Salariati CFR. Conditii speciale de munca.

Salariati CFR. Conditii speciale de munca.

Legea nr.226/2006: art.1;
Legea nr.263/2010: art.30.

Faptul ca anterior datei de 01.04.2001 reclamantii au fost incadrati in grupa I de munca nu conduce automat la recunoasterea conditiilor speciale de munca dupa aceasta data, in absenta urmarii procedurii obligatorii reglementata de actul normativ incident perioadei in litigiu si indeplinirii criteriilor cumulative mentionate in actul normativ.

Sectia I Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr.1127/05  noiembrie 2015

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr…/97/2014 reclamantii  B.M. s.a.m.d au chemat in judecata paratii C.N.C.F.„CFR” S.A.  si  SUC. REG. C.F. T.  solicitand ca prin hotararea ce se va  pronunta: - sa se constate ca au desfasurat activitate in grupa I-a de munca/conditii speciale pe perioada 01.05.2001- 01.10.2011 in conformitate cu Legea nr. 19/2000, Legea nr.226/2006 si respectiv Legea nr.263/2010;- sa fie obligata parata la acordarea beneficiului grupei I-a de munca/conditii speciale, in sensul eliberarii adeverintelor din care sa rezulte incadrarea in grupa I-a de munca/conditii speciale in conformitate cu Legea nr. 19/2000, Legea nr.226/2006 si Legea nr.263/2010.
In fapt, reclamantii  au aratat ca au ocupat functiile de franar, impiegat de miscare, acar, pazitor bariera din cadrul unitatii parate, functii in legatura directa cu circulatia si manevra vehiculelor feroviare si a responsabilitatilor privind siguranta circulatiei, fiind incadrati in grupa I-a de munca pana la data de 01.04.2001 in procent de 100 %  potrivit  adeverintelor eliberate in conformitate cu Ordinul nr.125/1990 raportat la Ordinul nr.50/1990.
Dupa intrarea in vigoare a Legii nr.19/2000, coroborat cu art. 2 alin. 2 din Legea nr.226/2006, perioada de munca realizata in grupa I-a de munca a fost asimilata muncii in conditii speciale, iar Legea nr.263/2010 a preluat ad litteram aceleasi clasificari ale locurilor de munca in conditii speciale si ale unitatilor care au obtinut avizul pentru indeplinirea procedurilor si criteriilor de incadrare in conditii speciale prevazute de Legea nr.226/2006.Astfel, in opinia reclamantilor, incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite/speciale ulterior datei de 01.04.2001  s-a facut prin lege, grupele de munca fiind inlocuite cu conditii speciale si conditii deosebite, iar angajatorul a dat o interpretare eronata actelor normative, acordand beneficiul grupei I-a de munca devenita conditii speciale doar mecanicilor si ajutorilor de mecanici de locomotiva, omitand celelalte categorii de personal care a continuat sa-si desfasoare activitatea in conditii identice cu cele anterioare.
Reclamantii au sustinut ca prin contractele colective de munca sunt  recunoscute conditii grele de munca, conditii deosebite, vatamatoare, nocive, iar incadrarea unor locuri de munca in grupe superioare, respectiv in conditii speciale, are in considerare exclusiv conditiile de la locul de munca, a uzurii ireversibile a capacitatii de munca a persoanelor care lucreaza in acest climat nefavorabil.
S-a invederat ca pana la data de  01.04.2001 atat reclamantii cat si colegii lor mecanici de locomotiva si ajutorii de mecanic si automotor, au fost incadrati in mod egal in grupa I-a de munca, faptul ca legea asimileaza fosta grupa I-a de munca conditiilor speciale si deoarece conditiile de munca din cadrul sigurantei circulatiei au ramas identice si dupa aceasta data, recunoasterea in prezent a beneficiului conditiilor speciale de munca, in mod discretionar, doar anumitor categorii restranse de personal din siguranta circulatiei este evident o masura discriminatorie. Aceasta incalca  principiul egalitatii intre cetateni, respectiv art. 1 alin. 2 din O.G. nr.137/2000, Directiva CE nr.78/2000, art. 41 din Constitutie, art. 23 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.4 pct. 3 din Carta Sociala Europeana revizuita cat si jurisprudenta Curtii Europene de Justitie.
