Aplicabilitatea prevederilor OUG 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase , in ce priveste restituirea obiectelor din metale pretioase preluate abuziv

Prin sentinta civila 8313/15.10.2009 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosar 7830/180/2007 s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a BNR.
S-a respins cererea introdusa in contradictoriu cu aceasta parte ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
S-a admis in parte cererea, formulata de reclamanta H.A., in contradictoriu cu paratii STATUL ROMAN PRIN BNR, STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR SI ECONOMIEI, prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BACAU.
S-a admis cererea de interventie formulata de C.I., domiciliat in Bacau si s-a respins cererea de interventie formulata de H.G. si H.M.
 A fost obligat Statul Roman prin Ministerul Finantelor si Economiei la plata catre reclamanta si intervenient (ambele parti primind cate o cota de 1/2) a urmatoarelor sume:
- contravaloarea la data platii (in functie de cotatiile BNR) a 122,103 g aur fin, 3,15 g argint fin, diamante - 0,30 carate si briliante - 0,5 carate.
- 1000 RON - contravaloare manopera bijuterii.
-8975 RON - contravaloare autocamion
In motivarea acestei solutii Judecatoria a retinut ca, prin sentinta penala nr. 5387/1959 a Tribunalului Popular Raion T.O., matusa reclamantei, H.M. a fost condamnata pentru savarsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 2, 5 si 14 din Legea nr. 284/1947, astfel cum a fost modificata prin Decretul nr. 209/1950 si art. 25 pct. 6 din Codul penal.
S-a dispus prin aceeasi sentinta ca pedeapsa complementara confiscarea urmatoarelor bunuri: autocamion, o bratara de aur lucrata artistic avand pe fata o floare cu sase petale cu mai multe pietre albe, doua verighete de diferite marimi, un lantisor din aur rupt cu incuietoare la capete, un medalion din aur galben, un lantisor cu incuietoare, 6 coroane de aur dentar si 16 monede de aur.
Prin decizia nr. 2967/2001 a Curtii Supreme de Justitie a fost admis recursul in anulare declarat de procurorul general al Parchetului General si s-a dispus casarea hotararii mentionate anterior in ce priveste gresita aplicare a pedepsei complementare a confiscarii averii care a fost inlaturata.
In ce priveste cererea de restituire a bunurilor confiscate instanta a luat act in cele din urma ca temeiul de drept nu il reprezinta O.U.G. nr. 190/2000 iar ca o consecinta, procedura speciala de restituire reglementata de aceasta lege nu este aplicabila in cauza.
In aceste conditii, BNR, ca reprezentant al Statului Roman nu are calitate procesuala in cauza, aceasta apartinand Ministerului Finantelor si Economiei, urmand a fi respinsa astfel cererea introdusa in contradictoriu cu aceasta institutie .
Ca efect al pronuntarii deciziei nr. 2967/2001 a Curtii Supreme de Justitie, Statul Roman a fost practic obligat la restituirea catre persoanele indreptatite a restitui bunurile cu privire la care s-a dispus in mod gresit masura confiscarii.
Avand in vedere ca aceste bunuri nu mai exista fizic, instanta a apreciat ca se impune restituirea contravalorii acestora.
Au fost efectuate astfel mai multe expertize in cauza, singura expertiza valabila fiind cea realizata de ANPC, care potrivit art. 14 din OUG nr. 190/2000 este, fara nici un fel de rezerva, singura institutie in masura sa efectueze pe teritoriul Romaniei expertizarea metalelor si a pietrelor pretioase.
Avand in vedere insa ca aceasta institutie a refuzat sa realizeze o evaluare completa a bijuteriilor confiscate, identificand si evaluand doar cantitatea de metal pretios fin continuta, instanta a avut in vedere si o suma de 1000 RON ca reprezentand valoarea manoperei continuta de aceste bijuterii, apreciind-o drept rezonabila in raport de volumul si caracteristicile bijuteriilor confiscate.
Instanta a acordat suma mentionata mai sus cu titlu de contravaloare manopera apreciind ca partile au dreptul la o restituire integrala a contravalorii prejudiciului cauzat prin confiscare, doar contravaloarea metalului pretios nefiind in masura sa acopere acest prejudiciu.
In ce priveste evaluarea autocamionului marca, instanta a avut in vedere valoarea de 8975 RON stabilita de expertul G.R. (fila 94 - dosar 11713/2005).
