Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Bacau

Masuri asiguratorii

(Rezolutie nr. 3/I din data de 28.11.2012 pronuntata de Tribunalul Bacau)

Domeniu Sechestru. Confiscare speciala | Dosare Tribunalul Bacau | Jurisprudenta Tribunalul Bacau

I. Cu privire la cererile de liberare  provizorie sub control judiciar  formulate de catre inculpatii C.C. zis D. si  B.A.P., zis C.,   instanta retine  urmatoarele:           
           Potrivit art. 1602 cod procedura penala  (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.
    (2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
In motivarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar inculpatii au aratat,  in drept, ca sunt indeplinite conditiile prev. de art.1602 C.p.p., in sensul ca pentru infractiunile pentru care sunt cercetati legea prevede o pedeapsa care nu depaseste 18 ani inchisoare si se angajeaza ca pe perioada liberarii provizorii sub control judiciar sa respecte obligatiile impuse de lege.
 Cerererile au fost admise in principiu.  In cauza, ulterior admiterii in principiu a cererilor formulate, s-a procedat la ascultarea inculpatilor.
           Examinand cererile formulate in raport de actele si lucrarile aflate la dosarul cauzei, instanta constata ca sunt neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
         In motivarea cererilor, se arata, in esenta,  ca forta temeiurilor care au fost luate odata cu masura arestarii preventive nu mai exista, pericolul social concret se dilueaza odata cu trecerea timpului, inculpatii fiind arestati de 9-10 luni, cunosc care sunt riscurile daca nu vor respecta obligatiile care ii vor fi impuse, daca vor fi pusi in libertate nu va influenta desfasurarea procesului penal,  ca ar putea fi cercetati in stare de libertate, inc. C. invocand si starea de sanatate precara care ar putea fi ameliorata in libertate, iar inculpatul B. arata ca  motivele expuse pe larg in cererea formulata, raportat la tot materialul de urmarire penala, in special  contributia infractionala a inculpatului raportat la a celorlalti care este mult redusa, lipsa antecedentelor penale.
Potrivit art. 1602 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanta de judecata, atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, la cerere, cand sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 1602 al.1 si 2 C.p.p.    Rezulta din interpretarea dispozitiilor legale ca instanta nu este obligata sa dispuna liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, in situatia in care sunt indeplinite conditiile prev. la art. 1602 al.1 si 2 C.p.p., admiterea in fond a cererii ramanand la aprecierea instantei.
Instanta de judecata investita cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar trebuie sa verifice indeplinirea conditiilor prev. de art. 1602 al.1 si 2 C.p.p., in raport de cadrul procesual existent in dosarul de urmarire penala, si ulterior, daca va constata ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate, sa aprecieze asupra temeiniciei cererii si oportunitatii punerii in libertate a inculpatului.
Aceasta si pentru ca liberarea provizorie presupune mentinerea imprejurarilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciaza ca prelungirea starii de arest nu mai apare necesara, liberarea devenind posibila sub rezerva respectarii anumitor conditii .
Asa cum rezulta din analiza dispozitiilor legale, atunci cand instanta are a se pronunta asupra starii de arest a unei persoane, evaluarea oportunitatii acesteia se face dupa criteriile prevazute de lege, cum sunt cele ale art. 136 Cod procedura penala, conform carora la alegerea unei masuri preventive in general trebuie sa se tina seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
Desi, in mod formal, la conditiile liberarii provizorii sub control judiciar, legea prevede in mod expres doar anumite conditii care trebuie indeplinite, din analiza in ansamblu a dispozitiilor legale aplicabile in materie, rezulta si o conditie subinteleasa si anume ca aceea ca lasarea in libertate a unei persoane sa nu prezinte pericol pentru ordinea publica.
Incidenta acestei conditii se impune cu atat mai mult cu cat in cauza  temeiul arestarii inculpatilor este cel prevazut de art. 148 lit. f Cod procedura penala.  Aceasta deoarece chiar procedura liberarii presupune mai multe etape de verificare, intr-un final instanta avand a se pronunta asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizata si in raport de motivul pentru care persoana a fost privata de libertate.
 In consecinta, instanta apreciaza ca in cauza subzista temeiurile care au determinat arestarea, privite atat in raport de exigentele art.143 Cod de procedura penala, cat si in raport de cerintele impuse de art.148 lit.f Cod de procedura penala, fata de limitele de pedeapsa prevazute de lege si pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatilor. Ori, atata vreme cat de la data pronuntarii solutiei instantei de control judiciar si pana in prezent nu au intervenit elemente noi, de natura a conduce la schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea, nu se poate concluziona ca o masura alternativa, cum este cea a liberarii provizorii sub control judiciar, ajuta bunei desfasurari a procesului penal.
       Din acest punct de vedere, nu trebuie confundat dreptul inculpatului de a solicita liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune cu posibilitatea instantei de a dispune asupra punerii in libertate, cu atat mai mult cu dispozitiile art.160/1 si urm.Cod de procedura penala sunt elocvente in exprimarea ideii ca liberarea reprezinta o facultate pentru organul judiciar.Desi Codul de procedura penala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza dreptul persoanei acuzate de a obtine liberarea in cursul procedurii, este evident ca aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri apartine instantei de judecata, in raport de conditiile de admisibilitate si necesitatea bunei desfasurari a instructiei penale. Ca atare, in alegerea acestei masuri alternative celei privative de libertate, trebuie tinut seama de dispozitiile art.136 alin.8 Cod de procedura penala, cu conditia ca, in cazul liberarii, acesta masura sa serveasca scopului pentru care a fost recunoscuta de lege, conform art.136 alin.2.
 Este evident ca, in situatia de fata, unele dintre criteriile care trebuiesc avute in vedere cu ocazia solutionarii cererii sunt cele referitoare la gradul de pericol social concret al faptelor, la care face referire art.148 lit.f Cod de procedura penala.Nu se poate ignora, astfel, gradul de pericol social deosebit de ridicat al infractiunilor pentru care cei doi inculpati au fost trimsi in judecata, care fac dovada prin ele insele a pericolului pentru odinea publica ce ar decurge din lasarea in libertate a inculpatilor.
              Sinteza datelor de investigare indica aspectul ca inculpatii ar fi activat  intr-o asociere infractionala, existind astfel la acest moment procesual  date si indicii - care au stat si la baza luarii si mentinerii masurii arestului preventiv - care converg spre ideea ca inculpatii au lezat grav valorile sociale ocrotite de lege, au sfidat orice norma si regula privind siguranta si dreptul persoanelor privind siguranta persoanei, cunoscut fiind faptul ca infractiunile de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, asocierea la savarsirea de infractiuni  sunt  infractiuni cu un grad de pericol social extrem de ridicat iar imprejurarea ca unele persoane uzeaza de astfel de activitati pentru obtinerea unor surse ilicite de castig si de procurare a mijloacelor de trai releva cu prisosinta acest lucru, dar in acelasi timp provoaca o tulburare insemnata in desfasurarea relatiilor sociale cotidiene si constituie un teren favorabil pentru savarsirea altor fapte de acelasi gen, aspect deosebit de grav in conditiile in care numarul persoanelor care comit astfel de infractiuni este din ce in ce mai mare este din ce in ce mai mare.
