Legea 221/2009 ( cond. politice )

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 15.09.2009, sub nr. 6025 reclamanta S.D.D. a chemat in judecata pe paratul STATUL ROMAN REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, solicitand obligarea paratului la plata de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit de tatal sau si de familie ca urmare a condamnarii sale, in suma de 2500 lei si, respectiv, daune materiale, in suma de 4500 lei, reprezentand valoarea bunurilor confiscate de la tatal sau.
In  motivare, s-a aratat, in esenta, ca tatal sau, C.I., a avut calitatea de condamnat politic, executand pedeapsa inchisorii in timpul regimului comunist, perioada in care reclamanta a ramas doar cu mama sa, nebeneficiind de sprijinul material si moral al tatalui sau. Reclamanta a mai aratat ca, urmare a condamnarii, defunctului i s-au confiscat o serie de bunuri personale, cu privire la care cere acordarea de daune materiale, conform listei atasate la cererea de chemare in judecata.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 221/2009.
Cererea este scutita de plata taxelor judiciare de timbru.
La cerere au fost atasate inscrisuri.
Paratul, reprezentat in cauza prin DGFP Bacau, a depus la dosar intampinare prin care s-a aratat ca nu toate cele trei condamnari aplicate defunctului au caracter politic de drept, iar cu privire la daunele materiale solicitate se arata ca au fost confiscat efectiv doar arme si munitii, celelalte bunuri personale ramanand in custodia sotiei solicitat respingerea cererii, invocand dispozitiile art. 7 din Legea nr. 221/2009, pe considerentul ca din sentinta penala rezulta ca defunctul a fost condamnat pentru organizarea si participare la organizatiuni de tip fascist politice si paramilitare.
Reclamanta a formulat raspuns la intampinare si, la solicitarea instantei, a depus la dosar precizari in sensul ca solicita constatarea caracterului politic al condamnarii dispuse pentru infractiunea prevazuta de art. 2 combinat cu art. 14                           din Legea nr. 284/1947.
Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri, respingand proba cu interogatoriul solicitata de catre reprezentantul paratului.
Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Legea nr.221/2009, act normativ elaborat si adoptat dupa aplicarea DL nr. 118/1990 si OUG nr. 214/1999, a completat cadrul legislativ referitor la acordarea reparatiilor morale si materiale destinate a repara nedreptatile comise de regimul politic anterior. Scopul acestui act normativ, inlaturarea ope legis a consecintelor penale ale condamnarilor cu caracter politic pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si repunerea in drepturi a persoanelor pentru care s-a dispus, prin aceste condamnari, decaderea din drepturi sau degradarea militara, afirmarea explicita a posibilitatii instantelor de judecata de a acorda despagubiri morale, daca se apreciaza in urma examinarii tuturor circumstantelor cauzelor, ca reparatiile obtinute prin efectul DL 118/1990 si OUG 214/1999, nu sunt suficiente si reglementarea unor posibilitati speciale de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri prin hotararea de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile nu au fost restituite sau nu s-au obtinut despagubiri in echivalent.
Din inscrisurile depuse la dosar, instanta retine ca defunctul C.I., tatal reclamantei, a fost condamnat prin sentinta penala nr. 106/15.05.1959, pronuntata de Tribunalul Militar teritorial Bucuresti la 10 ani inchisoare corectionala pentru infractiunea de uneltire contra ordinii sociale  prevazuta de art. 209 din Codul penal din 1936, 8 ani inchisoare corectionala pentru infractiunea de detinere de armament, prevazuta de art. 14 din Decr. Nr. 163/1950 si, respectiv, 15 ani inchisoare pentru infractiunea prevazuta de art. 2 combinat cu art. 14 din Legea nr. 284/1947, dispunandu-se confiscarea totala a averii personale.
Prin aceeasi sentinta s-a dispus ca defunctul condamnat sa execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani inchisoare, cu suspendarea totala a drepturilor prevazute de art. 59 c.p..
Din fisa matricola a detinutului  rezulta ca defunctul a fost incarcerat la data de  20.12.1958, fiind eliberat la data de 30.07.1964, ca urmare a Decretului de gratiere nr. 111/1964.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca, potrivit art. 1, al. 2, lit. a si h din lege condamnarile aplicate pentru savarsirea infractiunilor de uneltire contra ordinii sociale  si detinere de armament, constituie condamnari politice de drept, insa infractiunea pentru care s-a aplicat defunctului pedeapsa cea mai grea a carei executare s-a dispus, de 15 ani inchisoare, respectiv detinerea de valuta, prev. de art. art. 14 din Legea nr. 284/1947 nu constituie condamnare politica de drept.
Cu privire la aceasta infractiune, prin precizarile formulate, reclamanta a solicitat constarea caracterului ei politic, iar instanta apreciaza ca cererea este intemeiata, avand in vedere infractiunea de detinere de valuta a retinuta a fi savarsita de catre defunct intr-un concurs real de infractiuni, alaturi de alte doua infractiuni care, potrivit art. 2 din lege constituie condamnari politice de drept. Astfel, din sentinta de condamnare rezulta ca valuta consta in niste monede de aur, gasite la domiciliul defunctului cu ocazia efectuarii perchezitiei domiciliare si pretins nedeclarate de acesta la banca de stat, astfel incat, avand in vedere intreg contextul spetei, instanta urmeaza sa contate caracterul politic al acestei infractiuni.
De-asemenea, din interpretarea art. 5 din lege rezulta ca, odata facuta dovada existentei unei condamnarii si a caracterului politic al acesteia, vatamarea este prezumata, orice persoana care a suferit condamnari, precum si sotul sau descendentii sai pana la gradul al doilea inclusiv avand vocatie pentru a cere daune morale . Cu privire la acestea, instanta nu poate face aprecieri cu privire la prejudiciul suferit in mod direct de catre reclamanta, ca fiica a defunctului condamnat, ci doar este chemata sa cenzureze cuantumul despagubirilor, tinand seama de eventualele despagubiri acordate in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 si O.U.G. nr. 214/1999.
Astfel, din inscrisurile aflate la dosar (f.44), rezulta ca reclamantul a beneficiat de o indemnizatie de 1169lei lunar, in baza Decretului-lege nr. 118/1990.
Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitat de catre reclamanta, instanta constata ca stabilirea acestuia sunt atributul suveran al instantei, legea neoferind criterii concrete pentru cuantificarea daunelor.
Instanta apreciaza ca suma de 2500 lei, solicitata de catre reclamanta cu titlu de daune morale, este mai mult decat rezonabila, avand in vedere durata de 6 ani a detentiei si caracterul notoriu inuman si degradant al regimului de detentie in inchisorile comuniste
Ca atare, apreciind in echitate, instanta va admite aceasta cerere in totalitate.
Referitor la cererea de acordare a daunelor materiale, instanta constata ca reclamanta a solicitat contravaloarea bunurilor confiscate, fiind vorba de bunuri personale si de armament. Din procesul verbal de sechestru (f.4-verso), instanta retine ca, astfel cum a sustinut i parata au fost efectiv confiscate doar armele si munitia, precum si monedele de aur, iar obiectele personale au ramas in custodia mamei reclamantei, nefacandu-se dovada ca aceste bunuri au fost valorificate efectiv de catre autoritati.
Ca atare, avand in vedere ca familia defunctului s-a folosit de aceste bunuri, fiind de presupus ca au ramas in posesia lor si dupa eliberarea defunctului, instanta va admite cererea doar cu privire la contravaloarea armamentului, acordand reclamantei suma solicitata, avand in vedere ca ea nu a fost contestata ca atare de catre parat.