Aplicabilitatea pct.17 din Regulamentul CE nr.883/2004 lucratorilor romani imigranti in statele membre.

Aplicabilitatea pct.17 din Regulamentul CE nr.883/2004 lucratorilor romani imigranti in statele membre.

Potrivit pct.17 din Regulamentul CE nr.883/2004 in vederea garantarii, intr-un mod cat mai eficient, egalitatea de tratament pentru toate persoanele incadrate in munca pe teritoriul unui stat membru, este adecvat sa se stabileasca, in general, ca legislatie aplicabila legislatia statului membru in care persoana in cauza isi desfasoara activitatea salariata sau independenta.
          Fata de continutul acestei norme rezulta in mod neechivoc aplicabilitatea exclusiva a unei singure norme, respectiv a celei unionale Regulamentul CE nr.883/2004, fata de imprejurarea ca singurul parinte care realizeaza venituri este tatal iar veniturile sunt realizate in S.


 Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 2446/02 septembrie 2015                               

Prin sentinta nr. 71/CAF/2015 pronuntata de Tribunalul Alba - Sectia de Contencios Administrativ, Fiscal si Insolventa a fost admisa cererea formulata de reclamanta S.L.R. in contradictoriu cu parata AGENTIA JUDETEANA PENTRU PLATI SI INSPECTIE SOCIALA A.  si in consecinta au fost anulate deciziile nr…/16.07.2013 respectiv nr. …/16.07.2013 emise de catre parata de respingere a alocatiei de stat pentru minorii S.A.M. respectiv S.D.I. si a fost obligata parata sa emita decizie de acordare a alocatiei de stat pentru minorii S.A.M., respectiv S.D.I., incepand cu data formularii cererii de acordare 19.03.2013.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala A.
In sustinerea recursului intelege sa invoce motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedura civila intemeiat de faptul ca instanta de fond a realizat o gresita interpretare a prevederilor  Legii nr.61/1993 prin prisma art.20 alin.2 teza finala si art.49 alin. 1 din Constitutie in loc sa aplice in mod direct Regulamentul CE nr. 883/2004 al Parlamentului European si Consiliului.
Se sustine ca in speta se pune problema aplicarii legislatiei comunitare in cazul lucratorilor imigranti, nu a legislatiei interne, respectiv Legea nr.61/1993. Astfel, potrivit Regulamentului nr.883/2004 statul competent pentru acordarea prestatiilor sociale  pentru minorul in cauza este S., motivat de faptul ca tatal desfasoara activitate salariala in S., iar mama nu realizeaza venituri in R.
Intrucat reclamanta nu a solicitat alocatia de stat autoritatilor spaniole, instanta de fond in mod eronat a aplicat unui lucrator roman, imigrant in S.  legislatia romaneasca, motivand ca se aplica legea mai favorabila.
Analizand recursul formulat din prisma motivelor invocate, curtea constata urmatoarele:
Potrivit art. 488 alin 1 din Codul de procedura civila 2010,  casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate in mod limitativ la pct. 1-8, iar reclamantul a inteles sa invoce motivul prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila 2010, respectiv cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
Pentru stabilirea normei legale aplicabile trebuie avuta in vedere situatia premisa existenta la momentul emiterii actului administrativ atacat, respectiv 16.07.2013.
Situatia  prezentata de reclamanta in cererile de acordare a alocatiei pentru cei doi copii releva faptul ca aceasta locuieste in S. impreuna cu cei doi copii si tatal lor din 30.04.2005, ea nu realizeaza venituri, insa sotul sau este angajat din 2005 pana in prezent in acelasi stat comunitar.
Potrivit pct.17 din Regulamentul CE nr.883/2004 in vederea garantarii, intr-un mod cat mai eficient, egalitatea de tratament pentru toate persoanele incadrate in munca pe teritoriul unui stat membru, este adecvat sa se stabileasca, in general, ca legislatie aplicabila legislatia statului membru in care persoana in cauza isi desfasoara activitatea salariata sau independenta.
           In speta singurul parinte care desfasoara activitate este tatal copiilor iar activitatea sa este realizata in S.
