Concediere desfiintare post

Prin cererea inregistrata sub nr. 5747/110/2012 la Tribunalul Bacau, constata A.M. a solicitat, in contradictoriu cu intimata S.N.R. SA, anularea deciziei nr.457 din 20.08.2012 prin care s-a dispus concedierea contestatoarei, plata drepturilor cuvenite in valoare reactualizata incepand cu data incetarii contractului 21.08.2012 si pana la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti si cheltuieli de judecata.
Prin precizarile depuse la fila 110 dosar,  contestatoarea a solicitat si reintegrarea in munca si a solicitat ca despagubirile banesti in echivalent cu drepturile salariale de care a fost  privata sa fie aferente perioadei 21.08.2012 si pana la pronuntarea sentintei.
In motivarea contestatiei s-a aratat ca indisponibilizarea s-a realizat  ilegal si neprocedural si acesta pentru ca nu e vorba de o concediere individuala, prin  insesi motivele invocate in decizie rezultand o reorganizare de proportii si o concediere masiva de personal. A sustinut  contestatoarea ca exista o  dispozitie logica intre natura concedierii si motivele economice invocate „criza financiara mondiala” si „blocajul financiar” fiind aspecte care nu s-ar putea  ameliora printr-o concediere individuala. Dincolo de acest aspect dificultatile economico-financiare ale societatii intimatei sunt rezultatul unui management defectuos si care nu trebuie pus in sarcina  salariatilor. Pierderile  societatii erau preexistente si acest fapt era cunoscut  angajatorului ceea ce inseamna ca sustinerile legate de imprevizibilitatea evolutiei economice sunt nereale.
Nu exista o cauza  reala si serioasa a desfiintarii postului care sa  sustina legalitatea masurii.
In sustinerea actiunii, contestatoarea a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriu.
Intimata a formulat intampinare prin care a sustinut ca motivele invocate de contestatoare sunt neintemeiate si ca rezultatele economico financiare ale societarii incepand  din 2008 si pana  in 2011 inclusiv, fac dovada ca societatea se  confrunta cu probleme financiare grave, neavand profit in niciunul din cei 4 ani. In acest context s-a emis HG 456/20101 privind  aprobarea  programului de modernizare, reorganizare si reducere a cheltuielilor S.N. R.  SA potrivit  careia s-a  demarat o ampla procedura de concediere colectiva in 2011. Ulterior, avand in vedere Nota de  Fundamentare  din care rezulta  situatia economica pe anul 2012 s-au  impus cheltuieli salariale mai mici la nivelul societatii intimate si s-a procedat la desfiintarea unui nr. De 28 de posturi, intre care si contestatoarea. Postul  ocupat de aceasta – referent de specialitate in Departamentul Resurse Umane a fost desfiintat conform Deciziei Consiliului de Administratie  nr.10/2012.
Desfiintarea a fost reala, serioasa si efectiva intrucat  sustenabilitatea financiara este una precara.
Sub aspect formal, decizia  respecta toate elementele obligatorii prevazute de art.76 Codul muncii,  concedierea a fost una individuala fiind vorba de desfiintarea unui nr. De 28 de posturi prin raportare la un numar de 1492 salariati existenti in cadrul societatii.
Asa cum rezulta din inscrisurile atasate desfiintarea postului este efectiva.
In combaterea actiunii, s-au depus inscrisuri si s-a solicitat si de intimata administrarea probei cu interogatoriu.
Analizand sustinerile partilor in raport de  probele administrate, tribunalul retine ca prezenta contestatie este nefondata pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr.457 din 20.08.2012 (fila 12) s-a dispus in conditiile art.55 lit.c si art.65/67 Codul muncii,  concedierea contestatoarei, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.
S-a motivat in  luarea acestei decizii ca desfiintarea postului de referent  de specialitate este impusa de situatia tehnico-economica a societatii,  decizia nr.10 a Consiliului de Administratie luand masura reducerii cheltuielilor in contextul inregistrarii de pierderi financiare incepand cu 2008. Acest fapt a impus reorganizare  activitatii angajatorului, desfiintarea postului fiind efectiva, reala si serioasa.
Sustinerile contestatoarei in sensul ca nu este vorba de o concediere individuala ci de o reorganizare  ampla asa cum intimata arata in decizie si care  ascund o concediere colectiva, sunt nefondate intrucat potrivit deciziei nr.10/17.07.2012 (fila 55) s-a luat masura desfiintarii unui nr. de 28 de  posturi, postul contestatoarei regasindu-se printre ele.
Prin raportare la un nr.  total de 1492 de salariati avand in vedere si dispozitiile art.68 Codul muncii, tribunalul retine ca nu sunt indeplinite conditiile unei concedieri colective.
S-a contestat caracterul real si serios al concedierii sustinandu-se practic prin concedierea contestatoarei nu se poate ajunge la o redresare a situatiei economice a societarii angajatoare si oricum pierderile angajatorului nu sunt culpa contestatoarei.
Tribunalul retine ca adoptarea unor masuri prin  care se stabileste organigrama societatii ajungandu-se la desfiintarea unor posturi, ca de altfel orice alte masuri de reorganizare a activitatii, reprezinta atributul exclusiv al angajatorului.
Astfel, instanta nu  e chemata  sa analizeze oportunitatea si eficacitatea anumitor masuri organizatorice, ea putand doar verifica daca respectiva concediere este efectua si daca a avut la baza o cauza reala si serioasa.
Cat priveste caracterul efectiv al concedierii, tribunalul retine ca s-a  facut dovada acestui fapt intrucat la fila 95 dosar, se gaseste statul de functii la 30.06.2012, in care se regaseste postul contestatoarei si la fila 96 s-a depus statul de functii din 31.08.2012, din care lipseste postul contestatoarei.  Asadar desfiintarea postului a fost efectiva si nu exista probe din care sa rezulte ca acest post a fost  reinfiintat.
Imprejurarea ca in respectivul departament  mai exista un post de specialist resurse umane este nerelevant deoarece  contestatoarea  a fost angajata conform CIM (f.97) si conform fisei postului pe  functia de referent de specialitate si acest post s-a decis a fi desfiintat. De ce a fost desfiintat postul de referent de specialitate si nu postul de specialist resurse umane, nu intra in sfera de analiza a instantei  ci este atributul exclusiv al angajatorului.
In ceea ce priveste cauza reala si serioasa a concedierii, tribunalul retine ca inscrisurile depuse la dosar conturile de profit si pierderi, bugetul de venituri si cheltuieli, fac dovada ca masura concedierii a avut o cauza reala si serioasa.
A sustinut  contestatoarea ca prin concedierea sa nu se rezolva problema economico-financiara a societatii.
Privitor la acest aspect, asa cum s-a aratat mai sus, tribunalul retine pe de o parte ca prin decizia 10/2012 s-a luat masura concedierii unui nr  de 28 de persoane si nu doar  masura concedierii sale si pe de alta parte tine de sfera decizionala a angajatorului posturile pe care intelege sa le desfiinteze .
In consecinta va respinge contestatia ca nefondata.