Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi. Conditii de aplicare. Pedeapsa principala de cel putin 2 ani inchisoare.

      2. Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi. Conditii de aplicare. Pedeapsa principala de cel putin 2 ani inchisoare.
      
      Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi nu poate fi facuta decat daca pedeapsa principala stabilita de instanta este de minimum 2 ani inchisoare, conditie obligatorie indiferent daca legea prevede sau nu aplicarea obligatorie a acestei pedepse.
      
                                          Decizia penala nr.171/R/27.03.2008
                                                  (dosar nr.8370/296/2003)
      
      
      
      Prin sentinta penala nr. 2413/28.11.2006, Judecatoria Satu Mare, in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. b Cod procedura penala, l-a achitat pe inculpatul S. V., trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Satu Mare din dosar nr. 1539/P/2003 pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prev. si ped. de art. 11 lit. b si c din Legea 87/1994 republicata, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal si a art. 13 Cod penal.
      In baza art. 346 alin. 4 Cod procedura penala a fost lasata nesolutionata latura civila a cauzei.
      In baza art. 189, 190 Cod procedura penala inculpatul a fost obligat sa achite expertului ec. T. I. suma de 1250 lei RON, ce reprezinta diferenta onorar expertiza.
      In baza art. 192 pct. 3 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca din raportul de expertiza efectuat in cauza de catre expert T. I., rezulta faptul ca in anul 2002 SC G. SRL, societate a carei administrator a fost inculpatul nu a beneficiat in anul 2002 de nici o restituire de TVA desi in acel an soldul contului era active, deci cu drept de recuperare din partea firmei asa cum rezulta in declaratiile lunare depuse la finante si din balantele lunare de contabilitate.
      Pana la data de 31 iulie 2002 soldul contului de TVA de recuperat din balantele lunare corespundeau cu cele din declaratiile lunare, insa din 31 august 2002 fata de suma de recuperat de 324.448.062 lei cat apare in declaratie in balanta contabila pe luna august, soldul este de 264.105.178 lei, cu 60.342.894 lei mai mic. Aceasta diferenta este determinata de inscrierea in declaratie a unei sume de TVA de rambursat de 173.380.087 lei fata de 113.037.202 cat s-a inscris in balanta lunara.
      In raportul de expertiza contabila se mai arata ca suma de 101.321.305 lei TVA desi nu a fost inregistrata la finele lunii august si nu a fost dedus din soldul contului, insa valoarea este mai mica decat suma de recuperat si nu se poate retine ca s-a creat un prejudiciu.
      In cursul anului 2002 s-a intocmit un ordin de compensare initiat de SC M. P. S. SRL, destinatar fiind SC G. SRL, pentru compensarea c/v facturii nr. 6315006/21.11.2002 prin care se compensa reciproc suma de 89.780.930 kg, reprezentand sarma rulata trefilata si intre S.C. M. P. S. SRL si S.C. G. SRL, in luna noiembrie 2002 s-a incheiat un ordin de compensare prin care s-a compensat valoric o factura in suma de 89.780.930 lei.
      Intre SC G. SRL, SC E. T. D. si SC I. nu s-a realizat nici o compensare.
      In luna august 2002 intre SC M. T. SRL si SC G. SRL s-a facturat si s-a refacturat cantitatea de 40.350 kg otel beton. Aferent valorii din factura emisa de SC G. SRL de 433.762.500 lei era un TVA de plata de 82.414.875 lei din care s-a luat in calcul TVA-ul neinregistrat de 101.321.305 lei si stabilit de organul Garzii Financiare S. M., acest TVA de altfel era anulat de TVA-ul de recuperat si, refacturat la data de 23.08.2002 de catre SC M. T. SRL. Expertul a invederat instantei prin raportul de expertiza inaintat ca apreciaza ca operatiunile mai sus descrise nu au avut nici un efect negativ asupra obligatiilor bugetare ale societatii SC G. SRL. Expertul mai concluzioneaza ca prejudiciul cauzat statului de SC G. SRL este de 8.374.205 lei ( 837,4 lei RON).
