Pensii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, sub nr. 3567/3/2015, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. 7573/3/2014, reclamantul B.N. prin Sindicatul C.M.D., in contradictoriu cu paratii M.A.N. si C.P.M.A.N. a solicitat instantei recunoasterea dreptului pretins, urmare a deciziei emise in baza Legii 241/2013, respectiv acordarea sumelor retinute in baza deciziei de revizuire respectiv suma de 7210 lei retinuta in baza Deciziei de revizuire nr. 62557/11.04.2013, incepand cu luna mai 2013 pana in luna septembrie 2013 inclusiv. A mai solicitat obligarea intimatilor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea in totalitate a sumelor retinute mentionate mai sus, la care sa se adauge dobanda legala si indicele de inflatie aferente sumelor datorate, dobanda calculata pana la data platii efective a acestora. S-a mai solicitat si indexarea cuantumului pensiei stabilite in urma deciziilor emise in baza Legii 241/2013, respectiv a Deciziei nr. 62557/01.10.2013, anual incepand cu anul 2013, in functie de indicele de inflatie si de cresterea salariului real.
In fapt, arata reclamantul prin reprezentant ca prin adoptarea OUG 1/2011 si emiterea deciziei de revizuire i s-a incalcat dreptul la proprietate astfel dupa cum este prevazut in art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Prin aplicarea dispozitiilor Legii 241/2013 arata reclamantul ca s-a restabilit principiul drepturilor castigate, astfel incat este indreptatit sa primeasca diferentele de bani cu care au fost prejudiciati in urma revizuirii. Mai arata reclamantul ca nerestituirea sumelor de bani cu care a fost prejudiciat ar conduce la o discriminare fata de alte persoane aflate in situatii identice sau compatibile respectiv fata de cei care au obtinut revenirea la cuantumul din decembrie 2010 anterior aparitiei Legii 241/2013 sau au beneficiat de majorarea pensiei dupa ianuarie 2011 in temeiul Legii 119/2010 si OUG nr. 1/2011.
M.A.N. si Casa de Pensii a MAPN au depus intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata motivat de urmatoarele aspecte: Din simpla lecturare a prevederilor art. 1 din Legea 241/2013 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala rezulta ca sub incidenta acestor norme legale intra doar pensiile recalculate sau revizuite ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele cuvenite in luna decembrie 2010. Rezulta ca incepand cu 01.10.2013, legiuitorul a instituit principiul repunerii in plata a cuantumului pensiilor din luna decembrie 2010 pentru pensionarii ale caror pensii au fost recalculate in cuantum mai mic decat cel din decembrie 2010 dar aceasta noua situatie juridica nu are semnificatia desfiintarii intregului proces de recalculare in care au intrat toate pensiile acordate pensionarilor proveniti din sistemul de aparare. Astfel, prin Legea 241/2013 s-a urmarit reglementarea exclusiva a sumelor ce se platesc de catre casele de pensii incepand cu luna octombrie 2013 pentru anumiti beneficiari, masura ce are aplicabilitate limitata in timp si care nu semnifica vointa legiuitorului de a lipsi de efecte deciziile de pensie emise in procesul de integrarii pensiilor speciale in sistemul public de pensii.
Astfel, prevederile art. 2 din Legea 241/2013 nu sunt incidente in cauza, drepturile de pensie ce se cuvin reclamantilor pentru perioada 01.02.2012 – 01.10.2013 fiind stabilite prin deciziile de revizuire emise in temeiul OUG nr. 1/2011.
In ceea ce priveste solicitarea de indexare a cuantumului pensiilor stabilite in urma ultimelor decizii emise in baza Legii 241/2013 anual incepand cu anul 2013, in functie de inflatie si de cresterea salariului real, paratii arata ca dispozitiile Legii 241/2013 nu prevad o indexare a sumelor ce se platesc de catre casele de pensii sectoriale pentru anumiti beneficiari. Daca s-ar admite aceasta indexare s-ar ajunge in situatia in care pe langa aplicarea majorarii punctului de pensie stabilite prin deciziile emise in baza OUG 1/2011, reclamantii ar beneficia si de pretinsa indexare a sumelor incepand cu luna octombrie 2013, ceea ce ar conduce la lipsirea de efecte a prevederilor art. 1 alin. 4 din Legea 241/2013.
