Restituiri

Prin sentinta civila nr. 1284/20.05.2004, pronuntata in dosarul nr. 1870/2004 al Judecatoriei O., s-a respins exceptia necompetentei materiale a instantei, s-a respins exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata, s-a respins exceptia prematuritatii introducerii actiunii, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei APAPS Bucuresti si s-a respins, ca neintemeiata actiunea in anularea contractelor de vanzare-cumparare, actiune formulata de reclamanta R.L. in contradictoriu cu paratele S.C. P.M., S.C. B.P.Bucuresti, S.C.C. S.A.O. si Primaria S.M..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca reclamanta a chemat in judecata paratele  S.C. P.M., S.A. S.M. si S.C.C. S.A.O., solicitand anularea contractelor de vanzare-cumparare nr. 2615/18.12.1995, contract avand ca obiect Vila D. si de asemenea a contractului nr. 1034/1996 ce are ca obiect terenul in suprafata de 827, 33 teren aferent imobilului vila. S-a aratat ca actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 46 alin. 3 si 5 din Legea 10/2001, reclamanta invocand un drept de proprietate asupra imobilelor, in calitatea sa de mostenitoare a defunctului S.I., sustinand ca, desi a notificat parata S.C. P.M., aceasta a instrainat imobilele.
Raportat la dispozitiile art. 43 din Legea 10/2001, instanta a aratat ca avand in vedere obiectul actiunii – de anulare a contractelor de vanzare-cumparare incheiate intre S.C. P.M. S.A. si S.C. C. S.A. pe de o parte si cel dintre S.C.C. S.A. si B.P.Bucuresti, pe de alta parte, este competenta material sa solutioneze litigiul.
Exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata a fost respinsa de instanta, care a retinut ca reclamanta a facut, la termenul din 03.04.2002, precizari legate de obiectul actiunii si fata de aceste precizari, sanctiunea nulitatii nu mai este incidenta.
Raportat la obiectul actiunii, astfel cum a fost precizat, instanta a constatat ca parata APAPS nu are calitate procesuala pasiva, nefiind parte cocontractanta.
In solutionarea exceptiei prematuritatii actiunii, instanta a aratat ca reclamanta, prin procurator, a facut precizari asupra obiectului cererii de chemare in judecata, la termenul din 03.04.2002, in sensul ca nu s-a solicitat restituirea imobilului si /sau despagubiri in cazul in care acesta nu mai exista, astfel incat instanta a respins aceasta  exceptie.
Cererea de introducere in cauza a susnumitilor V.M. si V.I. a fost respinsa de instanta de fond, cererea fiind calificata drept o completare la actiune, neformulata in termen procedural, raportat la dispozitiile art. 132 C.proc.civ. si raportat la pozitia procesuala a paratilor.
In ceea ce priveste fondul litigiului, instanta a retinut ca imobilul a fost expropriat in temeiul Decretului nr. 92/1950 si reclamanta, in calitate de mostenitoare a proprietarului S. I. a comunicat S.C. P.M. o notificare, la 28.11.1991, solicitand sistarea vanzarii imobilului ( fila 6 dosarul 1834/2002). S-a aratat, de instanta de fond ca acest imobil a fost vandut de S.C. P.M. S.A. in anul 1995, prin licitatie publica, S.C. C. S.A.
Bunul a fost vandut in 1995 de S.C. P.M. S.A. care ulterior nationalizarii dobandise imobilul in proprietate.
Avand in vedere ca din motivarea cererii de chemare in judecata nu rezulta nici un motiv de nulitate a actelor de instrainare prin raportare si la art. 46 alin. 3 Legea 10/2001, temei de drept invocat de reclamanta dar care a fost declarat neconstitutional, instanta de fond a retinut ca actiunea in anulare este neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, apel inregistrat la Curtea de Apel Bacau sub nr. 3782/2004.
In cursul solutionarii apelului pe rolul Curtii de Apel, s-a dispus, la cererea apelantei, introducerea in cauza, in calitate de intervenienti a S.C.M.I.G.SRL M.I.G., C.A.S. Bacau, S.C. J.F.I. C. S.R.L. Bacau, S.C. M. I.S. S.R.L. M.I.G., V.M. si V.I..
