Partaj

Prin sentinta civila nr. 2999/15.10.2009, pronuntata in dosarul nr. 4221/270/2008 al Judecatoriei Onesti, s-a admis actiunea de partaj bunuri comune dobandite in timpul casatoriei, actiune formulata de reclamanta M.V.M. in contradictoriu cu paratul M.V.V.C.. S-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, s-a respins cererea reconventionala si s-a dispus partajarea bunurilor comune atribuindu-se loturi, reclamantei un lot in valoare de 186.300 lei si paratului un lot in valoare de 65.400 lei, retinandu-se o contributie egala a sotilor la dobandirea bunurilor comune. Pentru egalizare s-a dispus ca reclamanta sa plateasca paratului o sulta in valoare de 60.450 lei. Totodata a fost obligat paratul sa achite reclamantei suma de 60.300 lei reprezentand ½ din sumele imprumutate de parat tertilor. De asemenea a fost obligat paratul la 1.059,65 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca partile au avut calitatea de soti, casatoria incheiata la 21.07.2001 fiind desfacuta prin sentinta Tribunalului R. din Olanda, la 25.05.2005.
Raportat la considerentele sentintei de divort, instanta a retinut ca data despartirii in fapt a sotilor este 12.02.2004, data la care reclamanta s-a stabilit in Olanda.
Privitor la apartamentele solicitate la masa de partaj, instanta a aratat ca cele din : Onesti au fost instrainate de parti in timpul casatoriei, ele nemaiputand fi retinute in masa.
Garsoniera din Onesti, a fost cumparata la 02.07.2003, ea fiind dobandita in timpul casatoriei si ca urmare a fost retinuta in masa.
Privitor la apartamentul din Onesti, instanta a aratat ca acest apartament nu poate fi retinut in masa deoarece nu s-a facut dovada perfectarii antecontractului de vanzare-cumparare nr. 873/17.04.2003.
Apartamentul din Onesti, nu a fost retinut nici el in masa deoarece nu s-a facut dovada adjudecarii acestui apartament de catre parat.
De asemenea nu s-a retinut nici apartamentul sotilor P., deoarece nici in acest caz nu s-a facut dovada ca apartamentul a fost adjudecat de catre parat.
Avand in vedere ca aceste imprumuturi au fost facute din banii dobanditi in timpul casatoriei, instanta a retinut ca se impune ca lotul paratului sa fie imputat cu ½ din sumele acordate de parat  cu titlu de imprumut tertilor.
In ceea ce priveste autoturismele solicitate la masa de partaj, instanta a retinut in masa doar autoturismul intrucat doar pentru acest autovehicul s-a depus certificat de inmatriculare pe numele paratului, pentru celelalte autovehicule nedepunandu-se inscrisuri care sa faca dovada caracterului de bun comun.
Privitor la bunurile mobile, instanta de fond a aratat ca acestea au ramas in posesia paratului deoarece ele s-au aflat in apartamentul din Onesti, si acolo a stat paratul pana la momentul la care in posesia apartamentului a intrat cumparatorul  B.E.D..
In masa a fost inclusa si suma de 878,11 lei reprezentand chirie incasata de parat.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parat, instanta a aratat ca exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de reclamanta, nu este incidenta intrucat nu exista dovezi ca partile s-au judecat pentru imbunatatirile solicitate prin reconventionala.
Analizand probele administrate pe cererea reconventionala, instanta a aratat ca reclamanta nu s-a prezentat la interogatoriu iar martorii solicitati a fi audiati de parat, de asemenea, nu s-au prezentat,  instanta dispunand decaderea din proba, cererea reconventionala fiind respinsa.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal paratul- reclamant.
Prin incheierea din 10.05.2010 s-a dispus scutirea apelantului de la plata taxei de timbru de 2.248 lei.
In motivarea apelului s-a aratat ca partile s-au despartit in fapt la 01.05.2005, data de la care au incetat relatiile de convietuire, actele juridice  incheiate dupa despartirea in fapt producandu-si efectele in persoana fiecarei parti si neavand relevanta asupra patrimoniului comun.
 A aratat apelantul ca a locuit in apartamentul din pana in februarie 2006 cand a fost evacuat de noul dobanditor B.E., fapt ce urmeaza a fi probat cu martori in apel, la instanta de fond nefiind administrat intreg probatoriul solicitat.