Cu privire la incalcarea principiilor ocrotirii drepturilor dobandite si incalcarea dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, arata paratii ca Legea 119/2010 a fost supusa controlului de constitutionalitate iar prin decizia nr. 871/2010 s-a constatat ca dispozitiile sunt constitutionale raportat la art. 44 din Constitutie si art. I din Primul Protocol aditional. Aceasta decizie a fost ulterior confirmata si de alte decizii ultima fiind publicata in M.Of. nr. 178/20.03.2012.
 Prin sentinta civila nr. 3091/30.03.2015, Tribunalul Bucuresti a declinat competenta de solutionare catre Tribunalul Bacau, urmare a admiterii exceptiei necompetentei teritoriale, astfel cauza fiind inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 3564/3/2015 din data de 22.07.2015.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine:
Contestatorului, pensionar militar, i-a fost recalculata pensia militara in baza Legii 119/2010 si OUG 1/2011, cuantumul pensiei fiind mai mic decat cel stabilit in baza legii pensionarilor militari. Ulterior, prin aparitia Legii 241/2013, s-a emis o noua decizie de pensionare ca urmare a acestor dispozitii prin care contestatorului i s-a stabilit un cuantum al pensiei similar cu cel din luna decembrie 2010.
Prin Legea nr.119/2010 si O.U.G. nr.1/2011 categoriile de pensionari vizate nu si-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar cuantumul pensiei, masura fiind impusa de resursele bugetare si de indicatorii socio - economici care arata nivelul de sustenabilitate al sistemului de pensii.
Necesitatea asigurarii unui just echilibru intre exigentele intereselor generale ale comunitatii si interesele de aparare a drepturilor fundamentale ale individului, se reflecta si in structura art.1 din Protocolul nr.1 ?i se concretizeaza in necesitatea existentei unui raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite ?i scopul urmarit. Ca urmare, verificarea acestui echilibru presupune analiza diferitelor interese in cauza si a conditiilor socio - economice generale care au impus luarea masurii respective.
Intr-adevar constatarea anterioara a constitutionalitatii Legii 119/2010 nu impiedica judecatorul national sa verifice daca aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare Conventiei. Aceasta verificare nu face abstractie de jurisprudenta CEDO in materie, care insa nu garanteaza dreptul de a continua primirea pensiei intr-un anumit cuantum.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului sesizata cu incalcari ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuarii pensiilor, a apreciat ca o astfel de ingerinta nu este de tipul "privarii de proprietate" - hotararea din 2.02.2010 Aizupurua Ortiz c/a Spaniei din 2 februarie 2010-, unde pierderea unei pensii complementare este analizata din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor). Curtea nu analizeaza situatia reducerii pensiilor sau salariilor ca ?i cum ingerinta ar fi o "privare de proprietate";. In consecinta, lipsa despagubirii pentru ingerinta nu conduce, eo ipso, la incalcarea art.1 al Protocolului nr. 1. Statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea ?i intensitatea politicilor sale in acest domeniu. Curtea constata ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotararea din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, Series A nr.169, par. 53). Spre exemplu, in materie de pensie, Curtea accepta reduceri substantiale ale cuantumului pensiei ?i/sau ale altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1: aprox. 43% (T. c. Suediei -reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane - neincalcare); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta (10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din pretul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc., 50% din pretul asigurarii pentru automobile - Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depaseasca un plafon maximal stabilit de lege pentru pensiile publice - Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocatii speciale pentru vaduve (Adriana C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005). Avand in vedere marja mare de manevra recunoscuta statului de CEDO, se poate retine ca numai in circumstante cu adevarat exceptionale s-ar putea ajunge la incalcarea Conven?iei.
