Anulare act

Prin   sentinta  civila   nr. 2898/26.11.2014   Judecatoria Onesti a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul P.V.  in contradictoriu cu paratii P.M., P.I. si P.M.,  ca neintemeiata.
A obligat pe reclamantul P.V. la plata sumei  de  500 de lei catre parata P.M. si la plata sumei de 1000 de lei catre paratii P.I. si P.M., cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu de avocat.  
Pentru a pronunta  aceasta  sentinta  prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 2886 din 04.10.2011 pronuntata de Judecatoria Onesti in dosarul nr. 1641/270/2011 parata P.M. a fost obligata sa ii plateasca reclamantului P.V., fiul sau, suma totala de 9470,2 lei, din care 7500 de lei despagubiri si 1970 de lei cheltuieli de judecata.
In vederea recuperarii sumei datorate reclamantul a declansat executarea silita fata de parata P.M.. Initial executarea silita a fost facuta de BEJ B.D. in cadrul dosarului de executare 88/2012, iar ulterior a fost initiata o noua executare silita in cadrul dosarului nr. 273/E/2014 inregistrat la BEJ B.E..
Prin somatia imobiliara nr. 88/2012 emisa de BEJ B.D. paratei P.M. i s-a pus in vedere sa achite suma de 7500 de lei reprezentand despagubiri civile, 1970,2 lei cheltuieli de judecata, 120 de lei taxa OCPI si 1165,6 lei cheltuieli de executare, in caz contrar urmand sa se treaca la executarea bunurilor imobile identificate prin procesul verbal de situatie din aceeasi data, respectiv casa cu trei camere si terenul situat in jud. Bacau.
La data de 16.11.2014 BEJ B.D. a solicitat BCPI Onesti inscrierea in cartea funciara a imobilului a acestei somatii insa prin incheierea nr. 13718 din aceeasi data cererea a fost respinsa cu motivarea ca la data de 15.11.2012 a fost emis un extras de carte funciara in vederea intocmirii unui act translativ de proprietate la cererea B.L.V.
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3411 din 19.11.2012 la B.L.V. parata P.M. a vandut paratilor P.I. si P.M. o suprafata de teren de 2405 m.p., o locuinta in suprafata de 75 m.p., o bucatarie de vara si un sopron, bunuri inscrise in CF nr. 60243 a comunei B.
La data de 02.07.2014 a fost emisa in dosarul de executare nr. 273/E/2014 o noua somatie imobiliara de BEJ B.E.
In ceea ce priveste cererea de constatare a inopozabilitatii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3411 din 19.11.2012 fata de reclamant instanta urmeaza sa o respinga ca neintemeiata, pentru considerentele ce vor fi expuse in cele ce urmeaza.
Potrivit art. 1562 C.civ.
„(1) Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate.
     (2) Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.”
In cauza atat reclamantul cat si paratii au renuntat la administrarea oricarei probe si nu au invocat nicio exceptie, doar in cuvantul pe fond reclamantul facand referire la faptul ca cererea sa ar fi devenit lipsita de interes ca urmare a platii facute de parata P.M., insa cum aceasta situatie nu a fost invocata inainte de deschiderea dezbaterilor instanta nu are decat sa se pronunte asupra fondului cauzei, pe baza probelor administrate, avand in vedere si faptul platii.
Analizand inscrisurile depuse de parti precum si sustinerile acestora, instanta retine ca nu s-a facut dovada ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3411 din 19.11.2012 s-au fraudat interesele creditorului reclamant P.V. si nici macar ca ar fi existat o asemenea intentie. Astfel, chiar daca scoaterea din patrimoniul debitoarei a unor bunuri este de natura sa micsoreze acest patrimoniu, acest fapt nu reprezinta in mod necesar crearea sau marirea unei stari de insolvabilitate, cu atat mai mult cu cat instrainarea a fost una cu titlu oneros si nu a fost facuta nicio dovada ca in schimbul bunurilor instrainate nu a fost primit un pret, asa cum a sustinut reclamantul, ci dimpotriva, existand prezumtia ca parata a primit suma de bani pentru care a fost facuta instrainarea, aspect dovedit de faptul ca a avut la dispozitie suma de bani necesara achitarii sumei pentru care a continuat executarea silita.
Pe de alta parte, neputandu-se retine crearea sau marirea starii de insolvabilitate nu se poate retine nici conditia ca tertii contractanti sa aiba cunostinta despre o asemenea situatie.
Din alta perspectiva instanta retine ca prin intampinare parata a invocat faptul ca in cursul executarii s-ar fi convenit ca aceasta sa se faca prin poprire asupra pensiei sale, aspect care nu a fost nici confirmat dar nici infirmat de reclamant. Ceea ce este esential este aceea ca desi nu este facuta dovada nivelului pensiei paratei, reclamantul nu contesta ca parata ar beneficia de o pensie, astfel ca indiferent de faptul ca prin vanzare bunurile au iesit din patrimoniul sau nu se poate aprecia ca aceasta a devenit insolvabila cata vreme are o pensie. Pe de alta parte, desi reclamantul nu a depus inscrisuri suficiente, instanta constata ca executarea silita noua, din dosarul nr. 173/E/2014 este  efectuata in baza prevederilor noului Cod de procedura civila, incuviintarea fiind data prin incheierea nr. 2564/30.06.2014 a Judecatoriei Onesti (conform somatiei imobiliare din 02.07.2014), astfel ca potrivit art. 812 C.pr.civ. (aplicabil noii executari silite) o executare silita imobiliara pentru creante mai mici de 10.000 de lei nu se poate face decat daca debitorul nu are alte bunuri urmaribile, situatie ce nu poate fi retinuta cata vreme debitoarea are un bun urmaribil constand in pensie.