      Prima instanta a constatat pe baza concluziilor expertizei contabile efectuate in cauza ca nu se poate retine in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii de evaziune fiscala retinand si ca constituirea de parte civila este eronata, cu atat mai mult cu cat ambele expertize efectuate in cauza respectiv si cea din faza de cercetare penala, au aratat ca prejudicial creat de societatea SC G. SRL, este de 8.374.205 lei (837,4 lei RON), apreciindu-se ca operatiunile efectuate de SC G. SRL nu au avut un efect negativ asupra obligatiilor bugetare ale societatii, fapt confirmat de altfel de ambele expertize.
      De asemenea, actele de compensare emise intre SC G. SRL si societatile mai sus aratate, au avut la baza facturi emise intre societati partenere cu datorii reciproce si nu pot tine loc de facturi in relatiile comerciale dintre societati comerciale si ordinele de compensare amintite in raportul de expertiza au fost corect intocmite si s-au referit la datorii reciproce, astfel ca instanta de fond a apreciat ca inculpatul nu a avut intentia de a se sustrage de la plata obligatiilor fiscale.
      Totodata s-a retinut ca totusi inculpatul a creat un prejudiciu de 8.374.025 lei bugetului de stat, dar nu prin savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, ci fapta inculpatului ar constitui contraventie si putea fi sanctionata pecuniar cu amenda.
      Pentru considerentele mai sus aratate instanta de fond, in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, raportat la art. 10 lit. b Cod procedura penala a dispus achitarea inculpatului S. V. trimis in judecata pentru savarsirea de evaziune fiscala.
      Raportat la modul de solutionare a laturii penale instanta de fond a facut aplicarea dispozitiile art. 346 alin. 4 Cod procedura penala si a lasat nesolutionata latura civila a cauzei.
      Retinand ca inculpatul nu a achitat in intregime contravaloarea expertizei contabile incuviintata de instanta la cererea lui, in baza art. 189, 190 Cod procedura penala a obligat inculpatul sa achite expertului suma de 1.250 lei RON, suma ce reprezinta diferenta onorar expertiza.
Prin decizia penala nr. 242/A din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Satu-Mare a admis apelurile declarate in cauza de Agentia Nationala de Administrare Fiscala pentru Statul Roman prin Directia Generala a Finantelor Publice si de Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare impotriva Sentintei penale nr. 2413/28.11.2006 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in ce il priveste pe inculpatul S. V. pe care o desfiinteaza in intregime si rejudecand, in baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 devenit art. 11 alin l lit. b, c din Legea nr. 161/2003 devenit art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal si art. 13 Cod penal condamna pe inculpatul S. V. pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala la pedeapsa de 6 luni inchisoare si interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a Il-a, lit. b, lit. c, pe durata de 2 ani prev. de art. 65 Cod penal.
      In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a, lit. b Cod penal.
      In baza art. 14, art. 346 Cod procedura penala si art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. G. S.R.L. sa plateasca partii civile A.N.A.F. Bucuresti suma de 837,40 lei din care 799,90 lei reprezentand impozit pe venit stabilit suplimentar si 37,50 lei reprezentand penalitati de intarziere. S-a dispus totodata obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca, desi instanta de fond, desi a retinut corect starea  de fapt, a facut o aplicare gresita a legii, intrucat considerentele hotararii nu coincid cu dispozitivul acesteia.
Astfel, s-a retinut de instanta de fond ca inculpatul S. V. nu a savarsit infractiunea de evaziune fiscala, ca, constituirea de parte civila este eronata, ca prejudiciul cauzat de SC G. SRL este de 8.374.205 lei vechi (837,4 RON), ca operatiunile efectuate de SC G. SRL nu au avut un efect negativ asupra obligatiilor bugetare ale societatii, fapt confirmat de ambele expertize.