In fine, reclamantii au precizat ca interesul de a promova prezenta actiune determina clarificarea acestor aspecte in vederea calculului vechimii la grupa I-a de munca/conditii speciale, cu relevanta asupra limitei varstei de pensionare deoarece prin recunoasterea acestui drept si pentru perioada 01.04.2001– 01.10.2011 ar indeplini conditiile de pensionare prin reducerea varstei standard. 
In drept, au fost invocate: CCM, Codul muncii, O.G. nr.137/2000, art.2 din Directiva CE 78/2000, art.41 alin.4 din Constitutie, art.23 pct.2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.4 pct.3 din Carta Sociala Europeana revizuita, art.7 lit. a pct.I din Pactul International cu privire la drepturile economice sociale si culturale; Legea nr.19/2000, Legea nr.226/2006, Legea nr.263/2010.  
Prin intampinare, parata  CNCF CFR SA B., prin Suc. Regionala CF T.  a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si nefondata.
Pe cale de exceptie a invocat inadmisibilitatea actiunii deoarece prestarea activitatii in conditii deosebite de munca nu poate fi constatata de catre instanta printr-o hotarare judecatoreasca, iar incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite se poate face potrivit unei metodologii specifice cu respectarea unor criterii de atribuire prevazute in Decretul nr.68/1990 si Ordinul nr.50/1990 si singurul organism abilitat in acest sens este Comisia pentru acordarea avizelor de incadrare in conditii speciale constituita in cadrul MMSSF. In sustinerea exceptiei s-a mai invocat disp. art.35 Cod procedura civila, care deroga de la dreptul comun in materie si care instituie caracterul subsidiar al actiunii in constatare, finalizarea urmarita de legiuitor fiind aceea ca, in masura in care este posibil, atunci cand s-a incalcat un drept, restabilirea ordinii de drept sa fie facuta pe calea actiunii in realizare.
Pe fond s-a solicitat respingerea actiunii.  
In fapt s-a aratat ca reclamantii au fost salariatii societatii pana la 01.10.2011, beneficiind de grupa I de munca pana la data de 01.04.2001, conform Ordinului nr.125/1990.
In conformitate cu Decretul Legea nr.68/1990 functiile de I.D.M., revizor de ace, acar si pazitor de bariera au fost incluse in grupa a II-a incepand cu data de 01.04.2001, nefiind functii care sa fie legate direct de siguranta circulatiei si care sa beneficieze de grupa I-a de munca.
S-a invederat ca potrivit procesului verbal nr…/../…/…/12.11.2001 incheiat la sediul societatii, R.R. SC T., cu ocazia sedintei CSSM, a analizat situatia determinarilor de noxe la nivelul unitatii, precum si rezultatul determinarilor pe alte regionale si s-a constatat ca pentru Divizia Trafic nu s-au constatat limite depasite.
Prin actul emis de societate nr…/…/…/…/2001 s-a comunicat lista locurilor de munca propuse pentru incadrarea la locurile in conditii deosebite de munca conform H.G. nr.261/2001 si pentru care s-a solicitat efectuarea determinarilor de noxe profesionale la unele statii de cale ferata unde au fost detectate campuri electromagnetice, insa in statiile in care lucrau reclamantii, nefiind depistate campuri electromagnetice, nu s-au efectuat determinari de noxe profesionale.
Potrivit actului nr…/…/…/31.03.2001 reclamantii au beneficiat de grupa I-a de munca  pana la aceasta data, iar incepand cu data de 01.04.2001, functiile acestora au fost incadrate in grupa a II-a de munca.
S-a mentionat ca incadrarea in grupe de munca s–a facut in conformitate cu dispozitiile Ordinului nr.50/1990 de catre conducerea unitatii impreuna cu sindicatele din ramura de activitate, in raport cu locul de munca si cu buletinele de analiza, iar reclamantii nu au contestat aceasta incadrare si nici nu au invocat nerespectarea metodologiei de incadrare in grupa de munca de catre angajator. 
