Antecontracte

Prin sentinta civila nr.2465/24.03.2008, pronuntata in dosarul nr.3685/180/2006 (dosar in format vechi 15641/2006) s-a admis actiunea in perfectare  formulata de reclamantii C.C. si C.M. in contradictoriu cu parata C.M. si s-a respins cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta C. M., pentru combaterea nulitatii absolute a antecontractului de vanzare cumparare, ca nefondata. Ca urmare, prin sentinta sus mentionata s-a perfectat antecontractul de vanzare cumparare incheiat la 21.03.2000 pentru suprafata de 2506 mp din T.15 P.263/49. Parata-reclamanta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 811 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, la 21.03.2000 intre V.C., autorul paratei si reclamantul C.C., s-a incheiat un  acord privind vanzarea suprafetei de 14 prajini, pentru un pret de 2.800.000 Rol, acord consemnat intr-un inscris sub semnatura privata. Analizand inscrisul  respectiv si declaratiile martorilor audiati in cauza, respectiv H.S. si F. E.D., instanta a retinut  ca respectiva conventie a vizat vanzarea terenului si nu  arendarea, astfel cum a sustinut parata. Privitor la declaratiile martorilor M.N. si H.M., instanta a retinut ca acestea nu sunt relevante in cauza, avand in vedere ca martorii nu au putut da detalii legate de imprejurarea in care s-a incheiat acest antecontract intre V.C. si reclamant.
Cum parata-reclamanta, prin raspunsurile  la interogatoriu, a aratat ca refuza perfectarea contractului, instanta raportat la dispozitiile art.5 ain.2 titlul X Legea 2472005, a admis actiunea principala, perfectand antecontractul de vanzare cumparare privitor la suprafata de 2506 mp,  identificata prin raportul de expertiza – ing. T.V.
Privitor la cererea reconventionala, instanta de fond a aratat ca, din TP nr. 139508/1994 rezulta ca terenul in litigiu apartine doar numitului V.C. nu si sotiei sale, terenul din titlu figurand ca atare si in certificatul de mostenitor nr- 136/2006 – certificat eliberat dupa defunctul V.C..
Avand in vedere aceste aspecte precum si  imprejurarea ca, insusi martorul H.M. arata ca terenul ar fi apartinut doar numitului V.C., instanta a respins cererea reconventionala retinand ca nu s-a facut dovada faptului ca terenul este bun comun al sotilor V. si a  fost instrainat fara stirea sotiei.
Cum cererea principala a fost admisa, actinea in revendicare  formulata de parata-reclamanta, pentru terenul ce face obiectul antecontractului, a fost respinsa, reclamantii devenind  proprietarii terenului din  inscrisul sub  semnatura privata. In ceea ce priveste  diferenta de 1694 mp teren, instanta de fond a retinut ca din declaratiile martorilor, nu rezulta ca reclamantii-parati ocupa acest teren, astfel incat s-a respins si revendicarea in ceea ce priveste aceasta suprafata.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs, in termen legal, parata-reclamanta.
Recursul a fost legal timbrat cu 235 lei taxa de timbru si timbru judiciar de 3 lei.
In motivarea recursului, s-a aratat ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica deoarece terenul de 14 prajini, ce a facut obiectul antecontractului, este bun comun al parintilor sai si nu bun propriu astfel cum retine instanta de fond. Atata vreme cat actul sub semnatura privata a fost semnat doar de unul din soti, actul e lovit de nulitate absoluta. Ca urmare instanta, in mod gresit a respins cererea reconventionala si a admis actiunea principala,  privind perfectarea. 
Imprejurarea ca terenul este cuprins in titlul de proprietate emis  doar pe numele defunctului V.C. se  explica prin aceea ca practica in materie de reconstituire a dreptului de proprietate face ca titular de titlu sa fie sotul, chiar daca terenul era  bun comun al ambilor soti. De asemenea este firesc sa fie trecut terenul in masa succesorala dupa defunctul V.C., atata vreme cat sotia sa V.M. a decedat  inaintea lui. Ca urmare, aceste imprejurari, pe care le retine instanta de fond in  respingerea cererii  reconventionale si in  admiterea cererii principale, nu sunt relevante.