Asadar, instanta retine ca nu s-a facut dovada crearii unei stari de insolvabilitate a debitoarei ori a maririi unei asemenea stari si nici a faptului ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare a imobilelor s-a urmarit fraudarea intereselor creditorului, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1562 C.civ. pentru a se constata inopozabilitatea acestui act fata de reclamantul P.V., motiv pentru care cererea de chemare in judecata urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
 Potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ. „Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuielile de judecata”, astfel ca fata de solutia ce va fi pronuntata urmeaza ca reclamantul sa fie obligat la plata catre parati a cheltuielilor de judecata constand in onorariile de avocat pe care acestia le-au platit, respectiv la plata sumei de 500 de lei catre parata P.M. si la plata sumei de 1000 de lei catre paratii P.I. si P.M.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul  P.V., care a solicitat respingerea actiunii ca lipsita de interes si obligarea paratei P.M. la plata cheltuielilor de judecata  pentru urmatoarele considerente:
- pana la al doilea termen de judecata, parata debitoare  P.M. a achitat  debitul  datorat  reclamantului, debit a carui neplata a determinat promovarea actiunii si, in aceste conditii, intrucat nu mai subzista interesul in  continuarea  procesului, a  renuntat la administrarea probelor incuviintate.
- avand in vedere noua situatie intervenita pe parcursul solutionarii  procesului, constand in achitarea debitului dupa introducerea actiunii, aceasta a devenit lipsita de   interes iar interesul, fiind o conditie de exercitiu a actiunii, trebuia analizat de instanta, indiferent daca s-a invocat de vreuna  din  parti  exceptia  lipsei  de  interes.
- este  nelegala obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, intrucat culpa  apartine  paratei   P.M., promovarea procesului fiind determinata de atitudinea acestei parate, care a inteles sa achite debitul abia dupa introducerea actiunii.
Intimatii-parati   P.M.,  P.I. si  P.M. au depus la dosar intampinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand ca nu se poate retine motivul de creare a unei stari de insolvabilitate, contrariul fiind recunoscut de catre apelant prin faptul ca debitul a fost achitat dupa promovarea actiunii. Au mai  aratat intimatii ca plata nu a fost determinata de actiune ci de intelegerea partilor, ca s-a renuntat la probatoriu de catre ambele parti, in mod special  de  catre reclamant, care a inteles astfel sa-si asume dispozitiile instantei si, pe cale de consecinta, culpa procesuala si efectul stabilirii acesteia.
Prin raspunsul la intampinare, apelantul-reclamant a aratat ca plata s-a facut ca urmare a formularii actiunii, ca nu a existat vreo intelegere in ceea ce priveste plata in conditiile in care pe parcursul a peste doi ani s-au desfasurat trei actiuni de executare silita  in vederea recuperarii debitului de la parata P.M.    
Analizand  actele si lucrarile dosarului retine urmatoarele:
Potrivit art. 32 alin. 1 lit. d Cod procedura civila, una  din  conditiile de  exercitare a actiunii  civile  este aceea de a justifica un interes. In ceea ce priveste cerintele legale ale conditiei interesului, potrivit art. 33 Cod procedura civila, acesta trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual.
Forma  procedurala prin care poate fi invocata lipsa de interes o constituie exceptia lipsei de interes. Fiind o exceptie absoluta, exceptia lipsei de interes poate fi invocata de parte sau de instanta, din oficiu, in orice stare a procesului, astfel cum prevad  dispozitiile  art. 247  alin. 1 Cod procedura civila.
Din actele dosarului nu rezulta ca la judecata in prima instanta s-ar fi invocat exceptia lipsei de interes, pentru ca instanta sa aiba obligatia de a se  pronunta asupra acestei exceptii, astfel cum sustine apelantul-reclamant. 
Interesul este determinat, conform cerintei impuse de prevederile art. 33 Cod procedura civila, atunci cand apelarea la un mijloc procesual ce intra in continutul actiunii civile poate fi justificata de un avantaj, de un folos practic concret.  Examinand argumentele dezvoltate in motivarea apelului, in ceea ce priveste exceptia lipsei de interes, instanta retine ca  in speta nu este indeplinita cerinta unui interes determinat, in sensul ca nu exista un folos practic in legatura cu pretentia dedusa  judecatii  de  reclamant in temeiul art. 1562 Cod civil, privind actiunea revocatorie, acesta obtinand pe parcursul solutionarii litigiului plata sumei  pe care i-o  datora parata debitoare P.M..
Fata de cele retinute, constatand ca fiind intemeiate sustinerile apelantului reclamant, referitoare la exceptia lipsei de interes, vazand si dispozitiile art. 480  alin. 2  Cod  procedura civila, va admite apelul si va  schimba in tot sentinta apelata, in sensul ca va respinge actiunea ca fiind lipsita de interes.
Fundamentul obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata il constituie culpa procesuala iar in speta, parata P.M. se afla in culpa procesuala, cererea reclamantului fiind respinsa ca urmare a faptului ca obligatia de plata ce  a determinat sesizarea instantei, a fost indeplinita de parata pe parcursul solutionarii cauzei.
 In consecinta, in temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, va admite cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecata de catre parata P.M., aceasta urmand a  fi obligata sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata la fond si in apel, reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu avocat.