In drept, au fost invocate prev. art.205 si urm. Cod procedura civila, Codul muncii, Ord. nr. 50/05.1990 al MMOS, H.G. nr.1025/2003, Dec.-Lege nr. 68/08.02.1990.
Prin cererea de modificare/completare a actiunii introductive reclamantii au solicitat, in plus fata de petitul introductiv: obligarea paratelor la acordarea beneficiului grupei I-a de munca/conditii speciale si efectuarea cuvenitelor modificari in carnetele de munca pana la data de 01.01.2011, conform Dec. 92/1976 si ulterior aceste date in registrul de evidenta a salariatilor (REVISAL).
In motivarea acestei precizari s-a aratat ca desi prin cererea introductiva s-a solicitat ca dupa constatarea conditiilor de acordare a grupei speciale, obligarea paratelor la eliberarea unei adeverinte care sa ateste incadrarea in aceste conditii, se impune efectuarea cuvenitelor modificari si in carnetele de munca si revisal deoarece la dosarul administrativ de pensionare se vor depune si carnetele de munca, astfel ca acestea trebuie modificate corespunzator.
Tribunalul Hunedoara - Sectia I-a Civila prin sentinta civila nr…/19.05.2015 pronuntata in cauza a respins exceptia inadmisibilitatii si exceptia tardivitatii actiunii, invocate de parata  C.N.C.F.„CFR” S.A. Pe fond, a respins actiunea. Fara cheltuieli de judecata.
  Pentru a hotari, astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata urmeaza a fi respinsa, instanta apreciind ca prin actiunea formulata reclamantii tind la obtinerea  conditiilor speciale dupa data de 01.04.2001, eliberarea adeverintei care sa ateste  aceste conditii si completarea corespunzatoare a cartii de munca. Astfel, chiar daca reclamantii au solicitat constatarea  desfasurarii activitatii in grupa I-a de munca/conditii speciale pentru perioada 01.05.2001–01.10.2011, indiscutabil, obiectul actiunii si finalitatea demersului reclamantilor consta in concret in realizarea dreptului, respectiv recunoasterea din partea angajatorului a   conditiilor speciale pentru activitatea prestata in perioada mentionata.
In ceea ce priveste fondul cauzei:   
Conform adeverintei nr…/…/…/2014 a Regionalei C.F. T. reclamantii au fost angajatii paratei pana la data de 01.10.2011, dupa cum urmeaza: reclamantul B.M. in functia de  pazitor  bariera la Statia B., reclamantul G.O. ca impiegat de miscare la Statia B., reclamantul G.V. in functia de revizor ace la Statia G., reclamanta M.M.ca acar la Statia S., iar reclamantul T.F. in functia de pazitor bariera la HM H., fiind incadrati in grupa I-a de munca pana la data de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000.
In conformitate cu art. 2 al Decretului - Lege nr. 68/1990 personalul de la locurile de munca si activitatile care, potrivit reglementarilor existente pana in anul 1969 si dupa aceea, erau prevazute sa fie incadrate in grupele I si II de munca, beneficiaza de acest drept pe intreaga perioada cat a lucrat la locurile de munca si activitatile respective. Locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca au fost precizate prin Ordinul nr.50/1990 a Ministerului Muncii si Ocrotirii Sociale, Ministerul Sanatatii si Comisia Nationala pentru Protectia Muncii.
Prin art.198 din Legea  nr.19/2000 Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat,  determinand adoptarea unei legislatii specifice cu privire la metodologia de  incadrarea in locurile de munca cu conditii deosebite sau speciale si stabilirea criteriilor aplicabile pentru incadrare, respectiv H.G. nr.261/2001, H.G. nr. 1025/2003, Legea nr.226/2006. 
Unitatea angajatoare s-a conformat acestor prevederi. Astfel, conform  Notei nr…/…/b/2001 din 02.11.2001 intocmita de Revizoratul General de siguranta circulatiei, aprobata de Directorul general al CNCF CFR SA, in sedinta de analiza a stadiului de indeplinire a H.G. nr.261/2001 privind locurile de munca in conditii deosebite, in urma masuratorilor de noxe si a obtinerii buletinelor de determinari efectuate la Regionalele CF I., C., T. si G. au fost stabilite locurile de munca cu noxe profesionale ce depasesc limita maxima admisa cat si locurile de munca unde noxele masurate nu depasesc limita maxima admisibila. 