In plus, raportat la caracterul grav al faptelor comise,  prin insasi natura acestora, prin desfasurarea pe o perioada indelungata de timp - pe parcursul anilor 2009-2010 - si prin relatiile si conexiunile cu alte persoane, prin modul de concepere si organizare a activitatii infractionale – prin luarea unor masuri sporite de precautie si incercarea de a ingreuna si zadarnici activitatea de depistare si atragere a raspunderii penale prin implicarea altor persoane,  constatarii unor coeziuni infractionale ale persoanelor cercetate si nu in ultimul rand facem referire si caracterul transfrontalier al activitatii infractionale, astfel ca exista date suficiente ca faptele ce fac obiectul cauzei prezinta un pericol social concret deosebit de ridicat, dat de modul organizat de savarsire, cu participarea mai multor persoane, de prejudiciul important ce se prefigureaza a fi produs si de dificultatea administrarii probelor necesare aflarii adevarului.
          Pe de alta  parte, instanta retine ca s-a statuat ca in cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanta examineaza, in cadrul procedurii reglementate in art. 160/8, indeplinirea conditiilor prevazute in art. 160/6 pentru admisibilitatea in principiu a cererii. Conditiile prevazute in art. 160/2 alin. (1) si (2) nu privesc admisibilitatea in principiu a cererii, ci temeinicia acesteia si, ca atare, se examineaza de catre instanta in etapa solutionarii cererii, dupa admiterea in principiu, reglementata in art. 160/8a C. proc. pen. Prin urmare, daca nu este indeplinita una dintre conditiile prevazute in art. 160/2 alin. (1) si (2), instanta nu poate respinge ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ci ca neintemeiata, dupa solutionarea cererii in conditii de contradictorialitate, potrivit art. 160/8a C. proc. pen.
           Conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse in art. 160/6 C. proc. pen. si care fac parte din dispozitiile comune ale sectiunii mentionate a Codului de procedura penala.    De regula, o cerere poate fi inadmisibila ori de cate ori nu este obiectiv incuviintata de lege, cand lipseste legitimitatea subiectiva a celui care o foloseste sau atunci cand din datele cauzei rezulta inutilitatea ei functionala in sensul ca nu poate produce efectele pe care legea a inteles sa i le atribuie in cazul respectiv.
           In speta, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt  obiectiv incuviintate in principiu, deoarece persoanele care le-au folosit fiind  persoane carora legea le confera beneficiul acesteia (art. 160/6 C. proc. pen.) si cererea are pertinenta functionala intrucat poate conduce la satisfacerea intereselor partii, aceasta neputand fi inadmisibila, deoarece toate cerintele legale care creeaza limitele admisibilitatii sunt satisfacute.
          Insa, pentru considerentele  anterior expuse,  pe de o parte, inculpatii se gasesc in  cazul prevazut in art.160/2 alin.1 Cod procedura penala, cand liberarea provizorie nu se acorda, limita maxima de pedeapsa pentru infractiunea de trafic de minori –prev. de  art. 13 al. 1,  al. 3  rap. la art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificata- pt care sunt cercetati cei doi inculpati, este de 20 de ani – deci peste limita permisa de lege de 18 ani,  iar, pe de alta parte, tribunalul  constata ca, pentru argumentele mai sus enumerate, dat fiind si timpul relativ scurt de la data ultimei mentineri a masurii arestarii preventive, precum si temeiul de arestare prevazut in art.148 lit.f Cod procedura penala,  lipsa unor garantii de ordin personal prezentate de inculpati, precum si faptul ca obligatiile prevazute in art.160/2 alin. 3 si 3/1 Cod procedura penala, ce s-ar putea stabili in sarcina inculpatilor, nefiind de natura a inlatura pericolul concret pentru ordinea publica,  in temeiul art.160 indice 8a alin.6 C.pr.pen. se impune  respingerea ca netemeinica  a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatii C.C., zis D.,   B.A.P., zis C. .
 II. Prin cererile inregistrate in cauza pendinte inc. C.R.P. si petentul D.I.M. au solicitat  ridicarea  sechestrului asigurator instituit de procuror  asupra   imobilului - apartament situat in municipiul Bucuresti, in valoare de 51.000 euro ( proprietate devalmasa a subsemnatei si inculpatului C.D.), prin ordonanta nr. 31D/P/2011 din 25.01.2012 emisa de Parchetul de pe langa ICCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Bacau, in vederea confiscarii speciale in temeiul art. 118 lit. a), precum si in temeiul dispozitiilor speciale cuprinse in art. 24/1 din Legea 656/2002, si respectiv asupra autoturismului  prin ordonanta nr. 31D/P/2011 din 08.01.2012 emisa de Parchetul de pe langa ICCJ - DIICOT -Serviciul Teritorial Bacau;
            Inculpata C.R.P. in motivarea cererii a aratat in esenta ca:
Intr-adevar, in dosarul penal nr. 4211/110/2012 este judecata  pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 7 alin. (1), (3) din Legea 39/2003, art. 13 alin. (1), (3) din Legea 678/2001 si art. 23 lit. b) Legea 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod Penal, insa, apartamentul obiect al masurii asiguratorii, dobandit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2241/08.10.2010 la B.N.P. M.S.S., L.S., I.C.S. - mun. Bucuresti, nu este un bun produs prin faptele pentru care a fost cercetata si trimisa in judecata in cauza pendinte subsemnata si inculpatul C.D., in acceptiunea art. 118 lit. a) C. pen., fiind vorba despre o locuinta dobandita ca urmare a eforturilor familiei subsemnatei, astfel cum reiese si din contractul de vanzare-cumparare mentionat. In concret,  se arata ca  locuinta a fost achizitionata la pretul de 51.000 de euro cu sprijinul exclusiv al familiei inc., respectiv  suma de 21.500 euro ne-a fost donata de catre parintii mei, iar suma de 27.000 de euro ne-a fost donata de catre celelalte rude ale subsemnatei, in calitate de procuratori de fonduri aparand surorile, respectiv M.G. pentru suma de 12.000 de euro, I.G.L. pentru suma de 5.000 de euro, T.I. pentru suma de 5.000 de euro si fratele I.I.pentru suma de 5.000 de euro.
Asadar, intrucat sumele cu care a fost dobandit apartamentul nu provin din activitati infractionale, atat confiscarea acestui bun, cat si masura asiguratorie care vine sa garanteze o astfel de confiscare apare ca nejustificata.
In al doilea rand, se arata ca in favoarea inc. opereaza si prezumtia caracterului licit al dobandirii proprietatii prevazuta la articolul 44 alin. 8, teza a Il-a din Constitutie. Mai exact, art. 44 alin. (8), care schimba in cauza de fata conceptia despre confiscare, stabileste ca "averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma".
In al treilea rand, se arata ca interesul protejat de legiuitor prin constituirea sechestrului asigurator general in vederea asigurarii confiscarii speciale in temeiul art. 118 lit. a), precum si in temeiul dispozitiilor speciale cuprinse in art. 241 din Legea 656/2002 este unul general, al societatii, iar in cazul inc. acest interes nu se justifica si nici nu este afectat prin desfiintarea in parte a masurilor asiguratorii luate in faza de urmarire penala deoarece  organul de urmarire penala a procedat la "inghetarea" preventiva prin sechestru si a altor bunuri mobile si imobile de valoare, suficiente, apartinand subsemnatei si inculpatului C.D. din care sa se indestuleze statul in cazul ramanerii definitive a hotararii de confiscare.