Prin decizia de inadmisibilitate pronuntata de CEDO la data de 7.02.2012 in cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar ?i Lucia Ghe?u impotriva Romaniei s-a constatat neincalcarea de catre Statul Roman a disp. art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la conven?ie sub aspectul transformarii pensiilor speciale in pensii in sistemul public in temeiul Legii nr.119/2010.
In acelasi sens s-a pronuntat CEDO si in privinta pensiilor militare in cauza Abalu?ei ?.a. impotriva Romaniei.
In ceea ce priveste retroactivitatea, se retine ca Legea nr.119/2010 ?i O.U.G. nr.1/2011 produc efecte numai pentru viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul pensiei, nefiind afectate sumele obtinute cu titlu de pensie de serviciu anterior intrarii in vigoare a legii.
Relevant in acest sens sunt deciziile Curtii Constitutionale nr.458/2003 si 294/2004 prin care s-a stipulat ca "o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior ?i nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare".
Asupra problemelor deduse judecatii in cauza de fata s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin decizia nr.871/2010 prin care s-a retinut ca dispozitiile Legii nr.119/2010 sunt constitutionale, iar aceasta instanta este garantul suprematiei Constitutiei, conf. art. 1 din Legea nr.47/1992.
In cadrul acestei decizii a Curtii Constitutionale precum si in decizia nr. 29/2011 a I.C.C.J. au fost dezbatute toate aspectele referitoare la conformitatea actelor normative din domeniul pensiilor cu Constitutia Romaniei si a fost analizata compatibilitatea lor cu prevederile Protocolului nr.1 aditional la conventie.
Deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii conf. art. 147 al.4 din Constitutie si al 11 al.3 din L. nr. 47/1992. De asemenea conf. art. 330 ind. 7 din codul de procedura civila dezlegarea data problemelor de drept judecate de I.C.C.J. in recursul in interesul legii este obligatorie pentru instanta de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei.
Prin decizia nr. 871/2010 ?i decizia nr. 1377/2011 Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile Legii nr.119/2010 sunt constitutionale.
De asemenea, in privinta O.U.G. nr.1/2011 Curtea Constitutionala a stabilit prin decizia nr.919/2011 conformitatea dispozitiilor acestui act normativ cu prevederile Constitutiei. Curtea retine ca, in principiu, pensia de serviciu a unor categorii profesionale, reglementata printr-o lege speciala, are doua componente, ?i anume pensia contributiva ?i un supliment din partea statului. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, astfel cum este reglementat in art. 47 alin. (2) din Constitutie. Pensiile speciale, fiind instituite de catre legiuitor in considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar daca exista o ratiune suficient de puternica spre a duce in final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei din sistemul public. Or, in cazul de fata, o atare ra?iune este, a?a cum rezulta din expunerea de motive a legii criticate, atat grava situa?ie de criza economica si financiara cu care se confrunta statul (bugetul de stat ?i cel al asigurarilor sociale de stat), cat ?i necesitatea reformarii sistemului de pensii, prin eliminarea inechitatilor din acest sistem.
Avand in vedere toate acestea, se constata ca in conceptul de "drepturi castigate" pot intra doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari. Prin urmare, numai daca legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestatii deja incasate s-ar fi incalcat dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie. In acest sens este si Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat ca "o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare". In concluzie, se constata ca dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor ?i OUG nr. 1/2011 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art.44 din Constitutie, raportat la art.1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul nr.1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului ?i a libertatilor fundamentale, "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale". Notiunea "bun" utilizata de acest text are o semnificatie autonoma, putandu-se considera ca pensia este un bun care intra sub protectia acestui text.
Avand in vedere insa cele doua componente ale pensiei de serviciu, precum si faptul ca a doua componenta, adica suplimentul din partea statului, se acorda numai in masura in care exista resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fara afectarea partii contributive, nu poate avea semnificatia unei exproprieri.