S-a mai retinut de instanta de fond ca pentru prejudiciul cauzat de 8.374.025 lei bugetului de stat - de catre inculpat - dar nu prin savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, el raspunde doar contraventional si putea fi sanctionat cu amenda.
Instanta de fond nu a analizat de fapt consecintele juridice ale faptei inculpatului de a nu inregistra in contabilitate cele doua facturi emise de SC G. SRL - respectiv factura SM ACA 3946263 din 15.08.2002 catre SC  T. SRL pentru marfuri de 516.177.375 lei si factura 4736448/30.08.2002 in valoare de 118.413.959 lei catre SC I., dar se retine ca intre SC G. SRL si SC E. T. D. si SC I. nu s-a facut nici o compensare.
Cele doua facturi au fost inregistrate in contabilitatea SC G. SRL dupa data de 01.11.2002, data controlului Garzii Financiare, administratorul incalcand astfel dispozitiile art. 13 din Legea 87/1994 - devenit art. 11 alin. 1 lit. b, c din Legea 161/2003, devenit art. 9 lit. b din Legea 241/2005, iar incadrarea corecta a faptei este de evaziune fiscala.
Aceasta fapta din art. 13 din Legea 87/1994 - legea mai favorabila, in forma initiala se pedepsea cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani inchisoare, corespondenta in modificarile din Legea 161/2003 si Legea 241/2005 limita de pedeapsa este de la 2 ani la 7 ani inchisoare.
Astfel fiind, tribunalul a retinut vinovatia inculpatului pentru savarsirea faptei de evaziune fiscala, prev. de art. 13 din Legea 87/1994 devenit art. 11 alin. 1 lit. b, c din Legea 161/2003, devenit art. 9 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal si art. 13 Cod penal, a dispus condamnarea acestuia,
In ce priveste prejudiciul creat, tribunalul a stabilit ca acesta este in suma de 837,40 lei compus din 799,90 lei impozit pe venit stabilit suplimentar si 37,50 lei majorari de intarziere.
      S-a apreciat ca nu se poate retine ca prejudiciu suma de 101.321.305 lei vechi TVA stabilit suplimentar de organul de control, intrucat SC G. SRL nu a solicitat organelor fiscale restituire de TVA si nu a  compensat TVA de plata cu TVA de recuperat care sa includa fara temei legal suma de 101.321.304 lei, nici A.N.A.F. nu se poate constitui parte civila pentru recuperarea acestei sume.
La finele lunii august 2002 potrivit balantei de verificare TVA de recuperat, firma avea de recuperat TVA in valoare de 264.105.178 lei care influentata cu TVA colectata stabilita de organul de control, respectiv 401.321.305 lei se diminueaza la 162.783.873 lei TVA de recuperat si prin urmare nu genereaza obligatii de plata in materie de TVA la SC G. SRL.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitand in principal, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, iar in subsidiar casarea deciziei atacate si mentinerea, ca temeinica si legala, a sentintei instantei de fond, prin care s-a dispus achitarea inculpatului.
In motivarea recursului, cu privire la cererea principala, s-a invocat faptul ca instanta de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea unei alte infractiuni decat cea pentru care a fost trimis in judecata inculpatul, fara insa a pune in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice a faptei.
Cu privire la cererea subsidiara s-a invocat, pe langa o neconcordanta intre dispozitivul deciziei si considerentele acesteia si faptul ca in mod temeinic si legal prima instanta a dispus achitarea inculpatului, cata vreme actele contabile au fost inregistrate in contabilitatea firmei, chiar daca cu intarziere si ca, potrivit dispozitiilor legale in vigoare la data presupusei comiteri a faptei, precum si a raportului de expertiza, fapta constituie contraventie si nicidecum infractiune.