In al patrulea rand, se solicita a se avea  in vedere si  faptul ca are in intretinere un copil minor de 2 luni, impreuna cu care locuieste in apartamentul indisponibilizat ramas in custodia subsemnatei, dovada in acest sens aflandu-se la dosar, fiind depus certificatul de nastere al copilului.
           Petentul D.I.M. in motivarea cererii a aratat in esenta ca:
In fapt, in dosarul penal nr. 4211/110/2012 s-au efectuat cercetari fata de inculpatul C.D. si altii in urma carora s-a dispus trimiterea in judecata a acestora si in faza de urmarire penala, prin ordonanta din data de 08.01.2012, printre altele, s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra autoturismului considerat ca apartinand inculpatului C.D.
Cu privire la acest bun mobil obiect al masurii asiguratorii, in data de 02.05.2011 a intervenit un contract de vanzare-cumparare intre petent, in calitate de cumparator,  si inculpatul C.D., in calitate de vanzator, ce a avut ca efect transferul proprietatii autoturismului, astfel incat la data instituirii sechestrului asupra bunurilor inculpatului, respectiv 08.01.2012, prin ordonanta procurorului DIICOT autoturismul nu mai facea parte din patrimoniul inculpatului, ci se afla in proprietatea petentului.
Masura este de natura a aduce atingere dreptului  de proprietate al petentului,  acesta fiind astfel ingradit fara o baza legala, chestiune care contravine grav dispozitiilor legale interne si ale CEDO.
Ori, art. 163, alin.2 din Codul de procedura penala stipuleaza expres ca masurile asiguratorii se iau asupra bunurilor apartinand inculpatului, deci asupra caruia acesta este proprietar si nicidecum detentor) invinuitului sau inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente, niciuna dintre calitati neincumand subsemnatului.
Se sustine si ca nu au  fost respectate si  dispozitiile art. 165 alin. 1Cpp.,   acestea impunand obligatia organului care procedeaza la aplicarea sechestrului la identificarea si evaluarea bunului. Ori, din lecturarea p.verbal a organului de politie care a dus la Indeplinire ordonanta de sechestru a documentelor autovehiculului care ar fi trebuit a fi cerute de la toate organele statului care detin astfel de date) ar fi condus ia concluzia ca acest bun nu este susceptibil de a fi sechestrat pe acest taram procesual penal, neapartinand persoanelor enumerate limitativ de art. 163 alin. (2).
Se sustine ca petentul a omis a efectua numai inmatricularea autoturismului  desi, asa cum rezulta din inscrisurile pe care le-a depus  anexat, au fost indeplinite toate formalitatile la institutiile statului,  aceasta intrucat a fost nevoit a parasi tara in acea perioada, lasand bunul pe mai departe in posesia inculpatului C.D., motivat de faptul cunoasterii acestuia. La intoarcerea in tara, incercand sa ia legatura cu acesta, a aflat ca a fost arestat si i-a fost facut cunoscut faptul ca autoturismul se afla la politie, indisponibilizat in urma aplicarii sechestrului asigurator in vederea confiscarii speciale.
Asadar, intrucat bunul pus sub sechestru apartine in proprietate petentului iar nu inculpatului C.D. si nu are legatura cu obiectul cauzei pendinte, indisponibilizarea autoturismului si, pe cale de consecinta, restrangerea dreptului de proprietate asupra acestuia in sensul pierderii temporare a uneia dintre componentele constitutive ale proprietatii, respectiv prerogativa dispozitiei - ius abutendi sau abusus - este nejustificata.
Pe de alta parte, in acceptiunea prevederilor art. 169 alin. (1), restituirea autoturismului indicat nu impiedica aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

           Examinind probatoriul administrat, instanta retine urmatoarele:
           In ceea ce priveste calitatea procesuala activa a petentului D.I.M., aceasta rezida din dispozitiile art. 168, in sensul ca orice persoana interesata se poate plange instantei de judecata, interesul acestuia  in cauza fiind dovedit prin invocarea unui drept de proprietate asupra auto caruia s-a instituit sechestru asigurator.
          Asupra auto masura sechestrului asigurator, a fost dispusa prin ordonanta procurorului  nr. 31D/P/2011 din 08.01.2012 emisa de Parchetul de pe langa ICCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Bacau, -fl.119 si urm. volXI, in vederea confiscarii speciale, in temeiul art. 118 lit. b) si e)cod penal, precum si in temeiul dispozitiilor speciale cuprinse in art. 25 din Legea 656/2002, in conformitate cu dispozitiile art. 163 C. proc. pen., printre alte bunuri si asupra unui autoturism, iar asupra  imobilului situat in municipiul Bucuresti, in valoare de 51.000 euro (proprietate devalmasa a subsemnatei si inculpatului C.D.), masura sechestrului asigurator a fost dispusa  prin ordonanta nr. 31D/P/2011 din 25.01.2012 emisa de Parchetul de pe langa ICCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Bacau, -fl.55 si urm, vol.X1, in temeiul art. 118 lit. a), precum si in temeiul dispozitiilor speciale cuprinse in art. 24/1 din Legea 656/2002, deoarece organul de urmarire penala a avut indicii temeinice in sensul art.68/1 Cpp ca bunurile au fost achizitionate cu bani proveniti din infractiunea de trafic de persoane majore si minore in cadrul unei grupari infractionale organizate, ce a exploatat numeroase tinere pe spatiul extern  in perioada 2007 si pana in luna ianuarie 2012, savarsita de inculpatii din dosar, printre care si inc. C.D. si C.P., si ulterior le-au folosit la transportul/transferul persoanelor exploatate in diverse locatii din strainatate, existand probe ca inculpatii nu au avut alte surse de  venit, neavand o ocupatie licita, precum si indicii temeinice  ca acestia au primit pe numele lor sau pe numele altor persoane desemnate sume foarte mari de bani prin Western Union de la victimele exploatate, si inculpatii au investit acest sume obtinute din activitati ilicite in bunuri imobile si mobile pentru a da aparenta de provenienta licita, aplicarea sechestrului fiind efectuata in prezenta sotiei inc., C.R.P., cf. p.verbal din 20.02.2012-fl.116 si declaratie fl.128, in care aceasta arata ca autovehiculul apartine sotului sau, C.D..
          In considerentele ordonantei mentionate, procurorul a constatat ca s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpatii C.D., fost B. –   s.a., pentru savarsirea infractiunilor prev. si ped. de art. 7 al.1, 3 din Legea 39/2003, art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 13 alin. 1,3 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., proxenetism prev. si ped. de art. 329 al. 1 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. , spalare de bani prev. de art. 23 lit. b din Legea 656/2002; santaj in forma prev. de art. 31 al. 2 C.pen rap. la art. 194 al 2 C.pen., art. 309 al. 2 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. C.pen.,  constand in aceea ca sus-numitii, impreuna cu alte persoane, in cursul anilor 2005-2009, au constituit ori aderat la o grupare infractionala specializata in trafic de pesoane majore si minore.
           Dupa analizarea dosarului cauzei, vazand si dispozitiile legale cu privire la masurile asiguratorii, s-a constatat ca este necesara indisponibilizarea acestor bunuri, pana la solutionarea cauzei.