Prin incheierea din 12.05.2005 s-a dispus suspendarea cauzei, in conditiile art. 244 pct. 1 C.proc.civ., pana la solutionarea irevocabila a actiunii privind nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 NR. 0311/1995.
Prin incheierea din 06.04.2006 s-a dispus scoaterea de pe rol a apelului si trimiterea lui spre solutionare Tribunalului Bacau, unde a fost inregistrat sub nr. 3024/110/2006.
Prin incheierea din 15.01.2007 s-a constatat suspendata solutionarea apelului raportat la incheierea din 12 mai 2005 a Curtii de Apel Bacau.
Prin decizia civila nr. 253 /15.09.2008 s-a admis exceptia perimarii, constatandu-se ca solutionarea apelului s-a perimat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta - reclamanta si prin decizia civila nr. 10/12.01.2009 a Curtii de Apel Bacau s-a admis recursul, s-a modificat decizia nr. 253 /2008 in sensul respingerii exceptiei perimarii si solutionarea apelului a fost trimisa Tribunalului Bacau pentru continuarea judecatii apelului, apelul fiind inregistrat sub nr. 647/110/2009.
Analizand, in rejudecare, apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr. 1284/20.05.2004 a Judecatoriei Bacau, tribunalul retine:
In motivarea apelului, astfel cum a fost inregistrat initial la Curtea de Apel Bacau ( fila 21 dosarul 3782/2004), apelanta a aratat ca sentinta instantei de fond este neintemeiata si nelegala deoarece instanta nu a avut in vedere faptul ca solicitarea de introducere in cauza a tertilor s-a facut la primul termen de judecata, nu a avut in vedere ca instrainarea terenului a fost abuziva raportat la notificarea anterior comunicata S.C. P.M., societate ce detinea doar un drept de administrare nu si unul de proprietate. La momentul instrainarilor S.C. P.M. cunostea ca reclamanta revendica dreptul de proprietate asupra imobilului. Intrucat imobilul a fost rechizitionat la 12.04.1948, abuziv, ulterior lui 1989 nimeni nu putea sa-si insuseasca vreun drept de proprietate.
Prin raportare la Legea 112/1995, notificarea reclamantei este anterioara aparitiei legii si in conditiile notificarilor comunicate pana in acest moment, instrainarile trebuiau oprite.
In speta, S.C. P.M. a instrainat imobilul dupa aparitia Legii 112/1995, dar inainte de intrarea ei in vigoare, temei pentru a nu restitui imobilul.
S.C. C. S.R.L. O. dobanditoarea imobilului l-a vandut, ulterior, la SC B.P.SA Bucuresti, in 1998 si raportat la situatia juridica a imobilului care  a fost analizata si in presa, S.C B.P. avea posibilitatea de a nu demola cladirea astfel cum, de altfel, avea posibilitate si Primaria S.M.  sa nu emita autorizatia de demolare.
In conditiile in care imobilul nu ar fi fost demolat, el putea face obiectul Legii 10/2001.
In consecinta, apelanta a aratat ca se impune casarea sentintei, constatarea nulitatii actelor de instrainare si restituirea in natura a suprafetei de 1140 mp din care 480 mp sunt liberi.
Ulterior, scoaterii apelului de pe rolul Curtii de Apel Bacau si trimiterii lui la Tribunalul Bacau, apelanta a depus, la 31.08.2006, precizari la apelul formulat initial, aratand ca solicita revendicarea suprafetei de 1200 mp teren situat in S.M., negocieri cu AVAS Bucuresti, S.C. P.M., Primaria S.M., S.C. C. S.A. O., S.C M.I.G.S.A M.I.G., S. C M. IS SRL M.I.G. pentru cladirea demolata  daune materiale de 500.000 de euro pentru cladire, daune morale de 200.000 euro intrucat atat societatile comerciale cat si Primaria si AVAS au favorizat instrainarea si in final demolarea imobilului.
In sustinerea apelului s-a solicitat proba cu inscrisuri.
S.C. B.P.S.A a  formulat  intampinare aratand ca cererile de introducere in cauza a unor terte persoane  sunt inadmisibile iar raportat la fond, apelanta nu a facut dovada dreptului sau de proprietate, Decretul nr. 92/1950 fiind un titlu legal emis ce nu poate fi anulat, apelanta fiind, eventual, indreptatita de masuri reparatorii.
