Posibilitatea legala de incetare a masurii de siguranta a obligarii faptuitorului la tratament medical pe cale contestatiei.

Prin decizia penala nr. 110 din 16.11.2016, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul penal nr. 2649/321/2015, in temeiul art. 597 alin. 8 raportat la art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, s-a respins, ca nefondata, contestatia formulata de petentul I.C., impotriva sentintei penale nr. 215 din 18.08.2016, pronuntata de Judecatoria Targu Neamt.
S-a retinut in considerentele deciziei ca, prin sentinta penala nr. 215/18.08.2016, pronuntata de Judecatoria Targu-Neamt, s-a respins, ca neintemeiata, cererea  formulata de  petentul  I.C., privind incetarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, prevazuta de art. 109 Cod penal, aplicata prin  sentinta penala nr. 1198 din 08.05.2014, pronuntata de Judecatoria Iasi.
                    In pronuntarea acestei solutii, prima instanta a retinut ca petentul I.C. a solicitat incetarea masurii de siguranta privind obligarea sa la tratament medical, la care a fost obligat prin sentinta penala pronuntata in dosarul penal nr. 2448/321/2013.
    In motivarea cererii  petentul a aratat ca in prezent este sanatos si ca recent a facut o expertiza  psihiatrica la Iasi in vederea recuperarii permisului  de conducere, iar diagnosticul  de tulburare  deliranta persistenta a fost pus fals de medicul psihiatru  de la Spitalul Judetean Neamt -  Sectia Psihiatrie.
  Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a constatat ca prin sentinta penala nr. 210 din 11.07.2013, pronuntata de Judecatoria Targu- Neamt in dosarul penal nr. 1643/321/2013, s-a dispus in temeiul art. 162 alin. 1, 3 Cod procedura penala, luarea in mod provizoriu a masurii internarii medicale, prevazuta de art. 114 Cod penal, fata de petentul bolnav I.C., masura confirmata  prin sentinta penala nr. 291 din 31.10.2013.
  Ulterior, prin sentinta penala nr. 1198 din 08.05.2014,  pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 1858/245/2014, s-a dispus in baza art. 571 alin. 3 Cod procedura penala, inlocuirea masurii de siguranta a internarii medicale, cu masura de siguranta a obligarii la  tratament medical, prevazuta de art. 109 Cod penal, fata de petentul bolnav I. C.
  In cauza s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de catre Institutul de Medicina Legala Iasi.
  Conform concluziilor acestei expertize, petentul I.C. prezenta diagnosticul de „Tulburare deliranta persistenta. Tulburare depresiva recurenta in remisie sub tratament. Stadiul actual al afectiunii necesita continuarea supravegherii si tratament de specialitate in conditii de ambulator. Comisia a recomandat mentinerea aplicarii masurii de siguranta medicala a obligarii la tratament in conditii de ambulator, conform art. 109 Cod penal.
  Prin adresa nr. 28/27.05.2016, Spitalul Judetean Neamt - Centrul  de Sanatate  Mintala a aratat  ca petentul figura in evidenta din luna iunie 2012, cu diagnosticul de Tulburare deliranta persistenta, iar aceasta afectiune cronica putea fi remisa numai sub tratament.
  Fata de concluziile raportului de  expertiza medico-legala psihiatrica nr. 10304 din 30.03.2016, prima instanta a apreciat ca fiind neintemeiata cererea formulata de petentul I.C. si a respins-o ca atare, retinand ca in cauza nu sunt incidente prevederile art. 567 alin. 1 lit. d Cod procedura penala, deoarece expertiza medico-legala efectuata petentului, nu a constatat ca din cauza ameliorarii starii de sanatate a acestuia, masura  obligarii  la tratament medical  nu s-ar mai impune.
  Impotriva acestei sentinte a formulat contestatie, in termen legal, petentul I.C., care a solicitat admiterea contestatiei, in sensul inlaturarii masurii obligarii la tratament medical, intrucat prima instanta nu a luat in considerare inregistrarea audio-video a medicului care a pus un diagnostic fals la expertiza, iar fata de aceasta situatie sentinta  instantei de fond este netemeinica.
Analizand incheierea contestata, in raport de motivele invocate de petent si examinand-o si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, Tribunalul Neamt a constatat ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor procedurale in materie.
Avand in vedere persoana petentului I.C., asa cum rezulta din actele medicale aflate la dosar, s-a apreciat ca petentul prezenta inca un pericol concret si actual pentru siguranta publica, iar pentru inlaturarea acestuia s-a impus mentinerea obligarii la tratament medical a susnumitului.
Potrivit art. 246 alin. 9 Cod procedura penala, in cazul in care dupa dispunerea masurii s-a produs insanatosirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care inlatura starea de pericol pentru siguranta publica, judecatorul care a luat masura dispune, la cererea suspectului sau inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, incetarea masurii luate.
  Potrivit raportului de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 10304 din 30.03.2016, intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi si avizat la data de 13.04.2016 de Comisia de Avizare si Control al Actelor Medico-Legale,  numitul I.C. prezenta diagnosticul de „Tulburare deliranta persistenta. Tulburare depresiva recurenta in remisie sub tratament”. Stadiul actual al afectiunii prezentata de susnumitul necesita continuarea supravegherii si tratamentului de specialitate, in conditii de ambulator. Comisia a recomandat mentinerea aplicarii  masurii de siguranta medicala a obligarii la tratament in conditii de ambulator, conform art. 109 Cod penal.
  In raport de concluziile expuse, s-a constatat ca sentinta contestata de petent era temeinica si legala si a fost mentinuta prin respingerea, ca nefondata, a contestatiei.
            Pentru pronuntarea unei solutii de admiterea a contestatiei si implicit de admitere a cererii petentului I.C., in sensul incetarii obligarii acestuia le tratament medical, era necesar ca dupa dispunerea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, sa se fi produs insanatosirea solicitantului ori sa fi intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate, care sa inlature starea de pericol pentru siguranta publica, ori o asemenea situatie nu a fost dovedita in speta