             Prevederile art. 118 alin. (1) C. pen. privind confiscarea speciala stipuleaza ca: „Sunt supuse confiscarii speciale: a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala; b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Aceasta masura nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor savarsite prin presa; c) bunurile produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii unei infractiuni, daca au fost utilizate la comiterea acesteia si daca sunt ale infractorului. Cand bunurile apartin altei persoane confiscarea se dispune daca producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuata de proprietar ori de infractor cu stiinta proprietarului; d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte sau pentru a rasplati pe faptuitor; e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia; f) bunurile a caror detinere este interzisa de lege.”
          De asemenea, potrivit  art.19 al. 1 din lg nr.678/2001 sunt supuse confiscarii „bunurile dobandite in urma savirsirii infractiunilor” prev de acest act normativ, iar potrivit art.19 al.2 din acelasi act normativ sunt considerate bunuri care au servit al savarsirea infractiunii  si mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum si imobilele in care aceste persoane au fost cazate, daca apartin faptuitorilor.
          Instanta retine ca dispozitiile art.163 Cpp nu disting dupa cum bunurile sunt proprii sau comune. Astfel imprejurarea ca un bun nu se afla in proprietea exclusiva a inculpatului ci in proprietate comuna a acestuia si sotiei sale, sau in indiviziune cu un tert, nu constituie un impediment legal pentru luare si mentinerea masurii asigurtaorii. In cazul in care se dispune confiscarea definitiva a unui asemenea bun  se poate efectua partajul de bunuri comune sau indivize, deci ulterior instituirii masurii asiguratrii si deci acest aspect nu constituie o cauza legala de ridicare a masurii, cu atit mai mult cu cit in cauza pendinte este vorba de un bun comun -apartament- iar ambii proprietari codevalmasi au calitate de inculpati. Argumentul invocat de inculpata C.R.P.  -anume ca o parte din banii achitati vinzatorului cu titlu de pret -27.000euro-  au fost donati de catre terte persoane- desi aspect real dupa cum rezulta din clauzele contractului incheiat in forma autentica- nu  are relevanta decit eventual in raporturile civile dintre codevalmasi la un eventual partaj, ceea ce insa nu schimba regimul juridic al imobilului sechestrat  de bun comun al inculpatilor.
               De asemenea, dispozitiile art.163 Cpp nu exclud luarea unei masuri asiguratorii prin instituirea unui secestru asiguratoriu asupra bunurilor  mobile si imobile in vederea confiscarii speciale, indiferent de proprietarul de drept al acestora, daca exista indicii temeinice ca ele sunt rezultatul unor infractiuni; or oraganele de urmarire penala retin ca in. C.D. s..a. a achizitionat  bunuri imobile/mobile cu bani obtinuti din infractiunea de trafic de persoane, activitatea infractionala a inc. desfasurindu-se pe perioada 2007-2011, deci cu mult anterior achizitionarii respectivului autoturism.
                Instanta retine ca in cauza exista indicii ca nu petentul D. este proprietarul autoturismului- cum se sustine in plingere- ci inculpatul C., asa cum rezulta atit din cartea de identitate a  masinii -copie fl.90dosar - iar pe de alta parte  autoturismul a fost achizionat in  2011 cu bani presupus a fi proveniti  din savirsirea de infractiuni, inc.C. fiind trimis in judecata pentru savirsirea infractiunilor de trafic de persoane prev de art.12 si art.13 din Lg gnr.678/2001 si de spalare de bani prev de art.23/b din Lg nr.656/2002.
               Confiscarea speciala prev de art.118 Cpenal este o masura de siguranta, masurile de sigurata fiind alaturi de pedepse si de masuriel educative, sanctiuni de drept penal, iar art.111 al.2 Cpenala prevede ca masurile de siguranta  se iau fata de persoane care au comis fapte prev de legea penala.   Ca atare ,in raport de aceste principii de drept, este evident ca masura de siguranta a confiscarii speciale nu ar putea fi dispusa decit fata de inculpati, imprejurare ce  ar putea pune in discutie legalitatea instituirii sechestrului in vederea luarii masurii fata de o persoana care nu are calitate in procesul penal pendinte,cum este petentul D..      Insa, instanta retine ca in cauza exista suficiente indicii care conduc spre concluzia ca in.C.  a savirsit infractiunile de trafic de persoane si spalare de bani –de altfel a si recunoscut irevocabil in sensul prev art.320/1 Cpp.-  din care foarte probabil provin  si bunurile indisponibilizate si din banii obtinuti prin savisirea infractiunilor de trafic de persoane inculpatul C. si sotia acestuia, inc.C.,  au cumparat o serie de bunuri de valoare, imobile si mobile, in scopul ascunderii provenientei ilicite a acestora, acesta fiind si situatia imobilului - apartament situat in municipiul Bucuresti, in valoare de 51.000 euro ( proprietate devalmasa a subsemnatei si inculpatului C.D.), si a  autoturismului  .
              Ca atare, in raport de aceste imprejurari, tribunalul apreciaza ca nu se poate sustine temeinic ca masura sechestrului asigurator ar fi nlegala, fiind posibila aplicarea masurii de siguranta a confiscarii atit asupra apartamentului situat in municipiul Bucuresti bun comun al inculpatilor, cit si asupra autoturimului,  chiar  daca la acest moment , aparent, se sustine ca bunul mobil-autoturism.- nu se afla in patrimoniul inculpatului C.D. ci a petentului.
              Este adevarat ca exista cu pivire al auto un contract de v/ cumparare avind ca obiect acest autoturismul,  la pretul de 25000euro, incheiat la data de 02.05.2011, a carui valbilitate in acest moment nu poate fi decit prezumata atita timp cit nu a fost desfiintat, insa avind in vedere aspectele de fapt ca desi contractul a fost incheiat in data de 02.05.2011 posesia bunului a avut-o in continuare inculpatul C.-desi in contract se mentioneaza ca fost predat cumparatorului - fara sa se invoce si sa se dovedeasca o detentie precara, ca  ulterior vinzarii autoturismului a fost inmatriculat pe numele inculpatuui la 20.08.2011 cf CI. masina, deci cu mult mai tirziu decit data v/c -02.05.2011- si nu pe numele cumparatorului petent cum ar fi fost firesc, ca pretul este foarte mare si petentul nu a prezenta nici o proba in sensul dovedirii caracterului real si nu fictiv al pretului mentionat in actul sub semnatura privata, si ca astfel contractul nu a fost incheiat pro causa si in vederea eludarii dispozitiilor art.163Cpp, mai mult inc.C.P. i-a fost comuincat procesul-verbal de instituire a sechestrului moment in care avea posibilitatea sa formuleze obiectiuni cu privire la titularul dreptului de proprietate si chiar o contestatie impotriva masuri asiguratoriii cf art.168Cpp., insa ceasta  in declaratie arata expres dimpotriva ca propietarul auto este sotul sau inc.C.D., dar si faptul ca, in drept,   chiar daca petentul a prezentat un contract de v/c. semnat de parti instanta in momentul solutionarii pe fond a cauzei are posibilitatea legala sa constate ca incheierea acestui contract pe numele petentului s-a facut in scopul fraudarii legii- pentru ca bunul sa nu se mai gaseasca in patrimoniul inculpatului C.- in ipoteza descoperirii activitatii infractionale. In acest sens sunt dispozitiile art.44 Cod penal potrivit carora instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prelabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura sa aceasta chestiune este de competenta altei instante.
