Desfacerea contractului de munca

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.578 din 28.01.2009, d-l P.C. a chemat in judecata SC G&S C.S. SRL Bucuresti, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie anulata decizia nr.60/13.01.2009 iar in subsidiar aplicarea unei sanctiuni mai blande, reintegrarea sa in postul si functia avuta anterior desfacerii contractului de munca, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale datorate din momentul desfacerii contractului de munca si pana la reintegrare, in suma actualizata, obligarea intimatei la anularea inscrierilor din carnetul de munca referitoare la sanctiunea disciplinara aplicata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii contestatorul a aratat ca a fost angajat al societatii intimate pana la data de 14.01.2009, cand i s-a desfacut disciplinar contractul de munca, savarsindu-se, astfel, un abuz in urma unei cercetari prealabile vadit partinitoare intrucat faptele pentru care a fost sanctionat nu corespund realitatii. Astfel, este adevarat ca a gasit un telefon mobil in incinta Bancii Transilvania sucursala I. pe care l-a luat insa nu pentru a si-l insusi ci pentru a identifica pe proprietar, instiintandu-i despre aceasta si pe colegii sai, T.C. si P.P., dovada fiind si faptul ca in aceeasi zi a incercat sa afle proprietarul intrand in agenda telefonului, luand astfel legatura cu d-na B.C. careia i-a comunicat faptul ca telefonul se afla in posesia lui si ca urma sa i-l restituie prin punctul de lucru din I. al societatii al carei angajat este.
Pe cale de exceptie, a invocat contestatorul tardivitatea comunicarii deciziei de incetare a contractului individual de munca, a invocat in drept dispozitiile art.268 alin.5 Codul muncii iar in dovedirea sustinerilor sale a solicitat administrarea probei cu inscrisuri (f.5-12), martori (T.C.,fl.95, S.V. fl.96) interogatoriul intimatei.
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar potrivit art.285 Codul muncii.
Formuland intampinare prin reprezentantul sau legal, administratorul societatii, intimata SC G&S C.S. SRL Bucuresti a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata si mentinerea deciziei nr.60/13.01.2009 cu motivarea ca fapta salariatului de a-si insusi pe nedrept un bun care nu ii apartine reprezinta o abatere grava nu numai de la conduita impusa de fisa postului (fiind incalcate dispozitiile art.52 din aceasta fisa), regulamentul de ordine interioara sau orice alt act intern al societatii dar mai cu seama o abatere grava de la prevederile legale penale, pastrarea in functie a contestatorului putand avea consecinte grave asupra activitatii societatii, avand in vedere natura specifica a acesteia.
Se mai arata in intampinare ca justificarile contestatorului nu il disculpa cu nimic intrucat avea obligatia anuntarii daca nu a personalului bancii, macar a sefilor directi de la punctul de lucru precum si pe aceea a predarii bunului gasit si nu de a desfasura cercetari pe cont propriu avand in vedere ca ipoteza cea mai plauzibila era aceea ca proprietarul sa se intoarca la banca pentru a-si recupera telefonul.
Intimata a depus la dosar documentatia in baza careia a emis decizia contestata (f.21-76), alte inscrisuri  (fl.89- 94) si a solicitat, de asemenea, administrarea probei cu martori (T.C. fl.95 si P.P. fl.97) si cu interogatoriul contestatorului.
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar potrivit art.285 Codul muncii.
La termenul de judecata la care au avut loc dezbaterile, contestatorul a invocat si exceptia prescriptiei dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara aratand ca desi a luat cunostinta de fapta la data de 5.12.2008, decizia de sanctionare a fost emisa la data de 13.01.2009.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptiile invocate pe care instanta este datoare sa le cerceteze cu precadere, fata de dispozitiile art.137 cpc, se retine ca, desi a invocat tardivitatea deciziei de sanctionare, d-l C. P. nu a indicat si vatamarea care nu s-ar putea acoperi altfel decat prin anularea actului, or art.105 alin.2 cpc arata ca actele indeplinite cu neobservarea formelor legale (in speta cu 
incalcarea art.268 alin.3 din Codul muncii care nu constituie un caz de nulitate expresa a deciziei de sanctionare) se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor.
Nici exceptia prescriptiei dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara, prevazuta de art.268 alin.1 din Codul muncii nu poate fi considerata incidenta avand in vedere ca potrivit contractului individual de munca nr.4702/14.07.2004 aflat in copie la f.23, 24 dosar, calitatea de angajator o are SC G.F.V. SRL Bucuresti, cu punct de lucru in Bacau unde contestatorul isi desfasoara activitatea, astfel incat termenul de 30 de zile prevazut de art.268 alin.1 din Codul muncii urmeaza a fi calculat de la data la care cel indreptatit sa aplice sanctiunea  aluat cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare, si nu de la data luarii la cunostinta de catre conducerea punctului de lucru din Bacau.