Rezultatele determinarilor de noxe efectuate in cadrul Regionalei CF Timisoara si alte regionale au fost analizate in sedinta CSSM a Regionalei CF Timisoara in sedinta din 12.11.2001 dupa cum rezulta din  procesul verbal nr. …/…/…/2001, cu privire la divizia de trafic–in care isi desfasurau activitatea reclamantii, mentionandu-se ca noxele de zgomot sunt in „limite nedepasite”, motiv pentru care s-a hotarat a nu se mai efectua determinari de noxe.
Prin adresa nr…/…/…/…/2001 din 11.09.2001, CNCF CFR SA– Regionala CF T.–comunica Centrului de medicina preventiva al Regionalei CF T.  si Inspectoratului teritorial de munca T. lista locurilor de munca propuse pentru incadrarea la locurile cu conditii deosebite de munca conform prevederilor H.G. nr.261/2001 solicitand efectuarea determinarilor de noxe profesionale.
Chiar daca dupa intrarea in vigoare a Legii nr.19/2000, notiunea de grupa I si II de  munca a fost inlocuita cu notiunea de conditii speciale si conditii deosebite de munca, contrar sustinerilor reclamantilor, aceasta nu echivaleaza cu recunoasterea automata a beneficiului conditiilor speciale pretinse de reclamanti. Mai mult, conform art.20  din Legea nr.19/2000 conditiile speciale de munca sunt cele din unitatile miniere, pentru personalul care isi desfasoara activitatea in subteran cel putin 50% din timpul normal de munca in luna respectiva; activitatile de cercetare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare; zonele I si II de expunere la radiatii; aviatia civila pentru personalul navigant prevazut in anexa nr. 1; activitatea artistica desfasurata in profesiile prevazute in anexa 2. Acelasi articol prevede ca „alte locuri de munca in conditii speciale decat cele prevazute la alin.1 pot fi stabilite numai prin lege”.
H.G. nr.261/2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite prevede in mod expres ca angajatorii care au locuri de munca, activitati si categorii profesionale incadrate in grupele I si II de munca  vor face reevaluarea acestora, in vederea incadrarii locurilor de munca in conditii deosebite.
Asadar, grupa I-a de munca de care au beneficiat reclamantii pana la 01.04.2001 nu confera automat dreptul acestora la conditii speciale, incadrarea in conditii speciale/deosebite presupunand parcurgerea metodologiei speciale conform art. 3 din H.G. nr.1025/2003 si H.G. nr.261/2001 constand in: nominalizarea si stabilirea criteriilor aplicabile incadrarii de catre angajator si sindicatele reprezentative/reprezentantii salariatilor; verificarea activitatilor cuprinse in lista locurilor de munca in conditii speciale; verificarea de catre inspectoratele teritoriale de munca a locurilor de munca nominalizate; efectuarea expertizei tehnice la cererea angajatorului si a sindicatelor reprezentative; etc.
Reclamantii – incadrati in functii care concura la siguranta circulatiei nu se incadreaza in categoria persoanelor limitativ prevazute de art.20 din Legea nr.19/2000 si nici nu indeplinesc conditiile pentru incadrarea in conditii speciale, conform masuratorilor efectuate nefiind constatate depasiri ale noxelor,  incadrate in limitele maxime  admise. Or, in aceasta situatie nu se poate retine nici discriminarea invocata de reclamanti  in raport de alte categorii de personal din unitate, incadrat in conditii speciale tocmai conditiilor concrete in care isi desfasoara activitatea, stabilite prin determinari de noxe profesionale, nefiind vorba de situatii identice sau similare, diferentierea de tratament fiind pe deplin justificata. 
Fata de cele anterior expuse, actiunea de fata s-a apreciat a fi nefondata, fiind respinsa ca atare.   
Impotriva acestei hotararii au declarat apel, in termenul legal, reclamantii solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii apelate iar pe fond admiterea actiunii asa cum  a fost formulata.