           Totodata instituire masurii sechestrului asigurator este obligatorie, in raport de dispozitiile art.25 al.final din Lg nr.656/2002 privind prevenire si sanctionarea spalarii banilor, care prevad ca pentru aducere la indeplinire a confisarii bunurirlo este obligatorie luarea masurilor asiguratorii prev de cpp. Aplicarea acestor dispozitii legale, care impun, in mod obligatoriu, luarea unei masuri asiguratorii in cursul procesului penal, nu are  insa ca efect dispunerea automata a confiscarii speciale, masura de siguranta cu privire la care instanta de judecata se pronunta numai cu ocazia solutionarii fondului cauzei.
        Celelalte motive invocate - avand in vedere natura si scopul acestei masuri asiguratorii,  dispozitiile imperative ale legii- respectiv ca bunurile se prezuma constitutional a fi obtinute licit, ca bunul mobil nu a fost evaluat la instituirea sechestrului, nu consituie motive legale de ridicare/desfiintare  a sechestrului asigurator ci eventual motive de aparare pe masura confiscarii bunurilor, insa aceste motive trebuie  invocate nu in cursul procesului penal ci la judecata pe fond a cauzei cind se si dispune cu privire la masurile de siguranta.    
         Este adevarat ca bunurile asupra carora sunt instituite masuri asiguratorii sunt indisponibilizate, in sensul ca titularul dreptului de proprietate pierde, temporar, o componenta constitutiva a acestuia, prerogativa dispozitiei - ius abutendi sau abusus - insa nu poate fi primita sustinerea petentului in sensul ca prin luarea masurii asiguratorii s-a ajuns la o restrangere nejustificata a dreptului de proprietate, pentru ca, urmare a instituirii sechestrului nu se  dispune automat si confiscarea sumei/bunurilor respective. Confiscarea speciala nu opereaza automat, ca efect al luarii in cursul procesului penal a unei masuri asiguratorii, cu privire la aceasta masura de siguranta urmeaza a se pronunta instanta de judecata cu ocazia solutionarii fondului cauzei.
Astfel, masura indisponibilizarii luata corect initial, in temeiul art. 163 C. proc. pen., asupra imobilului situat in municipiul Bucuresti, in valoare de 51.000 euro ( proprietate devalmasa a subsemnatei si inculpatului C.D.), precum asupra autoturismului  are in continuare justificare in conditiile in care pe fond este posibila dispunerea de catre instanta a masurii confiscarii speciale, motiv pentru care va respinge ca nefondate ambele cereri.
III. Cu privire la verificarea legalitatii si temeiniciei starii de arest a inculpatilor C.D., fost B.,  C.C., zis D.,  I.I.,  B.A.P., zis C. , P.D. , V.M.D., in conditiile art. 300 ind. 2 cod pr. penala, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 160/b Cpr.pen, „in cursul judecatii instanta verifica periodic dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia masurii arestului preventiv.”
Analizand acest text de lege prin prisma dispozitiilor art.300/2 C.pr.pen potrivit caruia, in cauzele in care inculpatul major este trimis in judecata in stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive, cel tarziu la 60 zile pentru inculpatii majori, conform art.160/b C.p.p,  si raportat la actele si lucrarile dosarului tribunalul apreciaza ca masura arestului preventiv privind pe cei sase inculpati este legala si temeinica si se impune mentinerea acesteia pentru urmatoarele considerente:
  I . Sub aspectul legalitatii, instanta constata ca luarea acestei masuri fata de inculpati a avut loc cu respectarea tuturor dispozitiilor legale in vigoare, atat in ceea ce priveste conditiile de fond cat si a conditiilor de procedura si a intinderii in timp a masurii.
Raportat la aspectul legalitatii arestului preventiv, instanta constata, vazand ansamblul materialului probator administrat legal in prezenta cauza pana in acest moment procesual, existenta de motive verosimile, apte de a naste credinta rezonabila pentru un observator obiectiv ca inculpatii C.D., fost B.,  C.C., zis D.,  I.I.,  B.A.P., zis C. , P.D., V.M.D. au savarsit infractiunile de care sunt acuzati (cauza Curtii E.D.O. Fox, Campbell si Hartley c. Regatului Unit), fiind astfel indeplinita conditia generala si prealabila temeiurilor ce justifica luarea masurii arestarii preventive, anume aceea prevazuta de art.143 alin.1 C.pr.pen.
Astfel la dosar exista suficiente indicii temeinice si probe care formeaza convingerea instantei in privinta existentei unei banuieli rezonabile ca inculpatii sunt autorii infractiunilor retinute in sarcina acestora,  infractiuni deosebit de grave, respectiv  prin rechizitoriul    Nr. 31D/P/2011  al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie  - DIICOT - Serviciul Teritorial Bacau s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv  a inculpatilor :
  1. C.D., fost B. pentru savarsirea infractiunilor prev. si ped. de art. 7 al.1, 3 din Legea 39/2003, art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 13 alin. 1,3 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., proxenetism prev. si ped. de art. 329 al. 1 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. , spalare de bani prev. de art. 23 lit. b din Legea 656/2002; santaj in forma prev. de art. 31 al. 2 C.pen rap. la art. 194 al 2 C.pen., art. 309 al. 2 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. C.pen., constand in aceea ca: :
- incepand cu anul 2007,impreuna cu alte persoane cu aceleasi preocupari a constituit o grupare infractionala organizata in scopul comiterii infractiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, pentru realizarea de beneficii materiale in mod facil; in 2007, impreuna cu inc. C.R.P., a recrutat prin promisiuni mincinoase, a transportat si cazat in Italia, in vederea exploatarii sexuale pe victima minora I.F., victima reusind sa fuga de la strada si sa se intoarca in tara, dupa o perioada a cazat si exploatat aceasta victima pe raza mun. Bucuresti;in cursul anului 2007 a recrutat prin inducere in eroare, cazat si exploatat in Italia pe victima S.T.L.; in perioada 2008-2010 a transportat, cazat, transferat in vederea exploatarii sexuale victima P.C.M.; in perioada 2008-2012  a transportat, cazat, transferat in vederea exploatarii sexuale victima P.T., pe care a determinat-o sa se casatoreasca cu inc. P.D., pentru a o mentine sub controlul gruparii; in perioada 2010-2011 a transportat, cazat, transferat in Germania, in vederea exploatarii sexuale la dispozitia gruparii victimele majore  R.M., V.M.G., M.N., D.M., G.R.R. si alte tinere – T.G., V.N.M.I.; in cursul anului 2011a transportat, in vederea  exploatarii in Germania victima minora D.M.M., procurand pentru aceasta o carte de identitate falsa, in vederea facilitarii trecerii frontierei;In perioada 2007 la zi a inlesnit practicarea prostitutiei mai multor tinere recrutate din tara si transportate in Italia sau Germania, in acest scop, respectiv S.N., G.F., F.E. si concubina sa, inc. K.C.;Sumele de bani provenite din exploatarea sexuala au fost investite in imobile, autoturisme de lux, afaceri, in scopul disimularii adevaratei provenient;- in cursul lunii septembrie 2009, a constrans-o pe partea vatamata P.C.M., profitand de influenta sa asupra acesteia, sa trimita inc. B.D.C. mesaje de amenintare cu denuntarea la organele de politie pentru fapta de trafic de persoane comisa in dauna sa, in scopul obtinerii sumei de aprox. 10.000 euro, pe care inc. B.D.C. a depus-o in contul acesteia deschis la Raiffeisen Bank. Suma de bani a fost inmanata de partea vatamata inc. C.D., sub pretextul achizitionarii unui autoturism, ce a fost ulterior valorificat tot de inculpat;- in perioada colaborarii cu invinuita F.E. pentru realizarea scopului gruparii, respectiv 2009-2011, a transmis acesteia  virusul HIV, prin intretinerea de raporturi sexuale, in conditiile in care cunostea ca sufera de aceasta boala inca din data de 04.06.2009.