Examinand decizia prin prisma recursului declarat, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 385/6 si art. 385/14 Cod procedura penala, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este temeinica, dar nelegala, insa sub un alt aspect decat cele invocate de inculpatul recurent, considerent pentru care a admis recursul declarat de inculpat, a casat si modificat decizia instantei de apel in sensul ca a inlaturat pedeapsa complementara 2 ani privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b, c Cod penal, combinat cu art. 65 Cod penal, mentinand restul dispozitiunilor hotararilor recurate.
In ceea ce priveste motivele invocate de inculpat, curtea a retinut ca in cauza nu se poate vorbi de o schimbare a incadrarii juridice a faptei.
Este adevarat ca in dispozitivul deciziei instanta face referire la modificarile legislative ale textului de lege pentru care inculpatul recurent a fost trimis in judecata si precizeaza ca dispune condamnarea inculpatului in baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, devenit art. 11 alin. I lit. b,c din Legea nr. 161/2003, devenit art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, dar in considerentele acesteia, se face referire la faptul ca este vorba despre aceeasi fapta, precum si la faptul ca, raportat la limitele de pedeapsa, Legea nr. 87/1994 este mai favorabila, de altminteri, pedeapsa fiind aplicata in limitele prevazute de aceasta lege.
In aceste conditii, este evident ca in cauza nu este vorba despre o schimbare a incadrarii juridice a faptei, fiind de asemenea evident ca nu i s-a creat inculpatului o situatie mai grea prin simpla enumerare a actelor normative ce au modificat dispozitiile textului de lege care prevedea infractiunea pentru care aceasta a fost trimis in judecata, conditii in care nici nu era necesara punerea acesteia in discutia partilor.
Fata de aceleasi considerente nu se poate aprecia ca in cauza ar exista contradictii intre dispozitivul deciziei si considerentele acesteia.
Cu privire la starea de fapt, curtea a retinut ca, potrivit reglementarilor in vigoare, fapta inculpatului, de a nu inregistra in contabilitatea firmei, cele doua facturi emise de catre SC G. SRL catre SC T. SRL si cea emisa de SC I. decat dupa data de 1 noiembrie 2002, deci dupa controlul Garzii Financiare, constituie infractiunea de evaziune fiscala.
Astfel, potrivit art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, constituie infractiunea de evaziune fiscala omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate or, este evident ca inculpatul a omis sa evidentieze in actele contabile operatiunile comerciale mai sus aratate, omisiune ce a avut drept consecinta producerea unui prejudiciu in suma de 837.40 lei, din care suma de 799,90 lei impozit pe venit stabilit suplimentar, iar suma de 37,50 lei, penalitati de intarziere.
Or, in speta, probele administrate in cauza, inclusiv procesul-verbal nr. 2951 din 1 noiembrie 2002, incheiat de comisarii Garzii Financiare S.M., precum si raportul de expertiza intocmit in faza de urmarire penala, dovedesc, fara putinta de tagada, ca inculpatul a comis fapta retinuta in sarcina sa.
Referitor la pedeapsa principala aplicata inculpatului, curtea a retinut ca aceasta a fost individualizata de instanta de apel prin considerarea unitara a criteriilor generale, corespunzand, sub aspectul naturii si duratei ei, gravitatii faptei, pericolului social pe care il prezinta persoana inculpatului, care este recidivist, si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta sanctiunii penale.
Hotararea instantei de apel este insa nelegala sub aspectul aplicarii pedepsei complementare, in cauza fiind incident cazul de casare prevazut de art. 385/9 punctul 14 Cod procedura penala.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.65 alineatul 3 Cod penal, pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi poate fi aplicata, daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea de cel putin 2 ani, conditia cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuind indeplinita si in cazul in care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie.
Or, in speta, tribunalul, desi i-a aplicat inculpatului o pedeapsa principala de 6 luni, deci sub limita de 2 ani prevazuta de textul de lege mai sus evocat, in mod nelegal i-a aplicat acestuia si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b si c Cod penal, pe o durata de 2 ani.