In expunerea de motive, apelantii reclamanti sustin ca prima instanta a interpretat subiectiv probele administrate prin prisma normelor legale, a respins nejustificat cererea reclamantilor in probatiune privind efectuarea unei expertize de dreptul muncii care putea demonstra, in conditii de impartialitate si de contradictorialitate, faptul ca nivelul noxelor este acelasi ca si inainte de anul 2001 cand au beneficiat de grupa I-a de munca si a pronuntat o hotarare lipsita de suport probator si legal.
Sustin apelantii ca se poate observa din motivarea hotararii ca doua criterii au fost analizate de prima instanta cu privire la verificarea modului in care parata a inteles sa acorde beneficiul grupelor superioare de munca ulterior datei de 01.04.2001.
Primul criteriu il reprezinta art.20 din Legea nr.19/2000 care in opinia instantei stabileste cu caracter limitativ categoria de personal care poate beneficia  de grupa I-a de munca/ conditii speciale printre care nu se regasesc si reclamantii.
Cu privire la acest prim aspect apelantii sustin ca instanta de fond a interpretat trunchiat si eronat dispozitiile din Legea nr.19/2000 deoarece daca s-ar da eficienta doar art.20 din lege, izolat de celelalte prevederi ale actului normativ, cum eronat a procedat prima instanta s-ar deduce ca nici mecanicii de locomotiva, ajutor mecanicii si in general nici o persoana din domeniul sigurantei circulatiei nu ar fi indreptatita dupa aprilie 2001 (data intrarii in vigoare a Legii nr.19/200 si abrogarii Ordinului 50/1990)  la beneficiul grupei I-a de munca/ conditii speciale.
Mai sustin apelanti ca odata cu aparitia H.G. nr.1025/2003 problema de drept este pe deplin lamurira, in sensul ca daca toate criteriile enuntate la art.2 din H.G. nr.1025/2003 sunt indeplinite cumulativ si dupa data de 01.04.2001, persoanele in cauza beneficiaza irefragabil de conditii speciale, acesta fiind si obiectivul reclamantilor in prezentul litigiu, de a proba ca indeplinesc conditiile privind mentinerea grupei superioare de munca si dupa data de 01.04.2001.
Cat priveste cea dea doua conditie retinuta de prima instanta, referitoare la gradul de noxe, apreciaza reclamantii ca in mod eronat a concluzionat prima instanta ca nu s-a depasit nivelul noxelor la divizia trafic deoarece inscrisurile depuse de parata la dosar nu fac dovada modificarii/ imbunatatirii conditiilor de la locul de munca ulterior datei de 01.04.2001, fiind simple acte interne de corespondenta, discutii, fara ca la dosar sa se depuna, desi s-a solicitat, actele medicale si buletinele/normele de verificare ale noxelor, care ar fi trebuit sa prezinte, in mod valabil valorile noxelor profesionale determinate la locul de munca al fiecarui reclamant, respectiv care sunt valorile limita admise si bineinteles metodele de masurare, pentru a se putea verifica obiectiv de catre instanta (in lipsa unei expertize de specialitate) sustinerile din actele interne.
Apreciaza ca inscrisurile depuse la dosar nu pot constitui probe in sustinerea punctului de vedere al paratei insusit pe deplin si de catre instanta de fond.
Mai sustin apelantii ca din probele administrate rezulta fara echivoc faptul ca parata a aplicat arbitrar dispozitiile legale privind incadrarea in conditii speciale si in mod eronat le-a atribuit beneficiul grupei a II-a de munca desi erau indreptatiti la beneficiul grupei a I-a conditii speciale si ulterior datei de 01.04.2001.
Sustin astfel, ca nu exista nici o justificare pentru a institui un tratament diferit intre persoanele care lucreaza in conditii egale de munca, expuse acelorasi factori de risc (a fost mentinuta grupa I de munca doar pentru mecanicii de locomotiva, ajutor mecanic, mecanic instructor si automotor), modul in care a procedat parata reprezentand o gresita interpretare a legii cu consecinta crearii unei situatii discriminatorii prejudiciabile pentru reclamanti.