2. C.C., zis D. - fiul pentru savarsirea infractiunilor prev. si ped. de art. 7 al.1, 3 din Legea 39/2003, art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 13 alin. 1,3 din Legea 678/2001, art. 329 al. 1 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 23 lit. b din Legea 656/2002, totul cu aplic. art. 33 lit. C.pen.,     constand in aceea ca:
- in cursul anului 2011 a aderat/sprijinit gruparea infractionala organizata in scopul comiterii infractiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituita de C.D.;in cursul anului 2011 a transportat/ transferat in Germania in vederea exploatarii victimele majore R.M.,  P.T. fosta T., D.M. si M.N.;in toamna anului 2011 a recrutat, transportat, transferat si exploatat in Germania victima minora D.M.M.; in aceeasi perioada a inlesnit si practicarea prostitutiei mai multor tinere recrutate din tara si transportate in Germania, in scopul obtinerii de beneficii materiale, printre care concubina inc. C.D. -  inc. K.C.; sumele obtinute din aceste activitati au fost  reinvestite in vederea disimularii provenientei acestora.
3. I.I.- fiul pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 13 alin. 1,3 din Legea 678/2001, art. 329 al. 1 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si spalare de bani prev. de art. 23 lit. b din Legea 656/2002.,toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., constand in aceea ca:
- in cursul anului 2010 a aderat la gruparea infractionala organizata in scopul comiterii infractiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituita de C.D., si a sprijinit-o pana la data interventiei organelor statului -08.01.2012;in perioada 2010-2011 a recrutat prin inselaciune victima R.M., pe care a transportat-o si cazat-o in strainatate, in vederea exploatarii la dispozitia gruparii;in perioada 2010-2011 a transportat, transferat in vederea exploatarii in strainatate victimele  P.T. V.M.G., D.M. si M.N.;in cursul anului 2011 in cadrul acestei grupari a transportat/ transferat in Germania victima minora D.M.M.;in aceeasi perioada a inlesnit practicarea prostitutiei mai multor tinere recrutate din tara si transportate in Germania, in scopul obtinerii de beneficii materiale, printre care si inv. F.E. si concubina inc. C.D. -  inc. K.C.;sumele de bani provenite din exploatarea sexuala au fost investite in imobile, autoturisme de lux, afaceri, in scopul disimularii adevaratei proveniente.
4. B.A.P., zis C. - pentru savarsirea infractiunilor prev si ped. de art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 13 alin. 1,3 din Legea 678/2001, art. 329 al. 1 C. pen., art. 25 din Legea 365/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.,   constand in aceea ca:
- in cursul anului 2011 a aderat la gruparea infractionala organizata in scopul comiterii infractiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituita de C.D.;in perioada mai – noiembrie 2011 a transportat/ transferat in Germania sau din tara in Germania,  la dispozitia gruparii, victimele R.M., M.N. si P.T., V.M.G., in vederea exploatarii sexuale a acestora; in toamna anului 2011 a transportat/transferat/cazat in Germania victima minora D.M.M. in vederea exploatarii sexuale;a inlesnit prin diverse servicii, la dispozitia gruparii practicarea prostitutiei mai multor tinere recrutate din tara si transportate in Germania, in scopul obtinerii de beneficii materiale, una dintre acestea fiind concubina liderului gruparii -  inv. K.C.;la data de 08.01.2012, cu ocazia perchezitiei domiciliare de la locuinta sa detinea un echipament confectionat artizanal destinat fraudarii bancomatelor, pe care l-a aruncat pe fereastra apartamentului la intrarea organelor de politie, in scopul evitarii atragerii raspunderii sale penale pentru aceasta fapta.
5. P.D. pentru savarsirea infractiunilor  de trafic de persoane prev. si ped. de art. 7 al 1,3 din Legea 39/2003, art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001 si art. 26 C. pen. rap. la art. 23 lit. a din Legea 656/2002 modif., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., constand in aceea ca
-  in cursul anului 2009 a aderat la gruparea infractionala organizata de inc. C.D., si a sprijinit-o,  primind prin sistemul de transfer Western Union suma de aprox. 60.000 euro de la victima P.T. fosta T., exploatata in Germania, bani pe care i-a predat liderului gruparii, pentru a-l ajuta pe acesta sa se sustraga de la urmarire;- in cursul anului 2010, a acceptat propunerea liderului grupului si s-a casatorit cu partea vatamata, fara a avea o relatie cu aceasta, ajutandu-l astfel la pastrarea controlului acesteia in beneficiul grupului;- in cursul lunilor dec. 2011 si  ianuarie 2012 a sprijinit gruparea infractionala condusa de inv. C.D., cazand si transportand in vederea transferarii in Germania pentru exploatare sexuala victima P.T. fosta T..
6. V.M.D. - pentru savarsirea infractiunilor de aderare la grup infractional prev. de art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003 si trafic de persoane prev. si ped. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, cu art. 41 al. 2 C.p. proxenetism prev. de art. 329 al.1 C.pen cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. si complicitate la spalare de bani prev. de art. 26 C.pen., rap. la art. 23 lit.b din Legea 656/2002, totul cu aplic. art. 33 lit.a C.pen.,  constand in aceea ca:
        - in perioada 2010 – 2011, a aderat la gruparea infractionala organizata condusa de inc. C.D., in scopul comiterii infractiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism,si - la solicitarea acestuia, impreuna cu inc. I.I., C.C. si B.A.P. a  transportat/ transferat/ cazat in Germania, victimele R.M., P., fosta T. T., ce au fost constranse la practicarea prostitutiei in beneficiul gruparii si a  recrutat/transportat/transferat/cazat in Germania, victima V. (fosta G.) M.G., constransa de asemenea la practicarea prostitutiei in favoarea gruparii; in perioada 2008-2011 a inlesnit practicarea prostitutiei inc. K.C. E.  si inv. F.E., transportandu-le si transferandu-le in vederea practicarii acestei activitati in Germania, in beneficiul gruparii infractionale conduse de inc. C.D.;- in perioada 2007 -2011 a desfasurat acte de punere la dispozitie a sumelor de bani obtinute de victime din practicarea prostitutiei, liderului gruparii, avand reprezentarea destinatiei acestora, in vederea disimularii adevaratei proveniente.                    
   Elocvente in acest sens  sunt multitudinea mijloacelor de proba aflate in cele  22 volume intocmite in cursul urmaririi penale, precum si probele adminstrate nemijlocit de catre instanta de judecata pina l a acest moment.
