul P. M. A. a  fost angajatul   intimatei S.C. „S” S.R.L. in functia  de  tehnician topo.
Prin decizia nr.32/09.11.2009   contestatorul a  fost sanctionat  disciplinar  cu  suspendarea contractului individual de munca  pe  perioada 16-27.11.2009 in baza art. 37 din Regulamentul intern. S-au avut in vedere  referatele nr.1024/06.10.2009 si 1030/07.10.2009 retinandu-se  in sarcina   acestuia urmatoarele  abateri: refuzul de a repara greselile constatate  de seful atelierului topo,  pe de o parte,  amenintari, jigniri,  tendinta de a invinui pe altii, pe de alta parte.
Dupa cum se poate observa din inscrisul intitulat „ fila de distributie”, contestatorul  a fost convocat la comisia de  disciplina pentru cercetare prealabila in data de 29.10.2009  pentru data de 30.10.2009.
Se constata ca nu a fost  respectata procedura  prev. de art. 75 al.3 din Contractul colectiv de munca la nivel national  valabil pe anii 2007-2010  care  impune, spre deosebire de art.267 (2)  C.m-cii, efectuarea convocarii cu cel putin  5 zile  inainte de cercetare. Dispozitiile  CCM la nivel national  sunt obligatorii  conf. art. 241 lit. d  si art.243 C. Muncii. Aceasta norma mai  favorabila  salariatului  a  fost negociata prin CCM la nivel national in scopul de a preveni  orice abuz si arbitrariu din partea angajatorului, ce  putea  interveni prin formularea deficitara a  disp. art. 267 C. Muncii.
Totodata din textul art. 37 din Regulamentul intern al  societatii  care a stat la baza emiterii deciziei de sanctionare, rezulta ca  sanctiunea suspendarii  contractului individual de munca pe o perioada de maxim 10 zile lucratoare se aplica salariatului  care  mai  intai a fost sanctionat   cu avertisment scris.
Contestatorul nu a primit  o  astfel de sanctiune, nu a mai fost sanctionat  anterior , asa incat aplicarea  sanctiunii suspendarii contractului s-a facut  cu nerespectarea  normei interne   invocate.
Retinand aceste vicii procedurale si  trecand peste faptul ca decizia  de sanctionare a fost tardiv emisa peste termenul legal de 30 de zile calendaristice de la inregistrarea  referatelor avute in vedere  (art. 268 al.1 C. m-cii) instanta gaseste intemeiata  contestatia in ce priveste sanctionarea  disciplinara si   va anula decizia nr. 32/09.11.2009 ca nelegal emisa.
In consecinta, se vor admite  si pretentiile banesti in legatura cu aplicarea acestei sanctiuni si se va  obliga angajatorul in baza art. 269 C.p.c.  sa il despagubeasca pe contestator, achitandu-i drepturile salariale  aferente  celor 10 zile de suspendare a contractului de munca,  precum si c/val tichetelor de masa ce i s-a fi cuvenit  conf. art.  47 al.2  lit. a  din  Contractul colectiv de munca pe  unitate. Cuantumul  salariului cuvenit precizat la suma de  787,2 lei nu a putut fi verificat intrucat la dosar nu s-a depus  o situatie de calcul , vreun stat de plata sau fluturas de salariu, asa  incat suma cuvenita se va determina cu ocazia  executarii prezentei sentinte.
Cu referire la contestarea deciziei nr.40/17.11.2009   de incetarea a contractului de  munca in baza  art. 65-67 C. m-cii modificata prin decizia  nr. 45/18.12.2001,   instanta  retine  urmatoarele:
Aceasta deciziei a fost emisa avand in vedere nota de  fundamentare nr. 1201/16.11.2009  privind situatia  financiar-economica  a societatii si necesitarea  luarii unei
masuri urgente  pentru  reducerea  cheltuielilor si incadrarea  lor la nivelul  veniturilor estimate  in urmatoarele 12 luni. Acest inscris  vizeaza reducerea a 8 posturi din diferite compartimente, printre care si  postul de  tehnician topometrist ocupat de contestator. Situatia  expusa in nota de fundamentare  se coroboreaza cu declaratia  martorei G. A., care  precizeaza ca lucrarile in specialitatea topometrie au fost putine in perioada  octombrie – decembrie 2009, iar lucrarile  contractate cu finantare de la Guvern au fost sistate ,  intrucat nu au fost deblocate fondurile necesare.
Dupa cum rezulta din organigramele depuse  la dosar,  in compartimentul topo format din 4 angajati, exista un singur  post de  tehnician si 3 posturi de ingineri de specialitate. Faptul ca ceilalti 3 angajati aveau pregatire superioara conform actelor de studii depuse  in copie la dosar a facut  preferabila  mentinerea  in functie  a acestora si desfiintarea   postului de  tehnician.
Se constata asadar  ca declinul activitatii societatii retinut in decizia de   concediere a fost dovedit si constituie  o cauza  reala si serioasa pentru reducerea locului de munca ocupat de  contestator. Desfiintarea  postului a  fost efectiva, iar decizia a  fost emisa in conformitate cu disp, art.65 -67 ,art.73 art. 74 al.1 lit. a – b si  al.2  C. m-cii, fiind respectata perioada de preaviz,  prelungita  corespunzator  pana la 08.01.2010 prin decizia 45/18.12.2009. Nu s-a dovedit ca a fost  impiedicat sa-si desfasoare  activitatea  in termenul de preaviz.
Prin urmare, retinand ca decizia nr. 40/17.11.2009  este  temeinica si legala,  au fost respinse  cererile de anulare a acestei decizii,  de rectificare a carnetului de munca, de obligare  la reincadrarea  in postul  avut si la plata drepturilor salariale incepand cu data  incetarii contractului pana la  reangajare.
Fata de cele aratate,  contestatia s-a admis doar in parte, in ce priveste  decizia nr. 32/9.11.2009, urmand  a se dispune in consecinta ca mai sus.
In baza art. 274, 276 C.p.c.  instanta a obligat  sa plateasca contestatorului cheltuieli partiale  de  judecata in suma de 250 lei  din onorariul de  avocat justificat in cauza, proportional cu cererile admise.