Intimatii, prin aparator, au solicitat respingerea recursului, sustinerile recurentei fiind nedovedite astfel cum a aratat si instanta de fond.
In recurs s-au depus la dosar documentatia cadastrala aferenta contractului de vanzare cumparare nr.2799/2006.
Analizand motivele de recurs invocate si din oficiu, tribunalul retine ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Criticile aduse sentintei sub aspectul solutionarii gresite a cererii  reconventionale, intrucat antecontractul a fost semnat doar de unul din soti, sunt neintemaiet deoarece in cauza este vorba doar de un antecontract respectiv de o promisiune  bilaterala de vanzare cumparare, pentru a carei valabilitate nu e necesar consimtamantul ambilor soti, deoarece , prin antecontract partile s-au inteles sa incheie, in forma autentica, respectiva conventie. Ca urmare, doar  pentru incheierea conventiei de vanzare cumparare in forma autentica e necesar consimtamantul ambilor soti nu si petru incheierea antecontractului, care reprezinta doar o promisiune de vanzare.
Privitor la impejurarea ca din aceste considerente a lipsei consimtamantului ambilor soti, coproprietari ai terenului, nu s-ar putea perfecta antecontractul, tribunalul constata ca instanta de fond, pe baza probatoriului administrat in mod corect, a retinut ca nu s-a facut dovada caracterului de bun comun al sotilor.
A sustinut recurenta ca includerea terenului in titlul de proprietate emis doar pe numele defunctilor V.C. si includerea aceluiasi teren, in certificatul de mostenitor, in masa succesorala dupa acest defunct nu fac dovada ca bunul ar fi unul propriu defunctului dar nici nu a indicat alte elemente din care ar rezulta imprejurarea sustinuta de recurenta ca bunul este comun. Nu exista inscrisuri si nici martorii audiati nu sustin ca bunul a fost comun al sotilor V. Dimpotriva, chiar martorul H.M., audiat la cererea paratei, a aratat ca terenul apartinea lui V.C. nu si sotiei sale.
Fata de declaratia  acestui martor, avand in vedere si copia rolului agricol de la fila 17 dosar fond, rol al carui titular este V.C. si avand in vedere si modalitatea de emitere a TP nr. 139508/1994 si mai ales modalitatea de emitere a certificatului de mostenitor, tribunalul retine  ca in mod corect instanta de fond a retinut ca din coroborarea acestor  elemente rezulta calitatea de bun propriu, acestor elemente nefindu-le opuse probe contrare din care sa rezulte calitatea e bun al  terenului in litigiu.
Pe de alta parte sustinerile apelantei in sensul ca certificatul de mostenitor nu e o dovada in sensul calitatii de bun propriu, nu sunt intemeiate deoarece pentru apelanta, certificatul de mostenitor astfel cum a fost emis face dovada deplina pana la anularea lui. Or atata vreme cat terenul a fost  trecut in masa defunctului  tata nu si in masa defunctei mame, rezulta ca el este bun propriu. Sustinerile in sensul ca certificatul de mostenitor a fost emis astfel intrucat V.M. a decedat ulterior sunt de asemenea inexacte, masa succesorala dupa fiecare defunct putand cuprinde, in conditiile in care unele bunuri erau comune, cota de 1/ 2 di aceste bunuri, astfel cum se retine pentru imobilul casa.
Cum nu s-a facut dovada calitatii de bun comun, avand in vedere mentiunile din inscrisul sub semnatura privata, tribunalul retine ca, in mod intemeiat instanta de fond a procedat la perfectarea conventiei de vanzare cumparare.
In consecinta, fata de dispozitiile art.304 pct.9 si art.312 cod procedura civila, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
In temeiul art.274 cod procedura civila, tribunalul va obliga  recurenta la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat, conform chitantei nr.06016013/2006.