A doua conditie: pentru faptele savarsite, legea sa prevada pedeapsa inchisorii, este de asemenea indeplinita, astfel, pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor, legea prevede pedeapsa inchisorii – legea interna fiind mai severa decat dispozitiile Conventiei care nu conditioneaza dispunerea arestarii de gravitatea pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita..
Mai mult decat atat existenta indiciilor si a probelor a fost stabilita cu autoritate de lucru judecat de Tribunalul Bacau cu ocazia luarii,  prelungirii  si mentinerii in temeiul art. 300/1 Cpp. a masurii arestului preventiv, solutii ce au fost mentinute de fiecare data  de Curtea de Apel Bacau, iar pana la acest moment procesual inculpatii chiar daca au  o declaratii, cu exceptia inc.P.,    declaratii  care nu sunt de natura sa determine a concluziona ca pericolul social concret pentru ordinea publica a fost diminuat sau a disparut, urmatorul termen de judecata fiind pe 18.12.2012, cind urmeaza a fi audiate  partile vatamate.
 Sustinerile inculpatilor prin aparatori, in sensul ca nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii lor, care ar impune inlocuirea arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara/localitate,  sunt nefondate, cu atat mai mult cu cit in cauza nu au fost administrate pana la acest moment procesual  un probatoriu  suficient care sa nu mai justifice  arestarea preventiva a acestora sau care sa determine tribunalul sa ajunga la concluzia ca s-au modificat temeiurile care au stat la baza arestarii preventive  a acestora, asa incat aprecierile acestora sunt pur subiective.
          Apararile formulate de inculpati prin aparatori, in sensul ca nu exista probe care sa justifice mentinerea arestarii acestora nu pot fi primite de catre instanta in contextul in care rezulta neechivoc conditiile concrete in care s-a desfasurat activitatea acestora si mai mult decat atat, din actele dosarului reiese in mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovatie, ce constituie conform jurisprudentei CEDO „factori pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie”; masura arestarii preventive a inculpatilor fiind astfel conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO data fiind atat calitatea acestora si implicarea lor in presupusa activitate infractionala.
- Sustinerea inculpatilor prin aparatori in sensul ca a disparut pericolul social concret pentru ordinea publica la acest moment procesual, urmarirea penala fiind finalizata, nu poate fi primita, deoarece la acest moment procesual se verifica datele si indiciile care au stat la baza luarii masurii arestului preventiv, date si indicii care converg spre ideea ca inculpatii au lezat grav valorile sociale ocrotite de lege, au sfidat orice norma si regula privind siguranta si dreptul persoanelor privind siguranta persoanei, cunoscut fiind faptul ca infractiunile de  constituire unui grup  infractional organizata in scopul comiterii infractiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, pentru realizarea de beneficii materiale in mod facil, sunt  infractiuni cu un grad de pericol social extrem de ridicat, iar imprejurarea ca unele persoane uzeaza de astfel de activitati pentru obtinerea unor surse ilicite de castig si de procurare a mijloacelor de trai releva cu prisosinta acest lucru dar in acelasi timp provoaca o tulburare insemnata in desfasurarea relatiilor sociale cotidiene si constituie un teren favorabil pentru savarsirea altor fapte de acelasi gen, aspect deosebit de grav in conditiile in care numarul persoanelor care comit astfel de infractiuni este din ce in ce mai mare este din ce in ce mai mare.
        In plus, raportat la caracterul grav al faptelor comise,  prin insasi natura acestora, prin desfasurarea pe o perioada indelungata de timp - pe parcursul anilor  2005 pana in 2011- si prin relatiile si conexiunile cu alte persoane, prin modul de concepere si organizare a activitatii infractionale – prin luarea unor masuri sporite de precautie si incercarea de a ingreuna si zadarnici activitatea de depistare si atragere a raspunderii penale prin implicarea altor persoane,  constatarii unor coeziuni infractionale ale persoanelor cercetate si nu in ultimul rand facem referire si caracterul transfrontalier al activitatii infractionale, astfel ca exista date suficiente care certifica necesitatea mentinerii masurii arestarii preventive cel putin a inculpatilor C.D. zis BAU,  I.I.,  P.D. zis C., V.M.D..
II.  Sub aspectul temeiului care a determinat privarea de libertate a inculpatilor C.D., fost B.,  I.I.,   P.D., V.M.D.,  se retine ca   acesta exista  in continuare, probele existente la dosar reflectand existenta unor indicii care pot fi echivalate cu motive verosimile de banuiala ca inculpatii ar putea fi autorii infractiunilor de care sunt acuzati, iar imprejurarile care au dus la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publica nu s-au modificat.
In prezenta cauza sunt indeplinite ambele conditii prevazute de art.148 lit. f C.p.p., temeiul de drept al luarii masurii arestarii preventive: pedepsele prevazute de lege pentru infractiunile de care este acuzat inculpatul sunt  mai mari de 4 ani, neintervenind vreo schimbare de incadrare juridica pana in acest moment procesual care sa atraga limite de pedeapsa mai mici sau egale cu 4 ani inchisoare, iar lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Raportat  la temeiul prevazut de art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen., se retine ca  la aprecierea acestui pericol instanta a avut si are in vedere gradul ridicat de pericol al infractiunilor presupus a fi comise de catre inculpati, infractiuni care au pus in pericol valori sociale importante proteguite de normele penale incalcate,  anume se retine ca infractiunile constituirea unui grup infractional organizat,   trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism  aduc atingere uneia din cele mai importante valori ocrotite de legea penala, traficul de persoane si persoane minore, reprezentand, totodata, una dintre cele mai grave forme ale criminalitatii organizate, cu un impact social deosebit, iar lasarea inculpatilor in stare de libertate ar echivala cu incurajarea tacita a acestora si a altora la savarsirea unor fapte similare si cu scaderea increderii populatiei in capacitatea de riposta a justitiei si, in plus, asemenea fapte neurmate de o riposta ferma a societatii ar intretine climatul infractional, si ar crea faptuitorilor impresia ca pot persista in sfidarea legii,  imprejurarile concrete in care au fost comise presupusele infractiuni.
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru fiecare caz in parte: pericolul de savarsire a unor noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata ordinea publica. In acelasi sens s-a pronuntat si Comitetul de Ministri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstructionare a cursului justitiei, ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune grava. Punctul 4 al Recomandarii specifica in plus ca, daca existenta nici unuia dintre pericolele enuntate nu a putut fi stabilita, detentia provizorie s-ar putea, totusi, justifica, in mod exceptional, in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de grava.
Din actele si lucrarile dosarului instanta constata ca exista dovezi privind existenta cazului comiterii unor infractiuni grave apreciate, atat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului cat si de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare masurii arestului preventiv.
Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis ca prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp (cauza Letellier contra Frantei). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent si suficient, decat daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca eliberarea inculpatului ar tulbura in mod real ordinea publica.