S.C. Metal a formulat  intampinare solicitand respingerea apelului, apelanta nefacand dovada dreptului de proprietate, neavand raportat la acest aspect nici calitate procesuala activa. De asemenea atata vreme cat nu a produs nici un titlu din care sa rezulte dreptul sau de proprietate. Atata vreme cat decizia nr. 632/2004 a I.C.C.J. a confirmat o data in plus valabilitatea titlului de proprietate al intimatei. S-a aratat ca asa cum a aratat si sentinta atacata, apelanta nu a indicat nici un motiv de nulitate a contractelor contestate.
Dupa trimiterea apelului pentru continuarea judecatii, in urma respingerii exceptie de perimare, la 07.05.2009, apelanta a depus la dosar note ( fila 20 dosarul cauzei) prin care arata ca intelege sa solicite modificarea naturii juridice a cererii din actiune in anulare act  in revendicare si judecarea cauzei de tribunal ca instanta de fond, investita cu solutionarea litigiilor intemeiate pe Legea 10/2001, revendicarea suprafetei de 1300 mp si despagubiri pentru cladire de 2.300.000 euro. Se arata ca se solicita si nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. Mm08 nr. 0311 pentru suprafata de 1300 mp, se solicita introducerea in cauza a Statului Roman, se reitereaza cererea din apelul initial privind negocieri cu societatile comerciale  intimate, AVAS si Primaria S.M., daune materiale de 300.000 euro, daune morale de 500.000 euro, nulitatea actelor de instrainare, solutionarea revendicarii prin compararea titlurilor, obligarea S. C M.I.G.SRL la restituirea suprafetei de 430 mp ( fila 20).
Raportat la exceptia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, invocata prin notele sus amintite, la termenul din 22.06.2009, tribunalul, in conditiile art. 4 alin. 1 Legea nr. 544/2004, a sesizat Curtea de Apel Bacau cu solutionarea exceptie de nelegalitate a certificatului, solutionarea apelului, fiind suspendata in conditiile art. 4 alin. 1 a Legii 544/2004.
Repunerea pe rol a solutionarii apelului s-a facut prin incheierea din 06.12.2010, prin decizia nr. 1313/2010 a I.C.C.J. fiind solutionata irevocabil exceptia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, exceptia fiind respinsa ca inadmisibila.
Raportat la precizarile din 31.08.2006  ( fila 1 dosarul 2983/2006) si la notele scrise depuse la 07.05.2009 ( fila 20), ambele cuprinzand cereri formulate in cursul solutionarii apelului, tribunalul a invocat exceptia inadmisibilitatii avand in vedere solicitarile formulate si stadiul procesual in care se afla solutionarea cererii de chemare in judecata asa cum a fost ea formulata la Judecatoria O. si astfel cum a fost solutionata prin sentinta civila nr. 1284/2004, sentinta ce reprezinta obiectul apelului.
Apelanta – reclamanta a solicitat admiterea solicitarilor sale privind modificarea cererii, introducerea  in cauza a Statului Roman, admiterea revendicarii si acordarea daunelor materiale si morale, exceptia urmand a fi respinsa.
Aparatorul intimatei S.C B.P.S. A. a solicitat admiterea exceptiei inadmisibilitatii, acestea fiind cereri noi, formulate direct in apel.
Analizand exceptia inadmisibilitatii tribunalul retine ca aceasta este incidenta deoarece, potrivit art. 294 alin. 1 C.proc.civ., in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi.
Raportat la textul legal sus-mentionat cererea de introducere in cauza a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezinta o cerere noua formulata pentru prima data in apel.
De asemenea, in conditiile art. 294 alin. 1 C.proc.civ., obiectul cererii nu poate fi schimbat si prin urmare nici solicitarea apelantei de „ modificare a naturii juridice” din anulare act in revendicare nu poate fi primita. Chiar daca tribunalul reprezinta instanta competenta investita cu solutionarea litigiilor intemeiate pe Legea 10/2001, instanta in cauza este investita cu solutionarea litigiului astfel cum el a fost dedus judecatii prin cererea reclamantei, ca instanta de apel si nu ca instanta de fond, cererea de modificare neputand fi primita in aceasta faza procesuala.