S-a criticat sentinta instantei de fond si sub aspectul retinerii eronate in masa a garsonierei din Onesti, deoarece a fost dobandita dupa data despartirii in fapt. Gresit s-au retinut in masa si au fost imputate in lotul apelantului imprumuturile in suma de 100.000 ron, 8750 ron, 3500 ron si 3600 ron, aceste contracte de imprumut fiind incheiate dupa data despartirii in fapt, primul din aceste imprumuturi fiind prescris.
De asemenea s-a retinut gresit in masa si autoturismul  , care de asemenea a fost cumparat dupa data despartirii in fapt iar bunurile mobile existente in apartament au ramas in acel apartament, dupa ce apelantul a fost evacuat.
Instanta a respins neintemeiat cererea reconventionala, apelantul avand un drept de creanta de ½ din imbunatatirile efectuate in apartamentul bun propriu al intimatei instanta, in solutionarea cererii reconventionale, nefacand aplicarea rolului activ vis-a- vis de administrarea probei cu martori, instanta trecand la judecata pricinii fara a se indeplini corect mandatele de aducere si fara a fi analizata corect absenta intimatei - reclamante la interogatoriu.
In sustinerea apelului s-a solicitat proba cu inscrisuri, martori si interogatoriu.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand ca data despartirii in fapt nu este 01.05.2003, divortul pronuntandu-se la 21.05.2005, sentinta de divort pronuntata de instantele olandeze fiind recunoscuta ulterior si in Romania in septembrie 2007, astfel incat solicitarile de a fi scoase din masa de partaj a bunurilor dobandite ulterior lui mai 2003, nu pot fi primite.
Privitor la bunurile mobile intimata a aratat ca la momentul evacuarii intimata se afla in Olanda iar bunurile mobile din apartament au fost luate de apelant la momentul evacuarii.
Privitor la imbunatatirile invocate prin cererea reconventionala, intimata a aratat ca apartamentul din Onesti, apartament proprietatea exclusiva a intimatei a fost igienizat inainte ca partile sa se mute in el astfel ca apartamentul a fost vandut in aceleasi conditii in care exista la momentul la care intimata s-a casatorit cu paratul – apelant. De altfel imbunatatirile au fost evaluate prin raportare la descrierile facute de parat. Cat priveste lipsa de rol activ a instantei, intimata a aratat ca nici aceasta critica nu poate fi primita, intrucat martorii au fost citati cu mandat dar nu s-au prezentat.
In combaterea apelului, intimata a solicitat proba cu martori, proba din care aceasta a fost decazuta intrucat nu a depus la dosar numele si adresa martorului solicitat a fi audiat.
Analizand motivele de apel invocate si din oficiu, tribunalul retine ca apelul este intemeiat raportat la urmatoarele considerente:
Privitor la gresita retinere in masa a garsonierei din Onesti, tribunalul retine ca aceasta a fost dobandita prin contractul nr. 1473/02.07.2003  la (53 din dosarul de fond), data achizitionarii fiind in timpul casatoriei partilor si, in conditiile art. 30 C.Familiei, bunul reprezinta un bun comun. Sustinerile apelantului in sensul ca bunul este propriu fiind dobandit dupa despartirea in fapt contravine dispozitiilor legale sus-mentionate, data despartirii in fapt avand relevanta asupra regimului matrimonial raportat la contributia sotilor, la prezumtia mandatului tacit reciproc dar nu schimba caracterul de bun comun al unui bun dobandit in timpul casatoriei, exceptiile de la aceasta regula fiind expres prevazute de art. 31 C.Familiei si bunul in cauza nu se incadreaza in aceste exceptii.
Cum bunul a fost dobandit in 2003 si casatoria incheiata la 21.07.2001 a fost desfacuta prin divort, la 25.05.2005  ( fila 40 din dosarul 227/270/2008), rezulta ca respectiva garsoniera este un bun comun si in mod corect a fost retinuta in masa de partaj.
Criticile referitoare la sumele de bani reprezentand imprumuturi acordate unor terte persoane, tribunalul retine ca aceste imprumuturi s-au facut in timpul casatoriei partilor prin: contractul nr. 3092/22.08.2003 (fila 23 dosarul 227/270/2008), nr. 1911/28.05.2003 ( fila 25), contractul din 16.05.2008 ( fila 28) si nr. 3508/18.05.2003 ( fila 38 dosarul 227/270/2008) sumele de bani acordate de apelant cu titlu de imprumut avand caracterul unui bun comun, nefacandu-se dovada caracterului de bun propriu raportat la art. 31 C.Familiei.