Arata ca principii ca egalitatea intre cetateni, excluderea privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea dreptului la munca, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare (art.1 din O.G. nr.137/200, art.2 din Directiva CE nr.78/2000) si ca, conform jurisprudentei CEDO, diferenta de tratament devine discriminatorie in sensul art.14 din Conventie atunci cand autoritatile statale introduc distinctii intre situatii analoage si comparabile fara ca ele sa se bazeze pe o justificarea rezonabila si obiectiva.
Astfel, dreptul la incadrare intr-o grup de munca, cu toate beneficiile ce rezulta din aceasta situatie juridica, este un drept fundamental si nu poate fi restrans in mod discriminatoriu si retroactiv. Mai mult, la data la care si-au desfasurat activitatea in grupa I de munca era previzibil ca legea in temeiul careia au intrat in profesie nu va modifica beneficiile cuvenite avand speranta legitima ca vor beneficia de reducerea varstei de pensionare proportional cu vechimea lucrata in conditii grele din cadrul sigurantei circulatie.
Pornind de la principiul de baza al incadrarii in grupe superioare de munca, care il reprezinta existenta si analizarea conditiilor de munca deosebite si a uzurii ireversibile a capacitatii de munca a persoanelor care lucreaza intr-un climat nefavorabil, apelantii, solicita sa se constate ca sunt indeplinite toate criteriile enuntate la art.2 din H.G. nr.1025/2003 care ii indreptatesc la incadrarea lor in conditii speciale, deoarece: pana la data de 01.04.2010 atat ei (acar, revizor, pazitor bariera, frinar, impiegat de miscare) cat si colegii lor (mecanici de locomotiva, ajutori de mecanic si automotor) au fost cu totii incadrati in mod egal, in grupa I-a de munca; Legea nr.19/2000, H.G. nr.1025/2003, Legea nr.226/2006 si Legea nr.263/2010 asimileaza fosta grupa I-a de munca conditiilor speciale; conditiile lor de munca din cadrul sigurantei circulatiei nu s-au schimbat, au ramas identice ca si inaintea datei de 01.04.2001.
In drept, apelul se fundamenteaza pe art. 466, art.480 alin.2 C.p.c.
        CURTEA, verificand, potrivit art.479 din Noul Cod de procedura civila, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, retine urmatoarele:
Apelul este nefondat.
         Dupa data de 01.04.2001 incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale a fost reglementata de urmatoarele acte normative in succesiunea lor: Legea nr.19/2000, H.G. nr.1025/2003 care stabileste metodologia  si criteriile de  incadrare a persoanelor in locuri de munca in conditii speciale, Legea nr. 226/2006 privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale si incepand cu data de 01.01.2011 Legea nr. 263/2010 (art.30).
Toate aceste acte normative prevad o procedura speciala de urmat in ceea ce priveste obtinerea avizului de indeplinire a criteriilor de incadrare in conditii deosebite/speciale  a locurilor de munca (impun parcurgerea cronologica a mai multor etape de verificari, depunerea unor documente si elaborarea unor avize de catre organele special si expres constituite in scopul indeplinirii acestei proceduri) cat si dreptul si mijlocul de contestare a refuzului nejustificat al angajatorului de a parcurge aceasta procedura.
Potrivit art.1 din Legea nr.226/2006, incepand cu 01.04.2001 sunt incadrate in conditii speciale locurile de munca in care se desfasoara activitatile prevazute in anexa nr. 1, cu precizarea din alin. 2 ca aceste locuri de munca sunt cele din unitatile cuprinse in anexa 2, care au obtinut avizul pentru indeplinirea procedurilor si criteriilor prevazute de H.G. nr. 1025/2003.
Din acest text de lege, rezulta ca dupa 01.04.2001 sunt incadrate in conditii deosebite/speciale de munca locurile de munca ce indeplinesc cumulativ doua criterii: 1) sa fie cuprinse in anexa 1 a legii; 2) locurile de munca din anexa 1 sa fie in cadrul acelor unitati ce au obtinut avizele conform H.G. nr.1025/2003, respectiv in cadrul unitatilor cuprinse in anexa 2 din lege.