Pe cale de consecinta si cererea de revendicare este inadmisibila a fi formulata in apel asa cum inadmisibile sunt si cererile prin care se solicita daune materiale, daune morale, negocieri cu societatile intimate si cererea de despagubiri pentru cladire, toate acestea fiind cereri noi formulate pentru prima data in apel si ca atare inadmisibile.
In consecinta, tribunalul urmeaza a analiza doar criticile formulate de apelanta raportat la sentinta civila atacata si in considerarea actiunii de anulare astfel cum a fost formulata de reclamanta.
Sub acest aspect tribunalul retine ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Criticile formulate de apelanta raportat la sentinta civila nr. 1284/20.05.2004 au vizat respingerea cererii de introducere  in cauza a sotilor V.I. si Maria si neanalizarea imprejurarii ca S.C P.M. nu detinea un drept de proprietate ci doar un drept de administrare  iar instrainarile de teren s-au facut dupa ce reclamanta i-a comunicat notificare prin care a adus la cunostinta ca intelege sa revendice proprietatea.
Cat priveste introducerea in cauza a numitilor V.I. si V.M. tribunalul retine ca acest aspect este lipsit de relevanta raportat la faptul ca, ulterior, Curtea de Apel Bacau, a dispus introducerea lor in cauza iar, pe de alta parte, sustinerile apelantei sunt neintemeiate deoarece cererea de introducere in cauza a numitilor Vrinceanu s-a facut, nu la prima zi de infatisare, ci abia ulterior, dupa trimiterea dosarului la Judecatoria O. si instanta de fond a aratat ca sunt incidente dispozitiile art. 132 C.proc.civ. raportat si la pozitia celor solicitati a fi introdusi in cauza.
Cat priveste gresita respingere a cererii de anulare a contractelor de vanzare-cumparare, tribunalul retine ca aceasta este intemeiata pe reaua- credinta a instrainatorilor, respectiv a S.C. P.M.  care desi ii fusese comunicata notificarea din 1991, in 1995 a vandut imobilul si in drept a invocat art. 46 alin. 3 si 5 din Legea 10/2001.
Cat priveste dispozitiile art. 46 alin. 3 Legea 10/2001, anterior republicarii, asa cum a aratat si instanta de fond, acest text de lege a fost declarat neconstitutional prin decizia civila nr. 98/2002 a Curtii Constitutionale, actele vizate de dispozitiile art. 46 alin 3 Legea 10/2001, fiind valabile, Curtea Constitutionala aratand ca, dupa Legea nr. 112/2005 nu a mai fost interzisa vanzarea imobilelor si  nu a existat nici o interdictie de vanzare a imobilelor pana la aparitia Legii 10/2001.
Notificarea comunicata de reclamanta S.C. P.M. in 1991 si instrainarea imobilului facuta de aceasta societate in 1995 nu poate constitui o dovada de rea- credinta si de frauda la lege in sarcina  cocontractantilor intrucat in insusi cuprinsul notificarii se arata ca reclamanta urmeaza a actiona pentru recastigarea mostenirii ce i se cuvine de drept, proprietatea tatalui sau.
La momentul acestei notificari si pana la instrainare reclamanta nu a prezentat nici un inscris prin care sa i se constate indreptatirea la imobil, ea insasi vorbind doar de o vocatie in acest sens si aceasta in conditiile in care la momentul instrainarii, S.C. P.M. S.A. era in posesia certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr. 0311, certificat care a ramas valabil, actiunea reclamantei de anulare a acestui certificat fiind respinsa irevocabil prin decizia nr. 570 /29.11.2005 a I.C.C.J.
Cum la momentul instrainarii, in 1995, certificatul nici macar nu fusese contestat iar reclamanta – apelanta nu a prezentat nici un titlu, aducand la cunostinta S.C. P.M., doar intentia sa de a face demersuri in vederea recuperarii bunurilor, tribunalul retine ca nu se poate vorbi de o frauda a partilor contractante la incheierea actelor.
In consecinta, fata de dispozitiile art. 296 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat. Cererile noi de modificare a cadrului procesual si a obiectului cererii din anulare act in revendicare vor fi respinse ca inadmisibile pentru considerentele mai sus- aratate, reclamanta avant deschisa calea de a formula actiune in revendicare, pe cale separata, fara a putea transforma prezentul apel intr-o astfel de actiunea.