In consecinta, instanta va respinge atat exceptia prescriptiei dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea cat si exceptia nulitatii deciziei de concediere pentru necomunicarea acesteia in termen de 5 zile.
Pe fondul cauzei, se constata ca probele administrate in cauza fac dovada faptului ca la data de 3.12.2008, in timpul efectuarii operatiunii de remitere din incinta sucursalei Banca Transilvania din I., contestatorul a luat un telefon mobil aflat pe ghiseul bancii, dupa care a parasit locatia fara sa anunte nici un functionar din personalul bancii, astfel cum insusi contestatorul recunoaste aratand ca a avut intentia de identifica proprietarul bunului pentru a i-l restitui.
Aceasta ipoteza, insa, nu poate fi acceptata intrucat in mod firesc, date fiind imprejurarile de fapt, orice persoana aflata in aceeasi situatie ar fi atentionat functionarii bancii carora le-ar fi predat telefonul mobil pentru a se ocupa in continuare de identificarea proprietarului, in conditiile in care acesta era, cu siguranta, un client al sucursalei bancii din I. iar contestatorul se afla in aceasta localitate in interes de serviciu, pentru o scurta perioada de timp, urmand a se intoarce in Bacau de indata ce  operatiunile de remitere s-ar fi indeplinit. Chiar daca s-ar admite ca d-lui C. P. i s-ar fi parut la acel moment mai potrivit sa ia telefonul, cu aceeasi intentie de a-l restitui proprietarului, aceasta varianta nu este confirmata de probele administrate, martorii audiati in cauza, T.C. si P.P., care il si insoteau pe contestator in ziua incidentului aratand ca nu stiau la acel moment ce avea de gand contestatorul sa faca cu telefonul, primul dintre martori declarand chiar ca ar fi fost intrebat de catre contestator ce sa faca cu telefonul, ceea ce arata ca acesta nu avea intentia clara de a-l restitui proprietarului dupa identificarea sa, cel putin nu in acel moment.
Pe de alta parte, contestatorul nici nu face dovada demersurilor intreprinse pentru aflarea proprietarului bunului imediat dupa gasirea acestuia si mai inainte de sesizarea bancii de catre proprietar cu privire la pierderea telefonului, astfel incat se poate presupune si faptul ca s-a hotarat sa-l restituie in momentul in care societatea intimata deja luase la cunostinta de producerea incidentului. Astfel, punctul de lucru din Bacau al societatii intimate a fost instiintata inca din 4.12.2008 (f.26) iar contestatorul arata in declaratia data cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare prealabile ca a contactat proprietarul bunului abia in data de 5.12.2008 (f.31).
In consecinta, instanta constata sustinerile contestatorului privind  nevinovatia sa ca nefiind intemeiate, fapta sa incalcand atributiile specificate in fisa postului referitoare la relatia sa cu clientii si cu ceilalti salariati cu care lucreaza, aducand in mod cert un prejudiciu de imagine societatii angajatoare, avand in vedere specificul activitatii acesteia, transportul de valori.
Cum, insa, contestatorul nu a mai fost sanctionat decat o singura data, prin decizia nr.1528/30.11.2007 pentru nementinerea in permanenta stare de functionare pe timpul stationarii a mijloacelor si sistemelor de securitate ale blindatei (fl.94), instanta apreciaza ca masura desfacerii disciplinare a contractului de munca este excesiv de aspra, motiv pentru care, admitand contestatia doar in parte, va dispune inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului de munca cu aceea a suspendarii contractului de munca pe o perioada de 10 zile lucratoare (masura apreciata ca fiind urmatoarea ca si gravitate dupa desfacerea disciplinara a contractului de munca), iar in temeiul art.78 din Codul muncii va dispune reintegrarea contestatorului si obligarea intimatei la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul pana la data reintegrarii, mai putin drepturile salariale retinute ca urmare a aplicarii sanctiunii prevazute de art.264 alin.1 lit.b) din Codul muncii.
Admitand in parte contestatia, cererea privind cheltuielile de judecata va fi admisa in mod corespunzator, in parte, intimata urmand a fi obligata sa plateasca contestatorului 500 lei cu acest titlu, prin reducerea onorariului de avocat solicitat.