Acest act normativ a fost abrogat la data de 01.01.2011, prin intrarea in vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii care prevedea la, art.30 din Legea nr.263/2010 lit.e) ca „in sensul prezentei legi, locurile de munca in conditii speciale sunt cele din: (…) lit.e) activitatile si unitatile prevazute in anexele nr.2 si 3” ,.
In ambele acte normativ in lista locurilor de munca incadrate in conditii speciale se regaseste doar „activitatea desfasurata de personalul din siguranta circulatiei, care indeplineste functia de mecanic de locomotiva si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor (punct 7 Anexa 1-Legea nr.226/2006, punct 7 Anexa II din Legea nr.263/2010).
Ori, pentru a fi incidente aceste prevederi legale se impuneau a fi indeplinite ambele conditii, atat in ceea ce priveste incadrarea unitatii, cat si incadrarea activitatii in anexa legii.
  In speta, se retine, astfel, ca activitatea desfasurata de reclamanti pe perioada in discutie (frinar, impiegat de miscare, revizor, acar, pazitor bariera) nu se regaseste in cele enumerate limitativ de legiuitor in domeniul sigurantei circulatiei pe caile ferate, asa ca pretentiile de fata sunt lipsite de suport legal.
Astfel cum corect retine prima instanta, faptul ca anterior datei de 01.04.2001 reclamantii au fost incadrati in grupa I de munca nu conduce automat la recunoasterea conditiilor speciale de munca dupa aceasta data, in absenta urmarii procedurii obligatorii reglementata de actul normativ incident perioadei in litigiu si indeplinirii criteriilor cumulative mentionate in actul normativ.
In acest sens, Curtea Constitutionala, prin decizia nr.259/06.05.2014 retine ca „ desi incadrarea locurilor de munca in conditii speciale sau deosebite a avut ca temei ratiuni asemanatoare divizarii activitatii in grupele I si a II-a de munca, ratiuni ce tin de gradul de solicitare, precum si de factorii de risc prezenti si expunerea la acestia, totusi, in urma aplicarii metodologiilor de incadrare stabilite prin hotararile Guvernului mai sus amintite, nu s-a realizat o suprapunere perfecta intre locurile de munca incadrate anterior  Legii nr. 19/2000 in grupele I si a II-a de munca cu cele incadrate ulterior in conditii speciale ori deosebite. Astfel, unele activitati si unitati care anterior se regaseau in grupa I de munca au fost incadrate in activitati si unitati in care se desfasoara activitatea in conditii speciale, in timp ce altele au fost incadrate in conditii deosebite, daca au indeplinit conditiile stabilite de art. 2 din Hotararea Guvernului nr.261/2001. Locurile de munca incadrate in conditii speciale, potrivit Hotararii Guvernului nr.1.025/2003, au fost enumerate in cuprinsul Legii nr.226/2006  privind  incadrarea  unor locuri de munca in conditii speciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.509 din 13 iunie 2006, fiind preluate aproape identic in cuprinsul  Legii nr.263/2010. Astfel, dispozitiile pct.7 din anexa nr.1 la Legea nr.226/2006 se regasesc in mod identic in cuprinsul pct.7 din anexa nr. 2 la Legea nr.263/2010. 24. Avand in vedere cele aratate mai sus, Curtea retine ca, din cauza conditiilor diferite impuse de reglementarea ulterioara Legii nr.19/2000 fata de legislatia anterioara, precum si a procedurilor de incadrare in conditii speciale de munca, in practica nu se poate pune un semn de egalitate intre persoanele care anterior au lucrat in grupa I de munca si cele care au fost incadrate ulterior in conditii speciale, iar incadrarea in trecut a unor locuri de munca in grupa I nu a atras automat un tratament juridic unitar in prezent sub aspectul incadrarii in conditii speciale. Astfel, Curtea apreciaza ca diferenta de tratament juridic criticata de autorul exceptiei nu aduce atingere principiului egalitatii in drepturi, care, asa cum s-a statuat in mod constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale, presupune un tratament egal pentru situatii egale, dar nu exclude instituirea unei reglementari diferentiate pentru situatii obiectiv diferite. In acest sens este Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.1/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994”.