Imprejurarea ca aceste imprumuturi au fost facute dupa data despartirii in fapt nu transforma sumele in bun propriu al apelantului  iar in ceea ce priveste faptul ca suma din contractul nr. 1911/28.05.2003, nu poate fi recuperata fiind implinit termenul de prescriptie, nu poate constitui motiv pentru scoaterea sumei din masa, intrucat obligatia recuperarii sumei revenea apelantului in calitate de parte contractanta, or lipsa de diligenta a apelantului in a urmari restituirea imprumutului nu poate fi suportata de intimata.
Instanta va inlatura si criticile facute de apelant raportat la retinerea autovehiculului in masa bunurilor comune, autoturismul fiind dobandit printr-un contract de vanzare-cumparare ( fila 31 dosarul 227/270/2008) la 22.09.2003, respectiv in timpul casatoriei.
Raportat la retinerea in masa a sumei de 3500 lei, reprezentand avansul acordat la momentul incheierii antecontractului de vanzare-cumparare,  tribunalul retine ca acest antecontract s-a incheiat la 17.04.2003, avansul fiind platit la aceeasi data, suma platita cu titlu de avans fiind bun comun( fila 27 dosarul 227/2008).
Imprejurarea ca promisiunea de vanzare - cumparare nu a fost perfectata iar avansul a fost pierdut conform sustinerilor apelantului nu poate constitui temei de excludere din masa intrucat, pe de o parte, nu s-a dovedit carei parti contractante ii revine culpa neincheierii contractului de vanzare-cumparare iar pe de alta parte nu exista o clauza expresa in contract potrivit careia avansul ramane achitat promitentului – vanzator in conditiile neperfectarii actului.
Chiar in conditiile in care apelantul ca promitent – cumparator si-a indeplinit obligatiile asumate prin antecontract iar culpa neincheierii revine vanzatorului - promitent, obligatia recuperarii sumei achitate cu titlu de avans revenea apelantului, ca parte contractanta.
In ceea ce priveste bunurile mobile retinute in masa de partaj, tribunalul contata ca acestea, in mod corect, au fost retinute in masa deoarece apelantul a fost cel care a ramas in apartamentul ce a constituit domiciliul comun si in posesia caruia s-au aflat bunurile mobile chiar daca el a fost evacuat de tertul dobanditor al imobilului.
Nu s-a facut dovada ca bunurile mobile au fost luate de intimata si nici ca ele au fost instrainate o data cu apartamentul.
Tribunalul retine ca, raportat la probele administrate in apel, solutia data cererii reconventionale urmeaza a fi schimbata, in sensul ca aceasta va fi admisa in parte, in sensul retinerii imbunatatirilor efectuate in timpul casatoriei si constatarii unui drept de creanta in favoarea apelantului.
Rezulta din declaratia martorului C.G. ca in timpul casatoriei, respectiv in anul 2003 s-a montat in apartamentul din Onesti, centrala termica si instalatie aferenta, s-a montat tamplarie PVC, s-a extins balconul, s-a montat parchet si de asemenea, gresie si faianta, s-au facut lucrari de zugravire si s-au facut lucrari de renovare in bai fiind schimbata instalatia sanitara.
In acelasi sens este si declaratia martorului D.A., care arata ca in timpul convietuirii partile au efectuat imbunatatiri in apartament, apelantul contribuind prin veniturile sale la aceste imbunatatiri chiar daca ele au fost facute in apartamentul bun propriu al intimatei.
In consecinta, instanta urmeaza a retine ½ din valoarea imbunatatirilor efectuate in apartament, ca drept de creanta in favoarea apelantului, urmand ca intimata sa plateasca acestuia 34.500 lei.
Sustinerile intimatei referitoare la imprejurarea ca nu poate prezenta relevanta suma de 69.000 lei retinuta de expert, intrucat aceste imbunatatiri nu au fost efectiv constatate de expert, vor fi inlaturate deoarece intimata – reclamanta nu a formulat obiectiuni la expertiza si nici nu a invocat nulitatea raportului de expertiza si dincolo de acest aspect din continutul raportului de expertiza ( fila 133) rezulta ca expertul impreuna cu apelantul s-a deplasat la apartamentul din Onesti, si a constatat imbunatatirile solicitate.
Fata de aceste considerente, vazand art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul in sensul constatarii dreptului de creanta de ½ din valoare totala a imbunatatirilor, in favoarea paratului.