Distinct de acestea, Curtea constata ca prevederile art. 53 din Constitutie referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi castigate sau al unor libertati nu sunt aplicabile, deoarece dispozitiile legii criticate nu restrang dreptul la pensie, ca drept fundamental prevazut la art. 47 alin. (2) din Constitutie, ci prevad recalcularea pensiilor de serviciu, prin algoritmul utilizat de Legea nr. 19/2000, respectiv O.U.G. nr.1/2011, cuantumul rezultat putand fi diferit, ceea ce conduce astfel la eliminarea pensiei de serviciu doar sub aspectul cuantumului acesteia. Or, legiuitorul este in masura sa acorde, sa modifice sau sa suprime componenta suplimentara a pensiei de serviciu, in functie de posibilitatile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea ?i a celorlalte prevederi sau principii constitutionale.
Nu se poate retine ca in situatia dedusa judecatii s-a incalcat principiul nediscriminarii, intrucat recalcularea si revizuirea pensiei impusa de Legea nr. 119/2010 si O.U.G. nr. 1/2011 priveste toate categoriile de persoane aflate in situatii similare (beneficiare a pensiilor de serviciu).
Nici art.14 din Conventia europeana a drepturilor omului nu interzice unui stat membru de a trata in mod diferit anumite categorii socio-profesionale pentru a corecta "inegalitatile de fapt"; dintre ele. In plus, in jurisprudenta CEDO, statele contractante beneficiaza de o marja de apreciere in a evalua in ce masura diferentele intre situatii similare justifica un tratament diferit, marja care poate varia in functie de imprejurari, de obiectul si fondul dreptului (cauza Petrovic versus Austria - hotararea nr.27/1998).
Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.29/2011, aplicabila in cazul de fata, constata cu certitudine ca doua din cele trei conditii care ar fi putut determina ca ingerinta ce s-a produs sa conduca la incalcarea art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului au fost respectate, respectiv ingerinta este legala (a fost reglementata prin Legea nr.119/2010 si urmareste un scop legitim, de utilitate publica (reformarea sistemului de pensii prin eliminarea inechitatilor din sistem si conditiile de criza economica si financiara a statului).
In privinta celei de-a treia conditii, respectiv existenta unui raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit, considera ca recalcularea pensiilor de serviciu pentru categoria de pensionari din care face parte reclamantul s-a facut prin pastrarea acestui raport in conditiile in care unul din elementele scopului urmarit a fost determinat de diminuarea resurselor bugetare datorate de grava criza economica si financiara, de notorietate publica, cu care se confrunta statul roman, ce tinde sa se cronicizeze pe fondul crizei europene ?i mondiale si care ar fi putut determina intrarea Romaniei in incapacitate de plata.
Instanta suprema porneste de la premiza ca raportul de proportionalitate este compromis numai daca reclamantul ar fi suportat o sarcina individuala excesiva, exorbitanta, care excede marjei de apreciere a statului in reglementarea aspectelor legate de politica sociala, cazul in care persoana ar fi lipsita in totalitate de un bun sau i-ar fi fost suprimate integral mijloacele de existenta, ceea ce nu poate fi vorba in cazul in speta, la o pensie revizuita la suma de 2946 lei.
Referitor la mentinerea in plata a cuantumului pensiei mai avantajos, instanta constata ca potrivit art. 6 din O.U.G. nr.1/2011, pensiile recalculate "ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele aflate in plata in luna decembrie 2010, se mentin in plata in cuantumurile avute in luna decembrie 2010 incepand cu luna ianuarie 2011 pana la data emiterii deciziei de revizuire";.Termenul de aplicare a deciziei de revizuire este expres prev. de O.U.G. nr.1/2011 ca fiind 01.01.2011, asa incat fata de considerentele expuse s-a respins cerere de mentinere in plata a pensiei de serviciu si de plata a diferentelor retinute cu dobanda ?i in valoare actualizata, ca nefondata.