Or, in prezenta cauza, apreciind in concret necesitatea mentinerii  masurii arestului preventiv fata de inculpatii C.D., fost B.,  I.I., P.D., V.M.D.,  tribunalul constata se impune in continuare detentia provizorie, existand indicii si probe privind comiterea unor infractiuni deosebit de grave -  trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, asocierea la savarsirea de infractiuni -  iar raportat la caracterul grav al faptelor comise,  prin insasi natura acestora, prin desfasurarea pe o perioada indelungata de timp - pe parcursul anilor 2005-2011 - si prin relatiile si conexiunile cu alte persoane, prin modul de concepere si organizare a activitatii infractionale (elocvente in acest sens fiind spre ex. convorbirile telefonice din care ar rezulta faptul ca  victimele erau racolate prin diverse metode in Romania de catre unii inculpati  si transportate in Italia de catre alti inculpati,  unde inc…e detineau o casa si obligate sa se prostitueze iar   sumele obtinute din aceste activitati ilegale ajungeau la liderii asocierii infractionale), precum si – prin luarea unor masuri sporite de precautie si incercarea de a ingreuna si zadarnici activitatea de depistare si atragere a raspunderii penale prin implicarea altor persoane,  constatarii unor coeziuni infractionale ale persoanelor cercetate si nu in ultimul rand facem referire si caracterul transfrontalier al activitatii infractionale, astfel ca exista date suficiente care certifica necesitatea mentinerii masurii arestarii preventive.
Aceste infractiuni, aduc atingere celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penala, respectiv viata, integritatea fizica si psihica, victimele –din care trei sunt minore - fiind supuse unor  traume psihice. Un argument in plus pentru a sublinia gravitatea faptelor il constituie insusi faptul ca legiuitorul in mod obiectiv a prevazut pedepse deosebit de aspre, in scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infractiuni.
Tribunalul constata ca probatoriul administrat pana la acest moment, demonstreaza si probeaza existenta unui pericol concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatilor, si alaturi de celelalte temeiuri retinute de Tribunal ca fiind actuale, reclama necesitatea unei reactii ferme si eficiente a autoritatilor judiciare in privinta persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor in discutie, in sensul eliminarii, izolarii din societate a subiectului infractional.
Alegerea si mentinerea masurii de preventie se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social infractiunii, de imprejurarile concrete in care se presupune ca s-a comis fapta ,aspecte care se regasesc cu prisosinta in prezenta cauza. Mai mult decat atat gradul de pericol social al infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii trebuie privit si prin prisma unor circumstante concrete ale cauzei ,circumstante care pledeaza si justifica starea de detentie legitima provizorie iar judecarea acestora in stare de libertate in aceasta faza a procesului penal ar crea o stare de insecuritate sociala, prezentand un pericol social concret pentru ordinea publica si ca prin operatiunea logica a interpretarii temeiurile prevazute de art. 148  C.pr.pen., trebuie examinate prin raportare la probele existente pana in momentul de fata in cauza si care confera cu prisosinta elemente in sustinerea pericolului social concret pentru ordinea publica .
 Astfel, apreciaza instanta ca lasarea in libertate a celor patru inculpati prezinta pericol pentru ordinea publica datorita caracterului grav al faptelor comise, prin insasi natura acestora, insa trebuie avut in vedere si faptul ca acesti inculpati sunt cunoscuti cu preocupari pe linia traficului de persoane -ex. inc. C., fapt ce rezulta inclusiv din probatoriul cauzei(elocvent in acest sens este faptul ca inc este cunoscut autoritatilor germane cu preocupari pe linia traficului de persoane inca din anul 2009, cand pe numele acestuia a fost deschisa o procedura penala urmare a plangerii formulate de victima J.M.) si de asemenea identificati ca avand numeroase legaturi ilicite cu persoane avand aceleasi preocupari infractionale, actionand in cadrul unui grup infractional organizat cu caracter transfrontalier specializat in traficul de persoane.
         De asemenea, fata de probatoriul administrat in cauza in cursul urmaririi penale se releva amploarea deosebita a activitatii infractionale complexe presupus savarsita de inculpati, prin desfasurarea pe o perioada indelungata de timp - incepand cu 2005 pana in 2011- si prin relatiile si conexiunile cu alte retele infractionale care actioneaza pe acelasi segment de crima organizata, ceea ce  dovedeste periculozitatea acestora, care rezida si din pedepsele prevazute de lege pentru infractiunile comise, astfel ca   exista date suficiente care certifica necesitatea mentinerii masurii arestarii preventive, in vederea asigurarii bunei desfasurari a procesului penal.
         In acest sens, trebuie avut in vedere faptul ca prin modalitatea in care se presupune ca  au fost comise faptele si natura relatiilor socio–umane afectate, impun concluzia ca lasarea in libertate a inculpatilor ar genera o stare de insecuritate reprezentand un pericol concret pentru ordinea publica, iar interesul social al protejarii societatii primeaza in acest moment procesual interesului personal al inculpatilor.
Raportat la complexitatea cauzei si a activitatilor infractionale care se prezuma  a fi desfasurate de catre inculpati, avand in vedere angrenarea in comiterea faptelor a unui numar mare de persoane, prin asociere infractionala, precum si numarul mare al persoanelor vatamate si starea de minoritate  a unora dintre acestea, lipsa garantiilor ca inculpatii ar abandona comportamentul antisocial – instanta apreciaza ca detentia provizorie este necesara in continuare pentru buna desfasurare a procesului penal.
Astfel, raportat la caracterul grav al faptelor comise,  prin insasi natura acestora, prin desfasurarea pe o perioada relativ indelungata de timp, pe parcursul mai multor ani, incepand cu 2005, amploarea fenomenului infractional, modul in care se retine organizarea si premeditarea faptelor deduse judecatii – constituirea si aderarea la un grup infractional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, spalare de bani – precum si activitatea infractionala in legatura cu care se prezuma ca au fost implicati – desfasurarea pe o perioada indelungata de timp,  relatiile si conexiunile intre mai multe persoane,  prin modul de cooperare intre inculpati  si organizare a activitatii infractionale –  (elocvente in acest sens fiind spre ex. convorbirile telefonice dintre inculpati vol.xx-xv),   – prin luarea unor masuri sporite de precautie si incercarea de a ingreuna si zadarnici activitatea de depistare si atragere a raspunderii penale prin implicarea altor persoane,  constatarii unor coeziuni infractionale ale persoanelor cercetate si nu in ultimul rand facem referire si caracterul transfrontalier al activitatii infractionale, astfel ca exista date suficiente care certifica necesitatea mentinerii masurii arestarii preventive cel putin pentru inculpatii C.D., fost B.,  I.I.,   P.D. , V.M.D. .
Aceste infractiuni, aduc atingere celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penala, respectiv viata, integritatea fizica si psihica, victimele fiind supuse unor  traume psihice. Un argument in plus pentru a sublinia gravitatea faptelor il constituie insusi faptul ca legiuitorul in mod obiectiv a prevazut pedepse deosebit de aspre, in scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infractiuni.
Tribunalul constata ca probatoriul administrat pana la acest moment, demonstreaza si probeaza existenta unui pericol concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a celor patru inculpati, si alaturi de ce
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Sechestru. Confiscare speciala

Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017
Anulare act administrativ - Hotarare nr. 867 din data de 02.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Anulare act - Hotarare nr. 721 din data de 04.05.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Nulitate act juridic - Hotarare nr. 615 din data de 19.09.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Debite intre societati comerciale - Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017
Reziliere contract - Hotarare nr. 262 din data de 23.03.2018
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018
Litigiu Curtea de Conturi - Hotarare nr. 176 din data de 01.03.2018
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018