Referitor la acest autocamion, instanta a retinut ca acesta a apartinut defunctei H.M. iar nu intervenientului C.I. in conditiile in care autovehiculul a fost confiscat de la defuncta, C.I. necontestand la momentul confiscarii dreptul de proprietate al defunctei.
De asemenea prin probele administrate in cauza intervenientul nu a reusit sa dovedeasca faptul ca el ar fi fost proprietarul autovehiculului, martorii confirmand doar ca el este cel care obisnuia sa il conduca.
Cat priveste persoanele indreptatite la restituire, instanta apreciaza ca acestea sunt reclamanta in calitate de nepoata si intervenientul in calitate de sot supravietuitor la momentul decesului lui H.M.
In ce priveste cerere de interventie formulata de H.M. si H.G. avand in vedere ca nu s-a facut dovada faptului ca H.G. (bunicul intervenientilor) ar fi acceptat mostenirea in termen instanta a dispus respingerea acesteia .
Astfel, singura proba administrata in cauza in aceasta privinta este declaratia martorului C.I.(fila 136-dosar 6165/2003).
Ori instanta nu va avea in vedere aceasta declaratie testimoniala la solutionarea cauzei urmand a o inlatura, in conditiile in care martorul a declarat ca defuncta H.M. a fost inmormantata de H.G., ulterior decesului acesteia H.G. ramanand sa locuiasca in imobilul defunctei, declaratia fiind vadit contradictorie declaratiilor date de martorii M.D., F.V. (dosar 6165/2003), C.I., M.V. (dosar 11713/2005).
In consecinta, instanta a obligat Statul Roman prin Ministerul Finantelor si Economiei la plata catre reclamanta si intervenient (cate o cota de ½) a urmatoarelor sume: contravaloarea la data platii, in functie de cotatia BNR a 122,103g aur fin, 3.15g argint fin, 0.30 carate diamante si 0.5 carate briliante conform expertizei realizate de ANPC(fila 175); 1000 RON contravaloare manopera bijuterii si 8975 RON contravaloare autocamion .
Impotriva acestei solutii au formulat recurs C.I. , STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR SI ECONOMIEI, prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BACAU, H.G.  SI H.M.
A. Recursul declarat de C.I. critica sentinta sub aspectul incorectei obligari a Statului Roman la plata catre acesta si reclamanta in cota de ½ a bunurilor confiscate si contravalorii autocamionului intrucat din probele administrate rezulta ca autocamionul a fost bunul sau propriu iar celelalte bunuri au fost comune. Aceasta situatie rezulta din autorizatia de exercitare a meseriei de carausie.
In mod eronat instanta nu a avut in vedere expertiza efectuata de expert M.V. iar valoarea manoperei a fost stabilita la o valoare derizorie.
In drept a invocat prev. art. 304 Cod procedura civila.
B. Recursul declarat de STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR SI ECONOMIEI, prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BACAU vizeaza gresita aplicare a prev. art. 40 al. 2 din HG 1344/2003 in care se stabileste ca Statul este reprezentat in litigiile prev. de art. 34 al. 1 din O.U.G. 190/2000 de catre Banca Nationala a Romaniei astfel ca in mod gresit a fost solutionata exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Statului.
In ce priveste obligarea Statului prin M.F.P. la plata contravalorii automobilului confiscat, recurentul considera ca aceasta cererea ar fi trebuit disjunsa iar in ipoteza in care s-ar considera in sensul ca aceasta masura nu este oportuna, ar trebui retinut de catre instanta de recurs ca intimata reclamanta nu a facut dovada confiscarii efective iar expertiza auto nu este edificatoare in cauza.
In drept a invocat prev. art. 304 ind. 1 si art. 304 pct. 7 si 9 c. pr. civ.
C. Recurentii H.G. si H.M. considera ca in mod gresit prima instanta nu a considerat ca recurentii-intervenienti sunt mostenitori ai defunctei C.M., instant apreciind eronat probatoriul administrat in cauza necoroborand declaratiile de martor cu celelalte probe administrate. Arata ca martorul audiat la cererea acestor recurenti a declarat fara putinta de tagada ca autorul recurentilor a intrat in posesia bunurilor succesorale.
Un alt motiv de recurs priveste valoarea bunurilor retinute de instanta, valoare care este mult prea mica ceea ce nu acopera integral prejudiciul suferit.