Plata drepturilor de pensiei si a eventualelor diferente rezultate dupa recalculate se face potrivit legilor aplicabile privind sistemul de pensii. O.U.G. nr.13/2011 care reglementeaza dobanda legala prevede la art. 2 ca aceasta se va plati in cazurile in care obligatia este purtatoare de dobanzi potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale. Ori, nici reglementarile legale in materie de pensii de asigurari sociale si nici contractele de asigurare nu stabilesc ca drepturile de pensie sunt purtatoarea de dobanzi, asa incat si aceasta cerere a fost respinsa ca neintemeiata. Nici daca s-ar datora dobanda pentru timpul trecut, aceasta nu se capitalizeaza si nu poate atrage actualizari cu rata inflatiei, intrucat prin ea insasi are natura reparatorie.
Cum toate aspectele critice invocate de catre apelantul reclamant au fost analizate de catre Curtea Europeana insasi, instanta nationala nu poate ajunge la alta concluzie decat Curtea Europeana insasi, prevederile deciziilor pronuntate de aceasta fiind obligatorii pentru instante, in baza art. 20 din Constitutie.
Pretentiile privind plata unor diferente de pensie intre pensia revizuita ?i pensia acordata potrivit Legii nr.241/2013 sunt lipsite de suport legal. Astfel, art.1 din Legea nr.241/2013 prevede expres ca (1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica siguranta nationala, aprobata prin Legea nr. 165/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se platesc in cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. (2) Plata drepturilor banesti prevazute la alin. (1) se efectueaza incepand cu data de 1 octombrie 2013.
Nicaieri in cuprinsul acestei legi nu sunt prevazute dispozitii retroactive si nici nu se prevede vreo restituire a diferentelor dintre cuantumul pensiei cuvenit in luna decembrie 2010 si cuantum rezultat in urma recalcularii ?i revizuirii drepturilor de pensiei.
Prin acest act normativ s-a urmarit mentinerea incepand cu 01.10.2013 a cuantumului avut inaintea recalcularii/revizuirii pentru beneficiarii a caror pensii s-au diminuat, masura ce are aplicabilitate limitata in timp, conform prev. art. 1 alin.4 si care nu semnifica, sub nici o forma, vointa legiuitorului de a acorda retroactiv anumite sume de bani si nici vointa de a lipsi de efecte deciziile emise in procesul integrarii pensiilor speciale in sistemul public de pensii.
Asadar, potrivit Legii nr. 241/2013, pensionarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala nu au un nou drept de pensie, ci doar beneficiul de a primi in plata pensia in cuantumul din decembrie 2010, pana cand acest cuantum va fi mai mic decat pensia stabilita potrivit Legii nr. 119/2010 si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, pensie care se calculeaza in functie de valoarea punctului de pensie, valoare care se indexeaza anual, potrivit Legii bugetului de stat.
Asadar, dreptul la pensie a fost acordat reclamantului conform legislatiei succesive speciale pentru pensionarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala - categoria profesionala din care face parte contestatorul - iar discriminarea fata de ceilalti pensionari din sistemul public nu se justifica.
Astfel, cum constat a retinut Curtea Constitutionala, principiul egalitatii in fata legii, consacrat prin art. 16 din Constitutie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. Or, avand in vedere dispozitiile speciale ale Legii nr.241/2013, nu se poate sustine ca pensionarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica ?i siguranta nationala ar fi in aceeasi situatie juridica cu ceilalti pensionari.
Pe de alta parte, instanta retine ca doar pensionarii proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala au beneficiul de a primi in plata pensia in cuantumul din decembrie 2010, pana cand acest cuantum va fi mai mic decat pensia stabilita potrivit Legii nr.119/2010 ?i Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, pensie care se calculeaza in functie de valoarea punctului de pensie, valoare care, de altfel, se indexeaza anual.(decizia nr. 479 din 23 septembrie 2014).
Fata de cele ce preced, instanta urmeaza sa respinga actiunea ca nefondata.