 De  asemenea, Titlul II- art.11 din acelasi act normativ stabileste ca:
 (1) persoanele carora li se aplica prezentul regulament sunt supuse legislatiei unui singur stat membru.
(2) In aplicarea prezentului titlu, persoanele carora li se acorda o prestatie in numerar ca urmare sau ca o consecinta a desfasurarii unei activitati salariate sau independente se considera ca desfasoara activitatea mentionata. Aceasta dispozitie nu se aplica in cazul pensiei de invaliditate, pentru limita de varsta sau de urmas, sau al indemnizatiilor pentru accidente de munca, boli profesionale sau al prestatiilor de boala in numerar, care acopera tratamentul pentru o perioada nelimitata.
           (3) Sub rezerva articolelor 12 - 16:
            (a) persoana care desfasoara o activitate salariata sau independenta intr-un stat membru se supune legislatiei din statul membru respectiv.
          Fata de continutul acestei norme rezulta in mod neechivoc aplicabilitatea exclusiva a unei singure norme, respectiv a celei unionale Regulamentul CE nr.883/2004, fata de imprejurarea ca singurul parinte care realizeaza venituri este tatal iar veniturile sunt realizate in S.
In atare situatie in mod gresit a apreciat instanta de fond ca fiind eronat aplicata norma comunitara, pe considerentul ca, potrivit prevederilor art.20 alin.2 din Constitutia Romaniei, legea interna contine dispozitii mai favorabile.
          Curtea  apreciaza, insa,  ca in prezenta cauza, nu se pune problema aplicarii legii mai favorabile, ci se pune problema aplicarii legislatiei comunitare a Uniunii Europene, conform art. 288 alin. 2 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, lucratorilor romani imigranti in statele membre, in speta S.
           In consecinta, raportat la prevederile mentionate mai sus, corect a apreciat parata ca, fata de situatia tatalui minorului care realiza venituri in S. si in raport de faptul ca mama acestuia nu realiza venituri in Romania, reclamanta ar fi trebuit sa solicite plata alocatiei de stat mai intai de la autoritatile spaniole si abia  apoi, in caz de refuz al acestora, sa se adreseze statului roman.
Instanta de fond retine ca, in prezenta cauza reclamanta a facut dovada refuzului statului spaniol de acordarea a alocatiei de stat pentru copii minori, avand drept argument adresa emisa la data de 18.08.2014 Guvernul S. – Ministerul Muncii si Asigurarilor Sociale  - Institutul National de Asigurari Sociale a comunicat  “ca in urma examinarii datelor inregistrate …certifica ca d-nei L.R.S.  cu N.I.E…  i s-a refuzat acordarea prestatiei familiale pentru copil aflat in intretinere prin Rezolutia din 17.10.2013 si nu  a facut nicio contestatie la aceasta in termenul legal prevazut de lege”.
Curtea reaminteste ca, in materia contenciosului administrativ, caracterul nejustificat la refuzului administratiei, respectiv legalitatea actului administrativ tipic atacat se verifica prin raportare la imprejurarile avute in vedere la momentul emiterii  actului  tipic sau asimilat. In atare situatie o imprejurare din 17.10.2013 nu are relevanta cu privire la legalitatea unui act administrativ emis la 16.07.2013, respectiv cu 3 luni inainte.
Este adevarat ca schimbarea circumstantelor de fapt avute in vedere la emiterea actelor atacate ii confera reclamantei dreptul de a formula o noua cerere ce va fi analizata de parata si solutionata printr-o decizie, insa analiza acesteia nu poate face obiectul prezentei actiuni intrucat instanta s-ar substitui autoritatii competente in stabilirea dreptului la prestatii sociale.
Retinand ca dispozitiile Legii nr.61/1993 si ale  Regulamentului CE nr.883/2004 al Parlamentului European si Consiliului au fost gresit interpretate, curtea a constatat ca motivul de casare reglementat de art.488 alin.1 pct. 8 din Codul de procedura civila 2010 este incident si ca atare, recursul declarat a fost admis potrivit art.496 alin. 2 din acelasi act normativ, sentinta casata si actiunea reclamantei respinsa.