Instanta nu s-a pronuntat in nici un fel pe cheltuielile de judecata .
In drept a invocat prev. art. 299 si urm Cod procedura civila.
Intimata BNR prin intampinare arata ca in speta sunt aplicabile prev. O.U.G. 190/2000 iar reprezentarea Statului este asigurata de B.N.R., ca dispozitiile acestui act normativ special nu prevad si acordarea de despagubiri pentru manopera de prelucrare a bijuteriilor. In cazul revendicarii autocamionului reprezentarea este asigurata de Statul Roman prin M. F. P. 
H.A. a formulat intimpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de H.G. si H.M. intrucat acestia nu au facut dovada acceptarii succesiunii dupa autorul sau, H.G.
La termenul din 26.10.2012 au fost introdusi in cauza mostenitorii intimatei-reclamante, decedata pe parcursul judecarii recursului - T.R., P.A. si mostenitoarea recurentului C.I. - C.M.
In recurs nu s-au administrat probe noi in conditiile art. 305 Cod procedura civila.
A, C Recursul declarat de intervenientii C.I. si H.G. si H.M. sunt neintemeiate pentru motive ce se vor expune in cele ce urmeaza.
Sub un prim aspect, tribunalul retine ca, defunctei H.M. i-au fost confiscate prin sentinta penala 2126/5 12 1959 o serie de bunuri, pentru savarsirea unor infractiuni, astfel cum au fost retinute si de prima instanta ca pedeapsa complementara  si anume: confiscarea  unui: autocamion marca si a unor bijuterii precum: o bratara de aur lucrata artistic avand pe fata o floare cu sase petale cu mai multe pietre albe, doua verighete de diferite marimi, un lantisor din aur rupt cu incuietoare la capete, un medalion din aur galben, un lantisor cu incuietoare, 6 coroane de aur dentar si 16 monede de aur.
La 23.07.1960 aceasta s-a casatorit cu recurentul C.I. astfel cum rezulta din certificatul de casatorie depus in dosarul 2037/2003 al Judecatoriei Onesti. In concluzie, dat fiind faptul ca masura confiscarii a fost dispusa in anul 1959 deci anterior casatoriei cu recurentul C.I. functioneaza prezumtia ca bunurile confiscate sunt bunuri proprii ale defunctei H.M., prezumtie ce nu a fost rasturnata prin vreo alta proba administrata in cauza. Desi recurentul C.I. a sustinut ca a convietuit cu defuncta anterior casatoriei, aceasta nu inseamna automat ca autocamionul a fost proprietatea sa numai in baza inscrisului intitulat AUTORIZATIE DE FUNCTIONARE, valabila pe anul 1956 intrucat acest inscris nu constata proprietatea bunului ci doar il autorizeaza pe recurentul intervenient sa desfasoare meseria de carausie.
Al doilea motiv de recurs al recurentului C.I. vizeaza gresita retinere de catre prima instanta a expertizei efectuate de  catre ANPC, tribunalul constata ca in mod gresit a considerat prima instanta inaplicabile de plano, prevederile OUG 190/2000 R ,si NML aprobate prin HG 1344/2003.
Art. 1 din O.U.G. 190/2000 R prevede ca, ordonanta de urgenta reglementeaza producerea, prelucrarea, utilizarea, comercializarea, introducerea, scoaterea din tara si tranzitul pe teritoriul Romaniei al metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase, activitatile conexe ale acestora, precum si prestarile de servicii privind aceste bunuri iar art. 18 din acelasi act normativ, ca: in desfasurarea activitatii sale Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor este singura institutie in masura ca, pe teritoriul Romaniei:
    a) sa emita norme interne de lucru si sa stabileasca tarifele pentru activitatile de analiza, marcare si expertizare pe care le efectueaza;
    b) sa stabileasca marcile utilizate de producatorii interni, importatori sau, dupa caz, de comercianti, pe baza de tarife proprii, precum si marca proprie de certificare;
    c) sa efectueze expertize ale metalelor pretioase si ale pietrelor pretioase, dispuse de instantele de judecata si de notariatele publice, la solicitarea organelor de urmarire penala, a organelor vamale sau a organelor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, precum si la cererea persoanelor fizice si juridice;
    d) sa constate si sa sanctioneze abaterile de la prevederile legale referitoare la marcarea metalelor pretioase.