Cu referire la starea de discriminare, nu orice diferenta de tratament semnifica discriminare; pentru a fi retinut tratamentul diferentiat, injust este necesar sa se stabileasca ca persoanele aflate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential, iar daca o asemenea distinctie intre situatii analoage sau comparabile exista, ea sa nu-si gaseasca nici o justificare obiectiva sau rezonabila (art.1 alin.3 din O.G.nr.137/2000). In mod evident, exercitarea unor drepturi se refera la modul de aplicare a unor dispozitii legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea solutiilor legislative alese de catre legiuitor. In afara legii, nu putem vorbi de discriminare, in sensul O.G. nr.137/2000, cu modificarile si completarile ulteriore.
Curtea Constitutionala, in acord cu practica constanta  a  Curtii Europene a Drepturilor  Omului, a statuat ca principiul egalitatii in drepturi si al discriminarii se aplica doar situatiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferentiat instituit in temeiul unor situatii obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminari. Principiul egalitatii nu semnifica uniformitate (deciziile Curtii Constitutionale nr.168/1988, 294/2001).
Or, incadrarea activitatilor in grupa I sau a II-a de munca se face potrivit reglementarilor legale sus enuntate,  dupa o analiza atenta a conditiilor de munca de catre sindicate si unitatea angajatoare; asadar diferenta de tratament instituita intre diverselor categorii profesionale are o justificare obiectiva prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri, raportat la activitatile concrete desfasurate de fiecare categorie de personal in parte.
Nu in ultimul rand, este de mentionat faptul ca stabilirea conditiilor si nominalizarea locurilor de munca ce sunt incadrabile in grupe de munca, precum si nominalizarea persoanelor revine unitatilor angajatoare. Odata stabilita situatia juridica, evidentierea acesteia se reflecta in carnetul de munca intocmit conform Decretului nr.92/1976 (in vigoare pana la data de 01.01.2011, cand a fost abrogat prin  O.U.G. nr.148/2008 pentru modificarea Legii nr.53/2003) sau in adeverinta emisa de angajator ce trebuie sa imbrace forma prevazuta de lege. Aceste acte sunt intocmite pe baza evidentelor apartinand unitatii emitente, care poarta intreaga raspundere pentru exactitatea lor.
Celelalte aspecte invocate de reclamanti vizand conditiile de lucru sunt de asemenea nerelevante in litigiul de fata, aceste aspecte fiind avute in vedere, asa cum prevad normele legale, de comisia instituita la nivelul fiecarei unitatii in elaborarea listei privind ocupatiile, locurile de munca si nominalizarea persoanelor care sunt beneficiare ale grupei de munca.
 In fine, faptul ca angajatorul nu urmeaza procedura de incadrare a locurilor de munca/ meseriilor in grupa de munca nu impiedica salariatul sa-si realizeze acest drept, prin intermediul organelor reprezentative sindicale. Declansarea si continuarea procedurii nu reprezenta un atribut exclusiv al angajatorului, cata vreme participanti la etapele de expertiza tehnica si expertiza medicala sunt si reprezentantii angajatilor in cadrul comitetului de securitate si sanatate in munca ori responsabilul cu protectia muncii. Salariatii aveau dreptul si interesul sa solicite, derulare procedurii in toate etapele legale, sa conteste modul in care angajatorul a procedat la incadrarea locului de munca in grupa de munca.
In nici un caz aceasta expertiza efectuata in cadrul acestei proceduri speciale nu poate fi complinita cu o expertiza judiciara, deoarece instanta de judecata nu poate face ea o incadrare efectiva a locului de munca si ocupatiei reclamantului in aceste conditii de munca. In cadrul litigiului de fata instanta este tinuta a se pronunta asupra faptului daca locul de munca si activitatea desfasurata de reclamant se incadreaza in grupa de munca (conditiile de munca) reiesita din actele intocmite de angajator in aplicarea actele normative, invocate si interpretate corect in succesiunea lor, de catre prima instanta.
Fata de cele ce preced, Curtea, constata ca solutia primei instante este legala si temeinica si drept urmare in temeiul art.480 alin.(1) din Noul Cod de procedura civila a respins ca nefondat apelul promovat de reclamanti.