Asa fiind, Tribunalul considera ca prevederile legii speciale sunt aplicabile in spete in care  se solicita restituirea unor bunuri din metale pretioase intrate in proprietatea privata a Statului, potrivit legii. Or, masura confiscarii dispusa prin sentinta penala 2126/5.12.1959 desi este dispusa in temeiul legii -Codul penal si legile speciale de la momentul respectiv, reprezinta totodata si o masura abuziva in intelesul art. 34 ind. 1 din O.U.G. 190/2000, aceasta raportat si la considerentele DC 2967/7.06.2001 pronuntata in recursul in  anulare  in dosarul 1212/2001 in care se precizeaza ca masura confiscarii este excesiva.
In concluzie, in mod corect instanta a tinut cont de expertiza efectuata de ANPC, cu amendamentul ca motivarea primei instante este defectuoasa, in fapt si drept fiind incident textul de lege mai sus citat.
Referitor la recursul declarat de  H.G. si H.M., tribunalul retine ca in mod corect s-a pronuntat prima instanta in legatura cu neacceptarea succesiunii de catre bunicul acestora, H.G. dat fiind ca, pe de o parte declaratia martorului audiat in  dosarul 6165/2003 nu se coroboreaza cu nici o alta proba administrata in cauza iar pe de alta parte nici nu este edificatoare intrucat, numitul H.G. frate al defunctei H.M. a locuit cu  aceasta si a efectuat cele necesare inmormantarii ceea ce nu conduce la concluzia acceptarii succesiunii, aceasta trebuind a fi manifestata in mod neechivoc.
B. Recursul declarat de STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR SI ECONOMIEI, prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BACAU este intemeiat, motivarea care a stat la baza acestei solutii fiind prezentata partial in cadrul motivelor expuse relativ la recursul declarat de recurentul C.I. in sensul incidentei OUG 190/2000 in prezenta cauza .
Potrivit art. 34 ind. 1 din O.U.G. 190/2000 :
  (1) Persoanele fizice si juridice ale caror obiecte din metale pretioase, aliaje ale acestora si pietre pretioase de natura celor prevazute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu incalcarea reglementarilor in vigoare, dupa anul 1946 si pana in anul 1990, pot solicita restituirea acestora instantelor de judecata de la domiciliul reclamantului, pana la data de 31 decembrie 2003.
    (2) In cazul obiectelor din metale pretioase, aliaje ale acestora si pietre pretioase preluate abuziv, care nu se mai regasesc fizic, fiind topite sau valorificate, se vor acorda despagubiri in conditiile si in limitele stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonante de urgenta, emise de Ministerul Finantelor Publice si de Banca Nationala a Romaniei.
 Art. 40 al.2 din HG 1344/2003 impune ca, reprezentarea statului in fata instantelor de judecata in litigiile prevazute de art. 34^1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 261/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, este asigurata de Banca Nationala a Romaniei atat in cazul proceselor aflate pe rol la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 190/2000, cat si in cele intentate in baza acestui act normativ.
In concluzie, BNR este reprezentantul legal al statului in ce priveste restituirea metalelor pretioase iar M.F.P. este reprezentantul statului in litigii privind restituirea altor categorii de bunuri preluate abuziv, in speta a autocamionului  marca astfel cum rezulta din prev. art. 25 din Decretul 31/1954.
In ce priveste necesitatea disjungerii cererii de restituire a autocamionului, tribunalul considera ca aceasta masura nu se justifica in fata instantei de fond, dat fiind ca administrarea probelor s-a efectuat raportat la toate bunurile solicitate. In ce priveste caracterul abuziv al masurii confiscarii autocamionului, tribunalul considera ca a impune in sarcina reclamantei sa faca proba unui proces verbal de confiscare reprezinta o sarcina excesiva din moment ce in chiar sentinta de condamnare se face vorbire despre un proces verbal de inventariere iar acesta este depus la dosarul 6165/2003. In ce priveste expertiza auto recurenta avea posibilitatea sa formuleze obiectiuni la fondul cauzei  astfel ca, in acest moment procesual este decazuta din acest drept.
Cum asupra valorii manoperei bijuteriilor nu s-au formulat critici, aceasta va fi mentinuta in cuantumul stabilit de prima instanta.
Fata de cele expuse, raportat la considerentele astfel retinute, tribunalul va modifica in parte sentinta recurata si va dispune in consecinta.